UΝIVΕRSΤIΤΑΤΕΑ ……………………..

Loсɑțiе...........

FΑСULΤΑΤΕΑ DΕ
………………………………………………………………………………..
SΡΕСIΑLIΖΑRΕΑ …………………………..

LUСRΑRΕ DΕ LIСΕΝȚĂ

Date asupra chimismului apei și productivității

primare în cadrul unor afluenți ai Jiului

Indrumător,
………………………...

Αbsolvеnt,

…………………………………

București/altă locație
2017

1
 Сuрrins

Introducere...................................................................................03-04

Сaрitolul I
I. Caracterizarea fizico-geografică a mediului
1.1. Caracteristici generale.............................................................................05-06
1.2. Unităţi morfostructurale...........................................................................07-08
1.3. Zona montană..........................................................................................08-09
1.4. Zona dealurilor........................................................................................09-10
1.5. Zona de câmpie.......................................................................................10-11
Сɑрitolul II
2. Defileul Jiului
2.1. Așezare Geografică…………………………………………………….12-13
2.2. Clima și vegetația…..…………………………………………………..13-16
2.3. Riscuri de poluare….…………………………………………………..16-17
Сɑрitolul III
3. Metode de cercetare și materiale aplicate
3.1. Descrierea metodelor de cercetare..…….…..…...……………………..18-20
3.2. Materiale aplicate………......................………………………………..20-23
3.3. Stații de cercetare……………………..………………………………..23-25

Сɑрitolul IV
4. Interpretarea rezultatelor și discuția lor
4.1. Prezentarea rezultatelor obținute…………......………………………..26-29
4.2. Analiza comparativă a rezultatelor……………………………………..30-31
4.3. Măsuri posibile de reducere a poluării………………..………………..31-32

Сonсluzii............................................................................................33
Βibliogrɑfiе...................................................................................34-35

2
 Introducere

Gradul de utilizare a resurselor naturale s-a intensficat constant în ultimele secole ca o

consecință a dezvoltării societăţii umane şi a creşterii populaţiei. Atât resursele naturale
regenerabile cât și cele neregenerabile au fost influențate în mod direct de activităţile antropice.
Reversul medaliei generat de acest progres al umanității au avut drept rezultat cantităţi
considerabile de reziduuri, emisii poluante şi alte variabile care au condus la o degradare a
calităţii mediului înconjurător.
S-a constatat astfel rapid faptul că echilibrul ecosistemului natural este pus în pericol tot mai
mult odată cu tendinţa umană de a spori producţia prin înlocuirea acestuia cu sisteme artificiale,
menţinute viabile artificial. Drept consecință a survenit necesitatea menţinerii echilibrelor
ecologice prin controlul calităţii mediului și prin monitorizarea factorilor de mediu existenți.
Necesitatea monitorizării rezidă din nevoia de a obține informaţii cu privire la stadiul de
facto al mediului natural din perspectiva nivelului de poluare, a stării de sănătate a populaţiilor,
și a tendinţelor de evoluţie a calităţii mediului. Controlul calităţii mediului s-a impus drept
consecință a poluării generate de modificările pe care omul le-a făcut asupra mediului natural,
modificări ce au declanşat o serie de procese extrem de periculoase nu doar pentru viitorul
omenirii, ci şi al planetei.
În România, activitatea de monitorizare s-a constituit ca o prioritate cu precădere după anul
1990. Chiar și acum după aproape treizeci de ani, monitoringul ecologic în România prezintă
multe disfuncţionalităţi, datorită unei evoluții economice lente. Perioada preaderare și
postaderare la Uniunea Europeană a însemnat pentru România armonizarea legislaţiei interne
cu cea europeană. Drept urmare s-au transpus o serie de directive şi acte normative referitoare
la calitatea mediului în legislația internă care au drept scop principal monitorizarea atentă și
prevenirea poluării.
Studiul de față propune spre analiză una din zonele României în care mediul a fost extrem
de afectat de activităţile antropice, și anume Valea Jiului. Această zonă a dezvoltat ca principală
activitate mineritul, cu scopul obţinerii unei producţii mari fără a se analiza în prealabil
consecințele asupra mediului înconjurător și asupra populației. S-a ajuns astfel la un grad de
poluare a zonei extrem de ridicat, punându-se astfel în pericol atât sănătatea populaţiei cât şi
turismul local.

3
 Pornind de la aspectele menționate anterior, propun analiza unor indicatori de poluare a
Jiului și a unor afluenți ai acesuia pentru a se determina starea arealului. În vederea realizării
acestui dezderat se vor identifica sursele de poluare precum și modul în care sunt influențați
afluenții și arealul delimitat din vecinătatea Jiului.
Motivația alegerii temei propuse spre cercetare rezidă din nevoia tot mai pronunțată de
refacere a echilibrului natural biologic pornind de la autoepurarea apei care este principala sursă
de menținere a sănătății planetei. Această refacere a echilibrului natural nu poate fi realizată
decât printr-o purificare a ecosistemelor naturale care să conducă la o refacere a condițiilor
biologice, fizice și chimice.
Studiul este strucurat pe patru capitole, care analizează gradual în primele două capitole
Defileul Jiului, pornind de la caracterizarea fizico-geografică a mediului. Ultimele două capitole
propun o analiză sistematică a arealului studiat, pornindu-se de la descrierea metodelor de
cercetare și a maerialelor utilizate în cadrul cercetării. Studiul se încheie cu o serie de concluzii
și propuneri care se doresc a fi un punct de plecare pentru cercetările viitoare.

4
 Сaрitolul I
I. Caracterizarea fizico-geografică a mediului

1.1. Caracteristici generale

Râul Jiu Izvorăşte din Carpaţii Meridionali. Cu o lungime de 339 km, Jiul este principalul
afluent al Dunării. Confluența cu Fluvil Dunărea se realizează la 692 km amonte de vărsarea
fluviului în Marea Neagră. Panta medie este de 5% și prezintă un coeficient de sinuozitate de
1,85. Râul Jiu prezintă un bazin de 10.080 km2. Reţeaua hidrografică, cu toți afluenții totalizează
3876 km. Rețeaua hidrografică a bazinului Jiului are o suprafață totală de 0,38 km2.
Din punct de vedere geografic, Bazinul Hidrografic al Râului Jiu se situează în zona de sud
– vest a României la 45030’ latitudine nordică şi 24010’ longitudine estică. Bazinul Jiului este
delimitat astfel:
a) la Nord este limitat de munţii Parâng, Retezat, și Cerna, care îl despart de bazinele
afluenţilor Mureşului, Sebeşului, Streiului şi Cerna Mureş;
b) la Sud este limitat de Fluviu Dunărea
c) la Vest râul Jiu este delimitat de linia localităţilor Sărbătoarea – Segarcea – Măceşu ce
delimitează arealul de de cel al Cernei, al Bahnei, al râului Topolniţa, Blahniţa şi Desnăţui;
d) la Est, Bazinul râului Jiu, traversează o zonă îngustă care îl separă de Bazinul Hidrografic
al Oltului, până în zona Craiovei. În partea de Sud-Est Jiul pătrunde în Câmpia Română,
traversând satele Leu, Ghizdăveşti și Bechet;
Din perspectiva reliefului, Jiul prezintă un caracter predominant montan cu pante destul de
pronunțate, între 18-30%. Acest fapt a determinat prezența cu preponderență a văilor de
dimensiuni mari. În zona defileului Surduc – Lainici, Jiul prezintă o pantă de 9% cu o cădere de
165 m pe o distanţă de numai 18 km. În zona Subcarpatică Olteană, Piemontul Getic şi parte
din Câmpia Olteniei, Jiul prezintă pante cuprinse între 5% și 18%. Pe tot cursul până la afluența
cu Dunărea, Jiul prezintă numeroase ocoluri largi, sau meandre strânse, întoarceri în loc şi
despletiri ale albiei. În aval de Craiova, malurile Jiului sunt fragmentate de câteva vâlcele create
de cursuri temporare. Râul Jiu prezintă o serie de izvoare abundente ieşite de sub versantul
sudic, precum cel de la Dobrești sau cel de la Murta, care conferă reale posibilităţi de exploatare
fără a fi necesare amenajări specifice.

5
 Bazinul Hidrografic Jiu cuprinde 275 râuri care exced ca suprafaţă 10 km2, 14 lacuri naturale
şi 12 lacuri de acumulare cu suprafeţe mai mari de 50 de hectare. Râurile interioare bazinului
hidrografic Jiu – Dunăre prezintă 67 de acumulări cu folosinţă complexă. Acestea însumează
un volum de 147,61 de milioande m3 de apă. Debitul mediu al Jiului este de 2764 milioane m3
(87,7 m3/s). Figura 1.1.1. prezintă Bazinul Hidrografic al Jiului.

Figura 1.1.1. Bazinul Hidrografic al Jiului

Sursa: www.rowater.ro

În consecință, așa cum am observat din din subcapitolul de față, din punct de vedere al
caracteristicilor generale, Bazinul Hidrografic al Jiului nu prezintă afluenți importanți, iar
relieful este predominant montan, fapt ce a determinat prezența pantelor mari, de încinație până
la 30%.

6
 1.2. Unităţi morfostructurale

În cadrul subcapitolului prezent, vor fi supuse atenției aspectele morfologice. Din

perspectiva modelului morfometric Bazinul hidrografic Jiu prezintă o suprafaţă proiectată în
plan de 234,7 km2, cu o pantă medie de 26‰. Asimetria bazinului este rezultatul captărilor
bazinelor adiacente. Coeficientul de asimetrie al bazinului hidrografic este de 4,2. Acesta rezultă
din dezvoltarea diferită a suprafeţelor bazinale faţă de axa principală de drenaj. Suprafaţa
bazinală dezvoltată în partea stângă a cursului principal este de 145 km2, iar cea dezvoltată pe
partea dreaptă de 90 km2. Localizarea bazinului Jiului într-o regiune parţial muntoasă, parţial
deluroasă a condiţionat o dezvoltare altitudinală apreciabilă, diferenţa de nivel între altitudinea
maximă şi cea minimă fiind de 2130 m.
Curba hipsografică în unităţi absolute arată că cele mai frecvente altitudini se încadrează în
clasele delimitate de curbele de nivel de 300 şi 730 m cu o pondere cumulată de 31,47%.
Altitudinea medie a bazinului Jiului este de 620 m. Pantele cu valorile cele mai mari se formează
pe roci cu rezistenţă mare la eroziune: calcare, roci metamorfice, conglomerate, gresii.
În bazinul hidrografic al Jiului, suprafeţele orizontale, cvasiorizontale şi versanţii cu
orientare sudică şi sud – estică primesc cea mai mare cantitate de energie calorică de la soare,
în timp ce versanţii nordici şi nord – vestici înregistrează cele mai mici valori ale radiaţiei solare.
În schimb, faţă de dinamica maselor de aer, versanţii nordici şi nord-vestici, urmaţi de cei sudici
şi sud – estici, sunt cei mai expuşi vântului, datorită direcţionării maselor de aer în lungul
principalelor culoare de vale sau din cauza barierelor orografice.
Bazinul hidrografic al Jiului prezintă văi dezvoltate asimetric pe o lăţime de peste 10 km şi
adăncime de maxim 90 m. Astfel versantul drept rămâne abrupt şi prezintă o dinamică foarte
activă, versantul stâng ocupă în general jumătate din lăţimea văii - având un profil în trepte, iar
lunca depăşeşte uneori suma lungimii versanţilor. Aceste trăsături generale ale profilului văii
săpate de Jiu au trezit curiozitatea a numeroşi cercetători, iar în literatura de specialitate sunt
explicate disparat şi succint în lucrări ce vizează regiuni vecine.
Evoluţia paleogeografică a condus la dezvoltarea unei câmpii piemontane în nordul Câmpiei
Olteniei şi câmpie de terase în sud, erodarea structurilor piemontane şi formarea unei câmpii de
terase s-a produs pe fondul oscilațiilor climatice pleistocene, mişcărilor neotectonice, abaterii
Dunării spre dreapta şi coborârii nivelului de bază.

7
 Prin urmare, din punct de vedere morfostructural, Bazinul Jiului prezintă o serie de terase
cu desfăşurare continuă. Terasele superioare sunt acoperite cu o cuvertură de loess şi depozite
loessoide de culoare gălbuie-roşcată, iar terasele inferioare şi luncile sunt acoperite cu nisipuri
şi dune.

1.3. Zona montană

Zona montană reprezintă a treia mare regiune a Bazinului Hidrografic Jiu, cu peste 21% din
suprafaţa arealului studiat. Din punct de vedere al amplasării aceasta se află în partea nordică şi
nordestică. Relieful etajat, pe o diferenţă de nivel, de la 24,1 m la confluenţa Jiului cu Dunărea
până la 2159 m în Vf. Mândra Munţii Parâng), reflectă diversitatea formelor de relief.
În cadrul zonei montane se evidenţiază Munţii Mehedinţi, Munţii Retezat, Munţii Godeanu,
Munţii Şurianu, Munţii Vulcan şi Munţii Parâng. Regiunea muntoasă are caractere diferite, ca
urmare a structurii geologice variate şi litologice complexe, şi determină o distribuţie
corespunzătoare a tuturor elementelor cadrului natural (climă, vegetaţie, soluri, etc.) În zona de
sud, se desfăşoară zona subcarpatică şi piemontană. Figura 1.3.1. prezintă relieful și implicit
zona montană din cadrul Bazinului Hidrografic Jiu.
În consecință, în pofida faptului că zona montană nu predomină relieful bazinului
hidrografic al jiului, aceasta prezintă o componență geologică complexă. Acest fapt se datorează
cu precădere acţiunii diferenţiate a factorilor climatici care au contribuit atât separat cât și
coroborat la formarea unei mari varietăţi de forme de relief cu diverse pante și forme. Trebuie
menționat faptul că dispunerea reliefului montan în zona bazinului hidrografic al Jiului este
distribuit cu preponderență în zone largi care scad în altitudine de la Nord la Sud.
În zona montană procentul de ocupare al bazinului hidrografic al Jiului la nivelul reliefului
zonal este de 1,2%. De asemeni, adâncimea bazinului este relativ redusă, existând însă zone
izolate unde adâncimea bazinului poate atinge valori mai mari de 2m (excepție fac lacurile
naturale și bazinele de acumulare de pe Râul Jiu și afluenții aferenți în cazul cărora adâncimea
poate depăși 10 m).

8
 Figura 1.3.1. Relieful Bazinului Hidrografic Jiu – Zona Montană

1.3. Zona dealurilor

Zona submontană dealurilor din cadrul Bazinului Hidrografic Jiu, face parte din sudul
Carpaţilor, cunoscută sub denumirea de zona subcarpatică sau Subcarpaţii Getici. Partea aceasta
a arealului studiat este caracterizată prin predominarea dealurilor cu altitudini care nu depăşesc
în genere 700 m. În partea sudică se dezvoltă o zonă cu aspect de podiş, cunoscută sub
denumirea de Piemontul Getic.

9
 Zona colinară se desfășoară de la limita sudică a munţilor până la sud de Craiova. Lăţimea
acestei zone este cuprinsă între valea Motrului şi valea Gilortului. Altitudinea medie a acestei
zone este de aproximativ 700 m pe culmi şi de 170 m pe fundul văilor. Din punct de vedere
orogenezic, arealul prezintă un fundament cristalin acoperit cu formaţiuni senoniene, paleogene
şi neogene, reprezentate prin conglomerate fine în bază, apoi gresii cenuşii şi marne, iar către
partea superioară nisipuri şi pietrişuri mio-pliocene care au o mare dezvoltare şi în câmpie.
Rocile sedimentare sunt foarte bine dezvoltate, formate prin scufundarea fundamentului
carpatic la începutul senonianului. Sub raport litologic depozitele care au umplut această
depresiune prezintă faciesuri diferite, ce oglindesc condiţiile petrografice şi fazele de dezvoltare
ale reliefului înconjurător.
Dealurile Piemontului Getic, străbătut de Jiu şi afluenţii săi, sunt defapt o câmpie de natură
sedimentară puternic înălţată şi fragmentată, alcătuită din punct de vedere petrografic din gresii,
conglomerate, pietrişuri, calcare și argile, mai exact un cumul de roci preponderent permeabile
și fragmentabile.

1.4. Zona de câmpie

Zona de câmpie reprezintă ultima formaţiune străbătută de Jiu. Relieful prezent în cadrul
acestei secțiuni a arealului este unul specific de acumulare fluvio - lacustru şi eolian. Din punct
de vedere Litologic, zona este alcătuită din marne, nisipuri, gresii şi pietrişuri peste care s-a
depus un strat de loess.
Depozitele de terasă sunt compuse din nisipuri şi pietrişuri cu grosimi variabile care prezintă
un grad de permeabilitate foarte pronunțat, fapt pentru care o mare parte din apele superficiale
se infiltrează alimentând apele freatice. Depozitele loessoide sunt extrem de dezvoltate în partea
de est a câmpiei, având un aspect cafeniu prăfos, iar în partea de sud, la contactul cu Lunca
Dunării, acestea se prezintă sub formă de lut roşcat cu resturi de pietrişuri şi nisipuri.
Depozitele de dune se întind pe suprafeţe însemnate, acoperind în mare parte a arealului
pătura de loess. Aceste formaţiuni sunt extrem de bine dezvoltate în zona Cetate-Calafat.
Totodată în zona de împie a bazinului Hidrografic al Jiului se mai regăsesc şi depozite proluviale
şi gravitaţionale formate din conuri de dejecţie, bine pronunțate, existente cu preponderență în
zona de vărsare a Jiului în Dunăre. Astfel de formațiuni mai sunt regăsite şi la baza teraselor.

10
 În consecință, așa cum am observat în cadrul primului capitol, bazinul hidrografc al Jiului
prezintă trei formațiuni principale de relief și anume zona muntoasă, zona de deal și cea de
câmpie. Preponderența arealului este definită de zona de deal cu un procent de 47% din totalul
arealului. Cea mai mică din punctd e vedere al întinderii este zona de câmpie cu un procent de
21% din suprafață. Din punct de vedere litologi, arealul este predominat de roc fragile, care au
favorizat apariția numeroaselor terase existente.
În cadrul capitolului următor vor fi supuse atenției aspectele specifice Defleului Jiului, în
raport cu altitudinea, diferențele de nivel și etajarea relefului, precum și modul în care aceste
aspecte au fost influențate de rețeaua hidrografică din zona respectivă.

11
 Сɑрitolul II
2. Defileul Jiului

Defileul Jiului este parte a Carpaților Meridionali și este situat între grupa muntoasă Retezat-
Godeanu și munții Parâng, parte a grupei muntoase Parâng-Șureanu-Lotrului. Începând cu anul
2005 zona a fost declarată arie protejată în scopul conservării habitatului natural existent, având
în vedere faptul căschimbările antropice ar periclita iremediabil aspectul actual al teritoriului.
Suprafața toală desfășurată este de 11.127 hectare. Capitolul de față se dorește a fi o prezentare
a zonei ce delimitează acest arealul sub toate aspectele geografice specifice.

2.1. Așezare geografică

Din punct de vedere geografic, Defileul Jiului este situat în vestul Carpaților Meridionali,
între Munții Vâlcan la vest și Munții Parâng la est. Din punct de vedere hidrografic, Defileul
Jiului se situează între confluența Jiului de Est cu Jiul de Vest și la confluența cu valea Sadului.
Figura 2.1.1. prezintă poziționarea geografică a Defileului Jiului. Zona este predominant
montană cu stânci abrupte calcaroase. Se constată predominanța vârfurilor înalte, și
prezența grohotișurilor, însoțite de chei, cascade, ponoare, pajiști montane și păduri.
În cadrul acestui areal se regăsesc rezervațiile naturale: Sfinxul Lainicilor și Stâncile
Rafailă. Cele două rezervații sunt considerate arii protejate cu interes geologic și peisagistic
major datorită prezenței unor formațiuni stâncoase care au la bază roci metamorfice de
structură șistoasă, cu inserții de cloritoid.
De asemeni din punct de vedere al naturii așezării Defileul Jiului se situează în incinta mai
multor tipuri de habitate. Se pot întâlni aici ”păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion), Păduri
aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion
albae), Păduri din Tilio-Acerion pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene, Păduri de stejar cu
carpen de tip Galio-Carpinetum, Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum, Păduri de fag de
tip Asperulo-Fagetum, Păduri ilirice de stejar cu carpen (Erythronio-Carpiniori), Păduri
acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea), Comunități de lizieră cu
ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Izvoare petrifiante
cu formare de travertin (Cratoneurion),

12
Vegetație lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor montane, Vegetație lemnoasă
cu Myricaria germanica de-a lungul râurilor montane și Vegetație herbacee de pe malurile
râurilor montane) ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică lanțului carpatic al
Meridionalilor.1 În cadrul figurii 2.1.1. se regăsește ilustrată așezarea geografică a Defileului
Jiului.

Figura 2.1.1. Defileul Jiului. Așezare geografică

Sursa: Natura2000

2.2. Clima

Clima este definită ca fiind ”media multianuala a valorilor elementelor meteorologice

(temperatura, precipitatii, nebulozitate, presiune atmosferica, vant, etc.) intr-o anumita
regiune”2. Clima în ansamblul său este influențată de o serie de factori precum repartiția
radiației solare, tipul de circulare a maselor de aer și relieful predominant. Din punct de vedere
schematic, clima este influențată in principal de două tipuri de factori, și anume: factori fizico-
geografici și factori economico-geografici.

1
NS http://eunis.eea.europa.eu/sites/ROSCI0063 accesat la data de 01.09.2017
2
NS

13
 Cele două categorii de factori reprezintă totodată elementele componente ale mediului
geografic în cadrul căruia se produc schimburile principale de materie si energie. Rezultatul
acestor schimburi este definit de specificul și aspectul arealului.
În cadrul arealului supus spre analiză nu există stații meteorologice care să măsoare date
specifice referitoare la climă, drept urmare pentru o analiză corectă s-au utilizat datele provenite
de la stațiile meteorologice aflate în proximitatea arealului, și anume de la Stația meteo
Petroșani, respectiv de la stația meteo Târgu-Jiu. Prin urmare s-a constatat existența a două tipuri
principale de climă:
a) Clima temperat-ploioasă – prezentă în zona altitudinală joasă, la altitudini sub 700 de
metri, cu următoarele caracteristici:
 Precipitații persistente, abundente
 Temperatura minimă: 13OC
 Temperatura maximă de 220 C
 Se atinge maximul precipitațiilor la începutul sezonului cald
 Ierni reci
 Zile însorite: sub 170
b) Clima boreal-ploioasă – prezentă în zona altitudinală înaltă, la altitudini peste 7—de
metri, cu următoarele cracteristici:
 Ierni foarte reci, cu crivăț
 Prezența precipitațiilor pe tot cursul anului
 Temperatura minimă 10° C
 Temperatura maximă: 18°C
 Precipitații între 700-1200 mm în peste trei luni/an
 Se atinge maximul precipitațiilor în luna Iulie
Un alt aspect extrem de important din punct de vedere atmosferic este statusul climei din
punct de vedere al mișcării curenților de aer. În cadrul defileului Jiului, directia și frecvența
medie multianuală a vânturilor predomină, la stația meteo Târgu Jiu, din nord (14 %). Vânturile
sunt centrate pe Valea Jiului pe direcția Nord-Est. Stația meteo Parâng înregisrează cu precădere
mișcări ale maselor de aer pe direcțiile: SE (16,8 %), S (15,4 %), NV (14 %). În zonele înalte
ale munților predomină vânturile din sectorul vestic.

14
 Etajarea climatică în cadrul arealului Defileul Jiului este dispusă vertical pe trepte de relief
și se prezintă după cum urmează:
a) Etajul fagului – prezintă următoarele caracteristici specifice:
 precipitații cuprinse între 600 și 1000 mm/an
 umiditate cuprinsă între 68 si 70 %
 temperaturi medii anuale cuprinse între 6 si 9 grade Celsius.
b) Etajul molidului – prezintă următoarele caracteristici:
 precipitații cuprinse între 700 și 900 mm/an
 umiditate cuprinsă între 67 și 70 % cu variații în funcție altitudine
 temperaturi medii anuale cuprinse între 2 si 5 grade Celsius
 vânturi puternice pe direcția NV-SE.
c) Etajul subalpin – se prezintă cu următoarele particularități zonale:
 precipitații mai mari de 900 mm/an
 temperaturi medii anuale cuprinse între 1 și 2 grade Celsius
 zone cu zăpadă pe o mare perioadă din timpul anului
 vegetație slabă, datorită temperaturilor scăzute
Flora și fauna este considerată un punct de interes național și european la nivelul Defileului
Jiului, motiv pentru care zona a fost declarată rezervație naturală. Arealul cuprinde "cele mai
sălbatice chei transversale ale Carpaților românești"3 fiind amplasat într-un peisaj legendar.
Invetarul vegetației existente în zonă s-a realizat abea în anul 2004 ca urmare a inițierii unor
cercetări științifice în urma cărora s-au identificat cele mai importante habitate.
S-au identificat așadar un număr total de 1.142 de specii, dintre care 441 specii de faună —
168 protejate — și 701 specii de floră, din care 35 protejate, atât la nivel național, cât și
internațional.
Cele mai cunoscute specii de faună protejate, sunt următoarele: ursul brun, lupul, râsul,
vidra, căpriorul, cerbul și capra neagră. În pădurile din cadrul arealului s-au identificat diferite
specii de chiroptere, printre care se numără speciile vulnerabile: liliacul mare cu nas potcoavă,
liliacul cârn, liliacul cu aripi lungi, dar și unele specii cu risc de dispariție, precum liliacul mic
cu urechi de șoarece sau liliacul mare cu bot ascuțit.

3
NS

15
 Sudiile de specialitate au evidențiat faptul că Defileul Jiului reprezintă fiind unul dintre
principalele culoare de imigrație ale păsărilor, cunoscut în spectrul științific drept "drumul
centro — europeano — bulgar". S-au identificat exemplare de cocoș de munte, acvilă de munte
și șoim călător, specii ocrotite prin legi naționale și internaționale.
Totodată, relieful calcaros a facilitat existența reptilelor respectiv a celor două specii de
vipere: vipera cu corn și vipera comună, și a speciilor de șerpi precum: șarpele de alun, șarpele
de casă sau șarpele de apă. Se remarcă și existența anumitor specii de insecte precum Cerambyx
cerdo, rădașca și, scorpionul carpatic.
Fauna existentă înglobează o serie de specii vegetale protejate, precum garofița,, inul galben
de Banat, crucea voinicului, clopoțelul sau ghiocelul. Arealul este împădurit în proporție de
85%, mare parte din acestea intrând în categoria așa-numitelor "păduri virgine și cvasi-virgine".
Aceste păduri sunt constituite din arborete în care predomină fagul și gorunul, însă adăpostesc
și specii mediteraneene, precum carpenul și frasinul, dar și specii dacice protejate prin lege.

2.3. Riscuri de poluare în Defileul Jiului

Principalul risc de poluare pentru Defileul Jiului îl constituie evacuarea apelor uzate
provenite de la sursele punctiforme şi difuze. Poloarea prin evacuarea apelor uzate se datorează
în general așezărilor umane și centrelor industriale şi agricole. O epurare insuficientă sau lipsa
epurării apelor uzate poate conduce la poluarea apelor de suprafaţă cu substanţe organice, care
odată ajunse în apele de suprafaţă degradeează mediul și consumă oxigenul produs de
plante.Prin intermediul apelor uzate există riscul afectării iremediabile a ecosistemelor acvatice.
Cercetările în domeniu au evidențiat faptul că poluările masive au condus la schimbarea
compoziţiei speciilor și la scăderea biodiversitatii. Cel mai sever risc este cel al mortalității
piscicole în contextul reducerii drastice a concentratiei de oxigen.
Un alt factor de risc de poluare în cadrul Defileului Jiului este poluarea cu azot şi fosfor. Ca
şi în cazul substanţelor organice, emisiile de nutrienţi sunt un produs rezultat dintr-o epurare
precară a apelor uzate urbane, industriale şi agricole, cât şi al activităților agricole, precum:
creşterea animalelor, sau utilizarea îngrășămintelor chimice. Consecințele nefaste ale acestui tip
de poluare constau în schimbarea compoziţiei speciilor, scăderea biodiversităţii, precum şi
reducerea utilizării resurselor de apă.

16
 Cel de-al treilea tip de poluare care periclitează Defileul Jiului este poluarea cu substanţe
periculoase provenite din evacuări de ape uzate din surse. Altfel spus, emisiile de metale grele
rezultate în urma exploatărilor miniere sau chimice produc poluanți nesintetici cunoscuți sub
denumirea de metale grele sau poluanți sintetici – micropoluanți nocivi. Tot acest cumul de
substanțe toxice odată pătrunse în mediul natural persistă și produc daune pe termen lung și pe
o arie greu de cuantificat la momentul zero. Principalul mediu afectat este ca și în caurile
precedente mediul acvatic. Se remarcă la acest segment absența datelor de monitorizare și
implicit lipsa unei evaluări a gradului de risc în ceeace privește poluarea.
Se recomandă identificarea zonelor cu potențial ridicat de ric de poluare și evauarea riscului
chimic pentru corpurile de apă localizate în cadrul arealulu studiat. Totodată, pe baza datelor
obținute, este imperios necesară emiterea unui set de măsuri optime, ideal de a fi adoptate pentru
protejarea Defileului Jiului. Capitolul următor se dorește a fi o analiză preliminară care să
producă efecte benefice în reducerea riscului de poluare la nivelul râului Jiu, prin sintetizarea
datelor cu privire la chimismul apei și productivitatea primară în cadrul unora dintre afluenții
Jiului.

17
 Сɑрitolul III
3. Metode de cercetare și materiale aplicate

Este universal acceptat faptul că o apă ale cărei calități fizice, chimice sau biologice s-au
modificat ca urmare a intervenției factorilor antropici este considerată ca fiind apă uzată.
Totodată intră în acceași categorie apele provnite din precipitaţii sau din alte surse, care chiar
dacă nu au fost utilizate în mod direct s-au încărcat cu substanţe străine care au rezultat în urma
desfășurării unor activităţi poluante.
Pentru a se determina stadiul unei ape este necesară efectuarea unei cercetări specifice, care
impune utilizaea unor metode și materiale specifice. În cadrul capitolului de față vor fi
ărezentate metodele de cercetare și materialele utilizate pentru determinarea chimismului apei
și a productivității primare la nivelul unor afluenți ai Jiului.

3.1. Descrierea metodelor de cercetare

În cadrul subcapitolului de față vor fi supuse atenției metodele de cercetare utilizate în

analiza chimismului afluenților Jiului. Metodele de cercetare urmăresc determinarea
substanțelor organice la nivelul apelor după cum urmează:
a) Determinarea substanțelor organice
b) Determinarea oxigenului dizolvat
c) Determinarea fosfaţilor
d) Determinarea compuşilor cu azot
e) Determinarea pH-ului
f) Determinarea detergenţilor
Determinarea substanţelor organice s-a realizat prin metoda determinării oxidabilităţii în
prezenţa permanganatului de potasiu. Acest procedeu presupune oxidarea substanţelor organice
cu permanganat de potasiu în mediu acid. După prelevarea probelor din stațiile de analiză cu un
minim de 300ml de conținut se trece la oxidarea substanțelor organice.

18
 Dacă efectuarea determinării se realizează după un interval mai mare de 2 ore de la
prelevarea materialului, proba se acidulează cu câte 5 ml acid sulfuric în raportul 1: 3, în volume,
pentru fiecare 100 ml apă de analizat.
Determinarea oxigenului dizolvat presupune determinarea cantității de oxigen efectiv
dizolvată în care apa se cercetează. Diferenţa dintre oxigenul de saturare şi oxigenul dizolvat
reprezintă deficitul de oxigen prezent la nivelul materialului analizat. Acest indicator este
relevant în studiul de față pentru determinarea gradului de impurificare a cursurilor de apă
existente. Cantitatea de oxigen existentă se determină pe baza formulei următoare:

1000 A
O2 =   0.08 b mg/l
B A  2a

unde:
 A - reprezintă cantitatea de soluţie luată în flacon pentru determinare, în ml;
 2a – cantitatea de soluţie de MnCl2 şi NaOH iodurată necesară fixării oxigenului
adăugată în flacon, în ml;
 B - cantitatea de soluţie luată pentru titrare, în ml;
 b - cantitatea de soluţie de tiosulfat de sodiu folosită la titrare, în ml.

Determinarea fosfaţilor s-a realizat prin dozarea colorimetrică a complexului de culoare

albastră, rezultat în urma reacţiei dintre molibdatul de amoniu şi fosfaţi, în prezenţa unui
reducător. Siliciul prezent în apă s-a îndepărtat prin insolubilizare pentru a nu induce în eroare
analiza, deoarece dă aceeaşi reacţie de culoare. Determinarea fosfaților s-a realizat pe baza
următoarei formule:
m  1000
PO4 =
V

unde:

 m - este cantitatea de ioni fosfaţi conţinută în soluţia etalon care a corespuns culorii
probei, în mg;
 V- cantitatea de apă luată în lucru, în ml.

Determinarea compuşilor cu azot presupune determinarea cantității de nitriți și nitrați

prezenți în apa analizată. Prezența acidului azotos în apă indică poluarea cu substanțe organice
care nu prezintă o mnieralizare completă. Astfel de compuși poartă denumirea de nitriți și provin
în general din bacterii purtate de apele reziduale.

19
 Determinarea nitriților presupune dozarea colorimetrică a compusului de culoare roşie, care
rezultă în urma diazotării unei amine aromatice cu azotiţi, în mediu acid. Într-o eprubetă
colorimetrică, similară celor din care este constituită scara de comparare, s-au introdus 10 ml
apă de analizat, la care s-a adăugat 0,5 ml soluţie acetică de -naftilamină şi 0,5 ml soluţie
acetică de acid sulfanilic. După 20 minute, proba s-a comparat cu scara colorimetrică. Eroarea
posibilă este de 0,005 mg NO2/l.

Cantitatea de nitrați s-a determinat cu acid fenol-disulfonic. S-a utilizat proprietatea acidului
fenol-disulfonic de a da cu azotaţii nitro-derivaţi de culoare galbenă. S-au utilizat 10 ml care s-
au așezat într-o capsulă de porţelan şi s-au evaporat la secundă, pe baia de apă.

Determinarea pH-ului poate fi realizată prin utilizarea scării etalon de comparare, a

comparatorului Hellige sau a potenţiometrului. În cazul de față s-a utilizat scara colormetrică.
S-au utilizat 10 ml apă care s-au introdus într-o eprubetă colorimetrică similară cu cele în care
a fost pregătită scara etalon de comparare şi se adaugă 0,6ml din amestecul de soluţii indicator.
După agitare conținutului și obținerea colorației specifice s-a comparat culoarea cu scara
colormetrică, determinându-se astfel PH-ul apei.

Determinarea prezenței detergenților este necesară pentru stabilirea potabilității acesteia.

Apele reziduale corespunzător exercită o influență negativă severă asupra apelor naturale.
Infestarea apelor cu detergenți este extrem de nocivă datorită toxicității acesteia. Cele mai
nocive clase de detergenți sunt: clasa detergenților anionici, clasa detergenților neionici și clasa
detergenților cationici. Pentru determinarea detergenţilor s-a titrat apa cu substanţe ionice,
neionice și cationice, determinându-se gradul prezenței detergenților pe baza reacțiilor chimice
specifice.

3.2. Materiale aplicate

În cadrul subcapitolului de față vor fi prezentate materialele aplicate principalelor metode

de cercetare utilizate în determinarea chimismului apei și a productivității primare la nivelul
unor afluenți ai Jiului.

20
 Se vor prezenta materialele aplicate în:
a) Determinarea substanțelor organice
b) Determinarea oxigenului dizolvat
c) Determinarea fosfaţilor
d) Determinarea compuşilor cu azot
e) Determinarea pH-ului
f) Determinarea detergenţilor
Pentru determinarea substațelor organice s-au utilizat următoarele substanțe reactive:
 acid oxalic 0,01 n, preparat într-un balon cotat de 1000 ml în care s-a adăugat, înainte de
a se aduce la semn, 5 ml acid sulfuric diluat în raportul 1: 3, în volume;
 permanganat de potasiu, soluţie 0,01n; factorul permanganatului s-a verificat înaintea
fiecărei determinări;
 acid sulfuric diluat în raportul 1:3, în volume, tratat la rece cu permanganat de potasiu
până la apariţia culorii slab roz;
 hidroxid de sodiu, soluţie 30%.
Pentru determinarea oxigenului dizolvat s-au utilizat următoarele materiale:
 hidroxid de sodiu
 clorura manganoasă
 acid sulfuric 1n;
 sulfit de sodiu 0,01n;
 albastru de brom-timol, soluţie 0,1 în apă;
 soluţie tampon fosfaţi cu pH= 7,2;
 soluţie de sulfat de magneziu (MgSO4  7 H2O), 22,5
 soluţie de clorură de calciu anhidră, 22 ;
 clorură ferică (FeCl3  6 H2O) soluţie, 0,25 ;
 apă de însămânţare care nu conţine impurităţi, sedimentată timp de 36 de ore;
 apă distilată fără substanţe oxidabile sau oxidante

Oxigenul dizolvat în apă reacţionează cu hidroxidul manganos, rezultat prin reacţia dintre
hidroxidul de sodiu şi clorura manganoasă.Se formează hidroxid manganic, care cu iodura de
potasiu în mediu acid pune în libertate iod, care se titrează cu tiosulfat de sodiu, în prezenţa
amidonului.

21
Pentru determinarea colormetrică a fosfaţilor s-au utilizat următorii reactivi:

 acid sulfomolibdenic: 5 g (NH4)6 Mo7O24 .

 acid sulfuric,d = 1,84;
 acid azotic 5%;
 clorură stanoasă
 soluţie etalon pentru fosfaţi: 1,433g KH2PO4 la 1000ml apă;

Pentru determinarea nitraților s-au utilizat următoarele materiale reactive:

 20g iodură de potasiu

 50ml apă fierbinte
 5ml soluţie fierbinte concentrată de clorură mercurică
 150g NAOH în 300ml apă distilată
 Soluție de tartrat dublu de sodiu şi potasiu formată din
 748 ml apă
 392 g tartrat dublu de sodiu şi potasiu NaK(C4H4O6)4H2O
 5,5 ml KOH soluţie 30%
 4,5 ml NaOH soluţie 30%;
 clorură de amoniu

La determinarea PH-ului s-au folosit următoarele substanțe active:

 roşu-metil soluţie compusă din:

 100ml alcool etilic
 7,4 ml soluţie de hidroxid de sodiu 0,05n
 500 ml apă
 albastru de brom-timol, soluţie compusă din:
 0,1g albastru de brom timol
 50ml alcool etilic
 3,8ml soluţie de hidroxid de sodiu 0,05n
 250 ml apă.

22
 Analizele sau efectuat în patru puncte prestabilite, astfel încât rezultatele obținute să reflecte
valori cât mai aprpiate de rezultatele reale. Rezultatele finale obținute cu privire la temperatură,
a pH-ului, a conținutului de oxigen dizolvat, și a celorlalți indicaori s-au comparat cu valorile
indicate de multiparametrul Hanna HI 9829 prezentat în figura 3.2.1.

Figura 3.2.1. Aparatul de verificare de tip multiparametru, model Hana HI9829

În consecință, materialele și aparatele de măsurare utilizate au drept scop principal analiza

chimismului și a productivității primare în cadrul unor afluenți ai Jiului. Scopul utilizării
ambelor tipuri de măsurători este obținerea unui nivel cât mai ridicat de acuratețe a datelor.

3.3. Stații de cercetare

Studiul empiric a fost realizat în cadrul a patru stații hidrometrice de cercetare și verificare
a parametrilor specifici. În cadrul subcapitolului de față vor fi prezentate aspectele specifice ale
fiecărei stații în parte. Cele patru stații de cercetare sunt: Strâmbuța P1, Dumitra P4, Pârâul
Bratcu P11 și Pârâul Sadu P4.

23
 a) Stația hidrometrică Strâmbuța
 Pârâu montan cu repezișuri
 Lățimea albiei 10 m
 Adâncimea albiei 0,5 m
 Substrat format din:
o Bolovani mari 10%
o Bolovani mici 25%
o Pietriș 10%
o Nisip grosier 25%
o Nisip fin 20%
 Acoperirea albiei cu vegetație terestră 60%
 Vegetația zonei – pădure de fag
 Vegetația malurilor formată din:
o pădure de fag
o Petasites
 Vegetație acvatică absentă
 Zonă predominant sălbatică

b) Stația hidrometrică Dumitra

 Pârâu montan cu repezișuri și pantă mare
 Lățimea albiei 2 m
 Adâncimea albiei 0,5 m
 Substrat format din:
o Bolovani mari 40%
o Bolovani mici 55%
o Pietriș 5%
 Acoperirea albiei cu vegetație terestră 5%
 Vegetația arealului formată din pădure de fag, cu punct prelevare în carieră lângă zona
de captare a apei
 Vegetația malurilor – arin, mur, salcie
 Vegetație acvatică absentă

24
c) Stația hidrometrică Pârâul Bratcu P11
 Pârâu montan cu repezișuri
 Lățimea albiei 6-7 m
 Adâncimea albiei 0,6 m
 Substrat format din:
o Bolovani mari 40%
o Bolovani mici 30%
o Pietriș 20%
o Nisip grosier 10%
 Acoperirea albiei cu vegetație terestră 95%
 Vegetația zonei – pădure de fag
 Vegetația malurilor– pădure de fag
 Vegetație acvatică absentă
 Vegetație alpină absentă
 Zonă sălbatică, cu drum impracticabil în amonte de cariera Meri

d) Stația hidrometrică Pârâul Sadu P14

 Pârâu montan
 Lățime albie 4-5 m
 Adâncime 1 m
 Substrat format din:
o Bolovani mari 20%
o Bolovani mici 30%
o Pietriș 10%
o Nisip grosier 40%
 Acoperirea albiei cu vegetație terestră 0%
 Vegetația zonei – pădure de fag
 Vegetația malurilor – mal drept îndiguit lângă fabrica de armament
 malul stâng prezintă lucrări lângă albie
 vegetație ierboasă sporadică
 Vegetație acvatică absentă
 Acces facil datorită modificărilor antropice

25
 Сɑрitolul IV
4. Interpretarea rezultatelor și discuția lor

În cadrul capitolului de față vor fi prezentate și supuse spre analiză rezultatele obținute în
urma cercetării și analizei datelor obținute de la cele patru stații hidrografice. Pe baza datelor
prezentate vor fi enunțate o serie de propuneri care vor avea drept scp reducerea poluării la
nivelul arealului studiat.

4.1. Prezentarea rezultatelor obținute

Rezultatele obținute vor determina următoarele aspecte, pentru cele patru stații hidrologice:

a) Temperatura apei și temperatura aerului

b) Nivelul de oxigen dizolvat
c) Prezența fosfaţilor
d) Gradul de poluare cu compuşi de azot
e) PH-ului apei

Rezultatele cercetării au fost obținute în perioada de vară în perioada 5-7 August 2017. Am
inclus în cadrul analizei și aspectele specifice legate de temperatură întrucât aceasta influențează
nivelul de toxicitate al diferitelor substanţe.
În general prezența unor temperaturi ridicate cresc cantitatea de substanțe toxice absorbite
de mediul natural. Figura 4.1.1. respectiv Figura 4.1.2 prezintă indicatorii de temperatură la
nivelul apei și aerului la cele 4 stații hidrografice.
În cadrul Figurii 4.1.2. am evidențiat rezultatele obținute de la cele patru stații hidrografice
cu privire la nivelul de oxigen dizolvat în apa supusă spre analiză, și în cadrul tuturor datelor, s-
a urmărit în ce măsură diferă parametrii din punct de vedere valoric.

26
Figura 4.1.1. Temperatura aerului

30
25
20
15
10
5
0
5-Aug 6-Aug 7-Aug

5-Aug 6-Aug 7-Aug

Strâmbuța 22 25 25
Dumitra 24 23 24
Bratcu 26 27 27
Sadu 26 26 28

Sursa: Proiecție proprie pe baza cercetării personale

Figura 4.1.2. Temperatura apei

25
20
15
10
5
0
5-Aug 6-Aug 7-Aug

5-Aug 6-Aug 7-Aug

Strâmbuța 13 15 15
Dumitra 21.85 22.3 22.7
Bratcu 14.2 15.49 15.8
Sadu 16.4 17.2 18.8

Sursa: Proiecție proprie pe baza cercetării personale

27
 Scăderea concentraţiei oxigenului sub anumite limite are o influenţă directă asupra
respiraţiei organismelor acvatice şi una indirectă, contribuind la creşterea toxicităţii diferitelor
substanţe. Figura 4.1.3. prezintă nivelul oxigenului dizolvat la nivelul celor patru stații
hidrografice.

Figura 4.1.3. Nivelul Oxigenului dizolvat

16
14
12
10
8
6
4
2
0
5-Aug 6-Aug 7-Aug
5-Aug 6-Aug 7-Aug
Strâmbuța 11.2 11.4 12.1
Dumitra 10.9 11.2 11.4
Bratcu 13.7 12.1 11.8
Sadu 10.7 11.1 11.1

Sursa: Proiecție proprie pe baza cercetării personale

Așa cum se observă din graficul anteprezentat, nivelul oxigenului depășește valoarea optimă
de 9mg/l, fapt ce indică prezența substanțelor organice la nivelul arealului supus spre analiză.
În toate cele patru stații se constată o depășire minoră a nivelului optim de oxigen dizolvat fapt
ce evidențiază un nivel de poluare scăzut.

Figura 4.1.4. evidențiază Variația conductivității Acest indicator determină potabilitatea

apelor. Așa cum se observă din graficul de mai jos, conductivitatea este până în 500 µs/cm, fapt
ce relevă existența unei cantități mici de ioni dizolvați în apă. Figura 4.1.5 indică valori ale PH-
ului apei.

28
Figura 4.1.3. Variația conductivității

300
250
200
150
100
50
0
5-Aug 6-Aug 7-Aug

5-Aug 6-Aug 7-Aug

Strâmbuța 148 149 148
Dumitra 269 271 270
Bratcu 210 212 211
Sadu 182 189 188

Sursa: Proiecție proprie pe baza cercetării personale

Figura 4.1.4. Variația PH-ului apei

9
8.8
8.6
8.4
8.2
8
7.8
7.6
5-Aug 6-Aug 7-Aug

5-Aug 6-Aug 7-Aug

Strâmbuța 8.26
Dumitra 8.9
Bratcu 8.09
Sadu 8.12

Sursa: Proiecție proprie pe baza cercetării personale

29
 4.2. Analiza comparativă a rezultatelor

În cadrul subcapitolului de față vor fi prezentate date comparative c perioadele anterioare

pentru determinarea evoluției chimismului apei la nivelul arealului studiat. Pentru a evita
supradimensionarea sturdiului vom supune spre analiză evoluția a trei indicatori principali și
anume: Consumul de oxigen, Nivelul PH-ului și Conductivitatea apei. Figura 4.2.1. evidențiază
evoluția consumului de oxigen. Așa cum se observă din cadrul figurii antemenționate pe
intervalul ultimilor 5 ani s-au înregistrat valori descrescătoare.

Figura 4.2.1. Evoluția consumului biochimic de Oxigen

Figura 4.2.2. Evoluția PH-ului

30
 Din graficul anteprezentat se poate observa o evoluție negativă a nivelului PH-ului în apele
supuse spre analiză. Figura 4.2.3. prezintă evoluția conductivității apelor.

Figura 4.2.3. Evoluția conductivității apelor

Din graficul anteprezentat rezultă faptul că nivelul conductibilității a înregistrat valori relativ
constante, fapt ce evidențiază păstrarea potabilității apelor, pe fondul unui risc scăzut de poluare.
Totodată, constatăm faptul că în decursul ultimilor cinci ani comparați, nivelul riscului de
poluare a cunoscut valor în scădere, aspect determinat în mare parte și de cadrul legislativ care
prin declararea zonei ca arie protejată a condus la descurajarea activităților poluante în zonă.

4.3. Măsuri posibile de reducere a poluării

Reducerea poluării reprezintă un subiect de importanță globală în momentul de față. Treptat

umanitatea a conștientizat efectele nefaste generate de poluare. La nivelul apelor curgătoare, s-
au elaborat o serie de modele menite să reducă nutrienții și să crească potabilitatea apei. Desigur,
evitarea poluării pornește de la conștientizarea fiecărei persoane în parte și presupune în primul
rând însușirea personală a regulilor de protejare a mediului.

31
 La nivel macro, o metodă eficientă în prevenția poluării o constituie precipitarea sub formă
de fosfat de calciu prin adăugarea de ioni de calciu în apele reziduale care conţin nutrienţi. Acest
procedeu prezintă, însă, dezavantajul că ionii de amoniu nu sunt îndepărtaţi din apă. Un
procedeu care permite îndepărtarea tuturor nutrienţilor îl constituie extragerea acestora cu
ajutorul anioniţilor, răşină schimbătoare de ioni care reţine anionii. Acest procedeu este însă
foarte costisitor, datorită costului ridicat al echipamentelor necesare şi a calificării înalte cerute
personalului de exploatare.
Procedeul care s-a dovedit însă a fi cel mai fiabil pentru debitele mici de ape reziduale cu
conţinuturi de nutrienţi s-a dovedit a fi precipitarea sub formă de fosfat dublu de amoniu şi
magneziu, compus cunoscut sub denumirea de ştruvit.
Pentru prevenirea şi combaterea poluării apelor cu detergenţi este imperios necesară
determinarea cu regularitate a cantităţilor de detergenţi în efluentul staţiilor de epurare, în apele
de suprafaţă şi subterane şi în reţelele de distribuţie a apei de băut și îmbunătăţirea metodelor
de determinare a cantităţilor mici de detergenţi sintetici anionici din apele reziduale brute, din
efluentul staţiilor de epurare şi din sursele de apă.
Nu în ultimul rând se recomandă efectuarea de cercetări, în vederea introducerii de noi
metode de tratare a apelor reziduale sau de ameliorare a actualelor metode, pentru a se realiza o
descompunere mai rapidă şi mai completă a detergenţilor și fabricarea unor detergenţi pe bază
de substanţe uşor oxidabile în actualele staţii de epurare a apelor reziduale.
Prin urmare, menținerea mediului înconjurător într-un nivel scăzut de poluare este sarcina
permanentă a omului care a intervenit masiv în modificarea acestuia, afectând compoziția și
ciclicitatea naturală.

32
 Сonсluzii

Primul capitol a făcut referire la descrierea geografică pentru arealul delimitat de bazinul
Jiului. Așa cum am evidențiat în cadrul acestui capitol, Jiul izvorăște din Depresiunea Petroșani
și formează doi afluenți, respectiv Jiul de vest și Jiul de Est care se unesc îainte de Defileul
Jiului. Segmente importante din cursul râului, au suferit poluări majore în decursul timpului,
cauzate în mare parte de exploatările miniere din zona Petroșaniului. Cu toate acestea Jiul nu
este considerat un râu poluat chimic, datorită calității de autoepurare a apei, generată în principal
de cursul rapid al râului.
Capitolul al doilea supune atenției arealul delimitat de Defileul Jiului, pe care se va efectua
analiza în cadrul celui de-al treilea capitol. S-au determinat gradual delimitarea geografică,
clima, vegetația, pentru ca la nivelul ultimului subcapitol să fie enunțate riscurile de poluare
existente.
Ultimul capitol s-a dorit a fi o analiză intrisecă a segmentului prezentat în capitolul
precedent, urmărindu-se chimismul Jiului pe segmentul ales spre studiu, pe baza datelor obținute
atât prin calcule proprii cât și prin date furnizate de cele patru stații hidrologice existente în
zonă. Prin analiza comparativă a câtorva indicatori de referință, s-a constatat un nivel scăzut de
poluare, și totodată s-a constatat faptul că în comparație cu anii precedenți factorul poluare se
află în remisie. Totodată, s-a constatat că potabilitatea apei se încadrează în limite normale.
Pe baza acestor aspecte s-au emis o serie de propuneri care se doresc a fi puncte de plecare
pentru cercetările viitoare, cu privire la modul în care se poate controla într-un mod benefic
nivelul de poluare a apelor de suprafață.
În concluzie, menținerea unui climat sănătos la nivel planetar este responsabilitatea fiecărei
persoane în parte, iar apa reprezintă elementul vital de la care trebuie să pornească orice politică
de protejare a mediului încnjurător datorită caracterului vital al existenței acesteia.

33
 Bibliografie

1. *** - „Studiu de impact. Valea Jiului – Proiect de detaliu şi supervizare,

componenta de apă uzată”, Petroşani, 2008.

2. *** - „Studiu pentru dezvoltare regională a zonei miniere din Valea Jiului,
Judeţul Hunedoara, România”, Petroşani, 2008.

3. *** „Studiu de impact asupra mediului a F.E. Paroşeni”, Petroşani, 2006.

4. Ciocan Viorica, Traistă Eugen, Podariu Monica– “Tratamentul apelor
reziduale” - Editura Universitas – Petroşani 2014.

5. Cocheci V. şi colaboratorii – „Bazele Tehnologiei Chimice”, vol. II,

Institutul Politehnic Traian Vuia, Timişoara, 1979.

6. Ionescu Tudor D., Şerban Constantinescu – „Analiza apelor”, Editura

Polirom, Bucureşti, 2014.

7. Stoican D. şi Colaboratorii – „Hunedoara-Monografie”, Editura Polirom,

Bucureşti, 2010.

8. Matei Aronel– “Chimia mediului” – Editura Universitas – Petroşani 2000.

9. Morris Peter, Therivel Riki– „Methods of Environmental Impact

Assessment”, Oxford Brookes University, 2005.

10. Negulescu M.– “Epurarea apelor uzate industriale”, Ed. Tehnică, Bucureşti,
1987.

11. Nistor N. – „Rezervații din România”, Editura Polirom, Bucureşti, 2014.

12. Popescu T. – „Munţii României”, Editura Teora, Bucureşti, 2009.

13. Popescu N. – „Colecţia Munţii Noştrii-nr. 36”, Ed. Sport şi Turism,

Bucureşti, 1986.

14. Popescu D. – „Valea Jiului”, Editura Academică, Bucureşti, 2005.

34
15. R. Sârbu – “Procedee şi echipamente de epurare a apelor reziduale”.Editura
Universitară, București, 2013

16. R. Sârbu – Cursul predat “Procedee şi echipamente de epurarea apelor

reziduale”.

17. Rojanschi V.– “Cartea operatorului din staţiile de epurare a apelor”, Ed.
Tehnică, Bucureşti, 1989.

18. Sârbu R., Haneş N., Bădulescu C. – „Protecţia mediului şi a muncii în

procesarea resurselor minerale”, Ed. Infonim Deva, 1999.

19. Traistă E., Ciocan V.– “Tratamentul apelor reziduale”, Ed. Universitas,
Petroşani, 2008.

20. Traistă Eugen, Madear Gelu– “Igiena mediului - Igiena aerului şi a apei” -
Editura Universitas – Petroşani 2008.

21. Traistă Eugen, Madear Gelu– “Igiena mediului - Igiena solului şi

ambientală” - Editura Universitas – Petroşani 2009.

22. www.mmediu.ro

23. www.natura2000.eea.europa.eu

24. www.Valeajiuluipress.com

25. www.gorjeanul.ro

35