TESTELE PROIECTIVE

Elemente introductive privind testele proiective

Enachescu, autorul cartii “Elemente de psihologie
proiectiva”(1963) considera ca am putea defini un sector aparte
al psihologiei, anume psihologia proiectivă
Fie ca vorbim de un capitol al psihologiei, de un
domeniu al psihologiei aplicate, psihologia proiectiva reprezinta
analiza globală a personalitatii din punctul de vedere structural
si dinamic, ea apeland in scopul descifrarii mecanismelor
profunde ale personalitatii la fenomenul proiectiv. Psihologia
proiectiva este pe de o parte o conceptie teoretica privind
personalitatea, iar pe de alta parte reprezinta un ansamblu de
tehnici si de analiza psihodiagnostica si evaluarea a
personalitatii. Aceste tehnici reprezinta, în unele situaţii, si o
forma de psihoterapie, adeseori nonverbala pentru ca prin
proiectie, deci de obiectivarea unor continuturi psihice interne,
are loc fenomenul de catharsis de care vorbea Freud, de
eliberare a tensiunilor psihice interne.
Instrumentul de psihodiagnostic proiectiv apeleaza la
fenomenul proiectiei, care reprezinta maniera în care un continut
psihic e pus in conjuctie cu fenomenele care se petrec în afara
psihismului, cu stimulii obiectivi, care pot sa fie teste, sau
situatii care stimuleaza fenomenul proiectiei.
Primul carea a utilizat termenul de test proiectiv a fost
L.A .Frank desi fenomenul proiectiei, ca atare, a fost teoretizat

5
de catre S. Freud si mai ales de Ana Freud (fiica acestuia) care s-
a preocupat pe larg de mecanismele de aparare a Eului, proiectia
fiind unul dintre ele.
In privinta testelor proiective primii care incearca sa
elaboreze astfel de teste sunt RB Cattell in Anglia si Frank in
America. De fapt, ei nu-si puneau problema legaturii dintre
fenomenul proiectiei, asa cum a fost teoretizat de Freud si
probele proiective. Ei mai degraba au creat o serie de teste fie în
forma frazelor fara final, fie în forma unor sarcini de desen,
care permiteau exprimarea, obiectivarea unor continuturi psihice
interne.
Frank insa teoretizeaza efectiv despre proiectie ca fenomen
ce poate fi operationalizat sub forma probelor psihologice. In
acest sens el vorbeste despre trei sensuri posibile ale proiectiei si
anume: Primul sens fixeaza aspectul ei de descarcare pulsionala
si emotionala. Al doilea sens stabileste conexiunea dintre
structura de personaliate si productiile sale artistice, practice, in
oricare alt domeniu de activitate umana. Al treilea sens leaga
reprezentarile, tendintele pulsionale, tendintele ascunse de
continuturile extrapsihice de lumea inconjuratoare.
Exista o varietate mare de probe cu acest nume, insa marea
lor majoritate poarta o serie de caracteristici comune, in sensul
ca se bazeaza pe aceleasi mecanisme psihologice: Proiectie
naiva: potrivit acestui tip de obiectivare a continuturilor interne
în diversele aspecte ale productiilor activitatii umane, daca, de
exemplu, o persoana dominantă care ar intra in conflict cu

6
cultura sa datorita acestei tendinte, ar proiecta un astfel de
continut, ea ar gându astfel: “Oamenii sunt in general
dominatori”.
Proiectie veritabila: aceeasi persoana intr-o astfel de modalitate
de proiectie ar afirma: “Oamenii sunt dominatori”’
Proiectie de coerenta: aceeasi persoana ar incerca sa dea
coerenta tendintei sale de dominare si ar afirma: “Oamenii sunt
facuti sa fie supusi, dominati”
Proiectie de fantezie: persoana ar afirma: “O tema interesanta e
aceea a dominarii”
Proiectie de identificare: “Oamenii dominatori sunt admirabili”
Proiectie de atitudine reactională: “O atitudine dominatoare
este o trasatura care trebuie evitata”
Proiectie de rationalizare: are o legatura directa cu
mecanismul de aparare elaborat de A Freud prin care persoana în
cauză ar incerca sa gaseasca o justificare a atitudinii sale
dominante: “Dominarea este uneori foarte necesară”.
Proiectie cu un anumit sens ce ţine de umor: “O dominare
reusita asupra oamenilor mă amuza”
Marile probe proiective sunt:-testul Rorschach, Testul
Tematic de Aperceptie, Testul Szondi şi altele.

Clasificare:
-Teste fundamenate pe imaginatie libera. Nu prezinta o
situatie experimentala bine definita. Un exemplu il reprezinta

7
TAT. Este in acelasi timp o proba de imaginatie libera, dar si o
proba proiectiva; se caracterizeaza printr-o slaba structurare a
temelor sale pentru a stimula subiectul sa introducă el însuşi în
interpretare o modalitate de structurare a materialului aperceptiv.
Aperceptia, termen introdus de Herbart, desemnează fenomenul
psihic prin care o experienta noua este interpretata prin prisma
unor experiente trecute.
-Testele bazate pe introiectie si identificare. Introiectia, dintr-o
perspectiva abisală este autoatribuirea acelorasi calitati ale unei
persoane,valorizate ca model, de o altă persoană. Investigând
din acest punct de vedere ce admira o persoana, aflam în mare
parte ceea ce ea a introectat, doar în parte, deoarece nu tot ceea
ce este admirat este şi introectat.
-Testele bazate pe atitudini reactionale. Atitudinile reactionale
ca si mecanisme de aparare determina trasaturi de caracter, exact
inversele celor care s-ar dezvolta daca nu ar fi blocata natura
esentiala a individului, a persoanei. Atitudinile reactionale pot fi
supracompensate sau pot sa reprezinte o inhibare excesiva a
unor tendinte puternice. In astfel de teste se obisnuieste a fi
incluse diverse aprecieri morale in raport cu sine si cu ceilalti,
subiectului cerandu-i-se sa indice importanta unor inhibitii.
-Teste bazate pe rationalizare. Folosesc ca itemi inlocuirea
unor legaturi logice cu altele iluzorii.
O alta modalitate de clasificare, dupa materialul utilizat,
ii aprtine lui John Bell. El utilizeaza asociatii de cuvinte,
stimuli vizuali, utilizarea miscarilor expresive, a jocurilor.

8
 Alţi autori utilizeaza o alta modalitate de clasificare si
anume dupa natura reactiei subiectului fata de stimulii
proiectivi si disting din acest punct de vedere:
-teste constitutive-subiectul aplica o structura la un material
nestructurat;
-teste constructive- subiectul realizeaza structuri mai
largi pornind de la un material definit;
-teste intepretative- subiectul da semnificatii unei
experiente proprii, o interpreteaza;
-teste catartice. Interiorizarea tensiunilor emotionale in
fata stimulilor productivi produce reducerea tensiunilor psihice
si in general armonizarea trairilor subiectului cu fenomenele din
viata interna, le pune in consonanta ( imaturitatea emotionala).
Celelate aspecte care tin de dezechilibrul emotional se
caracterizeaza prin acest baleiaj al emotiilor care nu insoteste
semnificatia reala a evenimentelor, ele fiind mult mai puternice
in raport cu evnimente minore, sau dimpotriva.
In sfarsit, un alt tip de clasificare facută de Eysesck este
dupa natura sarcinii pe care subiectul o indeplineste deosebind
astfel trei mari tipuri:
-teste de completare: Testul “Cine sunt eu?”
-teste de productie: Testul arborelui, Satului, Omului s.a.
-teste de observare: Testul Rorschach
Privitor la tehnicile proiective care nu sunt prezentate în acest
curs studenţii vor consulta M. Roşca, Metode de psihodiagnostic
şi A. Anastasi, Psychological Testing.

9
TESTUL RORSCHACH
Acest test este mai mult decat o proba psihologică, este o
instituţie, deoarece exista scoli, curente, congrese unde periodic
sunt dezbatute diverse aspecte teoretice, metodologice si ale
practicii curente legate de acest test.
A fost elaborat de H. Rorschach, psihiatru elvetian,
pasionat de desen, de unde si preocuparea de a gasi o forma
grafica, de expresie, de obiectivare a unor continuturi
emotionale inconstiente.
In 1921 cand apare lucrarea sa “Psichodiagnostic”,
marile curente psihologice erau psihanaliza si gestaltismul. Ele
isi vor pune pecetea asupra conceptiei testului pentru ca testul
de-a lungul timpului si-a recrutat din diverse zone ale
psihologiei diverse paradigme conceptuale, una dintre ele fiind
cea holista din punctul de vedere al careia personalitatea este
tratata ca un intreg.
Odata cu dezvoltarea psihanalizei, prin directiile ei
culturologice, prin directia umanista, psihologia proiectiva si
testul Rorschach isi recruteaza principiile de baza ale acestei noi
orientari din punctul de vedere al careia persoana trebuie privita
ca totalitate, ca sistem structurat si testul tocmai aceasta
incearca, sa investigheze structura de profunzime a acesteia.

10
Materialul testului
Testul se compune din 10 planse care au fost obtinute de
Rorschach prin metoda realizarii desenelor simetrice (pete de
cerneala). Ulterior el a constatat ca petele de culoare au o mare
importanta in relevarea aspectelor legate de afectivitate, si de
aceea le-a introdus în unele planşe.

Mod de administrare
Examenul este INDIVIDUAL, fara martori. Subiectului îi vine
lumina din stanga, examinatorul este asezat lateral fata de
subiect. Psihologul trebuie sa faca tot posibilul pentru a incuraja
participarea subiectului, sa stabileasca punti de comunicare si
pentru acest lucru o serie de psihologi recomanda ca proba sa
fie precedata de alte examinari care sa pregateasca cumva
atmosfera fiind indicata tot o proba individuala cum ar fi proba
cuburilor Kohs. Această proba nu angajeaza imaginea de sine,
lucru care ar putea trezi suspiciunea subiectului, ci dimpotriva il
stimulează ca el sa participe.
In continuarea conditiilor de examinare mai trebuie
adăugat: camera bine luminata, ambianta placuta, liniste. Daca
subiectul foloseşte ochelari, trebuie neaparat sa-i poarte. Ar fi
util daca prin diferite probe s-ar descoperi diverse cecitati
cromatice, iar daca exista le notam.
Plansele sunt administrate una cate una cu urmatorul
instructaj:

11
“Va voi arata cateva planse si dumneavoastra va trebui sa-mi
spuneti ce credeţi că ar putea fi acolo. Aveti dreptul sa intoarceti
plansele dupa bunul dumneavoastra plac. Cand ati terminat imi
inapoiati plansa”.
Atentie asupra modului cum sugerati intoarcerea
planselor, nu o faceti independent de instructaj, ci in contextul
acestuia, deoarece altfel poate funcţiona ca o sugestie. Veti
intalni persoane ce vor invarti plansele de nenumarate ori.
Acestia sunt nervosii care vor sa umple prin rotirea excesivă
anumite goluri în productivitatea mentală. Si anxiosii, la randul
lor, le vor roti.
Examinatorul noteaza cat mai discret spusele
examinatului, pentru ca subiectului sa nu i se pară ostentativă
notarea răspunsurilor sale. Poziţia examinatorului în unghi drept
faţă de subiect facilitează caracterul discret al notaţiilor.
Înregistrarea cuvînt cu cuvânt a verbalizărilor subiectului
reprezintă faza de luare a protocolului.
Primul lucru pe care il notam este timpul de inceput. Cu
un ceas cu secundar, dispus pe peretele din spatele subiectului,
masuram timpul de interpretare al fiecări planse.
Exista doua mari scoli cu privire la testul Rorschach:
-scoala elvetiana, careia ii este specific faptul ca merge pe o
slaba standardizare a probei si pe o mai mare larghete a
interpretarii din partea examinatorului;
-scoala americana ( J. Exner, Wiener) care merge pe
sistematizarea protocolului si a rezultatelor.

12
Cotarea răspunsurilor
Valorificarea raspunsurilor subiectului se face din perspectiva
urmatoarelor mari aspecte: modul de aprehensiune,
determinanti, continutul, caracterul original sau banal al
răspunsurilor.
-originalitate/ banalitate se refera la frecventa raspunsurilor pe
care le dau subiectii aceleiasi culturi; s-au constatat prin studii
antropologice diferente culturale.
1.Modul de aprehensiune se refera la aspectul global
sau partial al imaginii interpretate de subiect. Prima forma de
raspuns este raspunsul global care ia in considerare intreaga
imagine (G). Al doilea tip de raspuns este detaliul ordinar,
caracterizat prin faptul ca are aspect de insula si pregnanta in
raport cu celelalte detalii. Se noteaza cu (D). Alt tip de raspuns
este cel de tip detaliu mic (Dd) care se caracterizeaza prin
faptul ca rezulta din interpretarea unor detalii minuscule care pot
fi degajate dupa ce din punct de vedere statistic au fost date la o
parte detaliile ordinare. Ele insa nu mai au atributul pregnantei si
nu mai pot fi interpretate ca insule. Din cauza acestui fapt
raspunsurile detalii mici pot cuprinde zone mari deoarece nu
mai au aspectul pregnantei.
Raspunsurile globale se impart in doua mari categorii:
a) Primare, rezulta din interpretare dintr-o data, simultană a
aspectului global al plansei. La randul lor, aceste răspunsuri pot
fi:-simple şi combinatorii succesive. Acestea din urma

13
presupun faptul ca subiectul nu interpreteaza planşa, ca intreg de
prima data. El are in vedere, la inceput, dintr-o perspectiva
analitica, parti componente, dar imediat dupa aceea le
interpreteaza ca un intreg. Ex: la planşa I ''Masca'' - raspuns
global simplu. Răspunsul la aceeaşi planşă '' Doi vulturi care se
lupta'' este combinatoriu succesiv pentru că subiectul a inceput
prin a analiza plansa in doua elemente pe care apoi le-a
combinat intr-un raspuns unic.
b)secundare
Un alt tip de raspuns este detaliul oligofren (Do) - acea
maniera de interpretare fragmentară a desenului in timp ce
marea majoritate vede un întreg. Nu numai oligofrenii dau
astfel de raspunsuri, ci si oamenii normali care sunt preocupati
de exactitatea raspunsului, psihastenicii care au aceasta grija a
exactitatii, şi nervoşii.
La plansa V marea majoritatea persoanelor interpreteaza
imaginea ori ca pe doua balerine, ori ca pe un liliac (raspuns
global simultan). Daca spun « doua balerine in timpul unei
reprezentatii», atunci avem un raspuns global combinatoriu
succesiv. Insa alte persoane pot interpreta doar un fragment, ca
pe un picior, de exemplu. Acolo unde subiectul vede doar un
element al corpului uman in loc sa vada corpul uman in
ansamblu, acela este considerat detaliu oligofren.
Modul de aprehensiune trebuie precizat printr-un interviu final
cu subiectul. In acest interviu precizam si ceilalti determinanti
nu numai modul de aprehensiune, precizam si chestiuni de

14
originalitate/banalitate. Exista si autori care sustin ca ar fi
oportun sa clarificăm chestiunile care ne sunt neclare chiar în
timp ce subiectul protocolează, desi prin acest lucru s-ar parea
ca-i sugeram raspunsurile. La sfarsit, acest lucru nu mai are
importanta deoarece oricum noi ne-am notat raspunsul.
Un alt mod de notare a modului de aprehensiune este
Dbl ( răspunsuri intermaculare = interpretarea unor pete albe sau
nuante de alb mărginite de negru. Exemplu de Dbl tehnic:
''Napoleon'' - Planşa VIII, sau ''Rachetă , lampadar'' la planşa a
II-a. Exista si situatii cand raspunsul intermacular poate fi un
raspuns general G, atunci când in interpretarea raspunsului
întraga pata alba joaca un anumit rol. Uneori pata alba este
introdusă in mod secundar, ca în cazul plansei I (''Un portal'').
Este un Dbl. Dar avem si Blg atunci cand pata alba a avut un rol
primar in elaborarea raspunsului , ca in cazul plansei I - ''Masca
cu ochi si gura.''

2.Determinantii - se refera la factorii care

conditioneaza formarea raspunsurilor de catre subiect.
Principalii determinanti sunt: forma, kinestezia, culoarea,
nuanţele de clar-obscur.
Forma: La parima plansă un subiect poate să dea răspunsul ''
Un bondar (gandac)'' Notam cu G modul de aprehensiune si ne
intrebam ce anume a determinat raspunsul, repectiv faptul daccă
gândacul, în adevăr, se aseamănă cumva cu aceasta forma. In
cazul determinantului formal, subiectul ia in consideratie in mod

15
evident si pregnant, pentru a-si formula raspunsul, forma petei.
În exemplu nostru vom nota alături de G, simbolul F.
Raspunsul forma poate fi forma buna F(+) sau rea F(-). De
exemplu : subiectul ar fi putut da raspunsul :”O combina care
secera in Baragan”. Nu exista nici o legatura intre raspunsul
subiectului si desen si atunci notaţia este F(-). Mai exista si
raspunsuri cu forma nedeterminata., când nu putem sa precizam,
fie datorita experientei noastre limitate cu Rorschach, fie
datorita caracterului unic, am putea spune, al răspunsului, daca
este vorba de un raspuns bun sau rau.
Toate raspunsurile anatomice sunt cotate ca forme rele
(F-). Din punct de vedere tehnic ele sunt peninsule.
Raspunsurile kinestezice sunt cele unde interpretarea plansei
are la baza actualizarea unor reprezentari ale subiectului despre
miscari vazute sau traite.
In general raspunsurile kinestezice sunt raspunsuri care
au in vedere fiinta umana. Exista insa si exceptii. Putem avea
raspunsuri animale. Daca subiectul vede doua maimute care
danseaza, este vorba un raspuns determinat de engramele
kinestezice ale unor mişcări umane. În astfel de cazuri animalele
sunt antropomorfizate, adica li se atribuie insusiri umane.
Una din conditiile pentru a nota un raspuns ca fiind
kinestezic este sa evoce o miscare traita de subiect, nu doar
observata. Chiar atunci cand interpreteaza miscarea animalului,
el actualizeaza engrame kinestezice care s-au format din
propriul lui contact activ cu lumea inconjuratoare.

16
Exista si unele raspunsuri kinestezice care sunt atribuite
obiectelor minuscule (sau fiinte minuscule)= Kp. Kp sunt acei
determinanti care, d.p.d.v. al modului de aprehensiune, sunt Dd.
Informatia stocata in legatura cu miscarile respective a putut fi
reactualizata si obiectivata ca raspuns la acest determinant
minuscul.
Un alt determinant este culoarea. Răspunsul poate fi
determinat de culoarea desenului. Atunci cand formuleaza
raspunsul, subiectul are in vedere o nuanta. De exemplu la
planşa a X-a răspunsul “ Cal de mare”, care este, d.p.d.v.al
modului de aprehensiune, un detaliu ordinar, are ca
determinanti forma şi culoarea, deci cotarea adecvată este FC.
Raspunsurile culoare se impart in: forma culoare (FC) unde
forma joacă rolul principal in determiarea răspunsului, Culoare
formă (CF) unde culoarea are rol de determinant principal şi
răspunsul culoare (C) unde forma nu mai are nici un rol în
construcţia răspunsului.
Uneori elementul kinestezic si elementul culoare sunt
incluse in cadrul aceluiasi raspuns. Ele sunt foarte rare si au loc
doar atunci cand ambii factori actioneaza simultan (la planşa IX:
'' O patroana impodobita cu mii de culori patrude in sala de
bal'').
Nota: În mod absolut nici unul dintre raspunsurile
culoare nu reprezinta indiciul unei perturbari a echilbrului
emoţional. Aceasta decizie o luam numai pe baza interpretarii
ansamblului protocolului testului Rorschach si intotdeauna in

17
conjuctie cu alte informatii de la alte teste, chestionare,
convorbire s.a.m.d.
Un tip special de determinant il reprezinta raspunsurile
clar-obsucre. Rorschach nu a vorbit despre ele. Raspunsurile
clar- obscure (Binder este cel care le-a descoperit) rezulta din
interpretarea nuantelor de gri ale planselor sau din interpretarea
liniei care desparte o nuanta mai inchisa de una mai clara. Ele se
impart in:
-raspunsuri clar-obscure detaliate F(C )
-raspunsuri clar-obscure difuze: Clob F=Clob(F)
-raspunsuri clob, raspunsuri difuze sau clar-obscure pure, cotate
Clob
In primul tip este interpretata o nuanta din toate celelalte care-l
impresioneaza puternic pe subiect (ex: plansaIX-raspuns tipic-
''Coasta norvegiana tipica'' deoarece contururile petei sunt foarte
abrupte si ondulate). In acest raspuns forma, momentul formal a
jucat un anumit rol, dar impresia de difuz a fost si ea importanta.
Este deci un F(C ).
În raspunsurile de tip Clob F momentul formal este
secundar, iar impresia de clar- obscur are rol primar in
formularea raspunsului : plansa VII- ''Imagine de furtuna'' este
un răspuns clar-obscur pur Clob. (Persoanele care dau
raspunsuri Colb sunt persoane care isi stapanesc greu
pulsiunile, afectele si mai ales persoane care sunt dominate de
propria lor anxietate).

18
Raspusurile de tip ClobF sunt de obicei referiri la radiografii de
animale, nori, etc. Raspunsurile Clob pure sunt cele unde
momentul formal lipseste cu desăvârşire. Ex: Plansa
IV-''Atmosfera de furtuna''; Plansa I - ''Piscul vulturilor''.
N.B. Cand subiectul a înapoiat planşa terminat plansa V notam
din nou timpul, (nu timpul fiecarei planse, ci), timpul total. Mai
notam o data timpul la sfarsitul testului, deoarece se pot
evidentia anumite modificari la nivelul ritmului de protocolare,
respectiv a fluenţei proceselor psihice.
În protocol trebuie notata si pozitia plansei, precum şi
eventualele rotiri efectuate de subiect în timpul asocierilor. Se
utilizezază diferite coduri pentru poziţie. Rotirile planşelor sunt
importante deoarece nervosii rotesc plansa de foarte multe ori.
3. Continutul se refera la aspectul uman, animal, antomic,
vegetal care este invocat in raspunsurile subiectilor. Principalele
moduri de abreviere: H- răspuns uman, Hd- detalii umane, A-
răspuns animal, Ad- detaliu animal, Pl-plante, Geo- geografic,
Arh- arhitectural, Peis- peisaj, Abstr-abstractiuni: cinste, datorie,
iubire, Sex- raspunsuri sexuale, Obj- răspuns obiect, Orn-
ornament. Anat- răspunsuri anatomice etc. Răspunsurile
anatomice sunt considerate forme rele şi sunt cotate F(-) in cele
mai multe cazur. Când sunt mai multe de 60% nu putem
interpreta protocolul. Dacă sunt mai putin de 50% putem face
totuşi o interpretare. Aceste raspusuri sunt, potrivit lui Bohm,
''crucea testului Rorschach'', şi arata ca este vorba de o
stereotipie în gândire, sterotipie cu temă anatomica.

19
4. Originalitatea răspunsurilor
Raspunsuri originale sunt cele care apar cu o frecvenţă de 1-3 la
100 raspunsuri Raspunsuri banale au frecven-a 1 la 3 raspunsuri
din o sută.
Originalitatea se poate manifesta ca originalitate in interpretare
sau in cuprindere, privind modul in care este abordată plansa.
Mai sunt si raspunsuri individuale, autorii recomanda sa nu le
notam ca fiind individuale chiar daca ele nu se repeta si la alti
subiecti pentru ca aceasta notatie este proprie experţilor cu
multa experienta in Rorschach. Noi trebuie sa le notam ca fiind
originale.
Originalitatea in tema cuprinde acele raspunsuri care aduc in
discutie un continut ideatic nou, pe cand cele care sunt originale
din punct de vedere al elaborarii reprezinta infrumusetari aduse
unor continuturi nu intotdeauna noi sau originale.

Valorile simptomatice ale elementelor formale

1.Modul de aprehensiune (modul de cuprindere al plansei). G-
semnifica capacitate de sinteza, gandire sistematica, energie
asociativa, tensiuni psihice intelectuale, calităţi ce duc la
productivitate intelectuala, interes fata de preocupari spirituale
G(+) Daca modul de aprehensiune este insotit si de o forma
buna (F+), atunci vorbim de o buna capacitate intelectuala. G
împreună cu originalitatea răspunsului(Orig) semnifică
inteligenta creativă; G cu raspunsuri banale (Ban) = simt
comun, gandire comuna.

20
G combinat cu răspunsuri forme bune şi rele (F+/F- ) semnifică
o anumita pasiune pentru stiinta fara sa fie insotita de o
capacitate pe masura. A fost numita pe scurt “dragoste
nenorocita pentru stiinta”.
O specie aparte de raspunsuri globale (G) sunt raspunsurile DG-
confabulatorii generale.
Daca întâlnim răspunsuri DG(-) acestea sunt un indiciu pentru
o gandire inexacta. Dimpotrivă, DG(+) = gandire constructiva
Raspunsurile detaliu ordinar (D) sunt (conf. Rausch de
Trobemberg) din punct de vedere psihogenetic mai dificile
decat raspunsurile G si apar după 6-7 ani. Daca G-urile,
raspunsurile globale, semnifică capacitatea de a globaliza, de a
percepe ansamblurile, raspunsurile detaliu semnifica activitatea
de analiza si diferentiere. D (detaliu ordinar) este interpretat ca
un factor de bun simt, ca un simt comun.
Raspunsurile de detaliu mic (Dd) depind mai mult de
subiect decat de structura perceptiva a plansei, pentru ca ele
cuprind un element mult mai personal si mai proiectiv, unde
subiectul mai mult crează decat percepe, pentru ca, intr-un
detaliu mic, cum sunt “Stropii de noroi” la pl. I, se introduc în
interpretare mai multe elemente personale decat are plansa
însăşi. Deci detaliu mic (Dd): = activitate, rigoare, minuţie,
capacitate de observare, imaginatie, spirit de observatie. Cand
apare la inceputul plansei, este vorba de prudenta, circumspectie
anxioasa. In orice caz, limitarea constienta a câmpului perceptiv
la aceste mici detalii reprezinta mecanisme de aparare fata de

21
reactiile provocate de stimulii plansei. In psihopatologie,
raspunsurile detaliu mic semnifica: tulburari ale atentiei şi sau
incoerenta in gandire.
Raspunsurile intermaculare au ca semnificatie: afirmare
de sine, bogatie intelectuala, capacitate de combinare si
plasticitate şi opozanţă daca este vorba de un Dbl tehnic. Daca
este vorba de un Dbl format de contur, are semnificatia
capacitatii de diferentiere perceptriva. Dbl-urile văzute ca
intrari in grota, lacune, pun accent pe fantasma relatiei mama-
copil (concept freudian). In determinarea comportamentului
subiectului, in primii ani de viata, relatiile mama-copil sunt
determinante in dezvoltarea caracteristicilor de personalitate.
Simbolul sexual matern are o puternica incarcatura afectiva in
filogeneză. Alti autori considera ca raspunsurile intermaculare ar
reprezenta negativismul, a spune mereu nu, principiul negativ,
distructiv, agresiv. Tot atât de adevarat este ca numai
ansamblul protocolului poate preciza directia acestei
agresivitati indiscutabile pe care o semnifica Dbl (expresie a
agresivitatii).
Raspunsurile detaliu oligofren: semnifică o retragere
psihica, o limitare perceptiva, in acelasi timp o limitare
asociativa. Aceste limitari pot fi voluntare sau inconstiente. Cele
voluntare au ca semnificatie grija constienta, exagerata pentru
obiectivitate, vigilenta. Pe când daca este inconstienta, aceasta
scotomizare perceptiva, mărunţire perceptiva, se datoreaza
semnificatiei pe care subiectul o dă stimulului respectiv si

22
semnificatia este legata de o incapacitate de a lega elementele
intre ele intr-o sinteza, din varii cauze: deficitul intelectual,
diminuarea energiei asociative, inhibitii afective, intrarea in
actiune a unui mecanism de aparare a Eului care reprima un
continut dezagreabil si limiteaza perceptia la un detaliu care pare
mai dezirabil in raport cu cerintele Eului.
Un detaliu oligofren poate sa fie prezent in protocolul
unui subiect foarte inteligent si atunci este vorba despre o
inhibitie nevrotica a inteligentei, in orice caz de caracteristici
nevrotice; intervin anumite elemente de aparare ale subiectului
in raport cu anumite continuturi psihice care sunt activate de
anumite detalii ale desenului sau pot sa fie semnul unei reduceri
a energiei asociative, adica a unei slabiri a capacitatii
intelectuale, care poate fi congenitala si sa tina de nivelul
intelectual al oligofrenului. Losli Usteri vorbeste de un Do, care
este insotit de raspunsuri intermaculare şi care este indiciul unui
sindrom de inceritudine.

Valori simptomatice ale determnanţilor

Formele bune F(+) semnifica: buna capacitate de
observare, capacitate de concentrare, atentie, perseverenta.
Formele rele F(-) semnifica: lipsa de inteligenta, capacitate de
observare diminuata, tulburari ale atentiei mai ales la nervosi.
L. Usteri spune ca raspunsurile formale (F) semnifica aportul
formei la stapanirea haosului.

23
 Procentajul de raspunsuri forma F% semnifica: distanta
mare fata de problemele afective, lipsa de spontaneitate sau
teama de a se manifesta, dificultati in a manipula reactiile
afective.
Rauch de Traubenberg aduce cateva precizari mai fine:
F(+) semnifică: precizia perceptiei, vigilenta atentiei, bun
control al proceselor mentale, putere reglatoare a Eului, adica
putere de organizare si planificare
Semnificatia raspunsurilor kinestezice (K): viaţă mentală,
adaptare realizată predominant prin gandire decat prin afect,
viata orientata spre interior- introspectie, stangacie, inhibare,
stabilitate a afectivitatii, viata interioara creatoare. Raspunsurile
K sunt in raport cu fortele creatoare ale personalitatii. O
persoana creativa, trebuie că are răspunsuri originale (Orig),
puţine raspunsuri banale (Ban), multe G si K.
Raspunsurile kinestezice mai pot fi impartite astfel: de flexie
(retragere, detasare de lume) şi de extensie (deschidere catre
lume, in afara).
Exista si cazuri de kinestezii rele K(-). Subiectul vede ceva in
miscare dar nu corespunde cu imaginea. In elaborarea
raspunsului, engrama kinestezica a jucat un rol foarte important
in elaborarea raspunsului, dar forma a fost rea si atunci avem
K(-). In cazul raspunsurilor kinestezice rele K(-) exista o
semnificatie patologica. Este vorba, potrivit clasificarii
psihiatrice din vremea lui Rorschach, de epileptici, boala
maniaco-depresiva (boala circulara) sau de schizofrenie. Pentru

24
persoanele normale este semnul productivitatii necontrolate si
nefrânate de realitate. Mai exista raspunsuri kinestezice primare
cand miscarea este sesizata dintr-o data si secundare unde
subiectul incepe sa interpreteze si abia apoi sesizează miscarea.
Acestea din urma au semnificatie patologica fie ca este vorba de
stari delirante, acces maniacal sau derealizare schizofrena,
rupere de realitate, slabire a contactului cu realitatea.
După L. Usteri kinesteziile au doua semnificatii majore: una
intelectuala, alta proiectiva. Cea intelectuala ne sugereaza faptul
ca raspunsul kinestezic este generat de nivelul intelctual, de
imaginatie, de plasticitatea structurilor intelectuale sugerând
capacitatea de amânare si integrare a functiilor Eului. Aspectul
proiectiv se refera la un anumit element incostient profund. În
aceste raspunsuri sunt proiectate propriile raspunsuri de miscare,
trebuintele sunt subliniate pintr-o activitate motrica imaginativa.
Trebuie sa notam nu numai prezenta raspunsurilor K intr-un
protocol, ci si absenta, deoarece mai ales absenta lor este foarte
diagnostica. In astfel de situaţii este vorba de o saracie ideativa,
sărăcie a introspectiei, a capacitatii de autoanaliza; este vorba de
o slabire a frânelor, care controlează pulsiunile inconştiente.

Semnificatia raspunsurilor culoare (C )

Raspunsurile culoare fac trimitere la afectivitate.
Raspunsurile forma - culoare (FC) semnifica: capacitate de
contact cu lumea si cu exigentele ei, lucru posibil datorita

25
faptului ca sentimentele tin cont de ratiune, sunt plasate sub
controlul ratiunii.
Raspunsurile forma- culoare negative FC(-): arata ca persoana
face eforturi sa se adapteze afectiv, dar datorita unei capacităţi
intelectuale modeste nu reuseste sa faca acest lucru decat cu
dificultate.
Raspunsurile culoare- forma (CF)semnifica: labilitate afectiva,
subiect care nu poate stabili o relatie durabila cu obiectul pentru
ca pulsiunile libidinale nefiind satisfacute, ii dau o stare de
agitatie, nerabdare.
Raspunsurile culoare C: descarcare afectiva pura, impulsivitate
ce nu serveste decat la descarcarea afectelor. Este expresia cea
mai clara a impulsurilor de descarcare afectiva.
Traubemberg subliniază: FC semnifică controlul rationalului
asupra irationalului. Încercand o interpretare freudiana am putea
adăuga ca FC semnifica principiul realitatii caruia i se
subordoneaza functionarea Eului.
Răspunsurile C (= explozie afectiva) si partial raspunsurile CF
exprima principiul placerii caruia I se subordoneaza
functionarea Sinelui. Deci Sinele spune “Vreau acum !”, Eul
spune “Nu e vremea acum”. Supraeul, la fel de nerealist şi
categoric în cerinţe ca sinele spune : ''Categoric, NU !''
C si CF- corespund comportamentului copilului precum si
oamenilor imaturi, explozivi, pe cand FC exprima
comportamentul matur, adult.

26
Culoarea pură dezorganizeaza comportamentul, pe cand in
raspunsurile FC este vorba de de importanta aspectului formal
care exprima aportul gandirii, inteligentei, aspect căruia i se
adaugă simţirea, feeling-ul care dă poezie şi farmec vieţii.

Semnificatia psihodiagnostică a conţinutului

Continutul semnifica orizontul subiectului. Orizontul copilului
fiind mai ingust datorita experientei mai reduse se regăseşte in
raspunsurile sale care implică notiuni mai familiare cum sunt
raspunsurile animale, plante etc.
Raspunsurile umane (H) reprezinta rolul intereselor sociale si
omenesti din viata subiectului.
Raspunsurile animale (A) sunt semnul stereotipiei gandirii.
Raspunsurile anatomice (An), atunci cand abunda pot semnifica
un sentiment de inferioritate intelectuala.
Raspunsurile sex cand abunda semnifica atitudinea artificiala cu
care aceste persoane iau in deradere propriile lanturi. Sunt foarte
normale, nu au nimic patologic in ele.
Raspunsurile plante (Pl) sunt mai frecvente la copii de 6-8 ani.
Daca le gasim la asubiectii adulţi sunt necesare si alte
investigatii.
Raspunsurile tip arhitectura (Arh) –lipsa de siguranta interioara.
Raspunsurile hrana (Hr)- puternica realitate.

Semnificaţia psihodiagnostică a originalităţii

27
Raspunsurile originale (Orig) in tema: daca si forma este buna,
atunci semnifica aptitudini pentru literatura, persoane dotate
pentru arta. Daca sunt Orig profesionale poate fi vorba de
persoane al caror orizont se limiteaza doar la profesiune.
Originalitateatea in cuprindere semnifica o slabire a simtului
realitatii; persoana este originala in modul cum interpreteaza
plansa, adica in actul perceptiv, dar cu cat este mai originala cu
atat se indeparteaza de realitate, adica elementul proiectiv pe
care il adauga interpretarii este cu atât mai mare. Ori cu cât este
mai mare proiecţia cu atât este mai mică priza la realitate.
Daca răspunsurile Orig. sunt F(-) este vorba de tulburari
nevrotice sau chiar psihotice ale contactului cu realitatea.
Răspunsuri originale intanlim si la schizofrenici, insa nu şi la
tipul maniaco-depresiv pentru ca el este prea grabit sa traiasca
lumea si prea putin preocupat sa o inteleaga.

Semnificaţia psihodiagnostică a răspunsurileor clar -

obscure
Apar nuantari de la o scoala la alta. Un autor, interpret si
comentator al operei lui Rorschach, Binder, a dezvoltat o
intreaga teorie legata de interpretarile clar-obscure. Potrivit lui
în timp ce culorile avantajeaza, mobilizeaza, fac trimitere la
sentimente izolate, culorile clar-obscure avantajeaza
sentimentele globale centrale ale Eului, adica trairile cu aspect
mai difuz ce tin de dispozitii de anxietate ( o teama fara obiect).
El le numeste stimmungen.

28
Raspunsurile clar-obscure detaliate F(C) semnifica aproximativ
ceea ce inseamna FC, adică predominanta intelectului, si de
asemenea, o adaptare afectiva nuantata de realitate. În
interpretarile FClob (difuze) subiectii reusesc sa-si controleze
reactiile lor afective gratie aspectului formal, in spatele caruia
stau ratiunea, judecata, amanarea. Răspunsurile F Clob (-)
semnifică faptul că interpretarea nuantelor clar- obscure se face
cu sesizarea incorecta a elementului formal. Aici este vorba de
un efort de adaptare si control care este ineficace.
Clob F unde elementul formal joaca un rol secundar semnifică o
tendinta insuficienta de a controla reactii profunde.
In cazul raspunsurilor Clob pure este vorba de absenta fortelor
formatoare şi frenatoare ale eului: Anxietatea, afectele
deslănţuite pot avea aici efecte devastatoare.
Traubemberg spune ca in general raspunsurile clar-obscure
semnifica adaptabilitatea afectiva, prudenta anxioasa, sentimente
de inferioritate, efort de autocontrol in relatiile cu altii. Binder
face aceasta distinctie: culoarea avantajeaza sentimente izolate
pe cand nuantele de clar-obscur angajeaza sentimente centrale .
Culoarea ne releveaza afectivitatea pe cand nuantele de clar-
obscur relevează anxietatea.
Clobfer arata ca reactiile clar-obscure exprima atitudinea
subiectului fata de tendintele sale de securitate si sentimentul de
dragoste mai ales la copii.

Etalonarea testului Rorschach

29
Aceasta reprezinta munca psihologului pentru valorificarea
protocolului. Există foi de protocol şi foi de etalonare special
concepute. În lipsa lor, psihodiagnosticianul va utiliza o foaie de
hârtie, având menţionate datele de recunoaştere ale subiectului
unde va mai adăuga o serie de numere şi procentaje necesare
interpretării.
Se notează mai întâi numărul total de răspunsuri date subiect.
1.Separat de planşele I-V, sau in paranteza, se noteaza numarul
de raspunsuri pentru plansele VIII si X. deoarece productivitatea
de protocolare scade dramatic în cazul şocurilor culoare. Acestea
din urmă au mare valoare diagnostică şi reprezintă starea de
stupoare, de blocaj a subiectului în faţa culorii roşii (şoc la roşu)
sau negre (şoc la negru). Nu este spaţiu suficient pentru a zăbovi
asupra mecanismelor psihologice ale acestor fenomene, dar
studentul interesat va putea consulta bibliografia Rorscach..
Media raspunsurilor la acest test este de 34 ( la subiectii
normali).
Daca la planşele VIII-X sunt mai multe răspunsuri decât
la primul set de planşe, este posibil să fi avut loc un soc la negru
( deseori este provocat de negrul masiv al planşelor IV, V, VI).
Dupa socul la negru, culorile produc o adevarata eliberare,
subiectul inmulteste numarul de raspunsuri, dar are si reactii
vizibile, se relaxeaza.
Al doilea pas este notarea timpului de reactie.
T  = timp total/ nr de raspunsuri. Calculam apoi timpul mediu
pentru fiecare plansa in parte.
30
Putem calcula pentru fiecare plansa timpul de reactie deoarece
socul culoare poate fi manifest sau larvat. Daca este manifest il
sesizăm prin intermediul unor reacţii tipice: subiectul
zăboveşte mult în faţa planşei si astfel timpii de reactie se
maresc.
2.Gruparea elementelor formale .Se face din urmatoarele puncte
de vedere:
-Modul de cuprindere. Prin aceasta stabilim tipul de
aprehensiune ce semnifica proportia modurilor de aprehensiune
intr-un protocol ( câti de G, D, Dd, Do etc.).
Modul de aprehensiune poate fi:
a)de tip G, adica gandirea este orientata spre ansambluri,
structuri informaţionale globale, fiind vorba de o gandire
sistematica, teoretica;
b)de tip D- inteligenta practica sau mai rar Dd fiind vorba de
ambitia cantitatii, de o modificare depresiva a dispozitiei. În
general depresivii au tendinta de a interpreta detaliile foarte
mici. Tipul de aprehensiune ne ajuta sa evaluam inteligenta.
3.Stabilirea procentajelor si tipurilor:
a)calculul procetajului de raspunsuri formale F%.
F% reprezinta numarul de raspunsuri forma buna (F+) raportat
la totalul raspunsurilor forma (F) totul inmultit cu 100. Aici nu
ne intereseaza raspunsurile de tip K, F(C), Clob(F). Fiecare
raspuns formal este cotatl cu un punct. '' F+/-'' se noteaza cu
0.5 puncte.

31
Raspunsurile A%. A%= (raspunsuri A+ Ad/total
raspunsuri)*100
Raspunsurile Ban. Ban%= numar raspunsuri Ban/ total
raspunsuri
Raspunsurile Orig. Orig%= numar raspunsuri Orig/ total
raspunsuri
Raspunsurile Orig se coteaza astfel: acolo unde
consideram ca predomina aspectul pozitiv le luam ca (+) si
acolo unde consideram ca predomina aspectul negativ le luam ca
(-).
Nu există consens între autori cu privire la limitele potrivit
cărora stabilim tipul de aprehensiune. Se acceptă totuşi
următoarea convenţie: Din totaluri de raspunsuri date de un
subiect, ca sa fie vorba de tip aprehensiune G, ar trebui ca
acestea să fie distribuite astfel: pentru fiecare G să existe 2 sau 3
răspunsuri detaliu ordinar D, un Dd şi pentru întreg protocolul
un Dbl.
Un pas următor implică stabilirea succesiunii modurilor de
aprehensiune care se refera la ordinea in care modurile de
aprehensiune se gasesc intr-un protocol. Ordinea firească ar fi:
G, D, Dd, Dbl.
Tipurile de succesiune sunt: normala, ordonata, relaxata.,
incoerenta (ordine complet dereglata), integrata (cand subiectul
da un detaliu oligofren ca apoi sa ajunga să dea G sau D). In
practica vom intalni hibrizi, tipuri intermediare de succesiune,
adica succesiune usor relaxata, puternic relaxata, relaxata cu

32
tendinta de incoerenta sau partial integrata, etc. Ordinea este
dereglata dacă după o succesiune de răspunsuri G, D, Dd, la un
moment dat apare D si după aceea G. Din punct de vedere
psihogenetic este normal si mai usor ca mai intai sa vezi
aspectul global si apoi detaliile. Sesizarea detaliilor implică
dezvoltarea perceptiei.
Determinarea tipului de rezonanta intima este un următor pas al
etalonării protocolului (Observaţi că etalonarea are aici un alt
sens decât cel pe care l-am consacrat în cursul nr.7 !). Tipul de
rezonanţă intimă reprezintă raportul dintre punctajul
raspunsurilor miscare si punctajul raspunsurilor culoare.
Punctajele alocate determinanţilor este următorul: K = 1punct;
FC = 0.5puncte, CF=1punct; C = 1.5p
Exista cinci tipuri de rezonanta intima: coartat ( cele doua valori
opuse sunt 0 si 1), cuartiv (maxim 3 din ambele parti), ambiegal
(ambele superioare lui 3), introversiv (raspunsurile K sunt
superioare), extratensiv (raspunsurile C sunt superioare). Exista
si forme intermediare: introversiv fara extraversiune (de
exempul 0/2) extratensiv egocentric (2/0).

Valoarea simptomatica a procentajelor si tipurilor

Conţinut
H > Hd - normal inteligent
Hd > H -lipsa de inteligenta
-inhibitie nevrotica
-modificare depresiva a dispozitiei

33
A > Ad -normal
Ad > A -inteligenta inferioara
-inhibitie
-depresie
Determinanţi
F(+) -finete de observare
-capacitate de concentrare
F% -inteligenta slaba
-la nervosi tulburarea capacitatii de concentrare
A% -stereotipie daca este mai mare de 50%
-capacitate de adaptare intre 20-30%
Persoanele foarte inteligente si creative dau procentaje A% sub
30%, deoarece inteligenta lor este in afara stereotipiei.
Ban%- capacitate de adaptare si contact social
Orig%- tulburare nervoasa sau mentala (daca este foarte
crescut).
Tipul de aprehensiune:
G- gandire teoretica, sistematica
D- inteligenta practica
Succesiunea modurilor de aprehensiune:
-normalii au succesiune ordonata
-nervosii, artisti si persoane imaginative - succesiune ralaxata
-schizofrenie, schizoidie- incoerenta
Tipul de rezonanta intima ne arata atitudinea fundamentala a
persoanei fata de sine si faţă de altii. Introvesivii sunt inteligenti,

34
orientati spre interior, afectivitate stabilizata, mica capacitate de
adaptare la realitatile vietii, nu sunt facuti sa lupte.
Extraversivii manifesta stereotipie, viata orientata spre exterior,
afectivitate mai labila, adaptabilitate sociala, abilitate.
Cuartivii si cuartatii sunt persoane seci, orientate spre
pedanterie, au slaba capacitate de adaptare sociala.

INTERPRETAREA TESTULUI RORSCHACH

Implică realizarea aşa-zisei psihograme. Psihograma, conform
lui Bohm, cuprinde trei faze: 1) Dobindirea unei impresii
globale, intuitive care se degaja din protocolul brut. 2) Controlul
ştiinţific al partilor. Princpiul esential al acestei faze este ca se
pleca intotdeauna de la aspectul formal si numai dupa aceea se
trece la continut.
3.) Această fază se refera la rezultatul intuitiv si critic al
ansamblului. In aceasta etapă se reconstruieste profilul
subiectului pe baza elementelor care au fost decelate in etapa a
doua.
In principiu schema unei psihograme cuprinde urmatoarele mari
capitole:
2) Evaluarea calitativa a inteligentei. Sunt considerate o serie
de aptitudini particulare abstracte sau artistice ori tehnice. Este
evaluata inteligenta din punct de vedere calitativ dupa aceea si
imaginatia. Notam daca persoana are caracter creator daca
manifesta originalitate si excentricitate daca are tendinta de a fi
cu capul in nori sau dacă are un simt diminuat al realului, daca

35
persoana manifesta tendinte maniace, de infrumusetare a
realităţii, sau de a o mistifica. Se evalueaza aspectul de fidelitate
al relatiilor dintre produsul imaginativ si realitate.
2) Evaluarea cantitativa a inteligentei Se evalueaza eventualele
inhibitii afective ale inteligentei bineinteles de natura nevrotica
si /sau depresiva sau eventualele retarduri mentale de anumite
nivele de gravitate.
3) Evaluarea afectivităţii. Se evalueaza: strutura afectivitatii,
maniera de control a trairilor afective, respectiv maniera de
frenaj si de inhibitie, atitudinile generale cum ar fi sentimentele
de inferioritate agresivitate, opozitie, jena, ambitia cantitatii,
calitatii, nevoia subiectului de a se face pretuit, dispozitia care
poate fi neutra animata, deprimata, anxioasa
4) Evaluarea trăsăturilor nevrotice. Trasaturile nevrotice, tip de
trasatura, caracteristici si structura. Eventualele particularitati
constitutionale sunt puse in evidenta. Sunt luate in consideratie
in vederea unei imagini cit mai corecte despre persoana
informatiile de la alte teste. Sunt valorificate rezultatele
anamnezei, obiceiurile de viata, conflictele majore.
Se incearca un prognostic in legatura cu persoana respectiva si
eventual daca situatia ei implica eventuale dezordini se indica
metode psihoterapeutice.
Se formuleaza indicatii de continuare a examenului intr-o
anumita directie pentru aprofundare daca este cazul.

Evaluarea inteligentei

36
Evaluarea cantitativa tine cont de urmatoarele aspecte pe care
protocolul subiectului ar trebui să le conţină. Pentru a putea fi
considerata o persoana normala d.p.d.v.a al inteligenţei
protocolul trebuie sa contina un procent ridicat de forme bune
(F+) si anume intre 80 – 95%. Aceste raspunsuri F+ trebuie sa
fie raspunsuri globale (G) si kinestezice bune (k+). Acest aspect
vizeaza finetea de diferentiere specifica inteligentei si partial
intensitatea tensiunii intelectuale. Succesiunea modurilor de
aprehensiune sa fie ordonata. Daca este rigida in cazul
inteligentei atunci este vorba de subiecti pedanti, obsesivi. Daca
este puternic relaxata banuim anumite tendinte maniace, o
inteligenţă de suprafaţă. Succesiunea depinde de stabilitatea
atentiei. Subiectul trebuie sa dea cel putin 7 – 10 raspunsuri
globale (G). Tipul de aprehensiune, o maniera relativ constanta
in raspunsurile subictului de a cuprinde fie în mod global sau in
detaliu imaginea interpretată, se refera la relatia dinte D, G si d.
Este de dorit pentru un subiect normal sa aiba un tip de
aprehensiune G, GD, GDd (adica sa aiba si rasunsuri globale
detaliu si detaliu mic). Tipul de aprehensiune vizeaza
sensibilitatea la factorii formali ai inteligentei
Dupa Meilli factorii formali ai inteligentei sunt: sensibilitatea
sau finetea de discriminare, complexitatea, globalitatea,
soliditatea structurii invers proportionala cu mobilitatea si
originalitatea. Mai contează intensitatea tensiunilor interioare
(rapiditatea gindirii).

37
In evaluarea inteligentei, Rorschach a tinut cont de acesti 5
factori. Succesiunea ordonata impreuna cu modul de cuprindere
(G) vizeaza intensitatea, mai departe F+%, vizeaza finetea ,
solidaritatea structurilor inteligentei este evaluta cu urmatoarele
aspecte, care sunt obligatoriu prezente in profilul inteligentei
unui subiect normal: A% mai mic decit 50%; la persoanele
depresive procentajul rapunsurilor animale este mai mare.
Ban% aproximativ de 20 – 25%; copii dau intre 10 – 15%.
Răspunsurile Ban. au importanta lor psihidiagnostica pentru care
ne dau informatii in legatura cu capacitatea de adapatare a
persoanei la situatie si la anturaj. O persoana normala dă un
procentaj de Ban = 50%. Daca procentajul e mai mare persoana
pluteste cu capul in nori. Trebuie ca persoana sa dea si un
anumit numar de raspunsri k+. Răspunsurile K+ reprezinta
introversie, capacitate de autocontrol fundamentată raţional,
raspunsurile k fiind semn al inteligentei. Ele ne arata aptitudinile
creatoare, inspiratia artistica, productivitatea inteligentei
deoarece unindu-le cu raspunsurile produc un puternic adaos
proiectiv; persoana se proiecteaza, miscarea este inventata la fel
ca si raspunsurile detalii mici care mai mult aduc in intereptare
decit iau din plansa.
Etalon de k: intre 0 - 1k inteligenta este slab mijlocie
2 – 5k inteligenta este mijlocie, eventual buna
5k inteligenta buna si foarte buna.
Nu neaparat daca o persona are k-uri are si o inteligenta buna,
procentajul trebuind să fie interpetat impreuna cu celelate

38
elemente. Daca raspunsurile F+ ar fi 100% apare o personalitate
rigida, prudenta axata pe aspectul formal. Lipsa de intelgenta
(diversele tipuri de handicap mental) se caracterizeaza prin
procentaj mic de raspunsuri F+ = 45 – 60%..
Daca avem un procentaj de F+ sub 45%, este vorba de un caz
sever de deficit intelectual cu procentajul de raspunsuri animale
ridicat, peste 65%. Raspunsurile G sunt putine (1-3). Ban este
redus deoarece si capacitatea de insertie sociala este foarte
scazuta. Tipul de aprehensiune D, Dd raspunsuri detaliu ordinare
in care elementele detaliu mic (d) joaca un rol mai mult sau mai
putin confabulator adica initiava , procesul de interpetare al
detaliului ordinar (Do). Succesiune este ordonata citeodata
tinzind la relaxare. Subiectul nu dă nici un raspuns k sau cel
mult un “k de tip Ban”. Tipul de rezonanta intima este
extratensiv cu elemente de egocentricitate. Raspunsurile detaliu
uman tind sa le depaseasca pe cele ale raspunsurilor umane (H).
Un astfel de subiect are constiinta atitudinii intepretative
diminuata, in fata plansei. Normalii stiu ca plansa nu este chiar
realitatea, pe când persoanale care fie au handicap mental sau
contact cu realitatea mai scazut mergind spre patolgic nu au
constiinta interpetativa. Ele chiar se straduiesc sa descifreze, sa
gasesca o anumita realitate in spatele acestor imagini.
Subiectii supradotati au o aprehensiune bogata, numar mare de
rapsunsuri Orig. Rezonanta intima este ambiegala (câte puncte
la k atitea de C) , G-uri multe, determinanti in care kinestezia
se combina cu culoarea.

39
Diagnosticul calitativ = modul cum este structurata inteligenta.
Un procent de F+ ridicat dar nu chiar 100% caci 100% poate
inseamna sterilitatea gindirii proprie oamenilor preocupati de
aspectul formal. Daca este sub 70% este vorba de scaderea
capacitatii de concentrare sau a capacitatii de control al realitatii.
Persoanele normale sunt caraterizate printr-o succesiune usor
relaxata (la artisti) iar daca este vorba de o mare capacitate de
abstractizare este vorba de o persoana rigida. Raspunsurile G si
F+ arata gustul pentru sistematizare stiintifica pentru pespectiva
de ansamblu. Putem descifra prin intermediul raspunsurilor
globale daca persona e lipsita de talent natural. În acest caz
numarul mare de G se obtine prin suprasolicitare dovedită de
forma ea (F-) a G-urilor. Persoanele din această categorie dau
putine rapunsuri k+ si la fel de puţine Orig+.
Daca persoana exceleaza in raspunsuri ordinare bune (F+)
inseamna ca are o imaginatie vie. Daca da rapsunsuri
confabulatorii GD si F+ atunci este vorba de o orientare
teoretica iar in cazul DG este vorba de o orientare practica.
Procentajul de raspunsuri animale ne da posbibiltatea sa facem
urmatoarea demarcaţie: artistii, deoarece lumea lor este in afara
banalitatii, dau putine raspunsuri animale (25%). Muncitorii care
lucreaza mult in domeniul practic, concret dau insa mai multe
(35 – 50%).
Procentajul slab de raspusuri animale coexista cu un procentaj
mare de rasunsuri originale.

40
Raspunsurile Ban ne dau informatii in legatura cu capacitatea
de contact a inteligentei deoarece joaca un rol important. Daca
lipsesc raspunsurile Ban este vorba de un autism schoizofrenic
sau de o gindire autista care se orienteaza mai mult pe ea insăsi
decit asupra realitatii. Daca Ban % este ridicat si insotit de un
procentaj slab de raspunsuri Orig poate fi vorba de o persoana
banala plictisitoare. Daca procentajul de raspnsuri Ban este
insotit de putine raspunsuri animele dar de un procentaj ridicat
de raspunsuri Orig atunci persoana respectiva fie este un
politician, fie un functionar cu idei orginale , fie ca are
aptitudini pentru cariera politica sau de funtionar.

Diagnosticarea afectivitatii
Culorile ne dau indicii despre afectivitatea persoanei,
rapunsurile forma culoare (FC) ne dau indicii despre capacitatea
de adaptare pe baza controlului ratiunii. Raspunsurile culoare-
forma (CF) ne dau indicii in legatura cu afectivitatea inadaptata
labila, agitata sau in orice caz o afectivitate fara obiect, dupa
cum raspunsurile culoare pure C ne duc cu gândul la o
afectivitate impulsiva. Daca descriem subiectul din punctul de
vedere al raportului FC, CF si C am putea situa subiectii pe un
continuum de la stinga la drepta.

41
 FC CF multe
C
Adulti si FC putine
C + FC
inseamna copii
tipic infantila, specific
prescolari
sinelui, functioneza
(morala heteronoma: pe baza
principiului
“a zis mama, a zis tata”)
placerii.
Nu morala copilului
determina comportamentul
ci autoritatea.
Traubemberg spune: impulsivitatea poate fi diagnostica prin
urmatoarele semne: C+ putine sau deloc k, in cazul acesta este
vorba de o descarcare a impulsivitatii in salve frecvente, multe
raspunsuri C si numerosi k este vorba de o descarcare ca de
bomba. Daca avem multi C, k si Dbl atunci este vorba de o
persona periculoasa. Raspunsurile C+ si k determina o
descarcare de afectivitate ca de bomba, pentru ca in calitate de
reprezentanti ai gindirii, raspunsurile k nu fac decit sa amâne
descaracrea tensiunii care se acumuleaza si la un moment dat
explodeaza.

42
Putem avea urmatoarele trei situatii: raspunsuri clar obscure
detaliate F(C) si raspunsuri FC+ : este vorba de empatie,
sensibilitate. Daca atunci cind raspunsurile FC sunt intr-un
numar mai mic decit raspunsurile F(C) este vorba de o
sensibiltate excesiva. Traubemberg spune: raspunsurile clar
obscure detaliate sunt un fel de “frisca adaugata prajiturii” FC+,
adica raspusurile clar obscure detaliate adauga un plus de
control al ratiunii, indicata de catre raspusurile FC.
Daca intinlim situatii cind raspunsurile FC sunt insotite de
raspunsuri culoare pura, atunci este vorba de o lupta interioara
dusa impotriva propriilor afecte; poate fi vorba de o disociatie.
Traubmerberg afirma ca este vorba de o sensibilitate schizoida
tipica. Stabilitatea afectivitatii se poate realiza din punct de
vedere ai indicilor Rorschach din doua perspective: a indicilor k
ce tempereaza afectivitatea subiectului indiferent daca este
nevrozat, psihotic sau normal. Totuşi afectivitatea labila ramine
labila chiar daca este instiota de k-uri. Reglajul afectivitatii
poate fi realizat si prin procentajul de F+ care inseamna ratiune.
De asemenea, o alta forma de autoreglaj al afectivitatii este G+
care reprezinta o privire de ansamblu asupra stiuatiei. Un frenaj
insuficient al afectiviatii este caraterizat prin raspunsuri culolare
numeroase, k putine, procentaj de forme bune slab si G rele. Un
frenaj eficace se traduce prin C acoperit de k (C = k). Un tip de
rezonanta intima ambiegal si un procentaj de raspunsuri forma
semnificativ. In situatia in care dintr-u protocol lipsesc
raspunsurile culoare ne putem gindi la tocirea afectiva de

43
natura psihotica, debilitate mentala, inhibitie afectiva de natura
depresiva/psihotica.
Contactul social (capacitatea de contact) se realizeaza functie de
afectivitate. O persoana cuartiva, cuartata, relationeaza foarte
greu în mediul social.
Sunt 6 factori care determina din punct de vedere al indicilor
Rorschach capacitatea de contact: Ban si Ban% (pentru o
inteligenta superioara trebuie sa se situeze intre limitele
precizate). Cei doi indici dau masura contactului intelectual cu
lumea. Pentru persoanele oligofrene un Ban% rezonabil ne da ă
speranţă privind adapatabilitatea persoanei la mediul sau. Pentru
depresivi, este un indiciu porivind gravitatea depresiei. Pentru
psihotici in general prin Ban % apreciem egocentrismul,
slabirea contactului cu realitatea sau chiar gravitatea maladiei.

Diagnosticul psihopatologic cu testul Rorschach

Diagnosticarea nevrozelor se bazeaza pe urmatoarele elemente:
soc culoare, lipsa raspunsurilor k , interpetari de figuri
intermaculare, tip de rezonta intima cuartiv, cuartat. Cu ajutorul
Rorschach diferiti indicatori pot fi pusi in evidenta: punctul de
fixare in evolutia libidinala. Astfel, daca subiectul este fixat in
stadiul oral putem afla acest lucru prin raspunsurile globale;
daca este fixat in stadiul genital putem afla prin raspunsurile de
tip detaliu ordinar; raspunsurile detaliu mic ne dau indicii despre
fixarea sa in stadiul anal, dupa cum Dbl-urile ne dau indicii
despre agresivitatea anală a persoanei. Tulburarile de libidou se

44
vad in tipul de raspuns culoare in care se incadreaza subiectul.
Fenomenul de soc arata daca exista o refulare a energiilor
libidinale. Socul la negru sau rosu ne confirma faptul ca este
vorbe de o anxietate manifesta. Socul la negru este indicatorul
cel mai general al anxietatii fobice. Cu ajutorul Rorschach pot fi
puse in evidenta diferite tipuri de nevroze, poate fi facuta
deosebirea dintre ele (daca este vorba de o nevroza de caracter,
obsesiva, anxioasa sau de neurastenie). Astazi DSM4 recurge la
alte clasificari.
Psihopatiile un alt domeniu de psihodiagnoza cu ajutorul
Rorschach sunt evidentiate de soc negru-rosu. Exemplu: pentru
simptomele suicidale: autocritica (referiri autocritice la sine în
timpul protocolării de tipul: '' Eu nu prtea sunt bun la desene''),
accentuari ale simetriei planselor, raspunsuri de tip “unde”,
insistenta raspunsurilor pe mijolcul plansei, raspunsuri
perspectiva, critica obiectelor si pedanteria formelor.
Pot fi decelate prin Rorschach diverse tipuri de psihopatii: de tip
schizoid, labila, antisociala etc.

TESTUL SZONDI
Testul intră in categoria testelor proiective. Asemenea celorlalte
probe proiective, pe baza unui material–stimul, mai mult sau
mai putin ambiguu, este stimulata atitudinea subiectului de a-si
exprima lumea sa interioara, in alegerile sale, fară ca el sa fie
constient de acest lucru.

45
Testul este utilizat astazi, dupa citeva decenii de experienta, nu
numai in domeniul clinic dar si in domeniul investigari
personalitatii normale, cu scopul orientarii scolare, profesionale,
in diverse studii de psihologie sociala, experimentala, etc. Este
interesant sa remarcam, de la inceput, ca teoria testului (o teorie
despre personalitate) este intrucâtva diferita de traditia scolilor
personologice si anume aceasta teorie cuprinde două mari teorii:
1) teoria genotropismului (tropism = a alege in context social
persoanele care ni se aseamana; genotropism = a alege
persoanele care au aceleasi gene pulsionale ca si noi); 2) teoria
destinului pulsional (cursul vieţii reprezintă îmlinirea unui plan
de viaţă htârât de genele noastre pulsionale). În virturtea acestor
două teorii Szondi si-a numit testul când “diagnostic
experimental al pulsiunilor” cind “genotest” sau “analiza
destinului”.
El pleaca de la urmatorul principiu: alegerile afective legate de
simpatie/antipatie sunt caracteristice personalitatii. La aceste
alegeri participa intregul sistem motivational-afectiv. În mod
total eronat, Szondi reduce sfera conditionarilor, a alegerilor
doar la citiva factori pulsionali. Astazi in psihologia americana
exista tendinta de a reconsidera rolul factorilor ereditari in
determinarea anumitor caracteristici sau capacităţi ale
personalitatii. Cu toate acestea nu putem accepta pozitia
biologizanta a lui Szondi, care considera ca noi ne alegem
partenerul de viata, profesia, prietenii, in virtutea unor gene

46
pulsionale, adica gene determinate de anumite trebuinte
fundamentale, functionale ale individului.
Validitatea teoriei lui Szondi este discutabila, insa testul a
capatat un destin diferit. Dacă teoria este infirmata, testul si-a
dovedit validitatea prin faptul ca a fost confirmat în clinica,
indiferent de cadrul său teoretic. De altfel unii dintre elevii săi,
cum este cazul, Susanei Deri, au furnizat testului o nouă bază
teoretică interpretativă apelând la conceptele psihologiei abisale.
Pe scurt, Szondi spune ca orice o alegere pe care o facem in
viata ar fi dirijata de o rezonanta instinctuala care se cheama
genotropism. Aceasta rezonanta instinctuala este caracterizata
printr-un substrat biologic autonom. Prin actele nostre, spune
autorul, noi implinim un destin, de unde si denumirea conceptiei
sale de “analiza a destinului”, adica analiza acelor factori care
determina evolutia (destinul) individului.

Teoria genotropismului se refera la atractia inerenta pe care o

persoana o simte fata de alte persoane. El considera ca este
vorba de o atractie instinctuala, determinata de gene (adica de
factori ai ereditatii). Practic ar exista anumite gene latente care
se manifesta pe cai indirecte in alegerile mentionate. Bineînteles
ca persoanele care se simt atrase reciproc, dupa Szondi, sunt
purtatoarele acelorasi gene. In perioada in care Szondi si-a
elaborat teoria, in psihiatrie era recunoscuta baza ereditara a
urmatoarelor grupe de tulburari mentale:

47
- grupul tulburarilor schizoforme, in care intrau paranoia si
catatonia;
- grupul tulburarilor circulare: depresia si mania
- grupul tulburarilor paroxistice: isteria, epilepsia.
Acestor 3 grupe Szondi le mai adauga categoria bolilor sexuale:
homosexulaitatea si sadismul.
Dupa Szondi am avea de a face cu 4 categorii de instincte.
Instinctul, in conceptia sa, reprezinta tendinta inconstienta, la
nivelul organismului, de a reface starea trecuta. În acest punct
Szondi adoptă poziţia lui Freud exprimată în « Dincolo de
principiul plăcerii ». Aceste patru categorii de instincte,
corespunzatoare celor 4 categorii de boli, sunt: instinctul sexual,
instinctul paroxistic, instinctul schizoform, instinctul circular.
Fiecare dintre cele 4 instincte ar cuprinde la rindul lor cite 2
trebuinte sau factori instinctuali. La rindul lor aceste trebuinte
inregistreaza 2 laturi complementare, adica 2 tendinte. Aceasta
schema reprezinta nucleul teoriei lui Szondi.
Vectorul sexual cuprinde 2 trebuinte: homosexuala si sadica.
Vectorul paroxistic, inseamna trebuinta instinctuala de a
descarca tensiunea acumulată in salve si cuprinde: tendintele
epileptoide si isterica. Vectorul schizoform cuprinde: trebuintele
catatonica si paranoica Vectorul circular cuprinde: trebuintele
depresiva si maniacala. Fiecare trebuinta la rindul ei cuprinde o
tendinta pozitiva si una negativa manifestată ca simpatie,
respectiv ca antipatie faţă de fizionomiile prezentate ca stimuli.
Teoria testului operează deci cu 4 vectori, 8 trebuinte si 16

48
directii. Este vorba intr-un final de 8 categorii de tulburari
psihice: Homosexualitatea (h), Sadismul (s), Epilepsia (e),
Isteria (hy), Paranoia (p), Depresia (d), Mania (m), Catatonia
(k). Aceste 8 categorii de boli au corespondent in testul lui
Szondi in 8 categorii de trebuinte. In stadiul patologic aceste
trebuinte imbraca formele morbide ale homosexualitatii,
sadismului, epilepsiei etc, fiind totusi specifice si oamenilor
normali. Din acesta cauza, cu acest test putem sa evaluam atit
personalitatea mordida (mai ales stadiul ei, tabloul nosologic in
care se incadreaza persoana) sau putem stabili diversele tendinte
care determina comportamentul observabil al persoanei normale.
Utilitatea clinica a testului se datoreaza faptului ca rezultatele
furnizate de acest test nu sunt expresii ale unor criterii biologice,
cit mai degraba ale unor criterii socio-culturale.
Valorificarea clinica a testului Szondi nu se bazeza pe teoria
genelor pulsionale recisive, latente, ci incearca sa
recruteze in ultimă instanta o serie de concepte
explicative pentru tendintele personalitatii
evidentiate de cele 8 categorii de trebuinte si de cele
16 directii. Susan Dery (1999) incearcă sa puna testul
pe baze psihanalitice ceea ce nu-l intriga pe maestrul
ei, care dimpotriva, o lauda în prefaţa cărţii
privitoare la test publicată de autoare.

49
Prezentarea testului
Se compune din 48 de fotografii, ale unor persoane ce au fost
pacienti ai serviciului de psihiatrie, bolnavi incadrabili in cele 8
tipuri de boli psihice. Pe spatele fiecarei fotografii este indicată
seria pozelor (sunt şase) din care face parte portretul respectiv.
Cu o litera, este indicata boala sau tabloul nosologic specific
bolnavului respectiv.
Sunt 48 fotografii, deoarece sunt 6 serii a cite 8 tipuri de boli,
fiecare tip de boala regasindu-se in setul de fotografii de 6 ori
adica avem 6 fotografii de sadici, epileptici, etc.

Modul de administrare
Fotografiile sunt etalate în faţa subiectului, pe
serii, si in fiecare serie, intr-o ordine prestabilita, adică în
ordinea numerătării lor cu cifre arabe.

VI VI VI VI
D Hy S P
1 2 3 4

VI VI VI VI
C
5 6 7 8

Examinatorul soune: ''Aveti in fata d-voastra niste fotografii. Va

trebui sa alegeti două fotografii care va sunt foarte simpatice si 2
fotografii care va sunt foarte antipatice. Aici nu exista alegeri

50
bune sau gresite'' (aceasta precizare o face S. Dery). Fotografiile
simpatice se pun in dreapta, cele antipatice in stinga, cele care
ramân le punem de-o parte (si avem grija sa nu amestecam
simpaticele cu antipaticele)”. Acest lucru se face de 6 ori.
Este posibil ca unii subiecti sa spuna la un moment dat: ”Toate
sunt la fel de simpatice” sau “Toate sunt la fel de antipatice”.
Pentru a-i stimula să faca totusi diferente îi intrebam: “Daca ar fi
sa intilniti aceste persoane intr-un compartiment, linga care ti-ar
plăcea sa te asezi ?”.
Exista două variante fundamentale de administrare a testului:
aceea originala, a lui Szondi, care consta în luarea a două
protocoale. Intre cele două protocoale pot fi administrate alte
probe, tot proiective ca testul Rochart, TAT s.a.m.d. Aceasta
forma este doar o modalitate de a formula ipoteze sau de a gasi
niste raspunsuri la ipotezele clinice pe care ni le-am formulat.
Varianta mai laborioasa, consta in a lua 6 – 10 protocoale la 1-2
zile distanta intre ele. Este mult mai diagnostica, ne da indicii
despre evolutia tendintelor subiectului.
Este recomadat ca la sfirsitul testului, fie ca este vorba de
varianta scurta sau cea lunga, sa se elaboreze ceea ce se numeste
testul final, adica din cele 12 fotografii alese ca simpatice îi
cerem subiectului s-a aleaga patru care ii sunt cele mai simpatice
iar din cele 12 antipatice sa le aleaga alte patru care ii sunt cele
mai antipatice.
Urmează realizara experimentului asociatiei factoriale, care
consta in a cere subiectului sa construiasca o povestire in

51
legatura cu fotografiile alese la testul final, sau daca avem timp
e bine sa cerem subiectului, dupa metoda experimentului
asociativ – verbal a lui Jung, pentru fiecare imagine, sa ne spuna
ce ii evocă fiecare fotografie. Iata de ce este important
experimentul asociativ – verbal: se poate întâmpla ca la
fotografia “5h” subiectul sa spuna: ''Este tinar, este elev,
locuieste inca cu parintii, toata lumea il iubeste, cind va ajunge
la virsta mea ii va lipsi dragostea, poate ca este emotiv, dar daca
este asa sunt singur ca se afla inca la inceput etc''. La fotografia
“4e” subiectul spune: ''Este la fel de batrin ca mine, apare ca un
om cu o profesie liberala, se pot spune multe despre acest
subiect, are un aer amenintator dar nu este brutal « . Deci
subiectul scoate la lumina, prin procesul identificarii si
deplasarii, mecanismele psihice specifice pe care le teoretizeaza
psihanaliza. În felul acesta putem intregi informatia despre
subiectul respectiv.

Consemnarea si cotarea alegerilor

În urma administrării testului rezultă două grupe de fotografii
de: simpatice şi antipatice.

S P Sch C
h s E Hy p k d M

X
X X X X
X X X X X X X
52
 X X X X X X X
X X X
X X

0 - + + 0 + + -

Într-un tabel ca cel de mai sus, alegerile simpatice se

simbolizează cu un ''x'' rosu (cele îngrosate) iar cele antipatice
cu albastru.
Alegerile sunt cotate cu urmatorele 4 semne conventionale:
reactie nula sau zero, pozitivă, negativă sau ambivalentă.

Sistemul pulsional elaborat de Szondi

Conform lui Leopold Szondi viata psihica se desfasoara in
limitele a 4 vectori sau cercuri instinctuale (vectorul sexual,
paroxistic, schizofrenic si de contact). Fiecare vector cuprinde
cite două tendinţe rezulta in total opt. Acesti 8 factori reprezinta
8 trebuinte fundamentale, care sunt comune tuturor oamenilor.
Este adevarat ca in cazurile patologice ele inregistreaza un grad
de tensiune mai ridicat.
Descrierea succinta a acestor factori:
Vectorul sexual
homosexualitatea (h) – reprezinta tendinta catre tandrete,
feminitate, tendinta de a fi iubit, dezmierdat. Este vorba de
iubirea de tip feminin de a fi cucerit. Dery spune ca, dimpotriva,

53
este o dorinta de contact pasiv, de abandonare fata de obiectul
iubirii si exprima nostalgia iubirii materne.
Sadismul (s) dimpotriva, inseamna masculinitate, agresivitate,
respectiv tendinta sado–masochista. In timp de factorul “h”
reprezinta, dorinta de a fi obiectul tandretii, de a fi posedat, de a
fi condus, factorul “s” reprezinta agresivitatea masculina , pofta
de a ataca, de a stapini, de a conduce, de a cucerii.
Aceste 2 tendinte se gasesc la persoanele de ambele sexe iar in
cazuri anormale tendinta catre masculinitate–sadism, respectiv
feminitate-homosexualitate este intruchipata in sexul opus. Este
anormală la barbatii care prezinta o tendinta homosexuala
crescuta, o dorinta de afectiune, de a fi mingiiat, de a ceda, etc.
Daca tendinta feminina, de tandrete este exprimata in “h+”,
dimpotriva “h-“ semnifica sublimarea acestei tendinte care se
manifesta ca o tendinta culturala. Dupa cum “s+” inseamna
tendinta agresiva iar “s-“ inseamna tendinte civilizatoare,
combinatia “h+ si s+” inseamna oameni realisti iar combinatia
“h- si s-“ oameni irealisti.
In cazul in care este vorba de o alegere puternica, de o relatie
plina, “h+” care inglobeaza toate cele 6 alegeri posibile din
factorul respectiv, poate sa insemne un veritabil comportament
antisocial dar acest lucru este posibil numai in corelatie cu
semnificatia celorlalti factori
Vectorul paroxistic cuprinde tendinta epileptioda (e) şi tendinta
isterica (hy). Ceea ce este comun celor doi factori este faptul ca
înregistreaza o izbucnire, o explozie, dupa o faza prealabila de

54
incarcare: dupa descărcarea paroxistică urmeaza o noua faza de
incarcare, apoi o noua faza de acces.
Acest lucru este intilnit si la oamenii normali însa, pentru Szondi
modelul paroxistic, al descarcarilor de agresivitate si de afect, il
reprezenta boala epileptica. De aceea a si numit unul dintre
factori “tendinta epileptoida” (e).
S. Dery arată că cest vector paroximal este o structura de
acomodare, periodic incarcata cu energie, care atinge un apogeu,
apoi se descarca brusc. Ea mai spune, ca prototipul descarcarii
paroximale este evolutia gradata si explozia brusca a unei crize
epileptoide - aceasta fiind una din premisele teroetice ale lui
Szondi.
Interpretarea factorului “e” este fondata pe ipoteza ca el se
raporteaza la controlul si descarcarea energiei agresive si
reflecta aspectele care sunt legate de dezvoltarea Supraeu-lui.
Factorul “e+” ne arata un Supraeu dinamic, activ, puternic, deci
“e+” este un semn de control etic. In copilarie se reduce la o
seamă de interdicţii de tipul “nu e voie asta”, “nu face cealaltă''.
Sunt mai mici sau mai mari exigentele care ni le impun parintii,
dupa aceea, toata viata noastra, in societate, aceste interdicţii nu
inseamna altceva decit acordul, autoreglajul in virtutea unor
constrângeri pe care noi le introectam sub forma acestui aspect
functional pe care il reprezinta Supraeul.
Factorul “e-“ inseamna, dimpotriva, autoncotrol, bunavointa,
bunatate dar totodata “e-“ mai are si semnificatia tendintei la

55
rautate, rea vointa, invidie, geloze, nervozitate si explozii
agresive, intr-un cuvint un Supraeu slab.
Trebuie retinut ca “e-“ alaturi de “s+” este cel mai semnificativ
aspect al “sindromului antisocial” sau “un sindrom de tendinte
antisociale”.
Dimpotriva, factorul “hy” reprezinta vanitatea, tendinta de a se
evidentia cu orice pret, orientarea catre imbracaminte mai
batatoare la ochi, catre extravaganţă. S. Dery o denumeste
“nevoia de a-si exprima emotiile intr-un mod mai perceptibil”.
Ea dă o interpretare foarte interesanta si spune ca “exista o
legatura intre “hy+” (adica intre isteria pozitiva) si orientarea
motrica a personalitatii”. In schema personalitatii, o constelatie
“hy+” indica o slabiciune a barierei fractionale dintre regiunea
afectiva si regiunea motrica, adica persoana are tendinta de a-si
exprima afectele la nivel motor, prin gesturi largi, prin exagerari.
Factorul “hy+” inseamna tendinta la exhibitionism, de a fi in
centrul publicului, de a fi teatral, de a arata mai mult decit este
(ceea ce este la Karl Leonhard personalitatea demonstrativa).
Pe de alta parte factorul “hy-“ inseamna teama de exhibitionism,
teama de manifestare, de a-si arata deschis sentimentele, teama
de a se manifesta in public, fuga de ochii lumii, adica persoana
care sta in spate, exact inversul sindromului “hy+”. Persoanele
nu vor sa-si exprime sentimentele intr-o maniera perceptibila,
ceea ce poate fi semnul unui Surpaeu care functioneaza bine si
care domina aceasta nevoie infantila de a satisface narcisist, de o
maniera exhibitionista anumite trebuinte. Aceste personae au o

56
rezerva afectiva care nu exclude totusi nevoia unei vieti afective
intense. Atit ca ele nu pot si nu vor sa exprime acest lucru, se
retin datorita unui Surpaeu care functioneza bine, asa cum un
supraeu care functioneza bine exista si la “s+” .
Vectorul schizoform
Acest vector include, prin excelenţă, instinctele eului, fiind
vorba de trebuinte.
El este, dintr-un anumit punct de vedere, vectorul cu
semnificatia cea mai bogata pentru ca atit in topica freudiana cit
si in sistemul personalitatii altor psihologi (care au urmat lui
Freud) Eul reprezinta instanta care regleaza comportamentul si
ne asigura priza cu realitatea, cu lumea inconjuratoare , ne ajuta
sa ne integram în mediul nostru de viaţă.
Eului, nu ii este nimic strain din pulsiunile personalitatii. El le
inglobeaza pe toate: si pe cea sadica si pe cea homosexuala,
depresiva etc. In conceptia lui Szondi, constiinta si Eul au
semnificatie diferita decit cea din psihologie. Dupa Szondi,
vectorul schizoform, desi instinctiv, este unica instanta care
intervine cu efect reglator, constient la nivelul personalitatii.
Vectorul Eului (schizoform) exprima forma dinamica a
pulsiunilor innascute, maniera in care intensitatea acestor
pulsiuni le face fie sa devina constientizabile sau să se exprime
intr-o forma simbolica - in constiinta - sub forma factoului p -
sau să fie integrate intr-o organizare coerenta a vietii psihice,
numita Eu - integrarea fiiind functia lui “k-“.

57
Factorul “p” (paranoiform), dupa Szondi, este partea care indica
acea tendinta a personalitatii de a se exprima pe sine in toate
actiunile in care este implicata. Se refera la nevoile de
comunicare a sistemului personalitatii cu lumea. Functia lui “p”
fiind de a largi lumea, facind eul sa inglobeze cit mai multe
obiecte in el; el vrea sa desfiinteze pur si simplu limitele dintre
subiect si lumea obiectelor de aceea inseamna “productie” in
sensul cel mai larg psihanalitic. Adica tendinta de a atribui ceva
care imi apartine in interiorul meu obiectelor din afara.
Dimpotriva factorul “k” insemna tendinta de a ridica bariere
intre sinele meu si structura intima a personalitatii pe de o parte,
si lumea obiectelor pe de altă parte. De aceea el reprezinta mai
degraba nu o structura proiectiva ci o tendinta narcisista de a mă
delimita de obiecte.
“p+” inseamna delimitarea sferei Eului; individul se simte tare,
puternic, atotstiutor, crede ca totul este posibil si admisibil, toata
lumea este a lui. In cazurile patologice, aceasta tendinta duce la
“megalomanie paranoida”: el este nu ştiu care geniu sau
personalitate istorică, reformatorul lumii, reprezentantul binelui
absolut. Szondi numeste aceasta “inflactie a eului”, adica
tendinta de largire a eului pentru a deveni indistinct in raport cu
obiectul.
“p-“ inseamna o restringere a sferei eului, persoana se simte si
se apreciaza mica, slaba, ignoranta, in raport cu atotputernicia
lumii, fiind un sentiment de inferioriate si, bineânteles, legat de
aceasta, se dezvolta sentimentul de persecutie, de banuiala. In

58
general subiecţii, cu astfel de sentimente, se considera mai
valorosi decit sunt recunoscuti de catre ambianta.
Factorul “k” are tendinta de a mentine integritatea narcisista a
Eului. Scopul lui este de a elimina tensiunea din factoul “p”,
deci este o forta organizatoare care tinde sa conserve structura
Eului. El este cu alte cuvinte “Eul care ia atitudine”, atitudine
prin care permite satisfacerea sau refuza satisfacerea unor
pulsiuni (exact functia Eului descrisa de Freud in cadrul celei
de-a doua topici).
In timp de “p-“ actioneaza prin proiectie, factorul “k+”
acapareaza in sine tendintele exterioare pe care le introecteaza,
aceasta inseamna ca are loc o interiorizare (introiecţie) a unei
insusiri, a unei idei din lumea exterioara, pe are persoana si-o
face proprie. Trebuie retinut faptul ca “p-“ functioneaza prin
introiectie incorporind lumea, ideile, obiectele din afara,
considerindu-le ale sale. Este tendinta de a cuprinde idealul care
poate fi formulat in aceste cuvinte: “Vreau sa fiu similar
idealului meu”; pe când o alta modalitate de a opera a lui k+ o
reprezinta opertropismul (termen inventat de Szondi după care
“k+” determină alegerea partenerului de viata, a iubitului, a
profesiunii, deci se exprima in alegeri sociale). De asemenea “k”
se mai manifesta ca narcisism, autoiubire. El desemnează nu
numai ca ma iubesc pe mine dar si faptul ca imi aleg ca prieteni
persoanele care imi seamană.
O alta forma prin care se manifesta este egoismul: imi procur
mai multe obiecte, valori din afara, pe care mi le insusesc.

59
Egocentrismul: accept lumea numai in masura in care imi este
conformă mie, eu fiind centrul universului la care se raporteaza
toate celelalte. O alta forma este autismul care se manifesta prin
adaptare, retragere, introversie. Aici “k+” se manifesta prin
adaptare, adica prin renuntare la atitudinea proprie, persoana
cere totdeauna parerea altora, nu ia atitudine in felul in care ar
dori si se supune orbeste dorintei altora.
Factorul”k-“ se poate manifesta prin refulare, adica respingerea
in subconstient a unor tendinte care nu sunt indezirabile.

Vectorul circular se mai numeste si vectorul de contact

pentru ca semnifica contacul subiectului cu realitatea.
Factorul “d” exprima raportul tipic anal, de relatie cu obiectele
care fac obiectul investiei libidinale.

Trebuie amintit faptul ca potrivit lui Freud, libidoul, energia

pulsionala sexuala, inregistreaza o dezvoltare stadiala. Copilul
trece prin mai multe stadii in care libidoul este investit in
anumite obiecte ale iubirii. Primul stadiu este stadiul oral si
corespunde satisfacerii unor trebuinte fundamentale, acea de
încorporare (hranire) a obiectului investirii libidinale,
reprezentat de sinul matern. Nerezolvarea in cazul acestui stadiu
sau mai precis frustrarile care pot exista in acest stadiu pot
conduce mai tirziu, in existenta adulta, la unele caracteristici de
personalitate care se pot manifesta in asa zisul tip depresiv. Al
doilea stadiu este cel anal, de educare a sfincterelor. In aceasta

60
perioada copilul are tendinta de a trata fecalele sale ca pe o
valoare proprie de unde si tendinta de retinere, care mai tirziu,
viu pastrata, se va transforma in tendinta de a pastra, acumula
obiecte, tendinta a carei tenta patologica este avaritia.

Deci simptomele depresive sunt:

“d+”: semnifică obiectivitate si simtul realitatii, starea de
multumire care se poate referi la situatia sociala; “m+ exprima
capacitatea de fericire echilibrata a unei persoane care se
intereseaza de lumea inconjuratoare, care stie sa savureze viata
sub toate aspectele ei. Teoretic este vorba de o persoana care se
agata, care cauta sa parvina, insa nu intotdeauna aceasta tendinta
este si satisfacuta.
“m-“: reprezinta o caracteristica a omului care se detaseaza
voluntar de ambianta, se simte parasit, vitregit, solitar, se
acomodeaza greu la cerintele sociale, nu are simtul realitatii si
nu se misca lejer in sfera ideilor. Astfel de persoane se
caracterizeaza prin lipsa unei orientari sigure in fata realitatii.
Acest aspect ste in legatura cu frustrarile din stadiul oral al
dezvoltarii; libidoului dupa stadiul oral îi urmeaza stadiul anal
iar frustrarile din acest stadiu sunt semnificate pentru factorul
depresie.
“d”': se caracterizeaza prin inalta pretuire care este acordata
obiectelor si este insotit întotdeauna de tendinta de cautare,
manipulare activa a obiectelor. Aceasta explica atit pulsiunea de

61
colectionar cit si tendinta de acumulare care se poate exprima
prin avaritie.
“d+”: inseamna tendinta de a risipi obiecte, valori, idei. Acestea
sunt persoane neglijente, dezordonate, superficiale, cu un
sentiment redus al responsabilităţii.
“d-“: inseamna atasament voluntar fata de un obiect, ideal, o
profesiune. Subiectii din aceasta categorie sunt susceptibili sa fie
extrem de fideli unui obiect odata ce l-au investit libidinal. Ei
sunt conservatori, le repugna inovatiile si schimbarile pentru ca
nu sunt capabili sa-si investeasca libidoul in noi obiecte. De
asemenea, “d-“ inseamna grija fata de obiecte iar in planul
ideilor inseamna un tip analitic, sceptic, mereu in indoiala pina
la obsesie.

Clasificarea si interpretarea alegerilor

Relatiile de alegere pot fi clasificate din punctul de
vedere: al cantitatii si al directiei. Sub aspectul cantitatii avem:
reactii goale sau zero, reactii pline si reactii medii, adica acele
reactii care implica de o parte si de cealalta 2-3 alegeri.
Trebuie precizat faptul ca reactia goala sau nula inseamna
manifestarea pulsionala normala sau anormala, adica ne arata
comportamentul observabil. Absenta aproape completa a alegerii
reprezinta la factorul respectiv trebuinta pulsionala pe care
subiectul o traieste din plin, trebuinta actualmente fiind
satisfacuta.

62
Reactia plina, dimpotriva, reprezinta factorul pulsional cu
actiunea cea mai dinamica, reprezinta asa cum spunea S. Dery
baza pulsionala subiacenta a comportamentului, adica dupa
limbaj szondian, tensiunea acumulata la nivelul factorului care o
inregistreaza.
Reactia plina se va manifesta genotropic in alegerile sale, in
atitudinile sale fata de viata, adica determina alegerile
manifestarile, pe cind reactia nula arata cum procedeaza
persoana, cum se dezvaluie modul ei de a proceda ( “p”
inseamna proiectie, tendinta de a distruge bariera instituită de
eu). In inflatia eului (egodiastolă) exista aceasta tendinta de a
incorpora intreaga lume; eul se simte puternic, omnipotent,
omniprezent, pe cind “k” reprezinta tendinta de introiectie adica
de incorporare din afara in Eu, si de intarire, intr-o maniera
narcisista, a acestei bariere).

S. Dery precizează că reactia goala ne arată factorul cu

rezistenta cea mai mica, adica factorul care este mereu pe cale sa
se descarce. De aceea el si arată maniera observabila in care
procedeaza persoana iar reactia plina exprima factorul dinamic,
cu incarcatura cea mai mare si care se manifesta genotropic.
Cel de-al treilea tip de reactie, reactia ambivalentă rezulta când
subiectul dă cel putin 2 alegeri simpatice si antipatice (2/3; 3/2;
2/2; 3/3; 2/4; 4/2) astfel incit numaratorul si numitorul sa dea cel
mult valoarea 6 (pentru ca sunt 6 fotografii din fiecare vector).

63
Intr-un protocol nu pot fi la un loc mai mult de 6 alegeri, fie ca
sunt pozitive, fie negative.
Reactiile ambivalente semnifica tendinta pulsionala pe cale de a
se descarca. O reactie ambivalenta conduce la ideea unei
tensiuni interne, a unei probleme interioare la nivelul persoanei
dar in acelasi timp semnifica si o anumita tendinta de
autocontrol a tensiunii pulsionale. De aceea raportul intre suma
reactiilor zero si a reactiilor ambivalente, in cadrul unui
protocol, ne da capacitatea de supracontrol sau autocontrol a
comportamentului.

Valorificarea diagnostica a rezultatelor

Dupa ce rezultatele au fost inregistrare in foaia de
protocol se interpreteaza profilul instinctual al subiectului.
O alegere oarecare din protocol nu se interpretează izolat ci
numai in interdependenta cu factorul pereche din cadrul
vectorului, si in conexiune cu toate grupele instinctuale. Deci
interpretarea unei reactii se face in contextul celorlalte reactii.
Exista o tehnica cu doua profile si una cu 6 – 10 profile. Tehnica
cu doua profile apartine chiar lui Szondi insa ea nu este de foarte
mare ajutor.
Interpretarea profilului, dupa cum s-a vazut, nu se face din
perspectiva teoriei lui Szondi - teoria genotropismului - care nu
este valabila ci chiar naiva, reactionara prin presupunerea ei
fundamentala că alegerile noastre de toate zilele ar putea fi
influentate de un fundament pulsional, de catre asa zisele gene

64
latente sau recisive, ci din perspectiva unor diverse teorii
personologice, în special din perspectivă abisală.
Din cele 2 profile, obtinute la interval de 2-3 ore de
experimentator psihologul extrage acele constelatii de reactii
care sunt contante de la un profil la altul.
De retinut că niciodata nu se intimpla ca un subiect sa dea un
protocol identic cu primul a doua oară. Daca se intimpla totusi,
putem fii siguri ca este vorba de o tenta accentuat patologica,
persoanei normale fiindu-i proprie aceea elasticitate a adaptarii
la lumea obiectuala pentru că micile schimbari de fotografii,
care au fost alese in acelasi numar pentru un factor, reprezintă
un fapt normal. Aceste modificari nu indica probleme, ele sunt
normale.
Psihologul pastreaza constelatiile ramase neschimbate de la un
protocol la altul si interpretarea o face pe baza acestor invarianti.
Exista in vederea interpretarii protocolului o serie de sindroame
tipice care functioneaza ca repere clinice ce au fost confirmate
frecvent in practica psihodiagnostica. Aceasta ar insemna un fel
de interpretare mecanica apelind la o experienţă clinică
sedimentată. Totuşi nterpreatrea subtila se face pe baza
semnificatie psihologice a constelatiilor, semnificatie prezentata
pe larg in cartea lui S. Dery.
Exemplu: factorul sexual (constelatia “h0” – “h-“). “h0” =
subiectul, a descarcat in mod curent, probabil acum, trebuinta
de afectiune. Ea practic nu se mai manifesta , nu mai are valoare
genotropica, adica nu influenteaza din inconstient alegerile

65
noastre. “H0” repreztina modalitatea observabila de descarcare a
unei pulsiuni. Ea arata ca persoana in momentul acesta are
tensiunea reprezentata de nevoia de afectiune descarcata si nu se
manifesta in plan inconstient ca o forta genotropica ce ar
influenta alegerile noastre de toate zilele.
Dimpotriva factorul “s” reprezinta tendinta de a manipula mai
curind conceptele, abstractiile decit obiectele caci “s+”
inseamna pulsiunea agresiva de a manipula obiectele. Avem in
cazul acesta mai degraba trairea ca sentiment axiogen, relatia cu
obiectele exterioare, caci anxietatea este definita de catre Freud
ca fiind aceea “teama fara obiect”. Anxietatea este in general
caracterizata si printr-o anumita avizare sociala, persoana nu
incalca regulile, dimpotriva, este grijulie. De exemplu, factorul
paroxistic este tendinta epileptoida si se manifesta mai ales sub
aspect etic ca Supraeu.

Exista varianta celor 10 protocoale care in conceptia lui Szondi

este cea mai adecvata scopurilor diagnostice. În urma prelucrării
celor 10 profile se calculeaza suma totala, intr-un tabel
centralizat, a reactiilor zero si ambivalente deoarece stim ca
raportul dintre reactiile zero si cele ambivalente ne dau un
indiciu despre capacitatea de autocontrol a subiectului (raportul
dintre suma de reactii zero 'supra suma de reactii ambivalente).
Reactiile zero si ambivalente sunt acelea care releva atit canalele
de reducere a tensiunilor cit si supapele adecvate de formare a
diverselor simptome.

66
In continuare se determina tensiunea intravectoriala, adica
diferenta de tensiune dintre cei 2 factori ai vectorului dat. De
exemplu, sa zicem ca la factorul “s” in urma celor 10 protocoale
rezulta “8 hy” si “2 s”. Diferenta este 6. Factorul cu incarcatura
dinamica cea mai mare este factorul “h”. În felul acesta aflam
tensiunea intravectoriala. Cu cit aceasta diferenta este mai mare
cu atit este mai probabil ca factorul cu indicele maxim, adica cu
cele mai multe reactii zero sau ambivalente, sa fie relevant prin
aspectul genotropic, adica sa determine in cea mai mare masura
reactiile subiectului si prin aceasta sa fie cel mai relevant pentru
caracterizeaza personalitatii.
Din punct de vedere al semnificatiei diagnostice factorii
pulsionali se impart in 2 categori: factori simptomatici si
factori radacina. Factori simptomatici sunt cei care genereaza
simptomatologia si acestia sunt factorii zero si reactiile
ambivalente. Alegerele constante sau aproape constant
ambivalente, denota simptome interne. Simptomele externe sunt
relevate, asa cum am spus, de reactiile zero.
Factorii radacina sunt determinatni ai caraterului sau ai
patogenezei. Ei sunt evidentiati prin ansamblul factorilor
constanti +/- (si pe baza reactiilor alegerilor constante pozitive
sau negative).
In urma determinarii, pentru fiecare factor in parte, a sumei
reactiilor pozitive si ambivalente, de-a lungul a 10 protocoale, se
obtine o valoare in virtutea careia pot fi separati si factorii
simptomatici de catre factorii radacina.

67
Suma reactiilor ambivalente si zero dă gradul de tensiune al
tendintelor factorului in cauza, adica tendinta pozitiva sau
negativa.
Factorii simptomatici, adica aceia incarcati predominant pozitiv
sau negativ, poseda gradul cel mai ridicat de tensiune a
tendintelor, in timp ce factorii radacina gradul cel mai scazut.
Ordonarea factorilor pulsionali dupa gradul de tensiune a
tendintelor duce la decelarea factorilor simptomatici separat de
factorii radacina. În felul acesta, se ajunge la formula pulsionala
care este un raport, o fractie, in care la numarator se scrie initiala
factorului simptomatic, adica cel mai incarcat in reactia
ambivalenta.
Formula pulsionala completa cuprinde si factorii submanifesti
adica factori cu grad mediu de incarcare. De-a lungul a doua
protocoale, şi cu atât mai mult pe parcursul a 10 protocoale, se
schimba aspectul de incarcare a factorilor.
Aceste aspecte ale variabilitatii le vom discuta pe scurt
împreună cu semnificatia lor psihopatologica.
“Semnificatia constelatiilor” sau “schimbarilor reactiilor
factoriale”, cum numeste S. Dery reactia factoriala de alegere
sau de respingere a pozelor, din punct de vedere clinic, probabil
ca este cel mai important aspect in interpretare. Autoarea citată
clasifica aceste schimbari astfel:
1) Numarul absolut, respectiv directia alegerilor pozitive sau
negative ale unui factor nu se schimba dar se schimba
fotografiile care au fost alese, respectiv respinse. Acest tip de

68
schimbari nu produce modificari in interpretare pentru ca reactia
ramâne pozitiva/neagativa, indiferent de fotografiile alese sau
respinse, avind aceeasi semnificatie psihologică.
2) Variatia in tensiuni sau in distributiia factorilor, in conditiile
in care
factorul ramine neschimbat. De exemplu: factorul “h” va avea
prima oara 3 alegeri si o respingere apoi patru alegeri si o
respingere. Va fi tot o reactie pozitiva. Acesta este un caz
dezirabil de suplete in raport cu atitudinea fata de pulsiunea
respectiva si este un semn favorabil in psihodiagnoza.
Dimpotriva absenta acestor alegeri de balans intr-unul sau altul
din factori este o reactie carateristica psihoticilor, gradul maxim
de constanta ne fiind carateristic sanatosilor ci, din contra,
nevrozelor compulsive sau caracterelor compulsiv rigide.
3) Deplasarea de la pozitiv spre negativ. In aceasta categorie
incadram modificarile care comporta o schimbare a directiei
factorilor, de la pozitiv la negativ sau la ambivalent sau de la
ambivalent la zero sau de la pozitiv la negativ. Aceasta
schimbare este specifica populatiei normale.
4) Schimbari de deplasare de la pozitiv la negativ sau
ambivalent spre nul si invers de la nul spre pozitiv-negativ spre
negativ sau ambivalent. Ceea ce este comun acestor schimbari
este o modificare in dinamica trebuintei respective, de o
descarcare brusca de tensiune sau, in celalalt caz, de o formare
de tensiune pulsionala. Cu cit este mai mare contrastul, cu atât
este mai probabil ca eliminarea factorului tensioal sa se faca

69
descarcind trebuinta respectiva intr-un simptom oarecare.; ca
atunci cind un pozitiv tensionat trece intr-un negativ tensionat.
Autoarea citată comenteaza asa zisa reactie in oglinda a
vectorului, fiind vorba de o schimbare. Iată exemplul factorului
P unde configuraţia “e-“, “hy-“ schimbată in oglinda este : e+,
hy+ (ceilalti factori capata directia exact inversa in protocolul al
doilea). Este vorba de cel mai distinctiv semn al unui proces
patologic care are loc in domeniul pulsional respectiv. Daca
avem o inversare in oglinda la factorul schizoid “Sch” atunci
este vorba intr-adevar de un veritabil proces schizoform, dupa
cum o modificare in oglindă a factorului circular ne conduce la
prezumtia tulburarii ciclotimice.

TESTUL TEMATIC DE APERCEPŢIE (T. A.

T.)
Autorul acestui test este Henry Murray. La elaborarea lui
a participat şi colaboratoarea sa Cr. Morgan. Este un test
proiectiv de personalitate.
Henry Murray este autorul unei teorii originale despre
personalitate. In vederea elaborarii acestei teorii el a întreprins o
serie de cercetari intensive, efectuate pe o serie de pacienti ai
clinicii de psihologie de la Harvard.

70
 H. Murray isi propunea înca din perioada interbelica,
1930, sa elaboreze o teorie originala despre personalitate, al
carui fundament il constituie conceptul de trebuinta, dupa
propria sa marturisire, efectuata intr-una din cele mai importante
carti ale sale, si care reprezinta sinteza cercetarilor sale
“Exploration in Personality”.
La baza teoriei sale personologice, asa numeste el teoria
sa despre personalitate, stau conceptele lui McDougall despre
impuls si teoria psihanalitica (Freud, Adler) si o serie de
conceptii novatoare pe care le-a adus in psihologie Jung.
Conceptul fundamental al teoriei sale este conceptul de
trebuinta.
H. Murray este autorul celor mai originale clasificari a
trebuintelor umane. El identifica un numar de 28 de trebuinte
dar opereaza in cadrul TAT-ului doar cu 8 dintre ele.
Conceptul de trebuinta este potrivit opiniei sale sursa de
dinamism a comportamentului uman, sursa de energie care
asigura atit declansarea activitatii si sustinerea ei dar reprezinta,
in acelasi timp, si caracter de vector (directionare a
comportamentului)
H. Murray considera biografia unei persoane,
comportamentul sau de-a lungul tuturor etapelor importante de
timp ca fiind o succesiune de teme complexe adica de episoade.
Ce inţelege Murray prin noţiunea de teme? Tema
reprezinta o unitate dinamica intre o trebuinta si conditiile
externe care se pot opune sau pot facilita satisfacerea acelei

71
trebuinte. Dintr-o alta viziune, tema reprezinta modul in care
persoana percepe influentele mediului. Asa cum trebuintele nu
actioneaza izolat ci in interactiune unele cu altele, pe baza
principiului subsidialitatii, la fel subsistemele in sistemul
personalitatii trebuie privite in interrelatie. astfel incât mai multe
teme simple formeaza o tema complexa si astfel succesiunea
temelor reprezinta biografia personalitatii.
Conceptia despre personalitate a lui Murray exprima,
intr-adevar, influenta psihanalitica in aceea ca autorul vorbeste
despre procese primare si procese secundare. Procesele primare
sunt reprezentate de catre procesele neuropsihice pe cind
procesele secundare sunt procesele psihice. El concepe
personalitatea ca un sistem integrat de trebuinte care se
obiectiveaza in comportament prin actiunile pe care persoana le
desfăşoară intr-o activitate. Actiunile sunt numite actoni care la
rindul lor se impart in: verboni si motoni, dupa cum actele se
impart in actiuni motorii si verbale. Trebuintele si procese
secundare se exprima in comportament intr-un grad variabil in
sensul ca doua persoane, manifestind o aceeasi trebuinta, cu
aceeasi intensitate este posibil sa aibă comportamente diferite.
Dacă pentru H. Murray, psihanaliza reprezintă doar un
punct de plecare în elaborarea teoriei sale personologice şi, ca
atare, baza interpretativă a testului nu se limitează la psihologia
abisală, în ultimele decenii, în Franţa, Vica Shentoub iar mai
apoi elevii sai au fundamentat interpretarea TAT-ului aproape
exclusiv pe teoria psihanalitică.

72
 Testul Tematic de Aperceptie isi propune sa dezvaluie
unui interpret antrenat anumite trasaturi fundamentale ale
personalitatii, fiind vorba de impulsuri, emotii, sentimente,
convingeri. Autorul său a intentionat sa elaboreze un instrument
care sa evidentieze trebuintele fundamentale refulate pe care
subiectul sau bolnavul refuza sa le recunoasca sau este incapabil
sa le admita pentru ca pur si simplu nu isi da seama de ele. TAT
isi gaseste de asemenea utilitatea in orice studiu aprofundat al
personalitatii si in interpretareaa diverselor tipui de dezordini de
comportament, in maladii psihologice, psihoze si nevroze.
Aceasta forma este administrabila subiectilor care au depasit
virsta de 4 ani, iar intrebuintarea lui este recomadabilă in
conjunctie cu alte probe proiective. Altfel poate fi utilizat
impreuna cu Rorschach.

Materialul testului
Se compune dintr-un set de 30 de planşe, cu ajutorul carora pot
fi realizate 4 seturi de planse.
Setul contine deci o serie de planse care sunt administrabile
tuturor categoriilor de subiecti: barbati, femei, baieti, fete.
Barbatii si femeile sunt persoane care au depasit 14 ani, baietii si
fetele sunt cei care au pina la 14 ani. De aceea unele planse sunt
administrabile pentru toate categoriile de subiecti, altele au
destinatie numai pentru fete, altele numai penru baieti, sau doar
pentru barbati ori femei. Exista si o plansa alba.

73
Plansele infatiseaza diverse teme. Folosind limbajul lui Murray
ele infatiseaza anumite conflicte intre trebuintele indivizilor si
circumstantele exterioare, pe baza carora este posibil sa se
realizeze o serie de povestioare.
Exemple de teme tratate in plansele TAT :
Planşa I. Plansa realizarii de sine, infatiseaza un baiat care sta
ingindurat in fata unei viori
Plansa II. Planşa armoniei sau dezacordului – infatiseaza o scena
la arat.
Planşa III. Tema necazului, pedepsei , sinuciderii. (pentru
baieţi).
Nota: Este vorba de semnificatiile cele mai probabile ale
planselor care au fost obtinute pe un esantion de subiecti.
Plansa nr. 3 (pentru fete) Fată nenorocita
Plansa 4 - Un cuplu in dezacord; un barbat si o femeie care au o
discutie
Plansa 5 - Stapina sau menajera casei
Plansa 6 - Mamă si fiu, amenintarea cu o veste proasta (pentru
baieti) etc.

Modul de administrare
Testul in sine este un test proiectiv, care prin caracterul ambiguu
al
planselor stimuleaza proiectia.
Subiectul are sarcina sa realizeze istorioare. In efortul de a da o
interpretare planselor el ajunge, fara sa stie, sa ne relateze foarte

74
multe despre propria persoana: dorinte, sentimente, trebuinte, in
cea mai mare parte inconstinete. Testul, dupa o frumoasa
expresie a lui H. Murray, livreaza experimentatorului un fel de
radiografie refuzata a Eului său profund.
Valoarea efectiva psihodiagnostica a primei planse a fost
evaluata de Murray, impreuna cu colaboratorii sai pe baza
testarii complexe a personalitatii subiectilor care au format
esantionul experimental, si care a stat la baza elaborarii teoriei
personalitatii. Ei au dat apoi o cota valorii imaginii, dupa
calitatea informatiilor pe care T.A.T. A furnizat-o, bine-nteles
prin intermediul povestirilor elaborate. Alte teste au participat la
descrierea aceloraşi subiecţi cu ponderi diferite.
S-a obtinut pe baze experimentale principiul ca: validitatea
interpretarilor este cu atit mai mare cu cit subiectul care
interpreteaza plansa are sexul si aproximativ aceeasi virsta cu
personajul din plansa (aceasta nu inseamna ca este obligatoriu ca
subiectii sa aiba exact aceeasi virsta cu personajul din plansa,
testul fiind valid si in celelate cazuri).

Administrarea
Trebuie spus ca in functie de sexul şI virsta subiectilor se
realizeza un set de 10 planse care este administrat intr-o prima
sedinta. Dupa cel putin o zi se administreaza al doilea set de
planse care sunt mai ambigui si care suscita proiectarea unui
nivel mai profund al personalitatii.

75
In cadrul primei sedinte subiectul este asezat confortabil, fie
sezind, fie intins pe o canapea, obligatoriu cu spatele catre
examinator, exceptie facind psihotocii si copii.
Subiectului i se spune: “Veti face o proba de imaginatie,
imaginatia este o forma de inteligenta. Am sa va arat citeva
imagini, una cite una, iar d-voastra veti inventa pentru fiecare
din aceste imagini o povestioara, o istorie, cit mai bine cu
putinta. (Se spune ce a provocat evenimentul reprezentat in
imagine.) Veti descrie ce se intimpla in acest moment, ce simt,
ce gindesc, personajele respective iar dupa aceea veti indica
deznodamintul. Exprimati-va gindurile d-voastra asa cum va
vin in minte. Dispuneti de 50 de minute, cite 5 minute pentru
fiecare imagine”.
Exista si o alta forma de instructaj, care este aplicabila copiilor
si adultilor cu intelect redus sau psihotocilor. In instructajul dat
acestor persoane nu se mai precizeaza faptul ca este un test de
imaginatie ci pur si simplu le cerem sa inventeze o poveste, intr-
un mod asemenator cerut subiectilor din prima categorie.
Dupa ce subiectul a terminat prima poveste, trebuie felicitat
bineânteles daca lucrul acesta este justificat, dupa care ii
reamintim consemnele, in cazul in care el nu s-a conformat
acestor consemne.
Exemplu: “Povestea d-voastra a fost foarte interesanta, insa ati
uitat sa specificati cum personajul respectiv a ajuns sa se certe
(daca este vorba de o cearta in imagine) cu mama lui, ce a

76
determinat acest conflict si deznodamintul, cum se incheie
aceasta poveste”.
In general insa daca lucrurile merg bine, este recomandabil ca
examinatorul sa nu intervina pe parcursul desfasurarii probei.
In general validitatea unei istorioare este apreciata foarte rapid
prin amploarea ei, lungimea medie a unei povestioare fiind de
300 de cuvinte. Daca povestea este sub 150 cuvinte ea nu este
valida in sensul ca nu o putem interpreta.
In timpul cit subiectul povesteste este bine sa notam. Murray
spune ca este bine sa avem o stenografa in alta camera care sa
auda prin intermediul unui microfon sau printr-un perete subtire.
Este acceptat sa se utilizeze si reportofonul, pentru a inregistra
povestioara, sau orice alt mijloc cit mai discret.
La a doua sedinta, care poate fi peste o zi dar nu mai mult de 15
zile, nu trebui spus subiectului si nici lasat sa inteleaga ca i se
cere din nou sa inventeze povesti. El se poate astepta la aceasta,
dar in nici un caz sa nu aiba sentimentul sa se pregateasca,
pentru ca el intre timp poate sa citesca ziare, carti si sa-si fixeze
in minte anumite sabloane de raspuns, falsificind sau denaturind
spontaneitatea obisnuita a povestioarelor si in felul acesta
calitatea psihodognostica.
La a doua sedinta i se spune ca desfasurarea va fi aceeasi ca si
la prima sedinta, doar ca de data aceasta subiectul va trebui sa
dea friu liber imaginaţiei sau ii spunem: “Primele 10
povestioare au fost excelente. Am vrea acum sa vedem daca
sunteti capabil sa va indepartati de realitatile banale si sa va

77
lasati imaginatia sa vagabondeze, ca intr-o fictiune, ca intr-o
nuvela . Iata prima imagine''.Şi aici exista mai multe serii
diferenţiate pe vîrstă şI sex: a, b, c. Cind se trece la a doua serie,
functie de nivelul intelectual al subiectilor, de gradul lor de
sanatate mentala, explicatia va fi mai speciala.
Dupa administrarea celei de-a doua serii de planse are loc
convorbirea sau ancheta finala, este asemenatoare ca si la
Rorschach si Szondi. Adica cu acest test noi incercam sa
clarificam anumite aspecte legate de sursele ideilor pe care
subiectii le-au transpus in povestile lor. Vrem sa stim daca tema
dintr-o plansa a decurs din proprie experienta, daca nu cumva ea
a decurs din experienta prietenilor, lecturilor, filmelor.

Analiza si interepetarea datelor

Exista mai multe curente in interpretarea planselor lui Murray.
Exista interpretarea originala a lui H.Murray, exista interpretarea
lui S.Tomkis, interpretarea dupa P.Aron, cea dupa Bella si Vika
Schantoub. Noi ne vom axa pe interpretarea lui H. Murray.
Murray spune ca exista posibilitatea ca o persoana cu multa
intuitie si cu un nivel de inteligenta deosebit, fara un
antrenament special sa reuseasca sa traga o serie de concluzii
valabile si importante, daca el ajunge prin tatonare sa patrunda
in redutele gindirii subiectului, autorul istorioarelor.
Insa de obicei, in interpretarea datelor este nevoie de o intuitie
antrenata.

78
Se pare ca un prim pas in antrenamentul viitorului interpret
trebuie sa cuprinda cel putin 50 de povestioare, dupa acestea de
abia se considera ca au fost dobindite unele deprinderi. O
intuitie critic antrenata si in acelasi timp deprinderea de a
observea, nu le putem dobindi decit prin mentorat, fiind asistati
de un psiholog antrenat in interpretare si bine-nteles prin buna
stapinire a teoriei psihanalitice, a conceptelor teoriilor ei
fundamentale, din perspectiva carora se face interpretarea
acestor rezultate.
De aceea H. Murray considera, cu citeva decenii bune in urma,
ca viitorul TAT-ului va fi legat de posibilitatea de perfectionare a
interpretului –''psihologul, acel instrument, de mult uitat al
psihologie'' - cum scria Murray.
In interpretare trebuiesc luate in seama:
- În primul rind o serie de date de baza: sex, virsta, daca parintii
sunt morti sau divortati, virsta si sexul rudelor apropiate, frati,
surori, profesiunea sa, situatia materiala.
- in al doilea rind analiza formala. In aceasta etapa se evalueaza:
gradul de intelegere a instructiei de catre persoana examinata
b) gradul de cooperare
c) exactitateapercetiei
d) aspectul de: coerenta, precizare, concizie si de bogatie a
detaliilor pe care le indeplinesc povestirile.
e) tonul cu care abordeaza povestirea.
f) absenta unor faze ale povestiri, daca lipseste introducerea,
deznodamintul sau cuprinsul.

79
Trebuie să insistăm în instructajul preliminar pe ideea: “Nu
trebuie sa interpretati plansele ci inventati o povestioara folosind
elementele din cadrul planselor”.
g) daca subiectul descrie sau interpreteaza.
h) Facem notatii cu privire la limbaj, daca este bogat, sarac, daca
lipsesc anumite categorii verbale. De exemplu, unii se exprima
numai prin substantive (tata, fiu, mama), altii pot sa uzeze de
adjective, altii de verbe etc.
i) Facem notatii cu privire la lungimea povestioarelor.
Se procedează la analiza de conţinut.
In aceasta faza se identifica personajul, eroul povestirii cu care
subiectul se confunda. Cine este eroul din povestirea
respectiva ? El poate sa fie:
-Personajul de care subiectul se simte cel mai interesant, fie ca ii
acorda punctul de vedere, fie ca il descrie amanuntit din punctul
de vedere al sentimentelor, actiunilor sale
-Personajul cu care subiectul se aseamana cel mai mult, fie ca
are acelasi sex, virsta, fie ca are acelasi statut social, fie ca
manifesta aceleasi sentimente
-Persoana care apara in povestire de la inceput, joaca un rol
principal si este implicat de la inceput in povestioara.
Pot exista si o serie de cazuri particulare de care trebuie sa tinem
cont:
Este posibil, si nu de putine ori se intimpla, ca subiectul sa se
identifice cu mai multe personaje, cu mai multi eroi, chiar in
cazul aceleasi povestiri. Pot sa existe asa numitele “teme-

80
endopsihice”, atunci cind sunt două personaje cu convingeri
opuse iar aceasta dovedeste ambivalenta afectiva a subiectului.
Putem vorbi de un eroul principal si de un erou secundar - fapt
care exprima tendinte inacceptate, inconstiente bineînteles,
tendinte refulate, tendinte conflictule sau rau integrate.
Nu rareori se intimpl sa gasiti eroul cu sex opus subiectului si
atunci este vorba de o prevalenta a tendintei animei (termen luat
de la Jung), contrar sexului subiectului. Adica, mai direct
exprimat, subiectul manifesta tendinte feminine sau subiectul
fenimin manifesta tendinte masculine.
Eroul poate fi caracterizat, si este de obieci caracterizat, in
povestirile subiectilor printr-o serie de criterii si anume:
superioritate, care este data de puterea de autoritate, competenta.
inferioritate, criminalitate, anormalitate mentala, izolare,
dependenta, conflictualitatea.
Odata identificat eroul, in povestirea subiectilor, evaluam
urmatoarele: mobilurile, tendintele, sentimentele, adica ce
gindesc, ce simt, ce fac acesti eroi.
Trebuie sa notam, tot cu acest prilej: tipul de personalitate, de
temperament, maladia mentala de care sufera personajul
respectiv, daca subiectul face referire la acest aspect, de
asemenea tot ce este exceptional in comportamentul si in
manifestari subiectului. Exceptional insemnind aici ceva foarte
rar, unic, puternic sau deosebit de slab.
În aceasta faza a investigatiei interpretarii luam in consideratie,
pe linga mobiluri, sentimente, si urmatoarele variabile, care sunt

81
evaluate pe o scala cu 5 grade, de la foarte slab la foarte puternic
(aceste valori se raporteaza la un tabel de corectie ) : supunerea
( se evalueaza daca eroul este o persoana respectuoasa,
admirativa, sau daca manifesta sugestibilitate). De asemenea se
ia in consideratie orice acceptare a unei constringeri, a unei
singhereli, a unei greutati, insulte sau injurii. Dominarea, se
refera la capacitatea de a influenta pe altii, la capacitatea de a
administra, conduce, reprima, guverna, constringe, a aresta sau
la capacitatea de a seduce, sugestiona, argumenta (in scopul de
a convinge pe altii). Acestia sunt indici ai dominatiei. In
patologie, o tendinta dominatoare se exprima in idei delirante:
de grandoare.
Trebuinta de realizare. In legatura cu aceasta exista foarte
multe cercetari, atit cele realizate de Murray cu colab sai cit si
cele realizate de unii continuatori, printre care un loc important
il ocupa McLelland. Ce este trebuinta de realizare, in copncetia
lui Murray ? Este trebuinta de
a muncii cu energie, perseverenta; ea inseamna efort straduinta,
centrare pe scop. Semnele, indiciile, din comportamentul
personajelor, pe baza carora identificam existenta acestei
trebuinte sunt: ii convinge pe altii sa realizeze ceva, sa faca
lucrurile cit mai bine posibil, orientarea spre performanta,
depasirea obstacolelor, dobindirea unei pozitii privilegiate, zelul,
ambitia, capacitatea de a-si invinge lenea, oboseala.

82
Daca in povestirile subiectilor identificam, la eroi, asemenea
caracteristici atunci putem deduce ca aceasta trebuinta este
prezenta.
Trebuinta de sprijin, insemana a acorda ajutorul, consolare,
incurajare protectie, de asemenea, inseamna placerea de a primi
simpatie, mijloace de subzistenta, cadouri utile etc
Trebuinta de solicitudine, capacitatea de a exprima simpatie si
bunavointa pentru sentimentele cuiva, a incuraja, a plinge pe
cineva, a consola, a ajuta, a proteja, a adora. Aceste aspecte sunt
indici ale prezentei acestei trebuinte la eroul, care este figura
centrala a povestirii.
Trebuinta de sexualitate, este identificata la eroul principal
prin cautarea companiei sexului opus, daca personajul se
indragosteste, daca se casatoreste;
Nota. Numai trebuintele aflate intr-un stadiu semnificativ de
exprimare le luam
in consideratie.
Pasivitatea - preferinta pentru destindere, odihna, somn, de
asemenea de a ceda altora, contemplare pasiva, a se simti obosit
dupa un mic efort, a fi lenes. Toate acestea ne duc la concluzia
ca eroul actualizeaza in povestire o trebuinta activă subiectului,
pe care il investigam in privinta pasivitatii.
Agresiunea, poate fi fizica sau verbala. Intr-o prima aproximatie
o putem recunoaste dupa comportamentul combativ,
revendicativ, distructiv, despotic. Agresivitatea poate sa imbrace:
fie o forma emotionala sau verbala, si o identificam prin

83
comportamentul eroului de a urî, de a se infuria, de a se certa, de
a blestema, de a deprecia, reproba, critica, blama, a ironiza etc.
Daca agresivitatea este: materiala sau sociala decidem prin
faptul ca personajul fie bate, omoara, razbuna, raspunde la
insulta, sanctioneaza prin delict fie apara o cauza dreapta fie are
o orientare antisociala de a aresta, a rani, a omori, a lupta
impotriva propriei tari.
(Putem identifica astfel de indici pentru ca sunt si teme care
d.p.d.v.tehnic declanseaza manifestarea unor astfel de aspecte).
De asemenea, agresivitatea poate sa fie: distructiva: a ataca, a
omori, a sparge, a rupe.
Autoagresivitate. O identificam prin urmatorii actoni: (care
sunt actiuni – verbe, aici) a blama, a critica, a se autocritica,
autodeprecia, autoblama, a se sinucide pentru o greseala anume (
mai sunt si alte trebuinte ale eroilor).

Emotiile si sentimentele
Conflictul - este vorba de indecizie, incertitudine, perplexitatea
eroului sau eroilor, opozitia si lupta progresiva dintre impulsuri,
conflicte morale, inhibitie.
Versatilitatea emotionala – este exprimata prin instabilitate in
sentimente, dispozitii schimbatoare, entuziasm, depresiune,
nesuportarea uniformitatii, slaba toleranta la frustrare. De
exemplu, daca exista o propozitie in povestire de,forma
“Personajul nu are rabdare”, putem sa inferam despre
versatilitatea emotionala. Cautarea continua de oameni si

84
experiente, schimbarea profesiunilor, a intereselor, apoi
sentimentul de descurajare, daca este identificat un astfel de
sentiment prin nemultumire, deziluzie, nenorocire, melancolie ,
toate sunt indicii ale versatilităţii emoţionale.
Anxietatea, neincrederea si gelozia sunt alte aspecte care trebuie
evaluate cu privire la eroul principal.. Tot in aceasta categorie
mai trebuie cotate de la -3 la +3 pe o scala urmatori factori
interni: eul, idealul eului, narcisismul, cestea fiind instante
psihice postulate de psihanaliza
ca intervinind alaturi de trebuinte in declasarea conflictelor.
H.Murray mai vorbeste de un “Supraeu integrat”, aici fiind
vorba de eul care se poate conforma si de supraeul in conflict,
care exprima criza de constiinta, sentimentul de vinovatie,
culpabilitate, depresie.
Se mai evalueaza si alte categorii de fenomene psihice si anume:
Trasarurile generale, adica starile interne si alte emotii
precum: angoasa, creativitatea, conjunctivitatea respectiv
disjunctivitatea (= capacitatea sau lipsa de coordonare a
actiunilor sau gândirea. O persoana este conjunctiva atunci cind
este concordanţă intre ceea ce supune si cea ce face.)
emotivitatea, persistenta efortului, intensitatea acestuia,
endocatexia si exocatexia (acestea sunt concepte introduse de
H.Murray, şi desemneaza investirea energiei psihice in viata
interioara.respectiv în comportamentul extern.
O altă dimensiune a eroului care trebuie evaluată este
extraceptia si introceptia (exprima tendinta subiectului de a fi

85
dominat, fie de catre fapte fie de catre sentimente, emotii, adica
fie de fapte externe fie interne). Exocatexia si endocatexia se
imbina cu introceptia si extroceptia, adica subiectul poate sa
manifeste extraceptie si sa fie orientat, sa aiba endocatexie ca
orientare fundamentala.
Alte însuşiri de evaluat sunt: Impulsivitataea, deliberarea,
proiectivitatea, obiectivitatea ( tendinta de a exterioriza in
povestiri, si in general, in comportament trairi profunde; a
adauga de la noi, atunci cind observam ceva sau a ne limita la
fapte observabile: De aceea unele persoane sunt mai obiective,
altele mai subiective. O astfel de dimensiune o gasim si in
chestionarul Guilford – Ziemermman. Este vorba de factorul O-
obiectivitate.
Radicalismul si conservatorismul trebuie, de asemenea evaluate.
Toate aceste variabile se evalueaza cu note de la 1 – 5 si se ia in
consideratie modul in care interactioneaza între ele.
Pina acum, ne-am referit la evaluarea acelor aspecte care tin de
persoana. Dar s-a spus ca destinul unui individ (pulsiunile,
trebuintele) nu depinde doar de energia interna ci depinde (intr-
un limbaj pe care Murray il preia de la K.Lewin) si de presiune,
adica de barierele, de opozitia pe care mediul o manifesta fata de
indeplinirea, realizarea, trebuintelor noastre.
Exemplu: Eu vreau acum sa plec acasa dar d-voastra nu imi dati
voie deci d-voastra reprezentati o presiune externa in raport cu
trebuinta mea de a ma odihni, cu trebuinta mea de pasivitate.
Deci, pentru a intelege persoana trebuie sa evaluam si exigentele

86
mediului extern, cu alte cuvinte trebuie sa tinem cont si de
situatie.
Presiunea externa reprezinta formele care provin din mediu si de
cele mai multe ori ele sunt trebuintele altor indivizi care pot sa
vina in conflict cu propriile noastre trebiunte.
Aceste presiuni externe le evaluam identificind care dintre
elementele obisnuite ale mediului lipsesc.Uneori ele sunt
semnificative prin lipsă.
Daca depasesc, sau sunt sub medie, din punctul de vedere al
fortei sau al frecventei, se noteaza obiectele si fiintele care sunt
introduse de subiect din imaginatie, fără ca ele să existe in
imaginea interpretată.
De asemenea, se noteaza trasaturile personajelor cu care eroii
vin in contact, adica daca personajele sunt binevoitoare sau
ostile. Se noteaza de asemenea referirile la persoanele in virsta,
masculine sau feniminine, pentru ca ele de obicei reprezinta
imago-urile paterne si materne (adica imagini inconstiente,
depozitate in inconstient).
Presiunele externe sunt trebuintele personajelor cu care eroii vin
in contact sau lipsa, privarea, pierderea, deposedarea iar acestea
sunt situatii care ne dau indicii despre presiunea externa pentru
ca ele sunt rezultatul actiunii altor indivizi.
Suferintele corporale carora eroul trebuie sa le faca fata, de
exemplu: suferinta fizica, desfigurarea, boala, toate sunt tot
presiuniexterne pe care trebuie sa le evaluam pe o scara de la

87
1–5 din punct de vedere al :intensitatii, duratei, frecventei al
gradului de semnificatie.
H. Murray identifica 30 de tipuri de presiuni exterioare insa el se
refera in mod expres doar la 7 dintre ele, in renumita sa carte
(“Exploration in personality”):
afiliatia – daca eroul are mai multi prieteni, daca se afilieaza
emotional sau asociativ cu alte persoane. Afiliatia emotionala se
refera in special daca eroul este iubit.
agresiunea – este o alta presiune exterioara si poate fi verbala
sau emotionala, materiala si sociala. Aici este vorba de
agresiunea celorlalte personaje sau ale mediului. Poate sa fie
materiala si antisociala sau o agresiune prin care sint distruse
bunuri.
dominarea, care se manifesta prin constringerea, restrictia,
persuasiunea, seductia manifestata de personaje sau de mediul
extern asupra eului.
solicitudinea,
privatiunea,
pierderea sau
respingerea de ordin material sunt alte forme pe care H.Murray
le comenteaza.
In sfirsit, o chestiune foarte importanta pe care o evaluam este
Deznodamintul povestirii.
Cu privire la acesta se noteaza daca eroul provoaca sau sufera
evenimentele. Intr-un limbaj modern (in limbajul lui J. Rotter)
faptul de a fi efectul sau cauza evenimentelor este exprimat in

88
conceptul de locus of control (locul controlului). Persoana isi
justifica reusita sau nereusita prin actiunea factorilor externi, de
exemplu prin faptul ca a avut noroc. Cind persoana are un locus
control inferior atunci cauzele efectelor sunt in propria persoana.
Persoana îşi justifică nereuşita sau reuşita astfel: “Nu am fost
destul de…” sau “am fost destul de…” (puternic, curajos,
independent, perseverent).
De asemenea, este interesant sa notăm: cum se comporta eroul,
prin: disimulare, agitatie, abandon sau triumf in fata
greutatilor, cu ce vigoare lupta impotriva fortelor care ii sunt
potrivnice, cum face el ca situatia sa evolueze spre
deznodamintul, prin impulsivitate sau in mod controlat, dacă
este el energic sau este slab, este tenace sau labil, suplu, felxibil,
coordonat sau necoordonat, dacă procedeaza cu initiativa sau
este inert. Se notează cum se produce deznodamintul: prin
actiunea voluntara a eroului sau a anturajului sau lucrurile se
aranjeaza de la sine.
Natura deznodamintului. Notăm daca el se produce in
conformitate cu motivatia eroului sau
dimpotriva, in opozitie, dacă deznodamintul este compormis,
adica nu invinge nici mediul nici eroul sau poate este un esec
partial sau total, sau scopul este ratat pur si simplu.
In interpretarea testului H.Murray propune 2 postulate
fundamentale: 1) Atitudinile eroilor respectiv trebuintele, starile
emotionale si sentimentele reprezinta tendinte ale
personalitatii subiectului investigat. Tendintele pot fi trecute,

89
prezente sau viitoare deci ele exprima energia partiala, care
temporal este in stare de latenta. Povestirile pot releva deci
fortele elementare ale personalitatii subiectului, de care
subiectul nu este intotdeauna pe deplin constient, si tocmai
datorita fenomenului proiectiei el le scoate la lumina, le
obiectiveaza. Toate aceste atitudini ale eroului le putem transfera
asupra subiectului testat.
2) Presiunile exterioare trecute, prezente sau viitoare, ale
mediului,
asa cum sunt ele percepute de catre subiect, exprima viziunea
pe care o are subiectul despre lumea inconjuratoare.
Dupa H.Murray, personalitatea este strucurata pe doua nivele si
pe 3 straturi.
1. Primul nivel – functional, se exteriorizeaza fara dificultate in
comportamentul observabil si reprezinta in principiu atitudinea
subiectului fata de proba si fata de examinator. Exemplu: faptul
ca subiectul se uita la mine chiar cu ostilitate si intoarce plansele
cu lehamite reprezintă un comportament observabil care se
exprima in acest nivel functional.
2. Al doilea nivel functional exprima ideile, proiectele,
fantasmele si reveriile subiectului. Aici este vorba mai degraba
de un nivel mai profund al personalitatii.
Cele 3 straturi sunt:
Primul este stratul profund, el contine tendintele inconstiente,
refulate care nu se traduc sau se traduc foarte rar in acte si la fel
de rar se exprima in ginduri. H.Murray vorbeste de o obiectivare

90
diferentiata a continuturilor psihice, adica nu toate ajung sa se
exprime in actiuni. Actiunile pot fi calificate drept indicii ai
trebuintelor si ale emotiilor interne. Deci o emotie, o trebuinta
nu se poate consuma sau satisface decit printr-o actiune: interna
(gând) sau externa (actiune)
Stratul intermediar conţine tendinte traductibile in: acte,
ginduri, trebuinte cunoscute si afirmate public care dau
subiectului nivele de comportament motor.
Continutul istorioarelor apartine nivelului 3 – functional, in
timp ce stratul 1si 2 exprima proiecte fanteziste care se exprima
rar.
Nu intotdeauna variabilele puternice sau slabe, deci cele
care le-am notat fie cu 1 fie cu 5, exprimate in povestirile TAT,
sunt la fel de slab sau puternic exprimate in comportamentul
real al subiectului. In acest sens trebuie sa fim preveniti că
adesea TAT-ul releva exact tendinta contrara. Adica uneori ceea
ce este exprimat foarte subtil si cu intensitate foarte slaba poate
sa aiba o semnificatie foarte puternica in comportamentul
subiectului si invers.

Alte interpretari ale TAT-ului

Interpretarea lui Tomkis: El propune ca interpretarea sa se faca
pe o analiza a fiecarei propozitii fundamentale. Deci
instorioarele sunt impartite in propozitii fundamentale, compuse
pe baza urmatoarelor elemente: vectorul, adica tendinta spre un
comportament oarecare nivelul, adica functia psihica implicata,

91
conditiile adica starile in care se gaseste eroul: starea psihica,
sociala, fizica si functie de caracteristicile eroului.
Analiza povestirilor trebuie sa degaje zonele cu probleme ale
subiectului. Aceste zone sunt: familiala, de dragoste, relatii
sociale, relatii profesionale, atitudini fata de munca.

Interpretarea dupa P. Aron muta accentul de pe opozitia

erou-presiune externa - opozitie pe care am intilnit-o la Murray -
in opozitia dintre trebuintele si mecanismele de aparare ale eului
care sunt proprii subietului.

Interpretarea dupa Bellak considera subiectul d.p.d.v. a cea ce

eul accepta ca este sau ar dori sa fie, in timp ce personajele sunt
alte tendinte ale subietului. Interpretarea are următoarele reguli:
-Actiunile contrare ale diverselor personaje sunt alternative ale
dilemei interioare in care subiectul se gaseste.
-Fiecare personaj exprima un aspect al personalitatii
subiectului.
-Dorintele subiectului tind sa fie atribuite unor personaje ale
caror caracteristici le justifica cel mai bine.
- Cu cit motivatia este mai acceptabila pentru constiinta
subiectului cu atit va fi mai mare asemanarea dintre subiect si
personajul din TAT caruia i se vor atribui aceste motivatii.
Alte precizari se refara la atitudini stereotipe si superficiale din
povestiri si la diversitatea si incompatibilitatea motivatiilor din
povestire, la frecventa de aparitie a temei.

92
La interpretarea lui H. Murray mai trebuie adăugat faptul cheie
că din povestirile respective, pe baza analizelor efectuate privind
sentimentele, emotiile, caracteristicile presiunii externe,
motivatiile eroului este nevoie să decelam citeva teme
fundamentale - teme complexe cu care, privindu-le in relatie,
putem reface biografia potentiala a subiectului. Radiografia
acelor trebuinte reprimate de catre subiect si care sunt
responsabile de determinarea dintr-o zona inconstienta a
comportametului sau observabil ne conduce la la adevăratele
mobiluri ale conduitei.

DIAGNOSTICUL PSIHOLOGIC PROVIZORIU SI

DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL

Principii generale ale psihodiagnosticului

1. Diagnosticul psihologic trebuie sa se desfasoare pe

baza unei scheme.
O schema de diagnostic implica:
- ipotezele legate de problema subiectului pe care il
investigam, de starea lui trecuta, de cauzele problemelor cu care
se confrunta

93
- precizarea metodologiei cu care abordam cazul
respectiv,
- pasii pe care ii urmam pentru a obtine o imagine cit
mai corecta si mai precisa despre subiectul investigat.
De aceea psihodiagnoza poate fii impartita in :
- psihodiagnoza provizorie, in cadrul careia noi
formam o serie de ipoteze legate de situatia subiectului, ipoteze
care sunt alimentate de primul contact cu subiectul sau de o serie
de date pe care le obtinem din documente (catalog, fisa scolara,
fisa medicala), din discutiile dcu parintii, anturajul, colegii etc
- pshodignoza diferentiala

Ipotezele sunt adevarate instrumente de operare in domeniul

realitatii psihice, si nu numai, ele sunt cu atit mai pertinente si
cu atit mai utile cu cit se bazeaza pe un fond teoretic consistent
(caci fondul teoretic in sine, bagajul de cunostinte, constituie un
fond de ipoteze latente). De exemplu: un nepsiholog, in fata unei
persoane dezorientate, care nu stie de unde vine – incotro se
indreapta, este un om complet dezarmat, nu poate sa emita nici
un fel de ipoteza dar daca avem cunostinte de psihopatologie ne
putem gindi ca are o stare depresiva, la un episod de pierdere a
memoriei, sau la alta afectiune, putem formula o ipoteza, dupa
aceea prin contact cu subiectul, prin discutii, prin utilizarea altor
mijloace putem sa ajungem la diagnosticare.

94
 2. Al doilea principiu este acela al dezvoltarii, acesta este
un principiu fundamantal al psihologiei. Persoana daca este
copil sau adolescent este intr-o continua evolutie a structurilor
sale cognitive, afective iar daca este de virsta a treia cu siguranta
ca inregistreaza anumite procese de involutie. Din aceasta cauza
diagnosticul este in sine provizoriu si valabil doar pentru o
perioada scurta de timp, mai ales la copii. De asemenea el este
provizoriu pentru persoanele aflate in tratament si in general
pentru acele situatii si etape de virsta care sunt mai mobile in ce
priveste starea psihica a subiectilor.

Diagnosticul psihologic provizoriu reprezinta doar o punere a

problemei, urmind ca situatia subiectului sa fie clarificata prin
ceea ce se cheama diagnosticul psihologic progresiv – adica o
data cu administrarea unor probe psihologice are loc adincirea
cunoasterii subiectului, pe diverse coordonate si anume:
- coordonate intelectuale, daca problema subiectului
este una care are legatura cu capacitatea intelectuala (randament
scolar scazut, incapacitatea de a tine pasul cu programa scolara,
tendinta de a ramine in urma, incapacitatea de a asimila noile
cunostinte pe care le implica schimbarile tehnologice, in cazul
persoanelor incadrate in procesul muncii
- coordonate conative, legate de echilibrul emotional –
afectiv (emotivitate excesiva, tendinta de a exagera semnificatia
evenimentelor, instabilitatea atitudinilor si a sentimentelor fata
de diversele aspecte ale realitatii, explozii afective bruste).

95
3. Cel de-al treilea principiu este acela ca: “Niciodata nu facem
abuzuri de teste psihologice ; ele trebuie sa ramâna doar niste
instrumente valide, bine minuite, ele nu sunt si solutia
problemei, ele sunt calea, metoda”. Atunci cind avem
posibilitatea sa cunoastem persoana, prin relatarile ei, prin datele
de observatie, prin contactul nemijlocit trebuie sa adoptam o
atitudine selectiva fata de probele psihologice. Este, de aceea,
mai oportun, in loc sa bombardam subiectul cu tot felul de teste,
sa facem o alegere, bine documentata, a metodelor si sa le
folosim intensiunea lor, adica sa incercam sa obtinem maximul
de informatie prin minim de probe.
4. Aici apare necesitatea unei noi cerinte cu valoare de principiu:
“Intotdeauna rezultatele la o proba trebuiesc confruntate , printr-
o verificare incrucisata, cu rezultatele la alte probe, cu acelasi
specific”.
Ultima faza este faza diagnosticului diferential. Acesta se refera
la acel proces
de cunoastere psihodiagnostica prin care ajungem sa eliminam
alternativele privind etiologia diferitelor stari psihice, morbide
sau dezadaptative, si sa marim gradul de certitudine privind
etiologia efectiva a perturbarii respective. De exemplu: pe baza
informatiilor obtinute din discutia cu invatatoarea sau cu
profesorul, pe baza consultarii documentelor (lucrarile de
control, catalogul), pe baza discutiilor cu parintii, atit cit au
putut sa fie ei sinceri si nu au denaturat adevarul, pe baza

96
discutiilor cu copilul, a aplicarii probelor psihologice, ajungem
la concluzia ca randamentul scolar scazut se datoreaza
incapacitatii copilului de a asimila respectivele cunostinte din
programa scolara. Atunci apar 2 alternative (ipoteze):
- copilul manifesta un retard mental
- copilul prezinta o dificultate tranzitorie;
Prin probele psihologice pe care le administram putem face o
evaluare corecta a nivelului intelectual si putem sa ne dam
seama daca este vorba de o anumita retardare sau daca este
vorba de o anumita situatie provizorie care s-ar putea datora
unui anumit ritm propriu de dezvoltare. Pentru ca, atit evolutia
proceselor psihice cit si involutia lor nu se produce la toti la fel,
este stiut faptul ca functioneaza aici procesul ………………
potrivit caruia anumite procese psihice pot sa o ia inaintea
altora.
Este chiar normal sa vedem ca inteligenta, in perioada studiului
preoperational-operational (dupa 12 – 14 ani) cind se constituie
operatiile formale, se dezvolta mai bine in comparatie cu
gindirea formala si ipotetico-deductiva, care incepe sa se
definitiveze dincolo de 15 – 16 ani.
Potrivit lui Erik Erikson apare criza de identitate care
vizeaza, un alt aspect al personalitatii, capacitatea de insertie
sociala, capacitatea Eu-lui de a se restructura si structura in
conformitate cu exigentele mediului social, deci pe primul plan
apare aspectul conativ – trebuinte, interese, motivatii etc.

97
 Urmeaza perioada tineretii: perioada terminarii scolii,
casatoria, primul copil – deja aici aspectul subiectivitatilor este
acela solicitat si care se dezvolta.
Apoi urmeaza, potrivit lui Erik Erikson si nu numai lui ci si lui
Jung, virsta adulta – 40 de ani – cu o criza, este vorba de criza
existentiala (poate aparea si o criza sentimentala) care se
datoreaza accentuarii perspectivei introvertite in raport cu
atitudinea general extrovertita care a dominat pina la aceea
virsta; fie ca sunt extrovertiti orientati cate achizitie de bunuri,
de valori, de subidentitati. Dupa 40 de ani suntem orientati mai
mult catre cele spirituale, incepem sa ne interiorizam, sa ne
aplecam catre credinta, Dumnezeu, mergem mai des la biserica,
daca suntem la necaz apelam mai des la ajutorul divin – fara sa
se modifice locusul, adica fara ca El sa se externalizeze.
In sfirsit, la virstele mai inaintate apar interogatiile, un fel de
evaluare a intregii existente, de unde poate sa apara si
sentimentul de satisfactie sau dimpotriva de insatisfactie.
Asadar, evolutia personalitatii, a psihicului in general, nu este
liniara pe tot parcursul vietii. Avem momente de ridicari si
coboriri, cind suntem pe culmile inalte, cind suntem la pamint si
in dragoste si in ceea ce priveste succesul profesional si in ceea
ce priveste relatiile cu ceilalti dar exista si o calitate intrinseca
care se refera la ritmurile proprii in care evolueaza si involueaza
diverse procese psihice. La inceput ne lasa asa zisele procese
mecanice, adica cele care sunt mai intens relationate cu zestrea
biologica (acuitatea vizuala, auditiva, sensibilitatea pragurilor

98
senzoriale s.a.), dupa aceea slabesc in intensitate memoria de
scurta durata, apare sindromul amneziei retrograde, dupa aceea
capacitatea de invatare (ea se focalizeaza, se specializeaza pe
anumite domenii care au fost mai intens solicitate) si apoi, dupa
60 de ani, apare usor involutia intelectuala.
Concluzia.
De aceea psihodiagnostica trebuie sa tina seama de toate
aceste probleme, pentru un diagnostic corect (U.Schopu).
Trebuie sa cunoastem bine ce se intimpla in fiecare etapa de
virsta, ce este specific ei – trebuie sa cunoastem bine
“Psihologia virstelor”. De exemplu: daca vedem la un copil de 4
ani ca el nu pronunta corect anumite cuvinte, stiind ce se
intimpla in aceasta perioada cu evolutia vorbirii copilului, putem
sau nu sa ne ingrijoram intemeiat, in legatura cu aceste semne de
dislalie. Dar daca copilul este de 6 – 7 ani si prezinta aceste
probleme sau alte forme de tulburare a limbajului? Daca copilul
pina in 7 ani este foarte credul–naiv nu trebuie neaparat sa-l
suspectam de debilitate mintala ci probabil de o intelegere
insuficienta a operatiilor intelectuale, daca insa se intimpla la un
copil de 10 – 12 ani deja trebuie sa ne punem serioase semne de
intrebare etc.

Diagnosticul diferential
- trebuie sa se conformeze principiului individualizarii
examenului psihologic, principiu pe care l-a atins si “Psihologia
muncii” atunci cind s-a vorbit despre sistemele de decizie (acele

99
puncte peste care trec subiectii si dincolo de care decizia
secventiala – testele moderatoare). Deci principiul
individualizarii examenului psihologic se refera la necesitatea de
a adinci cunoasterea subiectului, pe coordonatele care-i sunt
specifice structurii sale psihologice, curiculumului sau
educational, biografiei sale. El se conformeaza unui alt principiu
si anume acela ca succesul intr-o activitate sau alta este
multifactorial si la el nu conduce o singura linie, eventual
vocationala, ci un ansamblu de posibilitati. Deci succesul la
invatatura poate fi obtinut: fie gratie unui nivel intelectual
deosebit, exceptie gratie unei supradotari, fie gratie unui nivel
intelectual mediu – asa cum se pare ca a avut si Einstein dar la
care se adauga dupa cum spune Edison “99% transpiratie”. Deci
efortul calitatii, care tine de palierul conativ (motivatia,
interesul, capacitatea de mobilizare a energiei, temperamentul
etc), deci vom cauta sa descifram persoana o dat functie de
probleme, in virtutea problemelor pentru care ea ajunge in
situatia de a fi examinata de psiholog, dar si functie de propriul
ei specific
TESTUL LUSCHER

Autorul testului este Max Lusher.

Pavel Muresan, in cartea sa intitulata “Culoarea in viata
noastra”, prezinta destule referinte despre importanta culorii in
viata cotidiană, rezonanta ei afectiva, capacitatea ei de a proiecta
prin alegere unele continuturi interne si de asemenea incarcatura

100
social-istorica pe care aceasta o capata in existenta omului
precum si semnificatia pe care omul o acorda diverselor culori.
Testul a fost utilizat atit si in domeniul clinic, de catre
medicii psihologi, in scopul evidentierii rapide a unor dezordini
psihosomatice precum si a altor tulburari ale caror tablou
psihogen anticipează suferinţa fizică.
Testul a fost utilizat in Ungaria de catre Merey, in
domeniul selectiei soferilor, in domeniul orientarii scolare si
profesionale. In tara noastra testul este foarte mult utilizat atit in
cabinetele de psihologie clinica, in psihologia industriala a
muncii, in orientarea scolara si profesionala.
Este un test rapid, care ne dezvaluie unele tendinte fundamentale
in structura persoanei dar si o serie de indepartari de la
patternurile psihiofiziologice normale. Fiind un test rapid are si
o serie de inconveniente: nu permite un sondaj profund si foarte
complex al personalitati, motiv penru care autorul acestui test,
dar si alti autori, recomanda recurgerea si la alte teste proiective,
pentru aprofundarea unui caz, sau la varianta extinsa a testului,
varianta originala. Trebuie adaugat si faptul ca, desi M. Lusher
nu a intentionat, o serie de autori au dezvaluit mai tirziu
posibilitatea ca acest test sa fie intrepretat dintr-o perspectiva
psihanalitica. Asa se face ca testul este considerat un test
proiectiv, de alegere a unor culori, la fel ca testul Szondi.

101
 Instructiuni pentru administrare
Se etaleaza in fata subiectului intreaga suita de 8 culori,
cu un spatiu intre ele, pentru a putea fi distinse cu usurinta si pe
un fond de culoare mai inchis.
Îi spunem subiectului astfel: ”In fata d-voastra sunt
etalate 8 culori, am sa va rog sa alegeti pe aceea care in acest
moment va este cea mai simpatica, va place cel mai mult”. I se
dă recomandarea sa nu se gindeasca la culorile care ii plac in
viata de toate zilele ci sa se refere in mod special la culorile
etalate in fata lui.
Dupa ce subiectul alege prima culoare, o intoarcem cu fata alba
in sus si o asezam departe de suită. Pe urma îi vom spune in
acelasi mod: “Acum am sa va rog dintre cele care au ramas sa o
alegeti pe aceea care va place cel mai mult” si vom proceda tot
asa, rind pe rind, pina cind subiectul alege toate culorile. Daca
se intimpla ca subiectul sa manifesta o anumita rezistenta in,
sensul ca fie toate culorile ii plac la fel de mult fie ca nici una nu
ii place ii vom sugera sa aleaga totusi pe aceea care i se pare ca
este mai simpatica decit celelalte.
La sfirsitul protocolării citim, pe spatele cartonaselor, cifrele cu
care sunt inscriptionate, acestea reprezentând poziţia fiecărei
culori în şirul standard, si le trecem pe o linie orizontala.
Culorile sunt numerotate astfel :
1 – albastru
2 - verde albastru
3 – rosu portocaliu

102
4 – galben
5 – mov
6 – maro
7 – negru
0 – gri

La 2 – 3 minute, maxim, dupa ce subiectul a ales primul

protocol, in aceesi maniera vom obtine cel de-al doilea protocol.
La al doilea protocol vom avea grija sa precizam ca nu este
vorba de un test al memoriei culorilor, ca subiectul poate sa
aleaga fie in aceeasi ordine, ca in primul protocol, fie in alta
ordine. Important este insa sa aleaga confom preferintelor sale.
Exemplu:
2 3 5 0 4 6 1 7 prima
alegere
3 2 0 5 4 1 6 7 a doua
alegere

Etape pregătitoare pentru interpretarea protocolului

1. Stabilirea grupurilor, de câte două culori, care se repetă
de la prima la a doua alegere.
2. Determinarea grupurilor care primesc o interpretare
standard din manualul testului :
Într-un protocol standard (teoretic) aceste grupuri sunt:
++ culorile care ocupă poziţia 1 şi 2 în şir, numerotarea
efectuându-se de la stânga la dreapta ; Semnificaţia

103
 acestui grup este « Persoana doreste să fie sau sa aibă
ceea ce semnifică grupul ++ »
xx culorile care ocupă poziţia 3 şi 4. Semnificaţia
acestui grup este “ Persoana simte că se află în situaţia
semnificată de culorile grupului xx“ .
== culorile care ocupă poziţiile 5 şi 6. Semnificaţia
acestui grup este “ Persoana considera ca nu este
oportun, nu este potrivit să fie sau să aibă cee ace
semnifică culorile grupului ==” Acest grup este numit
“situaţia actuală “ deoarece el semnifică, aşa cum deja
am arătat, comportamentul pe care subiectul îl considera
potrivit in acest moment.
- - culorile care ocupă poziţiile 7 şi 8. Semnificaţia
acestui grup este “ Persoana nu vrea sau nu se simte
capabilă sa fie sau sa aibă ceea ce semnifică culorile
din grupul - -“
+- grupul plus – minus este format din culorile aflate pe primele
două poziţii din şir combinate cu cele situate pe ultimele două
poziţii. Se numeşte “Problema actuală“ deoarece culorile
grupului semnifică combinaţia dintre sursele de anxietate
(culorile respinse) şi compensaţiile echivalente (culorile
preferate), adică ceea ce Murray a numit temă complexă,
respectiv, maniera in care individul face faţă în prezent unor
situaţii mai mult sau mai puţin stresante, modul în care trebuind
să satisfacă anumite trebuinţe trebuie sa faca faţă unor oprelişti
exterioare sau interne.

104
 3. Odata stabilitate grupurile de culori, acestora li se vor
ataşa semnificaţiile psihocomportamentale descrise în
manualul testului.
4. Evaluarea nivelului anxietăţilor şi compensaţiilor
(numărul de « ! »)
5. Evaluarea stabilităţii-instabilităţii sistemului nervos
vegetativ ; Calculul indicelui psihoenergetic.
6. Evaluarea grupului muncă
7. Conturarea profilului psihologic de ansamblu.

Dintre cele 8 culori, 4 sunt fundamentale şi reprezinta sau

sunt echivalente cu patru tipuri de trebuinte
fundamentale (rosu-portocaliu, galben, verde,
albastru). Celelate sunt culori derivate (violet, maro,
gri, negru).

Prezentarea pe scurt a semnificatiei structurale a

celor 4 culori fundamentale
1) Albastrul-întunecat reprezinta adincimea sentimentelor.
Acestei culori ii pot fi asociate urmatoarele carateristici:
concentric, pasiv, heteronom, incorporant, sensibil, unificator.
Aspectele sale afective: multumirea., linistirea, tandretea,
dragostea, afectiunea.
2) Verdele reprezinta elasticitatea vointei; lui ii pot fi atasate
urmatoarele semnificatii: concentric, pasiv, defensiv, autonom,

105
posesiv, neschimbabil, retentiv (retinator). Semnificatia sa
afectiva este data de urmatoarele adjective: persistenta,
incapatinare, afimare de sine, apreciere de sine
3) Rosu-portocaliu=oranj reprezinta forta vointei. I se pot atasa
urmatoarele adjective: excentric, activ, ofensiv-agresiv,
autonom, locomotor, competitiv, operativ. Corelatele sale
afective sunt: dorinta, excitabilitatea dominare, sexualitate.
4) Galben stralucitor reprezinta spontaneitate. Are atasate
urmatoarele semnificatii adjectivale: excentric, activ, proiectiv,
heteronom, expansiv, investigativ, aspiratii mari. Aspectele sale
afective sunt: variabilitatea, expectanta, originalitatea, veselia.
Nota: concentric = preocupat, subiectiv, doar partial sfera se
acopera cu cea a introversiei. A fi preocupat subiectiv insemana
a fi interesat in mod prioritar de ceea ce reprezinta Eul si propria
sa extindere. Excentric inseamna a fi interesat, obiectiv acest
termen fiind mai apropiat de extroversiune decit primul de
introversiune ; semnifica orientarea catre mediul, preocuparea
faţă de oameni si lucruri. Autonomia – inseamna a fi cauza pe
cind heteronomia efectul.
In protocoalele normale, ale subiectilor normali, lipsiti
de tensiuni, echilibrati, fara conflicte si refulari, culorile
fundamentale stau pe primele 4–5 pozitii. Orice indepartare a
acestor culori de la pozitia lor normala este un indiciu de
dezechilibru. Nu este vorba de un dezechilibru psihic, este vorba
de anumite stari de tensiune, stari de stres. Culorile derivate,
adică maro, violet, gri, negru sunt sunt considerate culori

106
auxiliare. Preferinta pentru una dintre aceste culori acromatice
poate fi considerata ca indicind o atitudine negativa in fata vietii.
Daca culoarea de baza este respinsă, şi astfel situată către
sfirsitul sirului, atunci trebuinţa reprezentată de aceea culoare a
ramas nesatisfacută, datorita faptului ca circumstantele actuale
sunt nefavorabile, iar Eul nu recunoaste oportunitatea acestei
satisfaceri. O astfel de trebuinta nesatisfacuta reprezinta o sursa
de anxietate, stres, o sursa de stres arata ca aceea persoana este
incarcata intr-una din trebuintele fundamentale (semnificata de
culoarea fundamentala respinsa). Aceasta trebuinta nesatisfacuta
va da nastere unor tulburari psihice sau de natura functionala.
Cînd una din culorile fundamentale este respinsa ii acordam
automat semnul minus, ei si tuturor celor care urmeaza
(incepind cu pozitia 6). De asemenea, o data ce i-am dat semnul
minus o si notam cu A, aceasta reprezentind sursa de anxietate.
Sursele de anxietate sunt cu atit mai puternice cu cit avem mai
multe culori fundamentale respinse. Daca pe primele pozitii
avem una dintre culorile 6, 0, 7 atunci automat acestor culori le
vom da semnul plus si le vom nota cu C (simbolul
compensaţiilor):

0 7 0 1 5 4 3 2 1
+ + + x x = - - -
C C C A A A
!!! !! ! ! !! !!!
Total =12 !

107
 Intr-o astfel de situatie 4, 3, 2 se noteaza cu A iar 6, 7, 0
se noteaza cu C, C reprezentind trebuinte care compenseaza
nesatisfacerea trebuintelor fundamentale, respinse.
Deci ele (6, 7, 0) indica un comportament compensator si
exprima o anumita atitudine compulsiva, excesiva care nu
permite o alta alegere manifestindu-se ca o atitudine
generalizata. De obicei pentru a masura intensitatea anxietatilor
si compensatiilor culorilor fundamentale respinse (notate cu - ) li
se acorda pentru pozitia 6 un semnul exclamarii, pentru pozitia 7
doi « ! » iar pentru pozitia 8 trei « ! ». La fel, se notează cu
« C » sursele de compensatie (semnul exclamarii arata gradul de
intensitate).
In manualul lui Luscher, pe 1000 de cazuri sunt date
procentajele subiectilor care intrunesc de la unu la 12 semne
ale exclamarii. Cînd o persoana intruneste maximum (12!)
inseamna ca ea trebuie sa faca fata unor puternice surse de stres
si ca atare compensatiile la care apeleaza sunt exagerate,
indepartate de normal.
Atunci cind in primul protocol numarul de semnul exclamarii
este mai mic decit numarul de semnul exclamarii din cel de-al
doilea protocol prognoza in legatura cu persoana respectiva este
favorabila, adica ea va raspunse in mod eficient la tehnicile
psihoterapeutice. Cind in al doilea protocol numarul semnelor de
exclamatie este mai mare decit in primul atunci prognoza este
defavorabila, tulburarea este mult mai adinca, mai profunda si

108
este posibil ca modificarile in conditiile de mediu sa nu aiba
influentele asteptate.

Problema actuala

În conceptia lui Luscher problema actuală este data de grupul ( +

-), adica culoarea de pe
prima pozitie (marcata cu plus) si cea de pe ultima pozitie
(marcata cu minus).
Este vorba deci de sursa de anxietate cu care se confrunta
persoana si de compensantia prin care ea incearca sa faca fata
acestei dificultati.
Ea are o inalta semnificatie psihodiagnostica si la fel ca celelalte
grupuri beneficiaza, in manualul lui Luscher, de tabele
interpretative.
In legatura cu problema actula, intr-un protocol mediu, cea mai
intensa va fi aceea data de prima culoare si ultima. Functie de
protocol mai poate fi interpretata prima cu penultima, a doua cu
penultima etc.

Ambivalentele

In mod ocazional este posibil sa intilnim protocoale in care o

culoare fundamentala ocupa in primul protocol prima pozitie sau

109
a doua, iar in al doilea protocol (7, 8). De exemplu, rosu in
primul protocol sa stea pe pozitia unu si in al doilea protocol pe
pozitia 8.
3 1 5 0 6 7 4 2
2 4 1 6 0 4 7 3
Prin acest exemplu este sugerat faptul ca aceasta persoana are o
ambivalenta in raport cu trebuinta - semnificata de culoarea
verde, acest lucru fiind o sursa de anxietate. Persoana manifesta
ambivalenta si pentru culoarea roşie ceea ce arata o oscilatie a
persoanei intre dorinta de a avea propriul destin, de a fi activa,
de a avea un efect determinant, cauzativ si intre a doua alegere
tendinta de a fi lasata in pace, de a fi supusa cit mai putin
solicitarii.

Instabilitatea sistemului nervos vegetativ

Indicii de instabilitate ai sistemului nervos vegetativ apar

atunci cind la o extrema se situateaza culorile 3, 4 si la celalata
extrema 1, 7; atunci cind 3, 4 se afla pe primele pozitii (3, 4, 2,
5, 0, 6, 1, 7) in acest caz instabilitatea este mai putin grava decit
daca culorile 3, 4 ar fi pe ultimele pozitii (1, 7, 2, 5, 0, 6, 3, 4).
În acest ultim exemplu există o prevalenta simpatica, deci
persoana va consuma multa energie, mult zgomot pentru nimic
se va irosi in obţinerea unor rezultate modeste. In cazul acesta,
dimpotriva, a intervenit oboseala caci culorile care exprima
activismul sunt respinse si pe prima pozitie apare dorinta de a fi

110
lasata in pace, dorinţa de liniste si tendinta de a nega orice
solicitare care îi este adresată În cazul acesta instabilitatea este
mult mai puternica.
Scoala maghiara de psihologie a produs o extensiune a
semnificatiei acestui dezechilibru, Merey este unul dintre autorii
care s-au ocupat de aceasta problema dar si altii. El calculeaza
asa numitul “indice neuro-vegetativ”.
Indicele neuro-vegetativ sau indicele psihoenergetic este egal cu
raportul dintre poziţiile culorilor active (la numărător) si ale
culorilor pasive (la numitor). Indicele neuro-vegetativ exprimă
echilibrul sau dezechilibrul între latura simpatica si cea
parasimatica a sistemului nervos vegetativ. Pentru calculul
acestui raport culorile din şir vor fi numerotate de la dreapta la
stânga, prima poziţie primind valoarea cea mai mare, adică cea
mai favorabilă ,egală cu opt. Echilibrul ar fi semnificat, după
unii autori de valoarea egală cu unitatea a raportului menţionat.
Orice abatere in sus sau in jos de la cifra 1 ar reprezenta un
dezechilibru care ar merge fie catre ergotropie, adica catre
cheltuirea de energie prin implicare activă, dinamism, fie catre
trofotropie adica apatie, lentoare, încetineală etc.
Rosu si galben exprima o conduita activa
Verde si albastru conduita pasiva
Verde si rosu, conduita autonoma
Galben si albastru conduita heteronoma

111
Rosu si galben exprima conduita de a fi excentric si activ, adica
orientata catre lume in timp ce verde si albastru exprima
conduita pasiva si concentrica.

Grupul muncă
Trei dintre culorile fundamentale: verde, galben si rosu
au fost interpretate, pentru prima data de Max Luscher apoi si de
alti autori, ca reprezintind grupul munca.
Verdele exprima elasticitatea vointei, capacitatea de a persevera
in ciuda oprelistilor.
Rosu - forta vointei adica actiune, eficacitate, energie, vitalitate.
Galbenul - satisfactia in munca, capacitatea persoanei de a se
proiecta si de a privi inainte spre rezultatele viitoare ale actiunii.
Intr-un protocol ideal acest trei culori ar trebui sa stea impreuna
si sa fie situate la inceputul sirului. Daca in primul protocol
culorile sunt la inceptul sirului iar in al doilea protocol la fel,
atunci pot putem face o buna prognoza despre modul in care
persoana isi va desfasura munca in viitor. Daca in al doilea
protocol, grupul respectiv se va destrama atunci prognoza va fi
mai mult sau mai putin defavorabila, functie de gravitatea
destructurarii grupului.
Prioritatile personale, prin prisma carora individul isi va aborda
sarcina, sunt exprimate de culoarea care in acest caz va sta pe
prima pozitie.
Daca este verdele atunci scopul muncii, efortului persoanei va fi
indicarea aprecierii de sine in ochii sai si in ochii altora.

112
Daca este rosul atunci persoana simte satisfactie in insasi
activitatea pe care o desfasoara adica in insusi efortul pe care il
depune ; ea vede munca drept o incercare personala prin care
are posibilitatea sa-si masoare propriile capacitati.
Daca va fi galben inseamna ca o persoana va inregistra o
satisfactie, crescind pe masura ca va inainta in sarcina.
Epuizarea este semnificata in acest test atunci cind exista o
deteriorare a grupului de munca, de la prima la a doua selectie,
mai ales pentru rosu si verde. Acolo unde verdele da inapoi,
perseverenta este cea care pune probleme, adica tenacitatea,
capacitatea de a persevera vor ceda in fata obstacolelor.
Cind este rosu, inseamna ca rezistenta la suprasolicitare, la efort,
este cea care impiedica performanta in munca.
Daca este galben inseamna ca persoana se descurajeaza repede
si isi pierde repede satisfactia in ceea ce face.

Prezentarea pe scurt a intelesului culorilor

Gri (0) – este o culoare neutra, este un fel de pamint al
nimanui. Cei care aleg pe prima pozitie aceasta culoare vor sa se
separe de orice, sa ramina liberi si neimplicati adica persoana nu
vrea sa participe la actiune, vrea sa stea deoparte, nu vrea sa fie
implicata in nici un fel de actiune. In aceasta pozitie griul este in
intregime compensator deci este vorba de a ameliora anxietatea
traita ca urmare a nesatisfacerii trebuintelor fundamentale,
semnificate de culorile fundamentale respinse - printr-o atitudine

113
de neimplicare. Deci griul devine semnificativ (ca semnificatie
psihologica) in momentul cind migreaza catre inceputul sirului.
Albastrul (1) – reprezinta calmul complet, linistitor
asupra SNC, reprezinta granitele pe care persoanele le
construiesc in jurul lor. Persoana care alege albastrul pe primul
loc va tinde catre liniste catre o situatie relaxata, netulburare,
unitate si siguranta. Deci liniste, pace, armonie, multumire,
inseamna aceasta culoare pe pozitia intii. Daca este ales pe
pozitiile 6, 7, 8 semnifica desfacerea legaturilor, tulburarea
echilibrului, a linistii, subiectul va fi tentat sa evadeze in plan
mental intr-o activitate compensatorie el va avea un
comportament nelinistit fara pace si cu o oarecare agitatie
mentala, se va concentra greu si va avea dificultati in invatare.
Verde (2) – este de fapt un amestec, in cazul testului, de
albastru cu galben, el corespunde simbolic capacitatii de a
persevera si cind este situat pe pozitiile 6, 7, 8 semnifica o
slabire a rezistentei precum si o depreciere a statutului
sentimente de inferioritate, persoana se simte depreciata si
putem suspecta anumite disfunctii ale cordului si in general ale
sistemului circulator. Daca verdele este respins si este
compensat de rosu semnificatia va tinde catre o anumita stare de
iritare, de nerabdare, pierderea controlului de sine. Aceasta
combinatie va insemna o considerabila impetuozitate si tendinta
la izbucniri intolerabile.
Rosu (3) – energie, activism. Daca este respins e vorba
de epuizare, golire, suprasolicitare, tendinta la iritabilitate, lipsa

114
de vitalitate, persoana percepe situatia ca insuportabila, se
simpte cu alte cuvinte depasita.
Galben (4)– este cea mai stralucitoare culoare din test,
poate fi asociata cu culoarea luminii zilei, de aceea inseamna
activism, expansivitate, larghete. Pe prima pozitie poate sa
insemne o anumita nota de superficialitate. Acolo unde galbenul
este puternic subliniat, fiind pe prima pozitie, persoana are
tendinta de a se proiecta in viitor, de a gasi o cale de salvare
imaginara si de a cauta schimbarea de dragul schimbarii. Daca
este respins atunci inseamna ca asteptarile persoanei au fost
dezamagite, deci in afara de dezamagire sentimentul major este
acela al descurajarii, neincrederii, suspiciunii fata de altii si fata
de intentiile lor.
Violetul (5)– este un ameste ce albastru si rosu.
Persoanele mature mental il vor situa catre mijlocul sirului si cu
cit este situat catre sfirsit inseamna capacitatea de a judeca
lucrurile la rece. Cu cit este catre inceputul sirului este vorba de
o imaturitate atit comportamentala, afectiva cit si glandurala.
Poate fi suspectata o disfunctie tiroidiana. Deci este firesc pentru
copii si prima parte a adolescentei ca violetul sa se afle in
primele pozitii, in cazul persoanelor tinere si adulte situarea pe
prima pozitie inseamna imaturitate dar si homosexualitate,
alcoolicii facind si ei aceasta alegere. Deci persoanele care intr-u
fel sau altul sunt rezidente in stadiul oral exprima o anumita
imaturitate a libidoului care se intoarce cu nostalgie mereu si
mereu in stadiul oral.

115
 Maro (6)- este un amestec de galben si rosu. Cind este
ales pe primele pozitii poate sa semnifice fie dezradacinare fie
faptul ca propriul corp a ajuns obiect de contemplatie deci el
fizic ajunge prin egodiastolizare, folosind termenul lui Szondi,
prin umflarea acestei dimenisuni ajunge sa domine viata psihica
a persoanei. Fie ca este preocupata excesiv de trebuinta de
confort, de relaxare, fie ingrijorata de propria sa sanatate, fie o
excesiva trebuinta de confort. Atunci cind nu este
compensatorie, cind culoarea maro este asezata in prima pozitie
semnifica compensarea respingerii unor culori fundamentale
atunci semnificatia ei de diagnostic este mult mai profunda.
Negrul (7) – este negarea culorii. Situat pe prima pozitie
reprezinta negativism, tendinta de a se exalta impotriva vietii, a
mediului, in orice caz extremism in comportament.
Ca o concluzie, putem sa spunem ca aceste culori neutre cind
sunt impinse pe primele pozitii capata semnificatie psihologica
mai accentuata. La fel si culorile fundamentale pe masura ce
migreaza catre sfirsitul sirului capata o semnificatie
psihopatologica mai acuta.
Exista modalitati de administrare a acestui test pe
calculator, prin existenta unor programe care structureaza in
forma algoritmica toate etapele administrarii si intrepretarii
testului.

116
 BIBLIOGRAFIE
Abraham, A., 2004 - Desenul Persoanei. Testul Machover, ed.
Profex
Allport, G., 1981 - Structura şi dezvoltarea personalităţii,
Editura Didactică si Pedagogică
Anastasi, A., 1968 - Psychological Testing, New York, Mac
Millian. (vol.1 şi 2)
Anzieu, D., 1960 - Le methodes proiectives, Paris, P.U.F.
Brelet-Foulard, Fr. Chabert, C., 2003 - Noul manual TAT, Ed.
Trei
Dafinoiu, I., 2002 - Personalitatea. Metode calitative de
abordare. Observaţia şi interviul, Editura Polirom, Iaşi
Dery, S., 2000 Testul Szondi, Ed Trei
Kline, P. 1983 - Personality: Measurement and Theory,
London : Hutchinson
Marica, M., - EROSUL o istorie filosofică a iubirii, Ed.
Muntenia
Martin, N., 2004 (a) - Introducere in psihologia compensarii,
Ed. Muntenia
Martin, N., 2004 (b) - Elemente de psihologie experimentală,
Ed. Muntenia
Martin, N., 2004 (c) - Compensare şi predicţie, Ed. Muntenia
Martin, N., 2007 (a) - Bazele teoretice ale psihodiagnosticului,
Ed. Ovidius, Univ. Press
Martin, N., 2007 (b) - Psihodoagnosticul aptitudinilor şi
inteligenţei, Ed. Ovidius Univ. Press
Meilli, R., 1979 - Manuel de psychodiagnostique, Paris (orice
ediţie)
Sintion, F., 2007 - Introducere în psihologia socială, Ed.
Ovidius, univ. Press
Schafer, R., 2003 - Interpretarea psihanalitica a testului
Rorschach, Ed. Polirom
Minulescu, M., 2001 - Tehnici proiective, Ed. Titu Maiorescu,
Bucuresti, 2001 - Rozorea, M. şi Sterian, M. 2000 - Testul
Arborelui, Ed. Paidea, Bucuresti, 2000

117
 C H E S T I O N A R

1. În concepţia lui Murray tema reprezintă :

a) unitatea dinamică dintre sentimentele şi trebuinţele
eroului;
b) unitatea dinamică dintre trebuinţele eroului şi
presiunile mediului
c) interacţiunea dintre deznodământul povestirii şi
acţiunile eroului care pot sau nu
influenţa deznodământul povestirii;
d) influenţele eului ideal asupra nivelului de aspiraţie al
subiectului examinat.
2. Care dintre următoarele reprezintă o limită reală a teoriilor
personalităţii care se
repercutează asupra psihodiagnosticului ?
a) teorii personalităţii sunt prea complicate;
b) teoriile personalităţii au prea puţine puncte de
convergenţă;
c) nu există o terminologie comună în abordarea
personalităţii;
d) imixtiunea limbajului comun în teorie.
3. Trăsăturile de personalitate determinate prin analiză factorială
de către R. B. Cattell
mai sunt denumite:

118
 a) factori secundari;
b) trăsături sursă.
c) trăsături de suprafaţă;
d) factori dinamici;
4. Bateria P.M.A (Primary Mental Aptitude) este destinată
evaluării:
a) aptitudinii tehnice;
b) unor factori de inteligenţă.
c) factorilor primari ai aptitudinilor senzoriomotorii;
d) aptitudinii artistice;
5. Care dintre variante conţine factori care sunt investigaţi cu
ajutorul bateriei G.A.T.B.?
a) V, N, F, O, M.
b) g, R, H, M;
c) G, R, S, E, O, V;
d) B1, B2, B3, B4, F1, F2.
6. Differential Ability Scales (D.A.S.) este destinată investigării
aptitudinilor intelectuale în intervalul de vârstă:
a) 5.11 ani - 14.6 ani;
b) 17.11 ani - 25 ani;
c) 2 ani - 16 ani;
d) 2.6 ani - 17.11 ani.
7. Testele de dexteritate măsoară:
a) aptitudinea verbală, spaţială, numerică, flexibilitatea,
rigiditatea, coordonarea;
b) coordonarea, viteza, înţelegerea, spontaneitatea;

119
 c) precizia, rapiditatea, corectitudinea, cadenţa şi ritmul
execuţiei
d) abilităţile vizual spaţiale, îndemânarea, reprezentarea
spaţială, înţelegera
tehnică;
8. Temele endopsihice din unele povestiri T.A.T. se referă la:
a) tendinţele inacceptabile, refulate, conflictuale sau rău
integrate de subiect;
b) tendinţele feminine sau masculine exprimate de
subiecti de sex masculin,
respectiv feminin;
c) identificarea subiectului cu mai puţini eroi;
d) identificarea subiectului cu doi eroi care au convingeri
opuse.
9. Unul dintre cele două postulate fundamentale ale interpretării
T.A.T. afirmă că:
a) stările interne atribuite eroului aparţin de fapt
subiectului investigat
b) stratul profund al personalităţii conţine tendinţele
inconştiente, refulate;
c) nu întotdeauna variabilele puternice sau slabe sunt la
fel de puternice sau slabe
în comportamentul real al subiectului;
d) Fiecare personaj exprimă un aspect distinct al
personalităţii
investigate;

120
10. Analiza de conţinut a povestioarelor T.A.T. constă în:
a) evaluarea limbajului, tonului, absenţei unor faze ale
povestirii;
b) analiza părţilor de vorbire frecvent utilizate în
povestiri de către subiect,
evaluarea lungimii povestirilor;
c) identificarea eroilor povestirilor, a temelor,
mobilurilor, tendinţelor şi
sentimentelor eroilor.
d) raportarea cotelor brute la etaloane în cinci clase;
11. Tipul de rezonanţă intimă la testul Rorschach exprimă:
a) punctajul răspunsurilor intermaculare raportat la
punctajul răspunsurilor clar-
obscure;
b) proporţia de răspunsuri banale raportată la proporţia
răspunsurilor originale;
c) raportul dintre punctajul răspunsurilor kinestezice şi
punctajul răspunsurilor
culoare
d) An să fie mai mic decât A;
12. Succesiunea modurilor de aprehensiune la testul Rorschach
se referă la:
a) ordinea modurilor de cuprindere într-un protocol.
b) ordinea de apariţie a determinanţilor într-un protocol;
c) ordinea modurilor de aprehensiune la prima, a şasea şi
a zecea planşă, pentru a

121
 putea pune în evidenţă eventualele şocuri culoare;
d) ordinea de apariţie într-un protocol a răspunsurilor
clar-obscure şi
intermaculare;
13. Un subiect cu inteligenţă medie poate obţine la Rorschach
un F+% de:
a) 60 -70%;
b) 40 - 70%;
c) 80 - 100%;
d) 80 - 95%.
14. A% într-un protocol normal este de obicei:
a) mai mare de 60%;
b) mai mare de 40%;
c) mai mic de 50%.
d) mai mic de 25%;
15. Chestionarul 16PF operează cu 16 factori de personalitate
primari şi cu 4 facori secundari. Care variantă conţine factorii
secundari ?
a) ciclotimie-schizotimie, dominanţă-supunere,
conservatorism-radicalism,
timiditate- îndrăzneală;
b) adaptare-anxietate, introversie-extraversie,
emotivitate-calm,
supunere.independenţă.
c) A, B, C, D, E;
d) L, M, N, O;

122
16. Factorul G din 16 PF investighează:
a) forţa supraeului
b) maturitatea eului (predispoziţia la tulburări nevrotice);
c) insecuritatea socială;
d) conştiinţa de sine;
17. Anxietatea măsurată cu ''Foaia de autoanaliză'' a lui R.B.
Cattell este, în concepţia autorului:
a) un facor primar;
b) un factor sursă;
c) un factor secundar.
d) un factor obţinut prin analiză factorială;
18. Factorii cuprinşi în '' Foaia de autoanaliză'' (Cherstionarul de
anxietate- R.B. Cattell) sunt:
a) Q3, C, L, O, Q4
b) Q1, Q2, Q3, Q4;
c) H, L, M, J, D;
19. H.S.P.Q operează cu următorii factorii care nu se regăsesc în
16 PF:
a) Q1, L;
b) D, J.
c) Q3, Q4;
d) A, C;
20. Cattell nu a constatat modificări datorate vârstei sau sexului
la următorii factori:
a) C, G.
b) O, J;

123
 c) D, J;
d) H, I;
21. Chestionarul EPI elaborat de Eysenck este format din
următoarele scale:
a) minciună, ciclotimie-schizorimie, psihoticism,
introvesie-extraversie;
b) psihoticism, intro-extraversie, nevrotism, minciună;
c) intro-extroversie, instabilitate emoţională, minciună
d) conservatorism-radicalism, deschidere la noi
experienţe, conştiinciozitate;

22. Chestionarul EPI:

a) are două forme paralele a câte 57 de itemi, fiecare.
b) are o singură formă cu 57 de itemi;
c) are două forme paralele totalizând, al un loc, 57 de
itemi;
d) are o singură formă de 75 de itemi;
23. Unul dintre principiile interpretative ale chestionarului
Guilford-Zimmerman afirmă că:
a) notele mari au semnificaţie pozitivă iar notele mici au
semnificaţie negativă;
b) notele foarte mari nu au o semnificaţie neapărat
pozitivă dar notele mici sunt
indiciul unor aspecte negative.
c) notele brute tebuie transformate în note ''T'';
d) trebuie realizate profiluri diferite, separat, pe sexe.

124
24. Chestionarul Guilford-Zimmerman are:
a) 240 de itemi alocaţi unui număr de 10 factori şi trei
modalităţi de răspuns;
b) 300 de itemi alocaţi unui număr de 15 factori şi două
modalităţi de răspuns;
c) 240 de itemi alocaţi la 10 factori şi două modalităţi de
răspuns;
d) 300 de itemi alocaţi la 10 factori şi trei modalităţi de
răspuns.
25. ''Vizibilitatea'' itemilor este acea limită a chestionarelor care
înseamnă:
a) variabilitatea mare a comportamentelor măsurate;
b) sensul întrebărilor depinde de starea de intenţionalitate
a subiectului;
c) intuirea de către subiect a răspunsului favorabil.
d) utilizarea dublei negaţii în formularea itemilor;
26. Metoda intuitivă sau raţională de construcţie a chestionarelor
de personalitate se referă la:
a) alegerea itemilor pa baza experienţei ştiinţifice şi a
culturii psihologului.
b) alegerea itemilor pe baza unor studii statistice;
c) alegerea itemilor de către un grup de judecători care
utilizezază persoane ''ţintă'';
d) alegerea itemilor prin utilizarea distinctă a diferitelor
părţi de vorbire:
substantive, adjective, adverbe, verbe.

125
27. M.M.P.I. are următoarele scări de validare:
a) Hs, Hy, D şi Pd;
b) ?, L, K, F.
c) Gi, Cm, Wb, K;
d) Cm, Wb, L, F;
28. M.M.P.I. este format din:
a) 480 de întrebări alocate la 10 scări clinice şi 4 de
control;
b) 212 întrebări alocate la 8 scări clinice şi 3 de control;
c) 300 de întrebări alocate la 9 scări clinice şi 4 de
control;
d) 550 de întrebări alocate la 9 scări clinice şi 4 de
control.
29. Scările suplimentare ale chestionarului FPI sunt:
a) extraversie, labilitate emoţională, masculinitate.
b) dominare, sociabilitate, emotivitate;
c) nervozitate, depresivitate, labilitate;
d) calm, inhibiţie, dominare;
30. Chestionarul Freiburg se caracterizează prin:
a) lipsa corelaţiilor semnificative între factorii săi;
b) corelaţii ridicate între factorii săi.
c) corelaţii mici între notele mici şi corelaţii înalte între
factorii la care se obţin
note ridicate;
d) independenţa celor 12 factori;
31. Vectorul eului în sistemul pulsional elaborat de Szondi este:

126
 a) vectorul sexual;
b) vectorul paroximal;
c) vectorul schizoform
d) vectorul circular;
32. Proba (experimentul) asociaţiei factoriale la testul Szondi
constă în:
a) a răspunde cu primele cuvinte care îi vin în minte
subiectului la auzul cuvintelor
inductoare, după o procedură asemănătoare cu acea
dezvoltată de Jung;
b) analiza factorială a formulelor pulsionale determinate
într-un lot de subiecţi;
c) realizarea de către subiect a unor povestiri pe baza
fotografiilor desemnate ca
fiind cele mai simpatice, respectiv cele mai antipatice.
d) Controlul reacţiilor afective prin efectul galvano-
cutanat determinat de
prezentarea fotografiilor la care subiectul a manifestat
rezistenţă în privinţa
formulării alegerilor, respectiv respingerilor.
33. Reacţia plină la testul Szondi semnifică:
a) factorul pulsional în care subiectul este cel mai
încărcat.
b) calmul ce urmează descărcării pulsionale;
c) ambivalenţa subiectului faţă de exigenţa sa pulsională;
d) preludiul unei descărcări pulsionale iminente;

127
34. O reacţie (tendinţă) pozitivă la testul Szondi constă în
alegerea de către subiect, la acelaşi factor pulsional, :
a) a cel puţin două fotografii simpatice şI cel puţin două
antipatice;
b) a cel mult două fotografii simpatice şI cel puţin două
antipatice;
c) cel puţin două simpatice şI cel mult una antipatică.
d) cel mult una simpatică şi cel mult una antipatică;
35. Conceptele populare cu care operează C.P.I. sunt definite de
H. Gough drept:
a) conceptele unei teorii formale asemănătoare cu teoriile
lui R.B. Cattell, J.
Eysenck sau Guilford;
b) factori obţinuţi prin analiză factorială;
c) tipuri psihologice asemănătoare acelora elaborate de
Pavlov, Viola, Pende,
Berger, Freud, Sheldon, Kretschmer, ş.a.;
d) termeni utilizaţi în atribuirile receproce, comuni unor
diverse culturi.
36. Cele 18 dimensiuni ale variantei CPI din 1972 sunt grupate
în patru categorii care
poartă denumirile:
a) (1) flexibilitatea, (2) competenţa, (3) autoritatea, (4)
submisivitatea;
b) (1) competenţă interpersonală, (2) maturitatea şI
integrarea, (3) potenţialul de

128
 realizare personală, (4) stilul personal.
c) (1) sănătate mentală, (2) eficacitate interpersonală, (3)
delicvenţă, (4) reuşită
academică;
d) (1) nevrotism, (2) extraversie, (3) deschidere la noi
experienţe, (4) agreabilitate;
37. În chestionarul MMPI dintre răspunsurile ''adevărat'' şi ''
fals'' date de subiect sunt diagnostice şI deci sunt valorificate
acelea care:
a) sunt mai frecvente în eşantionul normativ;
b) sunt mai rare în eşantionul normativ.
c) apar cel mai des în protocolul subiectului investigat;
d) apar cel mai rar în protocolul subiectului investigat;
38. Scara ''Hipomanie'' a MMPI măsoară:
a) hiperactivismul în gândire şI acţiune.
b) gravitatea tulburării de tip maniacal;
c) nivelul de inteligenţă al hipomaniacilor;
d) nivelul de sugestibilitate al hipomaniacilor;
39. Care dintre următoarele situaţii conţine numai personalităţi
accentuate evaluate cu chestionarul Smiescheck?
a) anxietatea, ascendenţa, obiectivitatea;
b) hipertimia, echilibrul emoţional, toleranţa;
c) comunalitatea, responsabilitatea ciclotimia;
d) exaltarea, anxietatea, emotivitatea.
40. Prin tehnica Psyhoraterului subiecţii sunt clasificaţi în:
a) trei categorii, adică nevroze, psihopatii, psihoze;

129
 b) trei categorii, adică normal, fragil, patologic.
c) patru categorii, adică boli sexuale, paroxistice,
schizoforme, maniaco-depresive.
d) patru categorii, adică, mincinoşi, nevrozaţi, extro-
introvertiţi, psihotici;

130