UNIVERSITATEA ”DUNĂREA DE JOS„ DIN GALAȚI

FACULTATEA TRANSFRONTALIERĂ DE ȘTIINȚE UMANISTE,

ECONOMICE ȘI INGINEREȘTI
SPECIALIZAREA ELECTROMECANICĂ, ANUL III

Referat
Tema: Automate Programabile
Disciplina: Microcontrolere și automate programabile
 Înainte de apariția circuitelor logice cu semiconductori, sistemele logice de control erau
proiectate exclusiv cu relee electromecanice. Sistemele și procesele ce necesită un control de tip
pornire/oprire abundă în industria modernă, dar aceste sisteme sunt foarte rar realizate cu ajutorul
releelor electromecanice sau a porților logice discrete. În schimb sunt folosite calculatoare digitale
ce pot fi programate și pot realiza o varietate de funcții logice.

La sfîrșitul anilor 1960, o companie americană pe nume Bedford Asociates, a lansat un

dispozitiv de calcul denumit Modicon. Ca și acronim, acesta s-ar traduce prin ”controler digital
modular”. Acesta a devenit mai tîrziu și numele diviziei care se ocupă cu proiectarea, realizarea și
vînzarea acestor calculatoare de control speciale. Acest dispozitiv a primit denumirea de PLC
(Programmable Logic Controller), sau în traducere automat programabil. Scopul unui PLC a fost
de a înlocui releele electromecanice ca și elemente de logică, locul lor urmînd a fi luat de
calculatoare digitale semiconductoare. Un program stocat în memoria calculatorului este capabil
să simuleze funcții logice realizate înainte prin interconectarea unui număr mare de relee
electromecanice.

Un automat programabil PLC are mai multe intrări, prin intermediul cărora interpretează
stări logice ”înalte” respectiv ”joase”, stări transmise de senzori și comutatoare. De asemenea,
există mai mulți terminali de ieșire, prin intermediul cărora dispozitivul transmite semnale
”înalte”sau ”joase” către contactoare, motoare, lămpi, sau orice alte dispozitive ce pot fi controlate
prin intermediul semnalelor de tip ”închis/deschis”. În încercarea de simplificare a modului de
programare a PLC-urilor, limbajul de programare a fost proiectat astfel încît să semene cu
diagramele ladder.

PLC-urile sunt calculatoare industriale, prin urmare, semnalele de intrare și de ieșiresun de

120 V curent alternativ, asemenea releelor electromecanice de control. Deși unele PLC-uri au
intrări și ieșiri de curent continuu de amplitudini mai mici, aceasta este excepție și nu regulă.

Automatul programabil funcționează doar dacă are o secvență de instrucțiuni salvată în

memorie.Această secvență de instrucțiuni constituie programul. PLC-ul execută programul
începînd de la prima linie pînă la ultima și apoi se reia acest ciclu. Ciclul se numește scanare.
Ciclul începe prin citirea intrărilor și apoi execută programul, se încheie prin modificarea ieșirilor.

Programul principal conține subrutine și întreruperi de program. Spre exemplu, dacă dorim
ca instalația să realizeze o anumită sarcină la pornire, putem folosi o subrutină. Întreruperile de
program sunt dictate de anumite evenimente ce au loc la anumite momente.

Intrările din proces sunt realizate sub forma diverselor elemente de comandă și măsurare
incluse în sisteleme operaționale și auxiliare ale instalațiior automatizate: butoane, comutatoare,
limitatoare de cursă, senzori fotoelectrici, senzori de proximitate, traductoare de nivel, traductoare
de deplasare incrementale sau absolute, traductoare al căror semnal de ieșire are o variație
analogică.

Ieșirile dirijează acționarea elementelor de execuție de tipul releelor, contactoarelor ,

lămpilor de control, electro-valvelor, elementelor de afișare.

O atenție deosebită trebuie acordată întrărilor și ieșirilor, deoarece în aceste zone mărimile
electrice tensiuni, curenți vehiculate ating valori care pot afecta unitatea centrală de procesare CPU
(central processing unit- microprocesorul automatului programabil), făcînd necesară prezența unor
circuite care să izoleze CPU de influecța acestora.

Aceste funcții sunt preluate de circuitele de interfață aferente intrărilor și ieșirilor, care au
rolul de a converti semnalele de intrare de diversie forme în semnale logice adaptate unității
centrale și de a transforma semnalele logice ale unității centrale în semnale de ieșire
corespunzătoare acșionării impusă de sistemul de forță al sistemului automatizat.

Circuit de interfață aferent intrărilor, este plasat între zona intrărilor și CPU. Protecția
unității centrale de semnale de nivel periculos de la intrare ( de exemplu conversia semnalului de
intrare de 24 V în semnal de 5 V) se face prin separare optică, adică transmiterea semnalului prin
intremediul luminii. Dispozitivul cuplat la intarea generează un semnal care comandă aprinderea
unui Led a cărui lumină comandă intrare în conducție a unui fototranzistor, în acest caz CPU-ul
recepționînd semnal logic0, cînd semnalul de intrare încetează, Led-ul se stinge, tranzistorul iese
din conducție, tensiunea din colectorul acestuia crește și CPU-ul recepționează semnalul logic1.

Interfața aferentă mărimilor de iețire funcționează similar. CPU-ul generează un semnal

care comandă aprinderea unui Led. Lumina emisă de Led excită un fototranzistor care intră în
conducție, astfel încît tensiunea dintre emitor și colector scade la 0.7 V, iar un dispozitiv canectat
pe ieșire va vedea această tensiune ca un semnal logic 0. Invers, va însemna că semnalul de ieșire
va fi interpretată ca 1 logic.

Fototranzistorul nu este conectat direct la ieșirea automatului. Între fototranzistor și ieșire

se află de obicei un releu sau un tranzistor de putere mai mare, capabil să întrerupă curentul
vehiculat prin circuitele de ieșire.

Poziționarea terminalelor de intrare și ieșire precum și modul de conectare al elementelor

legate la acestea reprezintă de asemenea aspecte importante în utilizarea automatelor
programabile. Elementele legate la ieșirile automatului, fiind în general sarcini rezistive sau
inductive, se conectează în paralel cu surse de tensiune continuă sau alternativă.
 Poziționarea terminalelor de intrare și ieșire poate fi diferită, în funcție de tipul automatului.
Sunt două situații în care pot apărea, terminalele de intrare în partea inferioară și cele de ieșire în
partea superioară, respectriv situația inversă, cu terminalele de intrare în partea superioară.

În figura de mai jos este prezentat modul de conectare al elementelor legate la intrările unui
automat programabil. Indiferent de tipul automatului, elementele legate la intrări se conectează cu
un terminal la potențialul de +24 de V, iar celălalt se conectează la – 24 V al sursei utilizate pentru
energizarea intrărilor.

În cazul conectării la intrări a elementelor de tip senzor de proximitate, sau similare, care
dispun de trei terminale, în locul celor două uzuale. În acest caz, conectarea se face luîndu-se în
considerare culorile firelor care pleacă de la cele trei terminale.