Protestele din Piața Universității au reprezentat nașterea societății civile românești. Atunci a
apărut discursul radical anti-comunist care este menținut și astăzi de o parte importantă a
elitei. Deși învinși atunci, ”golanii” din anii ’90 au reușit să creeze o mitologie și o cultură a
protestului.
Modul violent în care au fost reprimate protestele din 1990 a făcut ca o lungă perioadă în
România să nu mai existe astfel de acțiuni civice. Mulți ani, singurele proteste acceptate au fost
cele ale sindicatelor care erau folosite ca masă de manevră pentru jocurile politice.
Primăvara arabă (2010) a reprezentat un declanșator la nivel mondial pentru proteste anti-
sistem iar rețelele sociale, mai întâi Twitter, apoi Facebook, s-au dovedit elementul care a dus la
coagulare acestui tip de acțiuni. A urmat "Occupy Wall Street" care a început pe fondul crizei
financiare dar a scos la suprafața multe alte frustări ale clasei de mijloc din marile orașe ale
lumii.
„Roberta, unde ești, vino să ne socotești!” „Nu vreți dialog social? Aveți proteste stradale!”
„Demisia în bloc, în frunte cu Boc!” „Școala noastră scoate boi, este drept, priviți la voi!”
„Nu vom fi, nu vom fi, colonie FMI!” „Vreti să faceți ceva pentru mine? Faceți infarct!”
”Dacă economia este mai importantă decât natura, ”Ministrul Sfârșitului Culturii”
încearcă să-ți ții respirația atunci când îți numeri
banii!” ”Cutia milei – vrem să ne cumpărăm singuri
politicienii!”
Următorul val de proteste are loc în 2015. Lucrurile erau deja tensionate la nivel național după
victoria lui Klaus Iohannis în alegerile prezidențiale, după cozile la urnele de vot în Diaspora și
după moarte tragică a poliţistului Bogdan Gigină ce făcea parte din coloana oficială a lui Gabriel
Oprea. Tragedia de la Colectiv a fost factorul declanșator iar zeci de mii de oameni au ieșit în
stradă. În final, premierul Victor Ponta demisionează.
„Oprea, nu rezisti, nici cu mii de securiști!” ”Strada n-are lideri, suntem oameni liberi!”
„Biserica spală creiere și bani publici, în timp ce „N-aveti coloana, decât oficială!”
românii spală WC-uri în alte republici!”
Doi ani mai târziu România era din nou în stradă. În februarie 2017, decizia Guvernului PSD-
ALDE de a reglementa prin ordonanță de urgență graţierea şi modificarea codului penal a dus la
declanșarea protestelor în București și în țară. Numărul protestatarilor a crescut gradual iar în
două săptămâni de la primul protest numărul lor a ajuns la câteva sute de mii. Protestele s-au
încheiat după ce Guvernul Grindeanu a abrogat Ordonanța 13.
Protestele românești începute în anul 2012 și care continuă și în prezent fac parte dintr-un
trend regional. Proteste asemănătoare au avut loc în Ungaria ( 2014 împotriva taxei pentru
internet și 2016 - împotriva desfințări Universității Central Europene) și Polonia (2016 -
împotriva propunerii de lege pentru interzicerea avortului și 2017 – împotriva modificărilor din
Justiție).
Un aspect important al mișcărilor de stradă românești începând cu anul 2012 este că strada a
câștigat de fiecare dată. În anul 2012 a căzut Guvernul Boc, în 2013 a fost retras proiectul
minier de la Roșia Montana, în 2015 a căzut Guvernul Ponta iar în februarie 2017 Ordonanța 13
a fost abrogată. Tot timpul numărul participanților a avut un trend ascendent iar rețelele de
socializare au jucat un rol central. Acest lucru se poate observa și din modul în care sunt
construite lozincile și pancardele, în stilul statusurilor de pe Facebook. Modul de desfățurare,
lozincile dar și numărul participanților indică faptul că protestele din România au multe
elemente ce țin construirea unei comunități cu valori și elemente comune dar fără o ideologie
puternică, aceștia se manifestă în funcție subiectele pe care o paletă largă de cetățeni le
consideră foarte importante. Manifestările din această perioadă din România crează trendurile
pentru deceniile viitoare.