CUPRINS:

Introducere

Capitolul I. Consideraţii generale privind impozitele şi taxele

1. 1 Notiunea de impozit si taxe, scurt istoric al impozitelor şi taxelor .......................4-7

1. 2 Aparitia impozitelor si taxelor pe teritoriul Republicii Moldova .........................8-10

1. 3 Sistemul impozitelor şi taxelor percepute în Republica Moldova......................11-12

1. 4 Continutul impozitelor si taxelor si clasificarea impozitelor si taxelor..............13-21

Capitolul II. Rolul impozitelor şi taxelor în alimentarea cu resurse financiare a bugetului de stat

2. 1 Rolul impozitelor şi taxelor...............................................................................22-23

2. 2 Conceptiile clasice si moderne privind impozitele si taxele.............................24-25

2. 3 Stabilirea impozitelor si taxelor.........................................................................26-28

2. 4 Principalele taxe si impozite la nivel european..................................................29-33

Concluzii

Bibliografie

1
 Introducere

Sistemul fiscal al Republicii Moldova reprezintă totalitatea impozitelor şi taxelor, a principiilor,

formelor şi metodelor de stabilire, modificare şi anulare a acestora, prevăzute de legislatia fiscala,
precum şi totalitatea măsurilor ce asigură achitarea lor. Codul Fiscal reglementează relaţiile ce ţin de
executarea obligaţiilor fiscale în ceea ce priveşte impozitele şi taxele generale de stat, stabilind, de
asemenea, principiile generale de determinare şi percepere a impozitelor şi taxelor. De asemenea
impozitele si taxele percepute în conformitate cu prevederile Codului fiscal şi cu alte acte normative
reprezintă surse de venit ale bugetului de stat . Într-o economie de piata statul este prezent, atât în
viata politica, cât si în viata economica si sociala, având drept rol principal asigurarea bunurilor si
serviciilor publice. Pentru buna desfasurare a activitatii si pentru o continua dezvoltare a domeniului
din sectorul economic (cercetare stiintifica, transporturi, comunicatii, energie) se constata o crestere
si o diversificare a nevoilor de finantare ale statului. Ponderea cea mai mare în cadrul resurselor
financiare ale statului o detin prelevarile obligatorii, care sunt realizate prin intermediul impozitelor
si taxelor. Pentru ca statul sa poata sa-si îndeplineasca functiile si atributiile pentru satisfacerea
cerintelor generale ale societatii este necesara mobilizarea unei parti din produsul national brut sub
forma baneasca.
Dintre formele concrete de manifestare a finantelor, impozitele si taxele ocupa un loc primordial.
Numarul si felul impozitelor si taxelor este stabilit prin politica financiara, în asa fel încât sa fie
alimentate fondurile la dispozitia statului. Calcularea şi achitarea impozitelor şi taxelor nu este doar
o cerinţă a statului, ci şi o obligaţie a contribuabililor. Pentru neîndeplinirea acestei obligaţii,
legislaţia prevede un şir de pedepse economice, administrative şi penale. În domeniul fiscal sunt
cunoscute mai multe noţiuni care se referă la unul şi acelaşi obiect şi anume aşezarea, urmărirea şi
perceperea impozitelor, taxelor şi altor venituri în favoarea statului. Taxele si impozitele fiscale au o
reglementare mai larga in sistemul dreptului fiscal si din acest considerent putem mentiona trei
componente independente cum ar fi : legislatia fiscala care reglementeaza si instituie impozite si taxe
considerate componente de baza ale veniturilor statului si care consfintesc dreptul de creanta al
statului asupra contribuabilului.
-mecanismul fiscal cuprinde totalitatea procedeelor tehnice si metodelor prin care se realizeaza
actiunea de urmarire si percepere a impozitelor si taxelor .
-aparatele fiscale cuprind organele specializate care pun in miscare mecanismul fiscal in scopul

2
realizarii obiectivului final , adica urmarirea si perceperea veniturilor bugetare.
Impozitele reprezinta forma de prelevare a unei parti din veniturile sau averea persoanelor fizice sau
juridice la dispozitia statului in vederea acoperii cheltuielilor sale. Aceasta prelevare se face in mod
obligatoriu cu titlu nerambursabil si fara contraprestatie din partea statului . Este necesar ca
reglementarile fiscale sa fie cunoscute si respectate atat de organele fiscale cat si de platitor.

CAPITOLUL I. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND IMPOZITELE ŞI TAXELE

1. 1 Notiunea de impozit si taxe ,scurt istoric al impozitelor şi taxelor

Pentru ca statul să poată să-şi îndeplinească funcţiile şi atribuţiile pentrusatisfacerea cerinţelor

generale ale societăţii este necesară mobilizarea unei părţi din produsul naţional brut sub formă
bănească. Apare, în acest fel, necesitatea existenţeifinanţelor.Dintre formele concrete de manifestare
a finanţelor, impozitele şi taxele ocupăun loc primordial. Numărul şi felul impozitelor şi taxelor este
stabilit prin politicafinanciară, în aşa fel încât să fie alimentate fondurile la dispoziţia statului.

Impozitul reprezintă „o formă de prelevare silită la dispoziţia statului, fără contraprestaţie directă
şi cu titlu nerestituibil, a unei părţi din veniturile sau averea persoanelor fizice sau/şi juridice, în
vederea acoperirii unor necesităţi publice.

Taxele reprezintă „plăţile efectuate de persoanele fizice şi juridice de regulă, pentru serviciile
prestate acestora de către stat elemente tehnice Denumirea impozitului sau taxei reflectă natura
economică a impozitului sautaxei respective;

3
Plătitorul impozitului sau taxei reprezintă persoana fizică sau juridicăobligată prin lege să plătească
impozitul sau taxa respectivă;

Suportatorul impozitului sau al taxei reprezintă persoana care practic suportăimpozitul sau taxa.

Obiectul impozitului este reprezentat de materia impozabilă, respectiv de baza de calcul în

stabilirea impozitului sau taxei. De exemplu:

impozitul pe profit se consideră obiect al impozitului diferenţa dintre veniturile şicheltuielile obţinute
de societate, pentru impozitul pe salarii se consideră ca şi bază de calcul salariul impozabil realizat în
luna respectivă.

Sursa impozitului reprezintă mijloacele din care se plăteşte impozitul sautaxa respectivă. De
exemplu: impozitul pe profit se plăteşte din încasărilerealizate.

Unitatea de impozitare este unitatea de măsură în care se evaluează obiectul impozabil (în condiţiile
actuale se utilizează forma bănească);

Cota de impunere reprezintă o sumă sau un procent ce se aplică asupra bazeide impozitare; Termenul
de plată arată când şi cum trebuie plătit impozitul sau taxa. Facilităţi fiscale fac parte din măsurile de
politică economică, financiară şisocială şi cuprind scutirile de plată, eşalonări ale plăţilor, amânări de
plată.

Scurt istoric al impozitelor şi taxelor

Informaţii despre impozite si taxe provin din antichitate , în special, din istoria statelor antice, grec şi
roman. În Grecia Antică erau considerate publice cheltuielile pentru organele de conducere ale
statului, pentru întreţinerea şi dotarea forţelor armate şi de ordine publică, pentru construirea şi
înarmarea corăbiilor de război, pentru temple, serbări religioase şi distracţii publice, pentru
construirea de drumuri şi lucrări de utilizare comunală.

Primele forme de impozite au fost menţionate încă în Vechiul testament astfel:

„Toată dijma de la pământ, din roadele pământului şi din roadele pomilor este a Domnului,
sfinţenia Domnului. Toată dijma de la boi si de la oi şi tot
al zecelea din câte trec pe sub toiag este oferit Domnului.” (Levit,27,30 şi 32)
Dumnezeu a stabilit prin cartea prorocului Moise o condiţie clară şi obligatorie pentru oameni - a
dărui a zecea parte din venituri bisericii, pentru binele lor şi al societăţii. Nerespectarea acestei
reguli nu prevedea pedepse materiale, ci„doar pierderea veşniciei prin moartea sufletului.”

4
Pe de altă parte oamenii din cele mai vechi timpuri căutau modalităţi de acumulare a unor mijloace
necesare pentru aîntreţine şi a dezvolta statul în care vieţuiau. Un mijloc din cele mai eficiente şi mai
rapide de a se îmbogăţi peste noapte şi de a căpăta peste noapte plăţi de la cei învinşierau acţiunile de
cotropire prin războaie. În Roma antică cetăţenii ţării erau scutiţi de impozite. Plăţi obligatorii la stat
achitau doar robii, străinii şi iobagii. Însă mijloacele acumulate de la ei nu erau suficiente şi atunci
conducătorii statului inventau diverse plăţi obligatorii pentrucetăţeni. Drept exemplu pot servi plăţile
obligatorii pentru cetăţenii Romei purtători de nădragi , taxele pentru veceuri publice etc. În statul
român antic, în toate etapele evolutive, principalul impozit a fost tributul. Iniţial, acest impozit era
perceput numai de la locuitorii provinciilor cucerite, fie pe valoarea pământului stăpânit în mod
individual, fie ca zecime din produsul brut obţinut.
În Evul Mediu, datorită dezvoltării organizării statale, impozitul trebuie să finanţeze o administraţie
tot mai complexă. Astfel, în Anglia, favorizată de conjunctura că era o tară cu puţine frământări
sociale, prin Magna Charta Libertate, din 1215, S-a interzis instituirea impozitelor de către monarhi
fără aprobarea poporului. Alături de impozitul perceput proprietarilor de pământ în funcţie de venitul
şi prin exploatarea proprie şi în arendă, în Anglia secolului XIII şi în cele următoare se mai percepeau
impozit pe venit diferenţiat pentru nobili, clerici şi ţărani, impozite pe clădiri, pe veniturile
meşteşugarilor, ca şi impozite incluse în preţurile de vânzare ale sării, cărbunilor, pieilor şi altor
bunuri. În Principatele Române, şirul mare al dărilor ordinare includeau birul aşezat ca „cislă" asupra
localităţilor şi perceput cu denumirea de „sferturi", văcăritul, vinăritul, tutunăritul, oieritul. Acestora
li s-au adăugat dări extraordinare cum erau ploconul steagului la urcarea pe tron a domnitorului,
ajutorinţele. Deseori, stabilirea şi perceperea acestor dări erau arbitrare şi abuzive. În Franţa, până la
Revoluţia din 1789, în categoria impozitelor se includeau: impozitul la tainele în variantele: reală,
pentru proprietarii de terenuri si personală, pe veniturile cetăţenilor, impozitul de a douăzecea parte
din venit, sporit ulterior, la a zecea parte din venit; capitaţia, datorată de toţi locuitorii în cuantum
bănesc diferenţiat în raport cu rangul social; patenta, datorată în folosul monarhului de către cei ce
executau meserii şi comerţ, pe cont propriu; impozite percepute la vânzarea sării, băuturilor şi
tutunului; impozitele percepute la tranzacţiile de bunuri; impozitele de înregistrare sau de timbru; alte
taxe. După Revoluţia franceză din 1789, datorită numărului mare al impozitelor şi taxelor, Adunarea
Constituantă a Franţei a înlăturat privilegiile avute până atunci de nobili şi clerici, a suprimat
arbitrariul în stabilirea şi perceperea impozitelor şi a înlăturat anumite impozite pe vânzări ale
bunurilor de consum. Totodată, prin Constituţia franceză din 1793, s-au pus bazele concepţiei
instituirii impozitelor cu consimţământul contribuabililor. Aplicarea practică a acestei concepţii s-a
limitat, însă, doar la rezervarea în competenţa parlamentelor a dreptului de a reglementa impozitele,
taxele şi alte venituri bugetare. În perioada contemporană, exercitarea dreptului parlamentelor de a
institui şi modifica impozitele a fost dominată de creşterea permanentă a cheltuielilor publice în toate

5
statele. De aceea, parlamentele statelor contemporane au fost şi sunt nevoite să sporească impozitele
şi taxele, iar consimţământul cetăţenilor la aceste impozite se consideră exprimat prin votarea, de
către reprezentanţii lor în parlament, a legilor referitoare la impozite şi taxe.

1. 2 Aparitia impozitelor si taxelor pe teritoriul Republicii Moldova

În Republica Moldova evoluţia sistemului fiscal a fost influenţată de condiţiile economice, sociale şi
de concepţiile politicii dominante. După ce a fost creată baza legislativă în anii 1992-1993, începînd
cu a doua parte a anului 1994,Guvernul Republicii Moldova a întreprins măsuri de reducere a
presiunii fiscale şi de înviorare a activităţii agenţilor economici.Primii pasi au fost făcuţi spre
modificarea cotelor la unele mărfuri (produse) supuse accizelor, anularea lor completă la un şir de
mărfuri. Totodată, realizarea prevederilor de bază ale Legilor „privind taxa pe valoare adăugată” şi
„privind accizele” au evitat dubla impunere a producţiei.
Pentru limitarea multiplelor impozite si încasărilor spontane, stabilite de către organele administraţiei
publice locale, determinarea atitudinii metodologice unice faţă de calculul şi controlulacestor
impozite, a fost adoptată „legea cu privire la impozitele şi taxele locale”.
Perfecţionarea politicii fiscale pentru anii 19951996 sa înfăptuit în direcţia micsorării numărului de
plăţi fiscale, diminuării cotelor de impozite, stimulării exportului producţiei favorabile, reducerii
sarcinii fiscale. În anul 1996 în locul legii „Cu privire la impozitul rutier” a fost pusă în
aplicare„Legea privind Fondul rutier”. Drept sursă a servit o parte din accizul încasat la realizarea
bunurilor de comustibil,încasările fiscale (de tranzit, special, de la beneficiarii drumurilor auto),
mijloace de la licenţierea activităţii de transport auto.

În anul 1996 reformarea sistemului fiscal a fost condiţionată de următoarele sarcini:

6
1- Sporirea veniturilor statului în scopul finanţării programelor de stat în domeniul ocrotirii
sănătăţii,învăţămîntului public, ştiinţei, culturii,acordarea ajutorului social celor mai nevoiaşe
categorii ale populaţiei;

2-Reducerea cotei fiscale şi lărgirea bazei impozabile;

3-Reexaminarea modului de calcul al amortizării;

4-Perfecţionarea impunerii pămîntului şi imobilului;

5-Crearea cadastrului fiscal, în rînd cu informaţia despre pămînt şi bunurile imobiliare;

6-Perfecţionarea sistemului declaraţiilor fiscale;

7-Trecerea la impunerea taxei pe valoarea adăugată şi accizelor la locul lor de

consum.

În anii 1996-1997 s-a prevăzut perfecţionarea procesului de evaluare a pămîntului,imobilului reieşind

din: fertilitatea solului şi veniturile obţinute de la utilizarea lui; costul de piaţă a clădirilor
şiconstrucţiilor; compatibilitatea costului pămîntului şi imobilului;crearea cadastrului fiscal şi juridic.
Perfecţionarea impozitelor pe consum prevedea lărgirea sferei de utilizare a bazelor pentru servicii,
business-ul jocurilor de noroc, serviciile de excursii şi alte servicii, trecerea pe etape, pe măsura
încheierii acordurilor bilaterale şi multilaterale cu ţările CSI, la impunerea cu accize amărfurilor
destinate importului şi acordarea înlesnirilor fiscale producătorilor care efectuează exportul
mărfurilor în străinătatea apropiată şi îndepărtată. Reformarea fundamentală şi îmbunătăţirea
considerabilă a structurii şi modului de administrarea sistemului fiscal în RM a necesitat elaborarea
urgentă a Concepţiei reformei fiscale şi realizarea ei prin următoarele etape:

1-Unificarea într-un Cod unic a tuturor prevederilor referitoare la impozitarea

Venitului întreprinderilor şi persoanelor fizice şi a tuturor prevederilor

administrative aferente;

2-Reforma sistemului taxei pe valoare adăugată;

3-Perfecţionarea sistemelor pe impozitul funciar şi pe imobil;

4-Modernizarea metodelor pe care administraţia fiscală le aplică la colectarea impozitelor;

5-Examinarea altor surse de venituri, de impozite ăn scopul reducerii sau eliminării surselor, care
nuasigură venituri considerabile sau stopează dezvoltarea economică a RM.
7
6-Distribuirea veniturilor bugetare între organele centrale şi locale.

Astfel, în Moldova sistemul fiscal modern propriu economiei de piaţă a obţinut contururile actuale
abia în ultimii decenii ai secolului al XX-lea.

1. 3 Sistemul impozitelor si taxelor percepute în Republica Moldova

Sistemul impozitelor şi taxelor percepute în Republica Moldova corespunde structurii administraţiei

publice din Republica Moldova, care este constituită din:- administraţia publică centrală;-
administraţia publică locală.In conformitate cu Codul Fiscal al Republicii Moldova, impozitele şi
taxele percepte în Republica Moldova sînt:- impozitele şi taxele generale de stat;- impozitele şi taxele

8
locale.Sistemul impozitelor şi taxelor generale de stat include:a) impozitul pe venit; b) taxa
pe valoarea adăugată;c) accizele;d) impozitul privat;e) taxa vamală;f) taxele percepute în fondul
rutier.Sistemul impozitelor şi taxelor locale include:a) impozitul pe bunurile imobiliare; b) impozitul
pentru folosirea resurselor naturale;c) taxa pentru amenajarea teritoriului;d) taxa pentru dreptul de a
organiza licitaţii locale şi loterii;e) taxa hotelieră;f) taxa pentru amplasarea publicităţii (reclamei);g)
taxa pentru dreptul de a aplica simbolica locală;h) taxa pentru amplasarea unităţilor comerciale;i)
taxa de piaţă; j) taxa pentru parcarea autovehiculelor;k) taxa balneară;I) taxa de la posesorii de
cîini;m) taxa pentru dreptul de a efectua filmări cinematografice şi televizate;

n) taxa pentru trecerea frontierei de stat;0) taxa pentru dreptul de a vinde în zona vamală; p) taxa
pentru dreptul de a presta servicii de transportare a călătorilor;q) taxa pentru salubrizarea teritoriului,
utilizarea ambalajului, deşeurilor menajere solide şi de producţie.Relaţiile ce ţin de toate impozitele şi
taxele enumerate mai sus se reglementează de Codul Fiscal şi de alte acte normative adoptate în
conformitate cu acesta.La stabilirea impozitelor şi taxelor se determină;a) subiecţii impunerii; b)
obiectele impunerii şi baza impozabilă;c) cotele impozitelor şi taxelor;d) modul şi termenele de
achitare a impozitelor şi taxelor;e) facilităţile (înlesnirile) privind impozitele şi taxele sub formă de
scutire parţială sau totală oride cote reduse.Impozitele şi taxele, percepute în conformitate cu Codul
Fiscal în vigoare şi cu alte actenormative adoptate în conformitate cu acesta, reprezintă una din
sursele de venit ale bugetului consolidat. În conformitate cu articolul 7 al CF „Stabilirea, modificarea
şi anularea impozitelor şitaxelor generale de stat şi locale":(1) Impozitele şi taxele generale de stat şi
locale se stabilesc, se modifică sau se anulează,exclusiv prin modificarea şi completarea Codului
Fiscal.(2) Pe parcursul anului fiscal (calendaristic), stabilirea de noi impozite şi taxe generale de stat
şilocale, în afară de cele prevăzute de CF al R.M., sau anularea ori modificarea impozitelor şitaxelor
în vigoare privind determinarea subiecţilor impunerii şi a bazei impozabile, modificarea
cotelor şi aplicarea facilităţilor fiscale se permit numai concomitent cu modificareacorespunzătoare a
bugetului de stat.(3) Impozitele locale, lista şi plafoanele taxelor locale se aprobă de către
Parlament.(4) Deciziile autorităţilor administraţiei publice - ale municipiilor, oraşelor, satelor
(comunelor), precum şi ale altor unităţi administrativ-teritoriale instituite în condiţiile legislaţiei- cu
privire la punerea în aplicare, la modificarea, în limitele competenţei lor, a cotelor, amodului şi
termenelor de achitare şi la aplicarea facilităţilor se adoptă pe parcursul anului fiscal,concomitent cu
modificările corespunzătoare ale bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale.(5) Întreprinderile,
instituţiile şi organizaţiile care au filiale şi/sau subdiviziuni în afara unităţiiadministrativ-teritoriale în
care se află reşedinţa de bază plătesc impozite şi taxe (cu excepţia taxei pe valoarea adăugată, a
accizelor şi a taxelor destinate transferării în fondul rutier) la bugetele unităţilor administrativ-
teritoriale de la reşedinţa filialelor şi/sau subdiviziunilor.

9
 1. 4 Continutul impozitelor si taxelor,clasificarea impozitelor si taxelor

Cea mai mare parte a resurselor publice sunt prelevari obligatorii si de aceea se impune definirea
impozitului si precizarea continutului sau, atat din punct de vedere juridic si economic, cat si tehnic.
Definitia clasica a impozitului spune ca acesta este o contributie obligatorie, neconditionata si fara
contraprestatie la suportarea sarcinii publice. In legatura cu impozitul sunt de remarcat urmatoarele
lucruri:

-impozitul nu este un scop in sine ci urmareste asigurarea satisfacerii sarcinii publice, adica
participarea tuturor cetatenilor la cheltuielile publice;

-prin impozite se realizeaza si o redistribuire a veniturilor cetatenilor intre diferitele paturi ale
populatiei;

-scopul initial al impozitului il reprezinta procurarea de resurse pentru autoritatea publica, dar de
regula, lui i se asociaza si unul aflat dincolo de sfera financiara, anume faptul ca este folosit de stat
pentru a-si asigura interventia in viata social-economica;

-ca regula generala, impozitul este o contributie obligatorie , neconditionata adica, contribuabilul
nu poate pretinde prestarea unui serviciu de catre autoritatea publica;

-impozitul nu are o destinatie speciala. Asociat impozitelor exista si categoria de taxe. Si taxele
sunt instituite prin lege si au un caracter obligatoriu, dar au obiective precizate colectandu-se in
anumite scopuri precise. In cadrul taxelor exista si taxe care sunt obligatorii numai daca populatia
solicita un serviciu si presupun o contraprestatie, adica sunt conditionate.

Putem exemplifica in acest sens cu unele taxe administrative de genul taxelor notariale sau a taxelor
de pasaport. Prin fiscalitate se intelege preluarea obligatorie pentru bugetul statului a unei parti din
veniturile cetatenilor. In ultimii 50 de ani a intervenit notiunea de parafiscalitate care se refera la
realizarea altor venituri ale statului decat impozitele si taxele obisnuite. Este vorba aici de taxele
administrative despre care am vorbit mai inainte si care sunt percepute de autoritatea publica pentru

10
un presupus serviciu. Aceste taxe se percep in folosul unui anumit serviciu al statului si tendinta este
de a stabili marimea acestor taxe mult mai mare decat costul contraprestatiei. Impozitul poate
reprezenta o parghie financiara deosebit de importanta prin intermediul careia statul poate interveni
in economie. De altfel, reprezinta cea mai eficienta cale prin care statul poate incuraja anumite tipuri
de activitati sau de a determina restrangerea altora.

Clasificarea impozitelor si taxelor

Impozitele, in practica fiscală internaţională intîlnim o diversitate de impozite care se deosebesc după
formă şi conţinut. De aceea, pentru a identifica uşor efectele diferitelor categorii de impozite în plan
economic, financiar, social şi politic este necesară gruparea lor pe baza următoarelor criterii:

-trăsăturile de formă ale impozitelor;

-obiectul asupra cărora se aşează;

-trăsăturile de fond;

-scopul urmărit de stat prin instituirea lor;

-frecvenţa perceperii lor;

-instituţia care le administrează etc.

În funcţie de scopul urmărit de stat prin introducerea lor, impozitele se grupează astfel:

-impozite financiare, instituite de stat în scopul realizării veniturilor necesare acoperirii

cheltuielilor statului (cum sînt, de exemplu, impozitele pe venit, taxele de consumaţie etc);

-impozite de ordine, introduse de stat în scopul limitării unei activităţi anumite sau în vederea
realizării unor obiective nefiscale cum sînt, de exemplu, introducerea unor accize ridicate asupra
consumului de alcool şi tutun sau utilizarea unor taxe vamale antidumping înscopul limitării
importului anumitelor mărfuri cu preţ de dumping.

După frecvenţa cu care se realizează (respectiv, se percep la buget), distingem:

-impozite permanente (ordinare), care se percep cu regularitate (de regulă, anual), fiind înscrise în
cadrul fiecărui buget public;

-impozite incidentale (extraordinare), care se instituie în situaţii excepţionale (cum ar fi, de pildă,
în situaţii de criză şi război) şi se percep o singură dată, motiv pentru care ele nu sînt înscrise în bu-

11
getul public. După instituţia care le administrează, impozitele se grupează în funcţie de tipul statelor
în care se instituie şi se percep astfel în statele de tip federal distingem:

-impozite federale;

- impozite ale statelor-membre ale federaţiilor;

-impozite locale, ale departamentelor, provinciilor sau judeţelor, ale municipiilor, oraşelor
şi comunelor.

în statele de tip unitar distingem:

- impozite ale administraţiei centrale de stat;

- impozite locale, ale organelor administrativ-teritoriale.
- După forma plăţii impozitele sînt:

-impozite în bani;

-impozite în natură.

Avîndu-se în vedere obiectul asupra cărora se aşează, impozitele se clasifică astfel:

-impozite pe venit;

-impozite pe avere;

-impozite pe consum (sau pe cheltuieli).

In funcţie de trasaturile de fond impozitele se grupează în două categorii:

-impozite directe;

-impozite indirecte;

Caracteristica impozitelor directe

Impozitele directe se stabilesc nominal in sarcina unor persoane fizice sau juridice, în funcţie de
veniturile şi averea acestora şi pe baza cotelor de impozit prevăzute de lege. Ele se încasează direct
de la contribuabil la anumite termene. Caracteristic acestor impozite este faptul ca persoana care
plăteşte impozitul este şi persoana care efectiv îl suportă. În funcţie de criteriile care stau la baza
aşezării lor impozitele directe se pot grupa în impozite reale şi impozite personale. Impozitele reale
se caracterizează prin faptul că se stabilesc în legătura cu anumite obiecte materiale, făcându-se
abstracţie de la situaţia personala a subiectului impunerii. În cazul impozitelor directe reale nu se ia în

12
considerare produsul net obţinut de contribuabil, ci numai produsul brut sau cel mediu ceea ce
dezavantajează pe cei care realizează venit superior celui mediu. Aceste impozite prezintă şi alte
neajunsuri cum sunt: existenţa unor largi posibilităţi de evaziune fiscală, lipsa de informaţie exactă în
stabilirea impozitelor şi prin faptul cum se aşează - impozitul nu poate cuprinde decât o parte din
materia impozabilă. În categoria impozitelor de tip real cele mai cunoscute de practica internaţională
sunt acelea care au ca obiect al impunerii pământul, clădirile, activităţile economice neagricole şi
mişcarea capitalului bănesc. Impozitele personale ţin cont, în primul rând, de situaţia personală a
plătitorului, motiv pentru care se mai numesc şi impozite subiective. Impozitele personale înlătură
neajunsurile menţionate în cazul impozitelor reale. Ele au permis instituirea minimului neimpozabil,
adică scutirea de impozit a materiei impozabile realizate până la un anumit nivel considerat ca
suficient pentru asigurarea unor condiţii decente de viata. Impozitele personale sunt întâlnite sub
forma impozitelor pe venit şi pe avere.

Impozitele pe venit se împart în două grupe:

1) impozitul pe veniturile persoanelor fizice 7%şi 18 %,în depedenţă de mărimea venitului impozabil.

2) impozitul pe veniturile persoanelor juridice cota zero

Impozitul pe venit a persoanelor juridice:

Germania 45%, Turcia – 50%, Grecia, Egipt – 4+%, Marea Britanie – 35%, Franţa – 39%.

Persoanele fizice: Germania 15% până la 39%, Marea Britanie – 20%, 24%, 40%; Franţa –
12%,7%, Italia – 26%,7%.

Impozitele pe avere se împart la rândul lor în:

1) impozite pe averea propriu-zisă

a) impozite asupra averii (se plătesc din venitul produs de avere)

b) impozite din substanţa averii

2) impozite pe circulaţia averii

a) impozite pe succesiuni

b) impozite pe donaţii

3) impozite asupra creşterii averii

a) impozite pe plusul de valoare imobiliară

13
b) impozitul pe sporul de avere dobândită la război.

Caracteristica impozitelor indirecte

Impozitele indirecte sunt acele impozite care se stabilesc asupra vânzări bunurilor sau a prestării unor
servicii. Ele nu se stabilesc direct şi normativ asupra contribuabililor. Plătitorii impozitelor indirecte
sunt toţi acei care consumă bunuri din categoria celor impuse, indiferent de veniturile, averea,
profesia sau situaţia personală a acestora. Impozitele indirecte sunt prevăzute în cote proporţionale
asupra valorii mărfurilor vândute şi a serviciilor prestate ori în sume fixe pe unitate de măsură. Acest
tip de impozite nu asigură o repartiţie echilibrată a sarcinilor fiscale. Indiferent de mărimea
veniturilor obţinute de consumatori, cota de aplicare a impozitelor este unică. Însa raportat la întregul
venit de care dispune cumpărătorul, impozitul indirect capătă un caracter regresiv. Astfel, cu cat o
persoana beneficiază de venituri mai mici, cu atât suportă mai greu sarcina fiscală a impozitelor
indirecte. Aceste impozite afectează puterea de cumpărare a consumatorilor şi deci contribuie la
scăderea nivelului de trai al populaţiei. Din categoria impozitelor indirecte fac parte: taxele de
consumaţie, monopolurile fiscale, taxele vamale, taxele de timbru şi înregistrare. . Din categoria
impozitelor indirecte fac parte: taxele de consumaţie, monopolurile fiscale, taxele vamale, taxele de
timbru şi înregistrare. Taxele de consumaţie sunt impozite cuprinse în preţul de vânzare al mărfurilor
produse şi realizate în interiorul ţării. Ele se întâlnesc sub diverse forme: taxe de consumaţie pe
produs (speciale) şi taxe generale pe vânzări. Taxele de consumaţie pe produs (accizele) se aşează
asupra unor produse care se consumă în cantităţi mari şi care nu pot fi înlocuite cu altele. Astfel,
accizele au un randament fiscal ridicat. Ele se calculează în sume fixe pe unitate sau în cote
procentuale asupra preţului de vânzare. Grupurile de mărfuri supuse accizelor şi cotele lor diferă de
la o ţară la alta şi de la o perioadă fiscală la alta. Adesea accizele sunt utilizate în vederea realizării
unor obiective sociale: limitarea consumului de alcool şi tutun.Taxele generale pe vânzări se
întâlnesc sub forma impozitului pe cifra de afaceri. În practica internaţională se cunosc trei forme de
aşezare a impozitului pe cifra de afaceri: forma impozitului cumulativ, forma impozitului unic
(monofazic) şi forma impozitului unic cu plată fracţională. Când impozitul pe cifra de afaceri se
aşează sub forma impozitului cumulativ, mărfurile sunt impuse în toate fazele prin care trec, până
ajung la cumpărător, obţinând în aşa fel "impozitul în piramidă" sau "impozitul în cascadă". Datorită
acestui mod de aşezare care duce la perceperea impozitului de la impozit unele ţări au renunţat la
această formă cu toate că asigura un randament fiscal înalt. Mărimea absolută a impozitului depinde
de lungimea circuitului economic prin care trece marfa, impunându-se la fiecare fază. În cazul când
impozitul pe cifra de afaceri se aşează sub forma impozitului monofazic, el se încasează o singura
dată, indiferent de lungimea circuitului economic. Dacă impozitul se încasează la momentul vânzării

14
mărfii de către producător primului cumpărător, atunci avem taxa pe producţie. Iar daca se încasează
la stadiului comerţului, atunci avem taxa asupra vânzării sau impozit pe circulaţie.

Forma impozitului unic cu plata fracţională este denumit taxa asupra valorii adăugate (TVA).
TVA se poate calcula prin două variante:

1) prin aplicarea cotei asupra valorii adăugate, calculată ca diferenţa dintre preţul de vânzare şi preţul
de cumpărare, la fiecare stadiu pe care îl parcurge marfa.

2) prin aplicarea cotei asupra preţului de vânzare din stadiul respectiv, obţinându-se astfel taxa
colectată din care se deduce taxa deductibilă, calculată prin aplicarea cotei la preţul de vânzare din
stadiul anterior (preţul de cumpărare din stadiul respectiv).

Monopolurile fiscale sunt instituite asupra producţiei şi vânzării anumitor produse. Ele, în sfera de
cumpărare pot fi depline şi parţiale. Monopolurile fiscale depline se instituie de către stat atât asupra
producţiei cât şi asupra comerţului cu ridicata şi amănuntul. Monopolurile fiscale parţiale se instituie
fie numai asupra producţiei şi comerţului cu ridicata, fie numai asupra comerţului cu amănuntul.

Taxele reprezinta, alaturi de impozite, cea de-a doua categorie principala de venituri ale bugetului,
taxele sunt plăţi efectuate de persoane fizice şi juridice pentru serviciile prestate acestora de
instituţiile de drept public. Taxele întrunesc o serie de atribute specifice impozitelor şi anume:
obligativitatea, nerambursabilitatea, dreptul de urmărire în caz de neplată.

După natura lor taxele pot fi:

taxe judecătoreşti, încasate de instanţele jurisdicţionale pentru acţiunile introduse spre judecare;

taxa pentru dreptul de aplicare a simbolicii locale, taxa pentru dreptul de prestare a serviciilor auto
de călători, taxa pentru publicitate ;

taxa pentru amenajarea teritoriului, taxa pentru cazare, taxe pentru parcare;

taxe de notariat, pentru eliberarea, certificarea, legalizarea sau autentificarea de acte, copii etc.

taxe de consulare, pentru eliberarea de certificate de origine, acordarea de vize ş.a.

taxe de administraţie, pentru eliberări de permise, autorizaţii, legitimaţii de către organele

administraţiei de stat.

Taxele se pot încasa în numerar sau prin aplicarea de timbre. Ele pot fi stabilite în sume fixe sau ad-
valorem, atunci când acţiunile sau faptele supuse taxării sunt evaluate în bani. După obiectul
operaţiunii care se efectuează şi urmează a fi taxată, taxele pot fi:
15
-taxe de timbru

-taxe de înregistrare

16
Capitolul II. Rolul impozitelor şi taxelor în alimentarea cu resurse financiare a bugetului de
stat.

2. 1 Rolul si functiile impozitelor şi taxelor

Sarcina achitării impozitelor şi taxelor revine tuturor persoanelor fizice şi juridice care realizează
venit dintr-o anumită sursă prevăzută de lege sau posedă
avere impozabilă. Sursele de venituri sunt salariile,profitul, renta, dobânda,dividendele etc. În
manifestarea lor impozitele şi taxele exercită mai multe
funcţii,efectelecărora se resimt în toate domeniile activităţii umane. Principalele funcţii ale
impozitelor şi taxelor sunt cea fiscală şi cea reglementară. Funcţia fiscală stă la originea impozitelor
şi taxelor, fiind, în aşa mod, cea mai veche, indisolubilă de organizarea societăţii umane şi mereu
persistentă în oricesistem economico - social. Datorită acestei atribuţii, impozitul furnizează
permanentresurse financiare publice.

Funcţia de reglare economico - socială, fiind cunoscută din antichitate, afost valorificată la
justa sa valoare abia în a doua jumătate a secolului al XX-lea.Graţie însuşirilor impozitului de a
influenţa procesele economice şi relaţiile sociale,în prezent el a devenit instrumentul cheie de dirijare
macroeconomică. Rolul impozitelor se manifestă pe plan financiar, impozitele şi taxele sunt
mijlocul principal de procurare aresurselor financiare publice. În ţările dezvoltate pe seama lor revin
80 % - 90% dintotalul resurselor financiare ale statului. În ţările în curs de dezvoltare
pondereaimpozitelor şi taxelor în resursele financiare publice este mai modestă, variind între50% –
80%. O caracteristică aparte a evoluţiei impozitelor la sfârşitul secolului alXX-a şi începutul
secolului al XXI-a este sporirea lor ca mărime şi ca pondere înProdusul intern Brut. Majorarea
încasărilor fiscale s-a realizat prin extinderea
bazeiimpozabile, diversificarea impozitelor, cuprinderea mai amplă cu impozite acetăţenilor şi a agen
ţilor economici, sporirea nivelului cotelor impozitelor,diminuarea evaziunii fiscale etc. concomitent
s-a produs mutaţia încasărilor fiscale îndirecţia persoanelor fizice.

Pe plan economic rolul impozitelor şi taxelor se manifestă sub diverse aspecte:

- mijloc de intervenţie a statului în activitatea economică;

- instrument de stimulare sau frânare a unor activităţi;

- mijloc de creştere sau de reducere a producţiei sau a consumului unuianumit produs;

- instrument de impulsionare ori de îngrădire a comerţului exterior.

17
În prezent, autorităţile publice din toate ţările valorifică masiv impozitele şi taxele în calitate de
instrument pentru reglementarea economică. În aşa mod, fără săînceteze de a fi mijlocul principal
de colectare a resurselor financiare publice,impozitul a devenit principalul mijloc macroeconomic de
intervenţie în derularea proceselor economice şi sociale.

În aspect social

Impozitele reprezintă instrumente de redistribuire a unei părţidin produsul intern brut între grupuri
sociale, indivizi, agenţi economici, regiuni, etc.în ţările dezvoltate prin intermediul impozitelor şi
taxelor statul preia la buget 30% -40% şi chiar mai mult, din Produsul Intern Brut, iar în ţările în curs
de dezvoltare20%-30%. Această valoare este utilizată ulterior în scopul protecţiei materiale
agrupurilor sociale respective, al finanţării acţiunilor de protecţie socială, a instituţiilor specializate în
furnizarea serviciilor sociale etc.Astfel, impozitul şi taxa reprezintă unul din segmentele centrale ale
finanţelor publice.

2. 2 Conceptiile clasice privind impozitele si taxele

Dreptul statului de a-si institui un sistem de impunere care sa sigure in mod corespunzator cuantumul
veniturilor publice necesare indeplinirii functiilor sale generale, dupa cum afirma unii autori, de
exemplu teoriile filosofico-juridice(vizind teoria si filozofia dreptului), explica necesitatea
reglementarii, printr-o maniera diversificata, a aveniturilor bugetare sub forma de impozite si taxe.
Astfel potrivit teoriei organic, formulata si sustinuta de ginditorii filosofiei clasice(Hengel si altii),
dreptul de a insitui sistemul de impunere reprezinta un produs necesar al dezvoltarii istorice a
popoarelor, deoarece statul insusi este creatia umana. Astfel, dreptul de impunere se justifica prin
necesitatea organizarii vietii publice care presupune constituirea fondurilor banesti necesare sustinerii
respective a activitatii de interes general, comun. Potrivit teoriei socilogice, statul este stapinul
absolut(rezultat din framintarile organizarilor sociale) si reprezinta”forta brutala a minoritatilor
organizate in vederea impunerii impotriva majoritatii stapinite”. Conform acestei teorii, vointa
detinatorilor puterii echivaleaz cu dreptul, deoarece aceasta emana de la ei;prin urmare, vointa
suveranului determina normele de conduita sociala. Teoria contractului social, formulata de
J.J.Rousseau, sustine ca dreptul de a institui impozite etse un atribut recunoscut in exclusivitate
statului de catre indivizi prin contractul social insusi, care a dat nastere statului, statul fiind produs al
intereseului social, al solidaritatii sciale,nationale. Impozitele la rindul lor, reprezinta contributii
pecuniare e care cetatenii le accepta si le cuporta in virtutea solidaritatii lor sociale si nationale.

18
In conformitate cu teoria echivalentei,”impozitele isi gasesc justificarea in serviciile si avantajele
garantate de stat, asa ca ele apar ca un sontrasericiu pe care statul il garanteaza cetatenilor” sau ca
“preturi stabilite rin constringere pentru serviciile guvernamelntale”.

Conform teoriei siguranţei, impozitele sunt considerate prime de asigurare pentru viata si bunurile
cetatenilor(statul asigura bunurile si viata cetatenilor, iar acestia platesc, in schimb, impozite, ca un
fel de prima d asigurare).

In fine teoria sacrificiului sustine ca ratiunea impozitului este justificata de insasi natura statului, in
sensul ca acesta este un produs necesar dezvoltarii istorice, necesitatea dreptului de impunere. Din
analiza acestor teorii, prin care s-a incercat justificarea necesitatii stabilirii si perceperii unor sume de
bani de catre stat cu titluri de venituri bugetare, rezulta ca un sistem de impunere echilibrat reprezinta
modalitate autoritatilor de a-si obtine resursele cu care sa oata asigura buna functionare a organelor
sale prin intermediul carora statul isi indeplineste functiile la nivelul societatii.

19
2 . 3 Stabilirea impozitelor si taxelor

Impozitele si taxele se stabilesc intr-un cuantum banesc calculat pe baza unei cote de impunere ce
determina modalitatea de achitare, termenele achitarii, facilitatile.

-Subiectul impozabil e reprezentat de persoanele fizice si juridice prevazute de normele juridice cu

privire la impozite si taxe, carora le revine indatorirea de a plati impozite si taxe.Totodata, pentru
persoanele carora le revine obligatia de a plati taxe este specifica denumirea de subiect taxabil.

-Obiectul impozabil este bunul, venitul, pentru care se datoreaza impozitele directe, precum si
vinzarea, punerea in circulatie etc. A unor produse in cazul impozitelor indirecte. Acest obiect este
specificat prin dispozitiile legale referitoare la impozite si reprezinta elementul de distinctie al
impozitelor, constituind totodata, asa cum s-a mentionat anterior, unul dintre criteriile de clasificare a
impozitelor. In mod similar este reglementat obiectul taxelor, fapt ce permite a face distinctia atit a
taxelor intre ele, cit si intre taxe si impozite.

-Cotele impozitelor si ale taxelor reprezinta procentul, suma fixa sau un ansamblu de procente si
sume fixe, pe a caror baza se calculeaza cuantumul banesc al fiecarui impozit.

-Modul de achitare a impozitelor si taxelor. Reglementarea juridica prevede urmatoarele modalitati

de achitare a impozitelor si a taxelor:

a)metoda platii directe, utilizata, de regula, pentru veniturile provenite de la persoanele care practica
o activitate de intreprinzator sau de prestare a serviciilor, fie ca eu personalitate juridica sau fizica. In
acest caz, suma datorata este stabilita, conform legii, de catre debitor, care are obligatia sa o verse,
din propria initiativa, la termenele stabilite in contul bugetului de stat;

b)metoda retinerii si varsarii(retinerea la sursa de plata)este aplicata in cazul veniturilr impozabile

realizate de catre persoanele fizice prin agentii economici, indiferent de proprietate:institutii de stat,
firme cu capital strain etc. Unitatile in cauza au obligatia sa calculeze, sa retina si sa verse contul
bugetului de stat sumele datorate de acestea, eliberindu-se veniturile nete;

c)metoda aplicarii de timbre fiscale este utilizata in cazul accizelor care sunt aplicate pe produsele
supuse concumului(tigari, bauturi alcoolice etc.).

-Termenele de achitare reprezinta data la care sau pina la acre un anumit venit trebuie varsat in
bugetul statului. La stabilirea termenului de plata, se tine cont de incasarea ritmica a veniturilor,
precum si de posibilitatile de plata ale detinatorilor de obiecte impozabile. Termenul de plata se

20
fixeaza sub forma unui interval de timp-an, trimestru, semestru, luna etc.-in cadrul caruia sumele
datorate trebuie varsate la buget, situatie in care scadenta(data limita)este ultima zi a perioadei
respective sau o zi fixa a platii, cind atit scadenta, cit si termenul coincid. In ceea ce priveste
termenele de plata, trebuie mentionat faptul ca momentul platii la bugetul de stat a unui venit devine
exigibil si nu coincide intotdeauna cu cel al aparitiei obligatiei platitorului. Obligatia platitorului
apare, de regula, in momentul cind acesta a intrat in posesia obiectului impozabil, iar stingerea are loc
la achitarea in termen a obligatiei fiscale.

-Facilitatile privind impozitele si taxele. Facilitatile sunt prevazute prin acte normative care instituie
venituri bugetare, de care se tine cont la evaluarea bazei de calcul, la determinarea cuantumului
venitului impozabil, precum si la incasarea acestuia. Facilitatile prevazute de lege sunt stabilite, de
obicei, sub forma de reduceri, deduceri sau scutiri si se refera la anumite situatii deosebite in care
anumiti platitori realizeaza venituri si au dreptul la o reducere din venitul realizat, ca apoi sua ramasa
sa fie supusa impunerii. Facilitatile se acodra in scopul sprijinirii familiei, favorizarii persoanelor in
etate sau cu capacitate deruda de munca etc. La incasarea impozitelor si taxelor se prevad, de
asemenea, si anumite aminari sau esalonari de plata.

21
2 .4 Principalele taxe si impozite la nivel european

In cadrul statelor din Uniunea Europeana exista doua mari categorii de sarcini fiscale:

-sarcini fiscale care privesc beneficiile realizate;

-sarcini fiscale independente de rezultatele economic realizate

Sarcinile fiscale care privesc beneficiile realizate se refera, in general, la impozitul pe profit. Aceasta
categorie de impozite este reglementata in toate statele membre ale UE. Asezarea, constatarea si
perceperea lor presupune parcurgerea unei proceduri formata din trei grupe:

-identificarea societatilor a caror profit este impozabil conform legii si localizarea beneficiilor
impozabile;

-determinarea bazei de impunere(sau profitului impozabil);

-stabilirea impozitului pe perofit datorat si incasarea obligatiilor contribuabilului respectiv.

Principalele sarcini fiscale comune tutor statelor comunitare sunt:

-TVA(considerat singurul impozit european veritabil);

-drepturile de inregistrare(drepturile percepute de stat privind aporturile aduse la capitotul unei

societatei);

22
-retinere la sursa asupra platilor efectuate in contul unor beneficii nerezidenti;

-sarcinile aferente salariilor platite;

acizele.

Principalele sarcini fiscale specifice anumitor state membre UE sunt;

-impozitele sau taxele de activitate (de exemplu, taxa profesionala in Franta, impozitul comercial din
Germania sau Luxemburg);

-impozitul asupra patrimoniului global(reprezinta un impozit pe avere datorat de societati-

Luxemburg);

-impozitul pe salariu;

-alte impozite(de exemplu, impozitul particular asupra veniturilor realizate din extractia de petrol sau
gaz, din Marea Brtianie, Danemarca etc)

Exista diferente notabile intre cotele de impozitare practicate in statele membe ale Uniunii europene,
insa normele uniforme nu lispesc cu desavirsire.

Subiectii platitori ai impozitului pe profit in statele europene pot fi:

-societatile comerciale;

-societati civile, societatiu cooperative, fonduri de asigurari mutuale;

-persoanele juridice de drept public sau alte persoane cu drept privat care desfasoara activitati
industriale sau comerciale(indiferent daca au sau nu scop lucrativ). Reglementarea impozitului pe
profit in statele membre ale Uniunii europene este realizata prin trei sisteme diferite.

Primul sisitem este sistemul impozitarii separate, folosit in Marea Britanie, sistem care are in vedere
diferentierea impozitului platit de companie de impozitul platit entru veniturile salariatilor.

Al doilea sistem de impozitare a impozitului pe profit eset sistemul German, denumit sistemul celor
doua rate sau ratelor partajate, sistem recomandat fata de cel Britanic prin cartea verde din 1971.

Al treilea sistem este sistemul creditarii sau impunerii care acorda credit actionarilor pentru taxele
platite de societatea comerciala la care sunt coactionari, iar acest credit poate fi folosit pentru
achitarea impozitului aferent dividentelor pe care le vor incasa din comapnie. Acest sistem este
utilizat in Franta si a fost sugerat Mrii Britanii prin cartea verde din 1972. Dintre impozitele indirecte,
taxa pe valoare adaugata este impozitul cu cele mai notabile realizari pe linia armonizarii. Intre anii
23
1967 1977 au fost adoptatae sase directive cu privire la regulile si practicile uniforme intre statele
membre in matrie deTVA. Au fost astfel stabilile elemente si trasaturi comunle pentru toate statale,
cu ar fi reglementarea TVA ca un impozit asupra operatiunilor de vinzare, foflosite TVA la
constituirea bugetului al UE, atingerea unui nivel de uniformizare cu privire la structura TVA,
intelegind prin aceasta o metoda unica de calculare a acestui impozit. Cu ocazia intrunirii
Consiuliului Economic si Financiar din 24 iulie 1991, statele membre ale UE s-au angajat la
armonizarea legislatiei privind impozitele indirecte. Dar, atita timp cit diferentele de gerim bugetar
dintre statele membre se mentioneaza inm special invocarii de catre state a cheltuielilor bugetare
ridicate, uniformizarea completa a acestor impozite si taxe va fi intirziata. Impozitul pe averea
persoanelor jridice-se practica la ora actuala doar in Grecia si Luxemburg si presupune un impozit
asupra bunurilor imobile situate pe teritoriul statelor respective si asupra drepturilor legate de aceste
bunuri, impozit datorat atit de societatile rezidente, cit si de cele nerezidente. Impozitul pe averea
persoanelor fizice-este reglementata in cinci satet ale UE(Soania, Grecia, Luxemburg, Suedia). Baza
de impozitare este formata din patrimoniul mondial al persoanei fizic rezidente sau atrimoniul situat
in statul respectiv al persoanei nerezidente, dar sunt reglementate multe scutiri (de exemplu, bunurti
de patrimoniu, opere de arta pina la o anumita valoare care variaza de la stat de stat, drepturile de
pensii private, rente viagere, drepturi de proprietate intelectuala, bijuterii si obiecte din metale
pretioase pina la o anumita valoare.

Impozite si taxe pe activitatea comerciala a intreprinderilor

Aceste categorii de venituri bugetare sunt detsul de rare, fiind percepute doar in citeva dintre statele
membre UE. De exemplu:

-taxa profesionala(Franta)-este datorata de persoanele fizice sau juridice care desfasoara o activitate
industriala, comerciala sau profesionala nesalariata. Este perceputa deobicei ca venit la bugetele
locale;

-impozitul comercial(Germania)-este datorat de toate intreprinderile comerciale si industriale care

desfasoara activitatea in aceasta tara;

-impozitul comercial general(Lugemburg)-reglementata asemanator celui din Germania, cota de

impunere variind intre 6 si 10 %;

-impozitul regional asupra activitatilor locale(Italia)-este percepute de la persoanele fizice sau juridic
care desfasoara activitatea profesionala, asupra valorii adaugate produselor. Acest tip de impozit este
venit la bugetul regiunilor, iar cota de impunere este circa de 4, 25%.

Impozitele si taxele asupra succesiunilor si donatiilor

24
Aceasta categorie de impozite si taxe este una din cele mai frecvente forme de prelevare catre bugetul
public practicate in statele din UE, cu foarte putine exceptii(de exemplu, Italia, Cipru).

Se practica mai multe sisteme:

-impozitarea averii mondiale a defunctului rezident;

-impozitarea averii formata doar din bunuri imobile a defunctului;

-impozitarea doar a activelor aflate pe teritoriul statului in cazul defunctului nerezident;

-perceperea unei taxe de timbru asupra bunurilor transmise mortis causa situate in tara.

Taxele ecologice sunt definite ca totalitatea contributiilor obligatorii percepute in considerarea unei
materii impozabile susceptibile de a aduce atingere mediului, indiferente daca acestea sunt colecatate
la bugetul de stat, la bugetele losale sau intr-un fond special destinat protectiei meidului.

-taxele ecologice sunt folosite fie directe pentru protectia mediului inconjurator, fie sunt destinate sa
reduca povara fiscala exercitata de alte impozite(de regula impozite pe venit);

-materia impozabila o reprezinta de regula:contribuabili pentru transport, automobilele detinute in

proprietate, emisiile poluate in are si apa, ingroparea deseurilor, pesticidelor etc;

nu sunt cinsiderate texe ecologice:

-taxele platite diverselor institutii pentru serviciile de canalizare sau colectare a deseurilor menajate;

-taxa pentru valoarea adaugata care ar avea o baza de impunere similara;

-redeventele percepute de UE, in cadrul programelor sale d eactiune in domeniul protectiei mediului,
ca mijloace complementare de catiune, alaturate reglementarilor in domeniu.

Accizele reprezinta o categorie de impoziteindirecte deosebil te importana, datorita, printre altele,

impactului economic pe care il au. Accizele sunt taxe speciale de consum care se datopreaza
bugetului de stat pentru productia, importul sau desfacerea anumitor categorii de produse.

De regula sumele prelevante cu titlu de accize se constituie in venituri la bugetul statului, situatie de
astfel reglementata si prin Codul fiscal din Romania.

25
 Concluzii

Impozitul si taxa este o categorie financiara cu caracter istoric, a carei aparitie este legata de existenta
statului si a banilor, ele constituie o componenta de mare importanta a vietii social-economice a
fiecarei tari. Impozitele şi taxele reprezintă în general forme, instrumente de prelevare din veniturile-
valoarea nou creată, averea persoanelor juridice şi fizice (demumiţi contribuabili) la dispoziţia
statului în vederea constituirii fondurilor publice generale neceseare acoperirii nevoilor sociale ale
societăţii statului.
Sursa primordiala si majoritara de asigurare a statului cu finante publice in Republica Moldova sunt
impozitele si taxele fiscale. Taxele si impozitele reprezinta un rol important in economia de piata prin
realizarea veniturilor statului si dezvolta economia tarii, aceste venituri contribuie la formarea
bugetului find destinate satisfacerii cheltuielilor publice. Indeplinirea pe deplin a normelor legislatiei
asigura formarea reusurselor statale , deoarece izvoarele lor de baza sunt impozitele taxele si alte
plati obligatorii. In urma venitului obtinut in urma incasarii impozitelor si taxelor ,reuseste a se
dezvolta un sir de probleme sociale, politice, culturale,intru-un fel influenteaza benefic starea
economico-sociala a cetatenilor. De asemenea taxele si impozitele reprezinta ce-a dea doua categorie
principala de venituri ale bugetului de stat. Sa nu uitam nici de faptul ca Republica Moldova tinde
spre o integrare europeana, adica ea trebuie sa demonstreze ca obiectivul impozitelor si taxelor este
cu adevarat un obiectiv strategic national si sa efectueze un sir de modificari si reforme in toate
domeniile, inclusiv si in cel fiscal, pentru a se putea alinia la standardele europene. Pentru buna
functionare a economiei este necesara asigurarea unei stabilitati a sistemului fiscal, deci impozitele si
taxele sunt procedeul sau mijlocul de realizare a veniturilor publice pentru efectuarea cheltuielilor
necesare in interes public in folosul societatii. Impozitele si taxele reprezinta mijloacele ce stau la
dispozitia statului pentru realizarea veniturilr bugetare si implicit, pentru asigurarea cheltuielilor
generate de nevoile publice. In economia de piata, actioneaza tipuri specifice de impozite si taxe care
au fost reglementate si perfectionate, fiecare dintre aceste impozite si taxe indeplineste o anumita
functie si are un anumit rol cit si stadiul de dezvoltare a unei societati pe lan economic. In perioada
actuala in Republica Moldova se impune un sistem fiscal coerent si eficient, prin introducerea si
aplicarea unor impozite si taxe devenite operationale, adaptat dezvoltarii economice in cadrul unui
sistem elastic, chemat sa raspunda la cresterea economica.

26
 Bibliografie:

1. Fiscalitatea in statele contemporane, Alexandru Armeanic,Chisinau 2003

2. „Impozite şi taxe locale”, BIZPRO-Moldova, Chişinău, 2003;

3. Codul Fiscal al Republicii Moldova , 2012;
4. Dreptul Finantelor Publice, Mircea Stefan Minea, Cosmin Flavius Costas,Ro.2006;
5. Drept Fiscal , Editura All Beck, Saguna , Dan Drosu, Bucuresti 2008;
6. Codul Fiscal al Republica Moldova, Titlul V “Administraţia fiscală”.
7. Moşneaga Narcisa Roxana “Impozite şi taxe 2000-2001, Editura Economică, Bucureşti 2001;
8. N. Grigorie – Lăcriţă „Pincipii de politică fiscală”, Impozite şi taxe, nr. 4, 2002;
9. Ionescu Luminiţa “Controlul şi implicaţiile economice, financiare şi fiscale ale impozitelor
indirecte”;
10. Hotarirea Guvernului Republicii Moldova cu privire la taxe si impozite .

27
28
29
30