Sunteți pe pagina 1din 14
OU CUl@ Extazul cemunicarii Totul a plecat de la obiecte, dar nu mai exista sistem al obiectelor. Critica lor era incd cea a unui semn incarcat cu sens, cu logica sa fantasmatica si inconstienta gi cu logica sa diferentiala si de prestigiu. fn spatele acestor doua logici, un vis antropologic: cel al unui statut al obiectului dincolo de schimb gi de intrebuintare, dincolo de valoare si de echivalentd, visul unei logici sacrificiale: dar, cheltuire, potlatch, parte blestemati, consum, schimb simbolic. Toate acestea exista inca si in acelasi timp toate acestea dispar. Descrierea acestui univers proiectiv, imaginar gi simbolic, era inc’ descrierea obiectului ca oglinda a subiectului. Opozitia dintre subiect gi obiect era inc’ semnificativa, la fel ca si imaginarul profund a oglinzii si al scenei. Scena a istoriei, dar i cealalta scena, _a cotidianitatii, ivindu-se in umbra istoriei pe masura ce aceasta era dezinvestita politic. Astazi nu mai existé scenaé sau oglinda, numai un ecran si o rejea. Nu mai exist{ transcendenta sau profunzime, numai suprafata imanenta a derularii operatiunilor, suprafaja neteda’ si operationala a comunicarii. Intreg universul inconjurator gi propriul nostru corp devin ecran de control, dup& modelul televiziunii, cel mai frumos obiect prototipic al acestei ere noi. Nu ne mai proiect&m in obiecte cu aceleasi afecte, cu aceleasi fantasme de posesiune, de pierdere, de renuntare, de gelozie: dimensiunea__psihologica — s-a estompat, chiar dacé o putem repera mereu in detaliu. [Barthes semnalase deja acest aspect pentru automobil: unei logici a posesiunii, ‘a provectiet specifice uni relatii subiective puternice, i se substituie o Togicd a conducerii, Nu _fantasme de putere, de vitéza, de proprietate legate de obiectul i insusi, ci 0 tactica potentiala folosirea (stépanire, control | si comandé, ca vector, si nu ca sanctuar psihologic) gi simultan transformarea subiectului insusi, care devine ordinator al conducerii, si nu demiurg beat de puters, ehiculul devinre— o bula, tabloul de bord o consolA, iar peisajul din jur se deruleazi ca un ecran televizat. Dar putem concepe un stadiu ulterior acestuia, in care masgina este si un material performativ: un stadiu in care ea devine retea informativa. Cea care iti vorbeste, care te informeazi "spontan" despre starea sa generala $i despre starea ta (refuzdnd-eventual-si-functioneze daca tu nu_functionezi_bine), magina sfatuitoare gi deliberanta, partenera intr-o negociere generala a modului de viata, ceva (sau cineva: in acest stadiu, nu mai exista diferenta) la care esti conectat ~ miza fundamentala devenind comunicarea cu masina, un test continuu de prezenta a subiectului printre obiectele sale — interfaté neintrerupta. Din acest moment, nu-mai conteaza viteza sau deplasarea, nici macar proiectia incongtienta, competitia sau prestigiul. Dealtfel, desacralizarea maginii in acest sens a avut loc de multa vreme ("S-a terminat cu viteza!", "cu cat merg mai mult, cu atat consum mai putin!"). Se instaureaza mai degraba un ideal ecologic, un ideal de reglare, de functionalitate bine temperata, de solidaritate intre toate elementele unui aceluiasi sistem, de control gi de gestiune globalé a unui ansamblu. Fiecare sistem (inclusiv universul casnic) formeazi un fel de nisa .ecologica, de decor relational, in care toate elementele .trebuie sd se mentina in contact continuu, informate de starea lor respectiva gi de cea a intregului sistem, cag slabirea unui singur element poate duce la catastrofa, Toate acestea nu sunt, fara tndoiala, decat un discurs, dar trebuie s4 remarcim ca analiza consumului in anii saizeci/saptezeci pleca ea insdsi de la discursul publicitar sau de la cel — pseudo-conceptual al profesionistilor. "Consumul", "strategia dorintei" n-au fost la inceput decat un metadiscurs, analiza unui mit proiectiv caruia nimeni nu i-a cunoscut vreodata incidenta reala. Nu s-a stiut niciodaté mai mult, in fond, despre adevarul relatiilor dintre oameni_ si obiectele lor decat despre realitatea societatilor primitive. Este ceea ce permite organizarea mitului lor, dar si ceea ce face inutila orice intentie de verificare statistici, obiectiva, a acestor ipotezie. Dupa cum se stie, discursul publicitarilor este destinat in primul rand publicitarilor si nimic nu ne spune ¢& discursul actual asupra informaticii si comunicarii nu este destinat doar profesionistilor _informaticii si comunicarii (discursul intelectualilor si sociologilor pune, de altfel, aceeasi problema). Q ‘Telematica privata: fiecare se vede propulsat la comenzile unei masini ipotetice, izolat in pozitie. de 10 perfect suveranitate, la distanta infinita de universul sau original, Jadica in pozitie fixa de cosmonaut in bula sa, in stare de imponderabilitate, stare care-] obligd la un zbor orbital continuu si la mentinerea unei viteze suficiente de mari in vid pentru a evita sa se zdrobeasca de planeta sa de origine. Aceasta realizare a satelitului orbital in universul cotidian corespunde transformarii universului domestic in metafora spatiala, cu lansarea pe orbitd a apartamentului- cu-doud-camere-bucatarie-gi-baie in ultimul modul lunar, deci satelizrii realului insusi.[Cotidianitatea halitatului ) terestru ipostaziata in spatiu inseamna sfarsitul metafizicii{: si inceputul erei hiperrealitatii- Vreau s& spun: ceea ce se\ proiecta in habitatul terestru in mod mental, ceea ce se traia aici ca metafora este proiectat, de acum, fara nici o metafora, in spatiul absolut care este cel al simularii} vy [Sfera noastra privat& nu mai este, nici ea, o scena pe care se joaca o dramaturgie a subiectului inconjurat de obiecte ca imagine a lui, noi nu mai suntem dramaturgi sau actori pe aceasta scena ci terminale de multiple retele. |: Televiziunea este prefigurarea cea mai directa a acestei situatii, spatiul insusi de locuit fiind conceput azi ca spatiu de receptie si de operare, ca ecran de comanda, terminal inzestrat cu putere telematica, respectiv cu posibilitatea de a regla totul de la distanta, inclusiv procesul de munca in 11 perspectiva muncii telematice la domiciliu si, bineinteles, consumul, jocul, relatiile sociale, timpul liber, Ne Putem imagina simulatoare de timp liber sau de vacante dupg modelul simulatoarelor de zbor pentru pilotii de avion. | Science-fiction? Desigur, dar pani acum toate mutatiile mediului fnconjurator au urmat o tendintg ireversibila spre abstractizarea formala a elementelor si . functiilor, spre omogenizarea lor intr-un singur proces, spre deplasarea gestualitatilor, a corpurilor, a eforturilor, prin comenzi electrice si electronice, spre miniaturizarea, in timp gi spatiu, a proceselor a caror scend — dar care nu mai este 0 scend - devine cea a memoriei infinitezimale gia ecranului/ Aici este, de altfel, problema noastra, in masura in care aceasta encefglizare electronica, aceasta miniaturizare a circuitelor si a energiei, aceasta tranzistorizare_a_ mediului arunca in inutilitate, in desuetudine si aproape in obscenitate, tot ceea Ce constituia odinioara scena vietii noastre. Se stie ca simpla prezent& a_ televiziunii transforma habitatul intr-un soi de ambalaj arhaic, intr-un Vestigiu al relatiilor umane a cdror supravietuire provoaca perplexitatea. Din clipa in care aceastA scend nu mai este bantuita de actorii ei si de fantasmele lor, iat comportamentele se focalizeaza pe anumite ecrane sau terminale operationale, restul nu mai apare decat ca un 12 imens corp inutil, pustiu si condamnat. Realul_insusi nu mai este decat un imens corp inutil. ' ; (E vremea unei miniaturizari, a unei telecomandari - si microprocesari a timpului, a corpurilor, a placerilor. Nu mai exista principiu ideal al acestor lucruri la scara umana. Din el nu au mai ramas decat efecte miniaturizate, concentrate, imediat disponibile/Iar schimbarea de scara este vizibilé pretutindeni: acest corp, corpul nostru, a devenit superfluu in intinderea lui, in multiplicitatea si complexitatea organelor sale, a tesuturilor si functiilor sale, deoarece totul se concentreaza astazi in_creier_si in formula genetic’, ce rezuma prin ele insele definitia operationala a fiintei, Satul, imensul sat geografic, pare un corp pustiu, a carui “intindere insdgi este lipsita de necesitate (si pe care ne plictisim traversand-o chiar si in afara autostrazilor) de vreme ce toate evenimentele se concentreaza in orase, ele insele pe cale de a se reduce la cdteva monumente miniaturizate. [lar timpul: ce si mai spunem despre acest nesfarsit timp liber care ne-a fost lasat, prea multul timp care ne inconjoara ca un camp vag, o dimensiune de acum inutila in derularea sa, de vreme ce instantaneitatea_comunicdrii a_miniaturizatschimburile noastre-intr-o-succesiune de. momente?| @ (Eorpul ca scend, peisajul ca scena, timpul ca scena dispar unul cate unulJ La fel si spatiul public: teatrul 13 socialului, teatrul politicului se reduc din ce in ce maj mult la un imens corp moale cu nenuméarate capete. [Publicitatea, in noua sa versiune, nu ca scenariu baroc, utopic, extatic al obiectelor gi al consumului, ci ca efectul __ de vizibilitate omniprezenta a intreprinderilor, firmelor, interlocutorilor sociali, a virtutilor sociale ale comunicarii, publicitatea invadeaza totul, pe masura ce dispare spatiul public (strada, monumentul, piata, scena, limbajuy Ea comanda arhitectura si realizarea de superobiecte cum sunt Beaubourg, les Halles sau La Villette, care sunt efectiv monumente (sau antimonumente) publicitare, nu pentru ci ar fi axate pe consum, ci pentru cd se propun spontan ca demonstratie a operarii culturii, a operarii culturale a marfii si a celei a masei in migcare. /Aceasta e singura noastra arhitectura astazi: mari ecrane, particule, molecule in migcare. Nu o scena publica, un spatiu public, ci ) gigantice spatii de circulatie, de ventilatie, de conectare efemera. / 1 ® Acelasi lucru gi pentru spatiul privat. Disparitia lui este_contemporana cu cea a spatiului public. Acesta din “ima Inceteaza de a mai fi un spectacol, celalalt inceteaza _ mai fi eg Distinctia dintre un interior gi un exterior, i i > Ce déscria intocmai scena casnica a obiectelor si cea a unui spatiu simbolic al subj i : subiectului, a disparut intr- dubla obscenitate: ee gestul_cel_mai intim al vietii tale Q Be devine prada virtuala a mass-mediei (televizarea non-stop a familiei Loud's in SUA, nenumiratele "scene de viata" si emisiunile psy la televiziunea francezd) ~ dar $i universul intreg se deruleaz4 fara nici ‘o ‘necesitate pe ecranul téu de acasa. Pornografie microscopica a universului, pornografica pentru ca fortata, exagerata, la fel ca gsi prim-planul sexual in filmele porno. Toate acestea fac sa explodeze scena, protejati odinioara de o distantaé minima, scena care era jucaté dupa un ritual secret cunoscut doar de actori. ‘ Universul_privat_era_alienant, in mod sigur, in masura in care el te separa de ceilalti, de lume, in masura in care era investit ca spatiu protector, ca imaginar protector. Dar el beneficia si de_castigul simbolic al alienarii, si anume ca C It exista si ca alteritatea poate | insemna gi ce e mai bun gi ce e mai rau. Astfel societatea de consum a fost traité sub semnul aliendrii, ca societate a spectacolului - dar, tocmai, exista spectacol, iar spectacolul, chiar alienat, nu este niciodati obscen. Pbscenitatea/i incepe cand nu mai exist spectacol, scena, ' teatru, il iluzie, cAnd totul devine de-o transparenta si o vizibilitate imediate, cand totul este expus luminii puternice gi inexorabile a mormate gt comunicarii. lu mai traim in dram L j, traim in extazi lar acest extaz este obscen. Obscen e ceea ce 4 | pune capat oricdrei priviri, oricdrei imagini, oricarei reprezentari. Nu numai sexualul devine obscen, exista astazi o intreaga pornografie a informatiei si comunicarii, © pornografie a circuitelor gi a retelelor, a functiilor si obiectelor, in lizibilitatea si fluiditatea lor, in disponibilitatea si reglarea lor, in semnificatia lor fortata, in performativitatea lor, in conectarea si polivalenta lor, in expresia lor libera f Nu mai obscenitatea a ceea ce este ascuns, refulat, obscur, cea a vizibilului, a prea vizibilului, a mai vizibilului decat vizibilul, a ceea ce nu mai are secret, a ceea ce e in intregime solubil in informatie si comunicare! Marx denuntase deja obscenitatea mrfii, legata de principiul echivalentei “sale, de principiul” abject al circulatiei sale libere. Obscenitatea m4rfii tine de faptul cd ea este abstracta, formala gi usoara, in comparatie cu greutatea, opacitatea gi substanta obiectului. Marfa este lizibila: in opozitie cu: obiectul care nu-gi dezvaluie niciodataé complet secretul, ea isi etaleazi intotdeauna esenta ei vizibila, care este pretul siu. Ea este locul transcrierii tuturor obiectelor posibile: prin ea, obiectele comunicé ~ forma marfa este primul mare medium al lumii moderne. Dar mesajul pe(obiectele il transmit prin ea este radical simplificat si este intotdeauna acelasi ~ valoarea lor de |fascinafiei pure, aleatorii si psihotropice (subductio). Aceasta nu inseamna neaparat o judecata negativa, este 18 yorba aici fara indoiala de o mutatie profunda si originala a formelor de perceptie si de placere. Abia daca reugim sa masuram consecintele ae asemenea Te Sd "“scenice", riscam s& ignoram iruptia, in sfera senzoriala, a acestei forme noi, extatice si obscene. Un lucru e sigur: daca scena ne seducea, obscenul ne fascineaz’. Dar extazul este contrariul pasiunii. Dorin{a, pasiune, seductie sau, dupa Caillois, expresie $i competitie- acestea sunt jocurile universului cald. Extaz, fascinatie, obscenitate, sau, dup Caillois, hazard, sansa $i vertij acestea sunt jocurile universului rece, ale universului cool (chiar gi vertijul este rece, cel al drogurilor indeosebi). _In orice caz, vom avea de suferit datorita acestei extraversiuni fortate a oricdrei interioritati, datoriti acestei introiectii fortate a oricdrei exterioritati produse de imperativul categoric al comunicarii. Poate ca trebuie sd ne folosim_ aici de cateva metafore din domeniul patologiei { Daca isteria este patologia punerii in scena exacerbate a subiectului, a conversiunii teatrale si operatorii a corpului, dacd paranoia este patologia organizarii, a structurarii unei lumi rigide si geloase, noi traim, prin promiscuitatea imanentei si prin conectarea neintrerupta. a tuturor retelelor in comunicare i 19 -} informatie, intr-o Sar forma de schizofrenie. Nu isterie, nu paranoia proiectiva propriu-zisa, ci acea stare de teroare caracteristica schizofrenului: o prea mare apropiere de toate, o promiscuitate infecté a oricdrui lucru, care il invadeazi si il patrunde fara rezistenta, fara ca vreun halo, vreo aura, nici macar cea a propriului sdu corp, sé-l _\ protejeze. Schizofrenul este deschis spre tot far si vrea, traind in cea mai mare confuzie. El este prada obscena a obscenitaqii lumii. mii. Ceea ce il caracterizeazi este mai putin pierderea realului, cum se spune de obicei, cat aceasta proximitate absolutd si. aceasta instantaneitate totala a lucrurilor, aceasta supraexpunere la transparenta lumii. Lipsit de orice scena gi strabatut fara impotrivire, el nu mai poate produce limitele propriei sale fiinte, nu se mai poate produce ca oglindé. El devine pur ecran, pura suprafaja de absorbtie si de resorbtie a retelelor de 20