Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
– materiale de construcție –
ARGILA EXPANDATA
INFORMAŢII GENERALE
Un bun material de construcţie trebuie sã poatã prezenta un excelent raport între izolaţia termicã
şi acumularea de cãldurã.
Un material de construcţie higroscopic are capacitatea de a capta vaporii de apã din aerul
încãperii şi de a-i pãstra pânã când umiditatea în interior scade şi aerul din încãpere poate capta
din nou umiditatea acumulată. Materialele higroscopice sunt, de exemplu, lemnul masiv,
mortarul de var, argila şi fibrele naturale. Materialele plastice şi metalele nu sunt higroscopice.
Timpul de uscare la o construcţie din cãrãmidã este de aproximativ un an, în timp ce casa din
beton de piatrã ponce are nevoie de aproape cinci ani pentru a fi complet uscatã. Uscarea este
adeseori întârziatã de aburul din exterior sau interior (legat de izolaţia termicã), aşa încât
umiditatea abia poate fi învinsã. Urmãrile sunt deteriorarea construcţiei prin formarea grasiei şi
a coroziuni.
Prin difuzia vaporilor de apã se înţelege pãtrunderea vaporilor de apã prin pereţi, acoperişuri.
Depinde de penetrarea materialelor de construcţie, de diferenţele de temperaturã şi umiditate
şi decãderile de presiune a vaporilor. Uscarea unei construcţii are loc mai ales datoritã difuziei
vaporilor şi a deplasãrii capilare a lichidului .
Problema izolãrii vaporilor trebuie pusã ceva mai clar. Izolarea vaporilor se face de cãtre
materiale care au o foarte mare rezistenţã la difuzia de vapori. Printre acestea se numãrã, de
exemplu cartonul asfaltat, hârtia bituminatã, folia de polietilenã, folia de aluminiu etc .
Materialele de construcţie capilar higroscopice (ţigla şi lemnul) pot capta foarte multã umiditate,
încât aproape se ajunge la condensare. Umiditatea din construcţie se transformã în vapori,
deoarece aerul este mai mult sau mai puţin saturat. Iarna are loc o uscare care se terminã vara,
în cazul în care nu existã nici un element de blocare a vaporilor .
Sã aibã o radiaţie proprie scãzutã. Toate materialele de construcţie degajã radiaţii, unele mai
mult, altele mai puţin. De la naturã cele mai multe materiale de construcţie prezintã un anumit
conţinut de elemente radioactive. Datoritã variaţiilor mari, pentru consumatori ar fi mai
important dacã fabricantul ar indica în foile tehnice de observaţie şi valorile radioactivitãţi. Mai
puţin radioactive sunt materialele naturale nisipul, piatra de var, pietrişul şi ghipsul natural.
Pereţii din cãrãmidã poroasã şi lemn au prezentat valori scãzute. Aceste valori scãzute nu se
datoreazã numai cãrãmizii, ci se explicã prin faptul cã o cãrãmidã este difuzabilã, iar în felul acesta
o parte din gaze sunt degajate în aerul din exterior, în mãsura în care aceastã proprietate nu este
anihilatã de materialele plastice şi de elementele de blocare a vaporilor .
Ghipsul natural este un material de construcţie bun, în timp ce ghipsul chimic poate prezenta o
radioactivitate ridicatã. Ghipsul poate avea o bunã comportare la umiditate, este uşor de
prelucrat, posedã însã o capacitate de încãrcare staticã redusã. Ghipsul natural şi cel chimic se
deosebesc numai cu contorul Geiger, de aceea ar fi de preferat sã se obţinã o declaraţie completã
din partea fabricantului privind compoziţia materialelor de construcţie. Nou în comerţ este
ghipsul din instalaţiile de desulfurare a gazelor reziduale din centralele energetice (numit şi ghips
REA). Conform cercetãrilor Institutului pentru Biologia Construcţiilor din Rosenheim, ghipsul REA
prezintã o radioactivitate redusã.
Cel mai bine este sã folosiţi ghipsul pentru tencuialã sau ghipsul bulgãri, deoarece acesta nu are
nici un fel de fondanţi. Se deosebesc plãci din ghips pur, plãci de carton cu adaos de ghips, plãci
care au pe ambele pãrţi un carton special, şi plãci din fibre de ghips care se compun din ghips,
fibre de celulozã, din hârtie reciclatã şi un agent de silicatizare (culoare verde). Aceste plãci
(conţin fungicizi) trebuie sã se înlocuiascã cu plãci de ghips cu fibre de celulozã care sunt
impregnate cu silicat de potasiu. Toate prezintã o excelentã difuzie a vaporilor, precum şi un efect
de reglare a climatului.
Prin materiale pe bazã de lemn se înţelege plãcile care se fac din straturi subţiri, rumeguş sau
fibre. Au avantajul cã nu mai prezintã defectele lemnului masiv (umflare, deformare, torsiune ) .
Un dezavantaj la materialele din lemn, indiferent dacã este vorba de panel, placaj sau plãci
stratificate, este existenţa lianţilor. Pentru stratificare se folosesc mai ales rãşini formaldehidice,
rãşini melaminoase, fenolice şi izocianate.
Metalele se folosesc în construcţie mai mult ca elemente de sprijin şi întãrire. În suprafeţe mai
mari se folosesc la construcţia acoperişului şi a faţadei. La fabricare metalele necesitã multã
energie. În acest caz se degajã numeroase substanţe dãunãtoare (oxidul de azot, monoxidul de
carbon, metalele grele).Metalele prezintã o suprafaţã rece (condiţionatã de conductibilitatea lor
termicã ridicatã), sunt etanşe la abur şi înrãutãţesc electroclimatul. Folosirea lor în casele
ecologice trebuie limitatã la instalaţii. Ca material de construcţie trebuie sã se renunţe la metale,
mai ales dacã e vorba de ferestrele din aluminiu.
Lutul reduce consumul de energie şi deci impurificarea aerului. Necesarul de energie pentru lut
este, faţã de cel pentru cãrãmizi, de doar 1%. Lutul este încã din stadiul de materie primã un
material de construcţie finit, poate fi întrebuinţat fãrã urmãri asupra sãnãtãţii. Lutul asigurã un
excelent climat în încãpere, absoarbe imediat umezeala şi o degajã relativ repede.
Ca material de construcţie masiv, este un ideal acumulator de cãldurã şi degajã un miros plãcut.
Lutul face sã scadã cheltuielile de construcţie, deoarece existã din abundenţã şi îl puteţi folosi
chiar dacã nu aveţi cunoştinţe în domeniul construcţiilor. Este deosebit de ieftin. Este de multe
ori mai ieftin decât nisipul. Lutul , material care se foloseşte nears, în cazul unei fisuri trebuie doar
umezit şi se poate prelucra din nou. Nu existã probleme ecologice de degrevare. Lutul vã dã
posibilitatea de a vã pune în practicã propriile idei, creatoare .
Lutul este foarte potrivit pentru pereţii exteriori şi pentru cei interiori, ca protecţie acusticã
pentru acoperişuri şi ca acumulator de cãldurã pentru podele şi tavane. În afarã de aceasta, se
poate tencui cu lut şi se pot face cuptoare din lut.
Cărămida clasică este realizată din argilă arsă sau ceramică și este folosită în construcții cu diverse
tipuri de mortar. Cărămida din argilă arsă are o mare rezistență la compresiune. Acest tip de
cărămidă este atestată și verificată în timp, de mii de ani. În cărămida modernă se folosesc, pe
lângă argilă, și ingredienți suplimentari, precum porțelanul sau samota. Cărămida poate fi
compactă (plină) sau poroasă la nivel exterior, în ambele variante oferind o foarte mare
rezistență. Cele două variante diferă în funcție de tipul de pereți (grosime, localizare). De
exemplu, cărămida plină poate fi folosită în zidării protejate pe ambele părți, cu tencuială, pentru
elemente structurale și nestructurale, pentru stâlpi și coșuri de fum. Cărămida este utilizată în
domeniul construcțiilor deoarece acest material este rezistent la presiune și umiditate.
Materialele izolante anorganice. Fibrele minerale (lâna de sticlă, piatră şi zgură). La fabricarea
fibrelor minerale, mineralele care nu sunt toxice, rocile şi sticla uzată se lichefiază la temperatură
foarte ridicată. Din aceste topituri de rocă se trag fire foarte subţiri, se stropesc cu răşini sintetice
şi uleiuri minerale şi se întăresc într-un cuptor. Pentru hidrofobare (prepararea unei substanţe în
absenţa apei) se folosesc, în general, siliconii.
Sticla spongioasă (în formă de plăci negre) se fabrică dintr-o topitur ă de sticlă şi praf de cărbune.
Se obţine un material izolant etanş la vapori şi rezistent la putrezire. Avantajele sale constau în
rezistenţa la umezeală şi într-o bună comportare la ardere.
Materiale izolante organice. Pluta este coaja unui stejar vechi de circa 7 ani. Pentru a se obţine
materialul izolant pluta, se coace deşeul de plută prin încălzire la 300 – 400 grade până devine
granulat, din care se obţine apoi pluta “pur expandată”. Pur înseamnă fără lianţi, cum sunt răşina
sintetică şi bitumul. Există şi plută impregnată (cu bitum sau răşini sintetice). Pluta este folosită
ca material de umplutură sau sub formă de plăci. Este bună atât pentru izolarea interioară, cât şi
pentru cea exterioară.
Fibrele de cocos (nume comercial: Emfa) Prin adăugarea sulfatului de amoniu sau a sării de bor,
fibrele frânează arderea. Fibrele naturale, rezistente la umiditate, se folosesc ca plăci, plase şi
lână pentru izolarea acoperişului, pereţilor şi tavanului, precum şi pentru etanşarea ferestrelor şi
a uşilor. Avantajele sunt consumul redus de energie la fabricare, desfăşurarea procesului de
producţie după reglementările ecologice, comportarea pozitivă la depozitare şi posibila reciclare.
Fibre de lemn (nume comercial: Pavatex, Gutex, Dobrytherm, Leitgeb …) Plăcile din fibre de lemn
se compun din deşeul de lemn rezultat din industria de prelucrare a lemnului . Fibrele de lemn
sunt legate cu răşini adecvate lemnului. Plăcile pentru exterior sunt amestecate cu 10 -15 %
bitum, pentru a le face rezistente la umezeală. Avantajele sunt folosirea resturilor lemnului de
conifere, folosirea unei materii prime ecologice (obţinerea şi degrevarea lemnului sunt
compensate de ), comportarea la depozitare fără probleme
şi posibilitatea reciclării
Materiale izolatoare sintetice (pentru izolaţia acustică). Polistirol – În prezent spumele pe bază
de polistriol şi lâna minerală se numără printre cele mai răspândite materiale izolatoare.
- Argila -
Structura si proprietati
Din punct de vedere mineralogic, argilele sunt alcatuite din compusi aluminosilicatici
cu formula chimica:
sub forma de particule lamelare cu dimensiuni de maxim 5µ, cu structura cristalina si caracter
puternic hidrofil (vezi cap.IV).
Variatia de volum a argilei prin pierderea apei libere si peliculare datorata evaporarii,
consta in reducerea dimensiunilor (a volumului) materialului argilos si este cunoscuta sub
denumirea de contractie la uscare.
· la temperaturi de cca. 4600C, are loc pierderea apei legate chimic (de
cristalizare) cat si proprietatea argilei de a da amestecuri plastice. Bioxidul de
siliciu si trioxidul de aluminiu devin active din punct de vedere chimic. Aceasta
transformare se mentine pana la 7500C si este ireversibila;
· intre 7500C si 9000C masa de argila (care dupa pierderea totala a apei se
transforma intr-o masa poroasa si sfaramicioasa) capata sirezistenta. Aceasta se
datoreaza reactiei care are loc intre cei doi oxizi activi in jurul temperaturii
de 8600C, cand se recombina:
Se formeaza un nou compus numit mulit (2SiO2 . 3 Al2 O3), care este insotit de o
noua micsorare de volum (contractia la ardere) si ramane libera o importanta
cantitate de SiO2;
8% sau vitrificare cand porozitatea scade sub 2%, iar temperaturile la care se produc
aceste fenomene purtand denumirea de temperatura de clincherizare, respectiv
de vitrificare;
- Argila expandata -
Densitate medie (aprox.) kg/m3 700 480 380 330 600 350
Domenii de folosire:
- Straturi intermediare de izolatie argila expandata este utilizata pe scara larga in constructiile
civile pentru realizarea sapelor usoare si izolante. Datorita greutatii specifice reduse, sapa cu AE
permite inglobarea in masa ei a instalatiilor termice, electrice si sanitare, chiar in grosime mai
mare, neincarcand suplimentar structura. Pentru stratul final e prevazuta o sapa clasica de
grosime mica.
1. Finisaj pardoseala
2. Sapa usoara
3. Strat isolator de argila expandata
4. Planseu
5. Folie elastica pentru izolatie acustica si/sau bariera antivapori
- Structuri izolante pe pamant, e necesar sa se prevada un strat izolant care impiedica disiparea
caldurii in sol. Pentru a limita dispersiile termice catre sol, trebuie dublata grosimea Straturi de
argila expandata in proximitatea zidurilor de perimetru (aprox. 2m).
1. Teren
2. Folie pentru ruperea capilaritatii
3. Strat de argila expandata
4. Sapa
5. Incalzire in pardoseala
- Acoperiri plane si inclinate Fiind usoara, este ideala pentru realizarea de sape de panta, schiar
la grosimi destul de mari, neincarcand excesiv structura
1. Sapa usoara
2. Strat de argila expandata
3. Planseu
4. Bariera antivapor
5. Membrana hidroizolatoare
6. Aerisitor
Poduri: argila expandata este ideala pentru izolarea podurilor usoare si o foarte buna inertie
termica.
1. Sapa usoara
2. Strat de argila expandata
3. Planseu
Umpluturi: In faza realizarii constructiilor noi sau a reabilitarii celor vechi, e necesar de multe
ori cu material de umplutura durabil, usor si incombustibil. Argila expandata se reteaza foarte
bine la umpluturi in jurul structurilor si rezervoarelor pentru a ameliora comportamentul la foc
al acestora.
1. Sapa
2. Strat de argila expandata
3. Structura
4. Folie elastica pentru izolatie acustica si/sau bariera antivapori
1. Sapa
2. Umplutura de argila expandata
3. Structura
4. Membrana impermeabila
5. Structura
1. Covor rutier
2. Rambleu din argila expandata
3. Strat intermediar
4. Zid de sprijin
5. Rambleu drenant din argila expandata
Beton usor si beton structural usor Argila expandata e utilizata la realizarea betoanelor usoare
pentru straturile izolante cu caracteristici ridicate la rezistenta la foc. Se pot realiza si betoane
structurale usoare folosite la plansee mai ales la consolidari
1. Beton usor
2. Armatura
Produse manufacturate Gratie proprietatilor sale - usoara, izolanta termic si fonic si rezistenta
la foc - argila expandata e materia prima pentru multe materiale de constructii, blocuri izolante,
panouri prefabricate, seminee si gratare
Avantaje:
Usoara Argila expandata e un agregat usor care datorita structurii sale celulare, optimizeaza
raportul intre greutate si rezistenta
Izolare termica Argila expandata e izolant si nu se deterioreaza in timp . Este folosita la
realizarea izolatiilor termice definitive.
Rezistenta la foc Argila expandata are Euroclasa A1 dupa normele Antiincendiu.Clincherizata la
1200C e practic indestructibila la incendiile cele mai dezastruase. E utilizata ca materie prima la
materiale rezistenta la foc sau refractoare fiind clasificata ca necombustibila.
Rezistenta la compresiune Prin structura sa compacta si nedeformabila, argila expandata are o
rezistenta la compresiune optima. Cu un dozaj unic de ciment granulele de AE se leaga intre ele,
obtinandu-se betoane usoare capabile sa suporte incarcarile date de pavaje sau alte
componente nestructurale.
Izolare acustica Structura celulara poroasa a AE duce la o buna absortie a zgomotului.din argila
expandata se produc diverse materiale fonoabsorbante.
Lucrabilitate - Argila expandata se leaga bine cu cimentul si se amesteca cu usurinta in
malaxoare de beton.
Inalterabila si rezistenta in timp argila expandata nu contine materiale organice sau derivate.
Materialul nu se degradeaza in timp nici macar in conditii de temperatura si umiditate
Rezistenta bine la acizi, baze si solventi conservatoare nealterate caracteristicilor. Supus la
inghet nu se rupe sau se faramiteaza. Practic este un material etern.
Natural si ecologic Argila expandata nu contine materiale nocive si nu degaja gaze nocive la
ardere. E un produs ecologic.
BIBLIOGRAFIE
1. http://ro.scribd.com/doc/106658203/Casa-Ecologica
2. http://ro.scribd.com/doc/39573616/MATERIALE-ECOLOGICE-FOLOSITE-IN-
ECOPROIECTARE
3. http://www.scribd.com/doc/65371931/Case-Ecologice
4. http://www.constructiicaseecologice.ro/Materiale%20de%20constructii%20eco.html
5. http://www.scribd.com/doc/47247061/Lemnul-in-constructii
6./www.case-ecologice.eu/sistem-integrat-de-constructii
7. http://www.case-ecologice
8. http://ro.scribd.com/doc/82711308/referat-I
9. http://www.case-ecologice.eu/produse/constructii-pe-structura-din-lemn
10. http://www.didactic.ro/materiale-didactice/129874_proiect-casa-ecologica