IMAGINEA DE SINE ,STIMA DE SINE, INCREDEREA IN SINE

Introducere

Imaginea de sine este definita de modul in care ne percepem propriile noastre

caracteristici fizice, emotionale, cognitive, sociale si spirituale care contureaza si intaresc
dimensiunile eului nostru. In functie de perceptia noastra la un moment dat al dezvoltarii noastre,
de ceea ce ne-am dori sa fim sau ceea ce am putea deveni, putem distinge mai multe ipostaze ale
eului nostru: eul actual, eul ideal si eul viitor.
Imaginea de sine ne influenteaza comportamentele, de aceea este important sa ne percem cit mai
corect, sa dezvoltam convingeri realiste despre noi insine. Exista persoane care, desi au o
infatisare fizica placuta, se percep ca fiind fie prea slabe sau prea grase, prea inalte sau prea
scunde, insuficient de inteligente etc. Perceptia de sine nu reprezinta adevarul despre noi, ci este
doar o 'harta' pentru propriul 'teritoriu' ('Harta nu este teritoriul' – PNL), un barometru al starii
noastre de bine. Relatiile armonioase cu membrii familiei si cei din jur, performantele
profesionale, asumarea unor responsabilitati in acord cu resursele proprii indica o imagine de
sine pozitiva, in timp ce absenta motivatiei sau o motivatie scazuta, agresivitatea defensiva,
comportamentele de evitare, rezistentele la schimbare sunt principalii indici pentru o imagine de
sine negativa.

Stima de sine reprezinta modul in care ne evaluam pe noi insine in raport cu propriile
asteptari si cu ceilalti si este direct proportionala cu constientizarea valorii noastre. Fiecare
fiinta umana este unica si are o valoare care merita sa fie respectata. Valoarea unei fiinte umane
este data de suma comportamentelor, actiunilor si potentialitatilor sale trecute, prezente si
viitoare. Capacitatea fiintei umane de a se proiecta in viitor, de a-si constientiza, dori si anticipa
devenirea prin raportarea la experientele si succesele anterioare si credinta despre propria
eficacitate contribuie la intarirea stimei de sine.
Am auzit multi parinti spunind: 'Nu faci bine, lasa ca fac eu ca stiu mai bine' sau 'Esti prea mic,
nu poti tu sa faci asta'. Astfel de fraze pot ucide increderea in sine. Din dorinta de a-i feri de
suferinte si esecuri in viata, multi parinti isi supraprotejeaza copiii mentinindu-i
dependenti si impiedicindu-i astfel sa-si dezvolte increderea in sine.

Increderea in sine depinde mai mult de capacitatea noastra de a face anumite lucruri, in
timp ce stima de sine reprezinta rezultatul unei autoevaluari si are un rol foarte important in
stabilirea identitatii noastre. O stimade sine pozitiva se bazeaza pe perceptia pozitiva despre
propriile noastre comportamente. De aceea este important sa ne respectam nevoile si limitele
pentru ca actiunile noastre sa ne puna in valoare, sa fie viabile in ochii nostri.
Increderea in sine nu este innascuta si nu depinde doar de educatia pe care am primit-o in
copilarie cind parintii nostri ne-au invatat sa facem impreuna cu ei si ne-au stimulat sa ne
asumam responsabilitati pentru a deveni autonomi in viata. Increderea in sine este realista si
predictibila, deoarece se sprijina pe rezultate concrete obtinute in trecut, pe experientele reale pe
care o persoana le-a trait si care-i permit sa prezica rezultatele la care se asteapta in viitor.
Deci increderea in sine nu este oarba si prezinta o anumita doza de incertitudine. Ea se
bazeaza pe constientizarea propriilor cunostinte si competente intr-un anumit domeniu, pe
rezultatele pozitive obtinute anterior si este intretinuta prin abordarea treptata a altor experiente
in scopul de a fixa si transfera competentele, precum si pentru a descoperi alte competente de
 care nu eram constienti.
Este important ca experientele noi sa fie abordate treptat, deoarece esecurile repetate la
experiente noi pentru care nu reusim sa gasim o explicatie pot avea efecte negative asupra
increderii in sine si a stimei de sine. Daca suntem flexibili si putem recadra actiunile si
experientele noastre astfel incit sa vedem partea buna, pozitiva a lucrurilor si sa invatam ceva din
ceea ce ni se intimpla, reusim sa ne construim increderea in sine si sa ne intarim stima de sine.
Convingerile noastre ne dirijeaza comportamentele, de aceea este important sa pastram acele
convingeri care sunt bune pentru noi si ne ajuta sa ne schimbam cadrele de referinta. Abordarea
unei situatii dintr-o alta perspectiva ne permite sa ne schimbam reactiile, sa dezvoltam
comportamente noi, mai adecvate situatiei prezente si sa obtinem astfel rezultate mai bune in
viata.

FORMAREA IMAGINII DE SINE

Imaginea de sine este expresia concretizata a modului in care se vede o persoana sau se
reprezinta pe sine.

Imaginea de sine se refera la perspectiva individuala asupra propriei personalitati.

Formarea imaginii de sine consta in primul rind intr-o constructie subiectiva si implica
trei aspecte:

ü importanta parerii celorlalti in constructia acesteia;

ü elementele pe baza carora se realizeaza perceptia celorlalti;

ü masura in care conduita si motivatia influenteaza crearea imaginii de sine.

In formarea imaginii de sine se parcurg mai multe etape:

Ø eul , in viziunea propriei persoane care isi realizeaza autoportretul din punctul de vedere al
personalitatii in ansamblu.

Eul reprezinta imaginea pe care noi o consideram definitorie pentru

personalitatea noastra. Ca o consecinta a constructiei propriei imagini de sine se
formeaza si aprecierea asupra acesteia: pozitiva sau negativa.

Ø celalalt, constientizarea faptului ca acesta realizeaza asupra noastra judecata ce are la baza
modul in care persoana noastra e perceputa. Imaginea de sine nu corespunde intotdeauna cu
imaginea pe care cei din jur si-o formeaza despre noi.

Ø reflectia eului asupra imaginii de sine din perspectiva corespondentei sau necorespondentei intre
aceasta si judecata celuilalt.
 Aceasta apreciere poate declansa sentimente pozitive sau negative. Aprecierea e
dependenta de tipul de personalitate si are consecinte importante in privinta integrarii sociale.

Imaginea de sine se formeaza pe baza unor anumiti factori:

ü raportarea persoanei la anumite grupuri sociale precum familia si cercul de prieteni apropiati sau
grupul de munca, religios sau grupul organizatiei politice.

Aceste grupuri exercita influente diferite asupra imaginii de sine.

ü pe baza teoriei cu privire la compararile sociale.

Oamenii tind sa se compare cu cei asemanatori lor din punct de vedere al imaginii.

Oamenii recunosc intutitiv importanta stimei de sine in ceea ce priveste eficienta si sanatatea
lor mintala - de aceea incearca sa o mentina si sa o ridice.

Fiecare persoana este diferita de ceilalti si priceputa la ceva anume. O stima de sine ridicata nu
aduce nici un complex de inferioritate, nici un complex de superioritate, lucrurile sunt… exact
asa cum ar trebui sa fie, adica OK!

In primul rind, fara sa se compare cu ceilalti, ci doar cu sine, si fara sa se autosaboteze prin
convingeri limitatoare sau sa se invinuiasca pentru asteptari nerealiste sau lipsa de control asupra
mediului exterior si a celorlalti, persoana cu stima de sine ridicata considera ca este in general
multumit/a de sine. Da, este exact multumita. Nici prea-prea. Nici foarte-foarte. Nu simte nevoia
sa demonstreze ceva, nu se agita pentru a avea, a face sau a fi mai mult sau mai bine, pur si
simplu se accepta asa cum este, in intregime.

Respectul de sine, reuseste sa se pastreze la un nivel suficient de puternic, indiferent de

schimbarile care ar putea sa apara. Respectul de sine, spre deosebire de stima de sine, este
reflectarea gradului in care sinele nu se autoapreciaza, ci se ingrijeste de necesitatile sinelui.

Stima de sine ridicata este dependenta de respectul de sine, pentru ca primul lucru care scade in
intenstitate este stima de sine, care poate sa fie dependenta de situatii schimbatoare, dar respectul
este ceva conditionat de credinte, iar o persoana (auto)educata sa-si pastreze respectul de sine in
orice situatie si sa continue sa se ingrijeasca de toate aspectele sinelui (fizic, spiritual, mental,
psihic) nu va lasa stima de sine sa scada atat de puternic incit sa afecteze functionarea sinelui.

Respectul poate fi cerut de la ceilalti, poate fi impus, poate fi aparat, in functie de prezenta stimei
de sine si a unei educatii care sa asigure o adaptare la mediul exterior. Respectul este ceva care
tine mai mult de comportamentul vizibil in exterior si de anumite decizii in care o persoana
trebuie sa tina cont de ea, mai mult decit stima de sine, care este mai degraba o stare.