Sunteți pe pagina 1din 72

13.

Sisteme de transmisiune cu modulaţia


digitală binară
13.1. Generalităţi. Tipuri de modulaţie utilizate
în transmisiuni de date

În cazurile în care mediul de transmisiune este de tip trece


bandă se impune translatarea spectrului de frecvenţe al semnalelor
de date din banda de bază care începe de la frecvenţa f = 0 în
banda utilizabilă a acestui mediu. Translatarea spectrului se
realizează prin modularea unui purtător sinusoidal.
Alegerea tipului de modulaţie depinde de caracteristicile
suportului de transmisiune (în primul rând lărgimea benzii de
frecvenţe utilizabile), viteza de transmisiune, protecţia faţă de
zgomot, eficienţa utilizării benzii de frecvenţe, complexitatea
echipamentului necesar etc. Se utilizează toate metodele clasice:
modulaţia în amplitudine MA, modulaţia în frecvenţă MF,
modulaţia în fază MP, modulaţia mixtă în diferite variante.
Semnalul modulator nefiltrat în banda de bază are
spectrul larg (teoretic infinit). Pentru a limita spectrul
semnalului modulat poate fi utilizat un filtru trece jos (FTJ)
înainte de modulaţia (fig13.1,a) sau un filtru trece-bandă
(FTB) după modulaţia (fig.13.1,b).
Semnal de Semnal
date în banda modulat
a)
de bază
FTJ Mod

b)
Semnal de Semnal
date modulat
Mod FTB

Fig .13.1

3
Din punct de vedere al utilizării eficiente a benzii de
frecvenţe, măsurate în biţi/s/Hz, ierarhia tipurilor de modulaţie, în
ordine crescătoare a eficienţei este: modulaţia de frecvenţă (MF),
modulaţia de fază (MP) şi modulaţia de amplitudine cu două benzi
laterale (MA-BLD), modulaţia de amplitudine cu banda laterală
reziduală (MA-BLR), modulaţia de amplitudine cu banda laterală
unică (MA-BLU), modulaţia de amplitudine în cuadratură (MAQ).
Complexitatea echipamentului creşte în aceeaşi ordine,
aşa încât, ţinând seama de faptul că lărgimea benzii de
frecvenţe necesare este direct proporţională cu viteza de
transmitere a datelor, pentru un canal dat se alege tipul de
modulaţie care necesită echipamentul cel mai simplu la
viteza dorită şi nu necesită o bandă de frecvenţe mai mare
decât cea a canalului.
Astfel pe circuitul telefonic vocal, suportul cel mai
utilizabil pentru transmisiuni de date, banda de frecvenţe
utilizabilă este 300-3400 Hz, se recomandă următoarele
tipuri de modulaţie, în funcţie de debitul binar. Pentru rata
de bit până la 1200 bit/s se recomandă MF care necesită
echipamentul cel mai simplu. Pentru vitezele între 1200 bit/s
şi 4800 bit/s este recomandată MP pentru că MF necesită
banda mai largă decât cea a canalului telefonic iar
echipamentul pentru modemuri MP este mai ieftin decât cel
pentru modemuri MA. Modulaţia de amplitudine este cea
mai eficientă din punct de vedere al utilizării benzii de
frecvenţe a canalului şi de aceea se utilizează în varianta de
modulaţie de amplitudine în cuadratură la vitezele cele mai
mari pentru canalul telefonic vocal (până la 56 kbit/s).
Pentru transmisie de date pe canalele de bandă largă
(legătură în grup primar, banda 60÷108 kHz) se recomandă
MA-BLU pentru vitezele de la 48 kb/s până la 168 kb/s.
În transmisiunile de date pe liniile de radiorelee
(terestre şi satelit) ce permit viteza de transmisie foarte mare
(Gbit/s) se utilizează, de obicei, MP şi MAQ.

4
În afara de clasificarea metodelor de modulaţie bazată
pe tipul parametrului modulat (amplitudine, frecvenţă sau
fază) se disting categorii de modulaţie reieşind din numărul
de stări M ale parametrului modulat: modulaţia binară (M=2)
şi modulaţia multinivel (M>2) sau M-ară.
În metodele de demodulaţie se disting cele coerente şi
necoerente.
Modulatoarele (şi demodulatoarele coerente) pot fi
implementate cu dispozitive de produs (modulatoare
echilibrate) utilizate pentru a înmulţi o purtătoare
sinusoidală cu semnalul digital în banda de bază (semnal
modulator) (vezi fig.13.2).

Date în banda
Semnal modulat
de bază

Purtătoare
sinusoidală
Fig.13.2

Formele semnalelor cu modulaţia binară MA-2, MP-2, MF-2


pentru un semnal modulator b(t) sunt prezentate în fig.13.3.

13.2. Metode de formare a semnalelor


cu modulaţia binară

În fig.13.3 au fost prezentate formele tipice ale


semnalelor cu modulaţia binară MA-2, MP-2, MF-2.
Schemele funcţionale ale modulatoarelor care efectuează
formarea acestor semnale pot fi obţinute ca nişte cazuri
particulare din schema generală de sinteză a semnalelor dată

5
în cap.12. La modulaţia binară (M=2) se formează două
semnale: S 1 (t) şi S 2 (t). Semnalul S 1 (t) se emite la
transmiterea simbolului binar „1”, iar semnalul S 2 (t) - la
transmiterea simbolului „0”.

unipolar polar

b(t)
1 0 1 0 1 0 1(U x1 >U
Tb  1 t )
R x2

t
S(t)
MA-2

t
S(t)
MP-2

t
S(t)
MF-2

Fig.13.3

6
La modulaţia binară de amplitudine MA-2 (denumirea
engleză-binary amplitude shift keying (ASK), sau „on-off”-
keying (OOK)) semnalele formate au forma:
„1”  S 1 (t)=Acos ω c t, 0  t  T
„0”  S 2 (t)=0, 0  t  T ,
unde A este amplitudinea semnalului sinusoidal S1 (t) ; c
frecvenţa purtătoare. Simbolului binar „0” îi corespunde
pauza de durata T a simbolului binar, adică lipsa semnalului
emis.
Puterea medie a semnalului S1 (t) este egală cu A 2T/2
(aici şi mai departe se presupune că S(t) este o tensiune pe
rezistenţa normată de 1 Ω). Energia semnalului S1 (t) pentru
un bit este Eb1  A T/2 . Ţinând cont că la transmiterea
2

simbolului „0” semnal nu se emite şi presupunând că


simbolurile 1şi 0 sunt echiprobabile rezultă că energia medie
a semnalului pe un bit Ebm  Eb1 /2  A 2T/4 .
Pentru reprezentarea vectorială semnalele formate pot
fi scrise sub forma
2E b 2
S1 ( t )  cos c t  Eb 1 (t ); 1 (t )  cos c t;
T T
S 2 ( t )  0; Eb  Eb1  A 2T / 2,
din care rezultă forma vectorială prezentată în fig.13.4.

S1=
S2
1
0

d=
b)
Fig.13.4

7
În fig.13.5,a este dată schema funcţională de formare a
semnalelor MA-2 , iar în fig.13.5,b - o altă variantă pentru
aceeaşi schemă, cu amplitudinea purtătoarei normate la 1.
O variantă alternativă pentru formarea oscilaţiei MA-2
este utilizarea unui comutator (cheii electronice) comandat
de semnal modulator binar (vezi fig.13.6).

A b(t) Sm  t 
Si S i (t) 0

1  t  cos0 ( t )
a) b)
Fig.13.5
Acosω c t
„1”
~ FTB

„0”

b(t)

„0”
Fig.13.6

Filtrul trece bandă (FTB) la ieşirea modulatorului


limitează lărgimea spectrului modulat pentru a minimiza
banda de frecvenţă ocupată de semnal MA-2 emis. Aceeaşi
limitare a spectrului cu FTB poate fi făcută în schema cu
modulator de produs MA-2 prezentat în fig.13.5. În unele

8
cazuri, când banda relativă a filtrului B/ƒ c este foarte mică şi
realizarea practică FTB devine dificilă se recomandă
limitarea spectrului semnalului MA-2 prin limitarea
spectrului semnalului modulator cu filtru trece jos (FTJ)
(fig.13.7).

MA-2
FTJ

cosω c t
~
Fig.13.7

Spectrul semnalului MA-2 nefiltrat se descrie prin


expresia (13.1), prezentată grafic în fig.13.8.
2
A 2T  sin (f  fc )T  A 2T
S(f)     sin c 2  (f  fc )T . (13.1)
8  (f  fc )T  8
S(f)

f c -1/T fc f c +1/T

Fig.13.8
9
Banda de frecvenţă ocupată de semnal MA-2 nefiltrat
poate fi estimată aproximativ ca banda între primele două
zerouri
B MA-2 =2/T, (13.2)
unde T este durata simbolului binar. Dacă se foloseşte
filtrarea semnalului cu caracteristica de tip cosinus ridicat,
atunci banda ocupată poate fi estimată cu relaţia
B MA-2 =(1+α)/T , (13.3)
unde   0  1 .
Tipul de modulaţie considerat mai sus se numeşte
modulaţia de amplitudine cu banda laterală dublă (MA-
BLD) întrucât spectrul conţine două benzi laterale purtînd
aceeaşi informaţie. Deaceea una din benzile laterale poate fi
suprimată formând varianta de modulaţie MA cu banda
laterală unică (MA–BLU) care necesită banda canalului de
două ori mai mică.
La modulaţia de fază binară MP–2 (binary PSK– phase
shift keying) informaţia transmisă se conţine în valorile
instantanee ale fazei purtătoarei modulate conform regulii:
„1”  A cos c t  S1  t  , 0tT

„0”  Acos c t      A cos c t  S 2  t  , 0  t  T.

Energia semnalului pe un interval de bit este


A 2T
Eb  .
2
Pentru reprezentarea vectorială semnalele S 1 (t) şi S 2 (t)
pot fi rescrise sub forma
2E b 2
S1 ( t )  cos ct  Eb 1 (t ); 1 (t )  cosct;
T T
2Eb
S 2 (t )   cos c t   Eb 1 (t ),
T
sau
S 1 (t)=S 1  1 (t); S 2 (t)=S 2  1 (t),

10
unde S1  Eb ; S 2   Eb .
Reprezentarea grafică este ilustrată în fig.13.9.

d=2
Si S i (t) , i=1,2
S2 S1 1
 1 (t)
Fig.13.9
Fig.13.10
În fig.13.10 este prezentată schema funcţională de
formare a semnalului MP–2 ca un caz particular al schemei
generale de sinteza semnalelor pe baza funcţiilor de bază.
Schema modulatorului bazat pe acest principiu cu prefiltrare
prealabilă în FTJ este arătată în fig.13.11.
Schema este identică cu cea pentru modulator MA–2
(fig.13.7) cu o deosebire că la modulaţia MP–2 semnal
modulator b(t) este polar (A). Limitarea spectrului în
această schemă poate fi efectuată şi cu FTB la ieşirea
modulatorului.
În fig.13.12 este prezentată altă schemă posibilă a
modulatorului bazată pe utilizarea comutatorului comandat de
semnal modulator b(t) şi postfiltrare cu FTB. Spectrul semnalului
MP–2 are aceeaşi formă ca şi pentru semnalul MA–2 (fig.13.8), iar
banda de frecvenţe ocupată poate fi estimată cu relaţiile identice cu
(13.2) şi (13.3).
b(t) S MP (t)
FTJ

cos  c  t 
cos  c  t  Fig.13.11
S MP (t)
FTB
 cos c  t 

invertor 11
b(t)
Fig.13.12
La modulaţia binară în frecvenţă MF–2 (binary FSK–
frequency shift keying) informaţia transmisă se conţine în
frecvenţa oscilaţiei emise conform regulii
„1”  S1  t   A cos 1t;
„0”  S 2  t   A cos  2 t .
Semnalele S 1 (t) şi S 2 (t) pot fi luate ortogonale dacă
frecvenţele  1 şi  2 satisfac condiţia
( 1 – 2 )T=K , K=1,2,...
Pentru reprezentarea vectorială S 1 (t) şi S 2 (t) pot fi
exprimate sub forma
2
S1 ( t )  E b  1 ( t ) ; 1 ( t )  cos(mb t);
T
2
S 2 (t )  Eb  2 ( t ) ;  2 ( t )  cos(nb t),
T
unde: b  2 / T ;T - durata unui interval elementar de bit; m
şi n – prezintă numere întreji.
Reprezentarea vectorială a semnalelor ortogonale S 1 (t)
şi S 2 (t) este arătată în fig.13.13.
Schema funcţională pentru formarea semnalului MF–2 este
arătată în fig.13.14. Semnalul MF–2 poate fi generat prin
comutarea dintre două oscilatoare
2 acordate la frecvenţele  1 şi  2
(fig.13.15) sub dirijarea semnalului binar de date.
d=
Eb

12E S1 1
b
Fig.13.13
Date
binare(1,0)  1 (t) MF–2

Invertor
(0,1)
 2 (t)
Fig.13.14

cos 1 t

MF–2
FTB
cos 2 t

Date binare

Fig.13.15

OCT
MF–2
FTB
Date binare
13
Fig.13.16
Ţinând cont că oscilatoarele sunt independente, sunt
posibile salturi de fază la trecerea de la un simbol la altul.
Orice discontinuitate de fază conduce la lărgirea nedorită a
spectrului semnalului MF–2.
Acest neajuns se elimină în schema modulatorului
bazat pe utilizarea unui oscilator comandat în tensiune
(OCT) arătat în fig.13.16, având caracteristica frecvenţă–
tensiune de comandă arătată în fig.13.17,a.

f f

f2

f1 f1 f2
V
V1 V2
B MF–2
Fig.13.17,a Fig.13.17,b
Spectrul semnalului MF–2 poate fi găsit aproximativ ca
suprapunerea spectrelor semnalelor MA–2 cu frecvenţele
purtătoare f 1 şi f 2 (fig.13.17,b). Banda de frecvenţă ocupată
de semnal MF–2 poate fi estimată din relaţia
2
B MF  2  f  , (13.4)
T
unde deviaţia f  f 2  f1 se alege, de obicei, din condiţia
f   0,5  2  / T .
Cazul f = 0,5/T cu deviaţia minimă (MSK–minimum
shift keying) asigură spectrul cel mai îngust descris prin
relaţia

14
2
16A 2T  cos 2(f  f0 )T  f1  f 2
G(f )MSK    , f0  .
 2
 16(f  f0 ) T  1 
2 2
2
La filtrarea semnalelor cu caracteristica filtrării de tip
cosinus ridicat banda spectrului ocupată de semnal modulat
poate fi estimată din relaţia
B MF  2   2    / T . (13.4a)
Modulaţia MSK şi modalitatea ei GMSK pot fi tratate
cu variantele modulaţiei OQPSK şi vor fi discutate mai
detaliat în capitolul 14.

13.3. Receptoare optimale pentru semnale cu


modulaţia binară

În fig.13.18 este prezentată o schemă-bloc simplificată


a unui lanţ de transmisiune digitală.

 b i  Emiţător Si  t 
(modulator)
Mediu de
propagare
r t  Receptor
(demodulator)
b̂ 
i
(canal)

n t 
perturbaţii
Fig.13.18
Problema constă în transmiterea secvenţei binare {b i } la
ieşirea lanţului. La fiecare interval elementar de bit T
modulatorul formează un semnal S i (t) cu durata T în
conformitate cu simbol binar b i aplicat şi tip de modulaţie
utilizat.
Pe parcursul transmiterii semnalului S i (t) prin mediu de
propagare, numit mai departe ca canal, semnalul util se
distorsionează din cauza imperfecţiunilor canalului şi
perturbaţiilor (zgomotelor) ce afectează semnalul. De aceea,

15
semnalul r(t) la intrarea receptorului diferă de cel transmis
S i (t).
Pentru simplificarea analizei se consideră următoarele
ipoteze:
– zgomotul introdus pe canal n(t) este aditiv, gaussian
alb, cu densitatea spectrală de putere N 0 /2 pentru
întregul domeniul de frecvenţă f(-,);
– la recepţia se presupun cunoscute durata de simbol T,
precum frecvenţa şi faza purtătoarei;
– nu există limitare de bandă.
Sistemele reale de transmisiunii digitale se depărtează de cele
de mai sus, în sensul că:
– nu se cunoaşte exact la recepţie frecvenţa şi faza
purtătoarei;
– refacerea tactului la recepţie nu este perfectă;
– zgomotul poate să nu respecte toate ipotezele;
– canalul poate introduce limitări de bandă, distorsionând
semnalul transmis;
– pot apărea neliniarităţi ale canalului.
Pe baza prelucrării semnalului recepţionat r(t)
r  t   S i  t   n t  , 0  t  T
pe intervalul de observare T receptorul trebuie să decidă
care din semnale posibile S 1 (t) sau S 2 (t) a fost recepţionat şi,
respectiv, care din simbolurile binare b i („1” sau „0”) a fost
transmis. Aceasta este o problemă clasică a teoriei de
comunicaţii – problema de identificare a semnalului. Dacă
unul din semnale este identic egal cu zero, atunci avem un
caz particular al problemei de identificare – problema de
descoperire sau detecţie a semnalului ce constă în
determinarea prezenţei sau absenţei unui semnal alterat de
zgomot (detecţia binară).

13.3.1. Algoritme optimale de recepţie

16
Algoritme de recepţie se numesc optimale dacă ele
minimizează probabilitate de creare a simbolului p e . După
cum am arătat în capitolul 12 aceasta are loc atunci când
decizia despre simbolul transmis se ia pe baza criteriului de
verosimilitatea maximă
T 2

min   r  t   S i  t   dt , i  1,2,..., M . (13.5)


i
0

Pentru cazul binar (M=2) el poate fi prezentat sub forma


T
 
b b
      0.5 E1  E 2  ,
1 2

0 r t S  t dt 
 
(13.5,a)
T

unde S   t   S1  t   S 2  t  este semnal diferenţă; Ei   S i  t  dt


2

- energia semnalului S i  t  pe intervalul T.


Schema demodulatorului ce realizează algoritmul
(13.5,a) este prezentată în fig. 13.19.


r(t) U(T) 1
(U>U p )
DD
tact
0
(U<U p )
SINCRO U p =(E 1 –E 2 )/2

S  t  Fig.13.19
Decizia despre simbolul transmis se ia în blocul DD
(dispoziţii de decizie) pe baza comparării tensiunii U(T) la
ieşirea integratorului la sfârşitul intervalului de simbol T cu
tensiunea de prag U p  0.5 E1  E 2  . Pentru semnale cu
energia egală E1  E 2 (semnale cu pauza activă) U p  0 .
Realizarea algoritmului de recepţie optimală necesită
formarea la recepţie a semnalelor de referinţă S1  t  şi S 2  t 
identice şi sincronizate în timp cu cele transmise. Pentru
17
aceasta se utilizează circuite speciale de formare a
semnalelor de referinţa. Bloc de sincronizare extrage
informaţia de sincronizare din semnalul recepţionat r  t  şi
formează semnale de comandă necesare pentru funcţionare
corectă a demodulatorului.
Din schemele generale prezentate mai sus pot fi
obţinute ca nişte cazuri particulare schemele funcţionale ale
demodulatoarelor optimale pentru tipuri concrete de
modulaţie MA-2,MP-2,MF-2.

13.3.2. Demodulatorul MA-2


1(U>Up)
Pentru MA-2 semnalul S (t)  Acos t , S  t    . De
1 c 2

aici rezultă că S   t   S1  t   A cos U(T


c t ; E  A T / 2, E  0 iar

2
1 2

)
U p  0.5E1  A T/4 şi algoritmul de decizie devine
2 DD

T SINCRO
b1 b 2 AT
0 r(t)cosctdt  (  ) 4
0(U<Up)
Up=AT/4
. (13.6)
cos c t
a)

Schema funcţională
U 1 (t) U 0 (t) a U
demodulatorului
(t) ce realizează
algoritmul Si(t) (13.6) este prezentată în fig.13.20,a. În
1

presupunere că 1) la intrarea receptorului se t aplică semnalul


r(t)=s 1 (t) fără zgomot fig.13.20,b) avem la ieşirea
dispozitivului de produs semnalul
U(t)
U x  A cos 2 c t  A / 2  AAT/2
/ 2* cos 2c t ,
Up
iar la ieşirea integratorului semnalul AT/4 t
2)t t
A A  A
u( t )   U x (  )d     cos 2 c  d  t .
0 0 
2 2  2
Up
3)
t
18
b)

Fig.13.20
Contribuţia la integrala componenţei A/2*cos2 c t la
sfârşitul intervalului de integrare T practic este neglijabilă
dacă  c T1. De aceea se poate considera că tensiunea U(t)
la ieşirea integratorului creşte liniar (fig.13.20,b(2)) şi la
sfârşitul intervalului de bit T atinge valoarea maximă
Up=AT/2. La momentul t=T se face eşantionarea semnalului

19
U(t), şi compararea cu tensiunea de prag Up=AT/4, pentru a
lua decizia despre simbolul transmis şi anularea tensiunii la
ieşirea integratorului pentru a prelucra semnalul pe
următorul interval. Bineînţeles că dacă semnal util S i (t) este
amestecat cu zgomot, r(t)=S i (t)+n(t), atunci tensiunea U(t)
la ieşirea integratorului tot va conţine o componentă de
zgomot (fig.13.20,b(3)) ce poate provoca o decizie eronată
despre simbolul recepţionat b i .
La transmiterea simbolului b 2 =0 semnalul S 2 (t)=0 şi
în lipsa zgomotului tensiunea U(T)=0.Tensiunea de prag
optimală Up=AT/4 se alege la mijlocul intervalului între
U 1 =AT/2 şi U 0 =0. Aceasta înseamnă că la variaţia
amplitudinii A semnalului legată, spre exemplu, cu variaţiile
condiţiilor de propagare nivelul de prag trebuie reglat
automat. Aceasta este unul din neajunsurile sistemului cu
modulaţia MA-2.
La analiza funcţionării demodulatorului făcută mai
sus s-a presupus că semnalul de referinţă cos c t are aceeaşi
frecvenţa şi faza ca semnalul sosit S 1 (t)=Acos c t (aşa
semnale se numesc coerente). Vom estima influenţa
defazajului  a semnalului de referinţă cos( c t+). În acest
caz semnalul la ieşirea multiplicatorului(mixerului) este
U x (t )  A cos c t cos(c t  )  ( A / 2) cos   ( A / 2) cos(2c   )
,
iar tensiunea integratorului (în lipsa zgomotului ) la
momentul T devine U1 (T)  A(T/2)cos , adică se
micşorează cu factorul cos  1 . Aceasta este echivalentă cu
micşorarea energiei E 1 a semnalului util pe intervalul T şi,
respectiv, raportului semnal/zgomot la ieşirea integratorului
cu factorul cos 2 . Pentru compensarea acestui efect negativ
ar fi necesară creşterea puterii semnalului emis. La creşterea
defazajului până la   900 funcţionarea sistemului devine
imposibilă. Reieşind din condiţia că scăderea raportului S/Z
din cauza defazajului  este nu mai mult de
20
1  2dB(cos 2  0.8  0.9) rezultă că defazaj nu trebuie să
depăşească valoarea   10  200 .

13.3.3. Demodulatorul MP-2

Pentru modulaţia de fază MP-2 semnalele emise sunt


S1 (t)  Acosc t şi S 2 (t)  Acos(c t   )   A cos c t . De
aici rezultă că semnalul diferenţa
   
S  (t)  S1 t - S 2 t  2Acosc t ,
E1  E2  A 2T/2, U p  0,5(E1 - E 2 )  0 iar algoritmul de decizie
devine
T b1 b 2
r (t) cos ct  (  )0 . (13.7)

0
Schema funcţională a demodulatorului ce realizează
acest algoritm este aceeaşi ca şi pentru MA-2 dată în
fig.13.20, doar cu o deosebire că tensiunea de prag pentru
MP-2 U p  0 .
În acelaşi mod poate fi făcută analiza funcţionării
demodulatorului MP-2. În fig.13.21 sunt arătate graficele
semnalelor la intrarea demodulatorului şi la ieşirea
integratorului ce ilustrează procedura de luarea deciziei
despre simbolul transmis:
1) semnalul de intrare fără zgomot;
2) semnalul la ieşirea integratorului (în lipsa zgomotului);
3) semnalul la ieşirea integratorului (în prezenţa
zgomotului).
Analiza diagramelor temporale, prezentate în
fig.13.21, indică destul de clar că sistemul de transmisiune
MP-2 este mai rezistent la perturbaţii decât cel cu MA-2 în
21
aceleaşi condiţii, întrucât o rezervă între tensiunea de prag şi
nivelul maxim de semnal util pentru MP-2 este de două ori
mai mare (AT/2 în loc de AT/4 pentru MA-2).
S 1 (t) S 2 (t) S 1 (t)

t
1)

AT/2
t
2)
-AT/2

t
3)
0 T 2T 3T

Fig.13.21

Ca şi pentru demodulatorul MA-2 aici este necesară


sincronizarea frecvenţei şi fazei semnalului de referinţă.
Modulaţia MP-2 are un neajuns esenţial legat cu posibilitate
de “funcţionare în negaţie”. Dacă faza semnalului de
referinţă va fi stabilită cu defazajul = atunci polarităţile
semnalelor la ieşirea integratorului vor fi schimbate şi toate
simboluri “1” transmise vor fi recepţionate ca “0” şi invers.

13.3.4. Demodulatorul MF-2

22
Ansamblul semnalelor pentru MF-2 este
S1 (t)  Acos1t şi S 2 (t)  Acos2t cu energii egale
E1  E 2  A 2 T/2 pentru care poate fi utilizat algoritmul

T b1 b 2 T

 r(t ) cos 1tdt  (  ) r(t ) cos  2tdt . (13.8)


o 0

Schema funcţională a demodulatorului coerent MF-2


este prezentată în fig.13.22
cos 1 t

U 1 (T)

r(t)
 1(U 1 >U 2
)

DD
Sincro 0(U 1 <U 2 )

 U 2 (T)

cos  2 t Fig.13.22

Schemele prezentate mai sus de demodulatoare


optimale ale semnalelor MA-2, MP-2, MF-2 necesită
formarea la recepţie a semnalelor de referinţă cu aceeaşi
frecvenţă şi fază ca şi semnal purtător. Astfel de metode de
recepţie ce folosesc informaţia despre faza iniţială a
semnalului purtător se numesc coerente. Aşadar
demodulatoare considerate mai sus sunt coerente. Ţinând
23
cont că elementul de bază al schemelor de realizare a
demodulatoarelor prezentate mai sus este corelator ele se
mai numesc demodulatoare cu corelatoare.

13.3.5. Detectoare optimale cu filtre adaptate

Rezultatele identice cu cele pentru demodulatoare cu


corelatoare pot fi obţinute folosind demodulatoare cu aşa
numite filtre adaptate. Structura receptorului este ilustrată în
fig.13.23.
r(t) y(t)
h(t) DD

t = nT
TACT 
Fig.13.23
Pe durată unui interval de semnalizare T se transmite
unul din două semnale S 1 (t) sau S 2 (t) peste care se
suprapune zgomotul canalului n(t). Decizia se ia după
fiecare interval de semnalizare T. Receptorul este format
dintr-un filtru liniar, urmat de un circuit de eşantionare şi un
dispozitiv de decizie(detectorul de prag).Condiţiile iniţiale
ale filtrului sunt setate la zero la începutul fiecărui interval
de semnalizare T. Regula de decizie este următoarea: dacă
valoarea eşantionului la momentul T este mai mare decât
pragul , se decide că s-a transmis semnalul S 1 (t); în caz
contrar - S 2 (t).

Exemplul 1
FA pentru impuls sinusoidal rectangular
S(t)  Asin0t , 0  t  T ; S(t)  0 , t  0 , tT.

24
Dacă durata T conţine un număr impar de semiperioade
a oscilaţiei cu frecvenţa  0 , adică  0 T=(2n+1), atunci
funcţia pondere este
h 0 (t)=Asin 0 (T–t)=Asin[(2n+1)– 0 t]=Asin 0 t.
Aşa răspuns la impuls unitate poate fi realizat, cel
puţin aproximativ, cu structura arătată in fig.13.24, având un
circuit de rezonanţă cu pierderi mici .
(t)

0
T
T
a)

y(t)

b)
t T

2T
Fig.13.24

Dacă intervalul T încape un număr par de semiperioade


a oscilaţiei atunci în loc de scăzător se foloseşte un sumator.
La un număr neîntreg de semiperioade se mai adaugă un
defazor în serie cu linia de întârziere. Forma răspunsului la
impuls sinusoidal S(t) este arătată în fig.13.24,b.
Schemele funcţionale ale demodulatoarelor cu FA pot fi
obţinute din schemele corespunzătoare cu corelatoare
înlocuind corelatoarele cu FA. În fig. 13.25 este dată schema
demodulatorului cu FA pentru MA–2. Aceeaşi schemă poate
fi utilizată şi pentru MP–2, numai cu o deosebire că
tensiunea de prag U p =0 în acest caz. În fig.13.26 este
prezentată schema demodulatorului cu FA pentru MF–2.

25
La prima vedere schemele receptoarelor cu FA sunt mai
simple decât cele cu corelatoare pentru că nu necesită
formarea semnalelor de referinţă coerente. Însă aici este mai
ascuţită problema de abatere a momentelor de sondare. Din
fig.13.24,b rezultă că maximul răspunsului y(t) are loc exact
la momentul t=T iar la abaterea de la acest moment y(t)
scade brusc. De aceea sondarea trebuie făcută cu abaterea
t  T0  2 / 0 , pe când pentru corelatoare este admisibilă
abaterea t  T . De aceea din punct de vedere al
complexităţii de realizare tehnică aceste două tipuri de
demodulatoare coerente aproximativ sunt echivalente.
r(t)
FA 1
S 1 (t) DD 0

Sincro Up
Fig13.25
FA 1
S 1 (t)
r(t) 1
DD
Sincro
0

FA 2
S 2 (t)
Fig.13.26

13.4. Performanţele demodulatoarelor optimale

26
Performanţele demodulatoarelor se estimează cu
probabilitatea de eroare a simbolului recepţionat. Eroarea de
decizie apare atunci când simbolul b̂ estimat de
demodulator diferă de cel transmis în realitate b pe interval
de timp dat.
Semnalul la intrarea receptorului este
r(t)  S1 (t)  n(t), dacă s - a transmis S1  t ;
r t   S 2 (t)  n(t), dacă s - a transmis S 2  t 
După cum rezultă din teoria recepţiei optime discutate în
capitolul 12 probabilitatea de eroare se găseşte din relaţia
0 , 5 E  0 , 5 E 
1   Z2 
Pe   W( Z)dz   exp 2 dz 
 2 Z 
2  Z
2
 
(13.9a)
 U2
1 

2 
 e 2
du  Q( ),

Z
unde a fost făcută înlocuirea variabilei U ,
Z
N 0E
z  , iar parametrul  este
2
0,5E  E
  , (13.9b)
Z 2N 0

1
e
 U2 / 2
unde Q(x)  du prezintă funcţia complementară
2 X

a erorii asociate distribuţiei standard gaussiene. O evaluare


simplă pentru probabilitatea de eroare se poate face ţinând
seama de aproximaţia
1 2
Q( x )  e  x / 2 , dacă x>3.
2 x
Relaţia (13.9) prezentată sub forma

27
E
Pe  Q( ) (13.10)
2N 0
arată că rezistenţa la perturbaţii (probabilitatea de eroare ) la
valoare dată a intensităţii zgomotului N 0 depinde numai de
energia E  a semnalului diferenţă S   t 
T 2

E    S (t )  S ( t ) dt  d12
2
1 2 (13.11)
0

care este egală cu pătratul distanţei între vârfurile vectorilor


de semnale (puncte de semnale) în spaţiul Hilbert al
semnalelor. Rezistenţa la perturbaţii este cu atît mai mare
(probabilitatea de eroare este cu atât mai mică) cu cît mai
mare este distanţa d 12 între semnalele S 1 şi S 2
d
Pe  Q( 12 ) . (13.12)
2N 0
Pentru estimarea P e poate fi folosită nu numai funcţia
Q(x), ci şi alte funcţii speciale, de exemplu, erf(x), erfc(x)
etc.
Aplicaţie pentru diferite tipuri de modulaţie

Rezultatele obţinute în paragraful precedent vor fi aplicate


pentru o serie de metode specifice pentru transmisia binară.

Modulaţia de fază binară MP-2 (BPSK-binary


phase shift keying)
În acest caz se consideră
S1 (t)  Acosc t;
S 2  t    A cos c t;
S   t   2 A cos c t ,
iar E  din relaţia (13.11) este
T
E   d12
2
  ( 2A )2 cos 2 c tdt  2A 2T  4Eb ,
0

28
unde Eb  A T/2 reprezintă energia de bit. Probabilitatea de
2

eroare obţinută din relaţia (13.10)


2E b
Pe  Q( ) (13.13)
N0
este aceeaşi ca în cazul transmisiei cu semnale antipodale în banda
de bază.

Modulaţia în frecvenţă binară MF-2 (BFSK-binary


frequency shift keying)
În acest caz avem
S1 (t)  Acos1t ,
S 2  t    A cos  2t ,
T 2

E    S1 (t )  S 2 (t ) dt 
0
T T T
(13.14)
  S (t )dt   S (t )dt  2 S1 (t )S 2 (t )dt .
2
1
2
2
0 0 0

Frecvenţele purtătoare 1 şi  2 pentru MF-2 se


aleg, de obicei, din condiţiile de ortogonalitate.
T

 S (t )S
0
1 2 (t )  0 .

Presupunând că semnalele S 1 (t) şi S 2 (t) sunt


ortogonale obţinem din (13.14)
E  b 
unde Eb  A T/2 este energia de bit, iar probabilitatea de
2

eroare pentru MF-2 este


 Eb 
Pe  Q  
 (13.15)
 N 0 

Modulaţia în amplitudine binară MA-2


(ASK-amplitude shift keying)
Semnalele utilizate sunt:
29
S1 (t)  Acosc t ,
S 2  t   0.
Conform relaţiei (13.11) determinăm
T T
E   S (t )dt   A 2 cos 2 Ct  A 2T / 2  Eb .
2
1
0 0
Probabilitatea de eroare conform relaţiei (13.10) este
 Eb   
Pe  Q   Q Ebm  , (13.16)
  N 
 2N 0   0 

unde s-a notat prin E bm energia medie pe bit


1  A 2T  A 2T
Ebm    0    Eb 2 , (13.17)
2 2  4
ţinând cont că la transmisiuni MA-2 energia pe intervalele
de bit „0” nu se transmite. La transmisiuni MP-2 şi MF-2
(semnale cu pauza activă) Ebm  Eb .
Dacă vom introduce un parametru special h  Eb /N 0
2

care va estima raportul semnal/zgomot la intrarea


demodulatorului atunci probabilitatea de eroare pentru trei
tipuri de modulaţie binară se poate prezenta sub forma:

MP-2: Pe  Q
 2Eb 

Qh 2 ;
 
 N0 
 Eb 
MF-2: Pe  Q   Q(h );
 (13.18)
 N 0 

MA-2: Pe  Q
 Eb 
2 N
Qh 2 .
  
 0 
De aici rezultă că la aceeaşi probabilitate de eroare pe
trecerea de la MP-2 la MF-2 necesită creşterea puterii semnalului
de 2 ori (3 db) iar pentru MA-2 de 4 ori (6 db). Însă, dacă
comparaţia se face nu după puterea de vârf, ci după puterea medie
atunci MP-2 are un câştig energetic egal cu 2 (3 db) faţă de MF-2
30
şi MA-2. Aceste concluzii pot fi ilustrate prin reprezentarea
vectorială a semnalelor MP-2 (a), MF-2 (b), MA-2 (c) (fig.13.27).

d12  2 Eb S2

S2 S1
0 d 12  2 E b
Eb

Eb Eb S1 Eb
a) b)
S2
S1

d12  E b
În fig.13.27 în spaţiulFig.13.27
bidimensional sunt arătate
c)
vectorii semnalelor pentru modulaţia binară:
a) –MP-2 cu semnalele antipodale S 1 (t)=-S 2 (t);
T
 
S
2
E b 1 (t )dt;
0
b) –MF-2 cu semnale ortogonale
T T T

 S1 (t )S 2 (t )dt  0;  S1 (t )dt   S 2 (t )dt  Eb ;


2 2

0 0 0
c) –MA-2 cu semnale S 2 (t)=0, S 1 (t) cu energia
T
Eb   S12 (t )dt .
0
Analiza fig.13.27 indică că pătratul distanţei d 12 2 între
semnalele S 1 şi S 2 (egal cantitativ cu energia E  ) pentru
MP-2 este de 2 ori mai mare în raport cu MF-2 şi de 4 ori –
în raport cu MA-2. Aceasta confirmă concluzii făcute mai

31
sus despre prioritatea MP-2 în ceea ce priveşte rezistenţa la
perturbaţii.
Rezistenţa la perturbaţii pentru diferite sisteme de
modulaţie poate fi tratată şi din punct de vedere al
coeficientului de corelaţie între semnalele S 1 (t) şi S 2 (t).
Pentru semnale cu pauză activă sau, cu alte cuvinte cu
T T

energii egale E1   S (t )dt  E 2   S 2 (t )dt  Eb parametrul α


2 2
1
0 0
introdus în relaţia (13.9) pentru P e poate fi exprimat în
modul următor:
T 2
E 1
      S (t )  S (t ) dt 
2
1 2
2N 0 2N 0 0
(13.19)
2E b  1
T


2N 0
1  
Eb 0
S1 (t )S 2 (t )dt   h 2 (1  12 ),
 
T
Eb 1
Eb 0
unde h  ; 12 
2
S1 (t )S 2 (t )dt este coeficientul de
N0
corelaţie mutuală între semnalele S 1 (t) şi S 2 (t).
În acest caz probabilitatea de eroare P e poate fi găsită
din relaţia (13.10) sub forma
 E 
Pe  Q
 

  Q Eb (1  12 )   Q h 1  12 . (13.20)
   
 2N 0   N0 
Valorile parametrului ρ 12 se află în limitele  1  12  1 ,
unde ρ 12 =-1 are loc pentru semnale antipodale, de exemplu
MP-2, 12   are loc pentru semnale identice S 1 (t)=S 2 (t) la
care nu este posibilă transmiterea informaţiei. Pentru
semnale ortogonale 12  0 . De aici se obţin uşor relaţiile
(13.18). În fig.13.28 sunt prezentate graficele probabilităţii
de eroare P e în funcţie de raportul h 2  Eb /N 0 pentru trei
tipuri de modulaţie analizate şi metode optimale de recepţie
coerentă.

32
Aceste metode asigură în condiţii date cea mai mare
rezistenţă la perturbaţii, adică arată limita superioară ce nu
poate fi depăşită în nici un sistem real.
Pentru valorile h  3 probabilitatea P e poate fi
calculată aproximativ din relaţia
1   2h 2 
Pe  exp   , (13.21)
2h  2 
unde:   1 / 2 pentru MA-2 ;   1 pentru MF-2;  2
pentru MP-2.
Pe 1

10 -1
10 -2
10 -3
MP-2 MF-2 MA-2
10 -4
10 -5
10 -6 0 10 20
Eb
(db)
N0
Fig.13.28

13.5. Transmitere cu modulaţia diferenţială


de fază binară

Prin modulaţia de fază, informaţia (secvenţa datelor


d n ) este transpusă în secvenţa valorilor absolute ale fazelor
 n (modulaţia de fază absolută MPA). Valorile parametrului
modulat  pentru cazul binar sunt 0,  .

33
Transmiterea de date prin MP trebuie să fie sincronă,
modificarea parametrului modulat făcându-se la intervale
egale de timp T.
Reconstituirea secvenţei fazelor  n la recepţie
necesită un purtător local cu aceeaşi frecvenţa ca purtătorul
recepţionat şi având faza purtătorului nemodulat. Însă, în
practică faza purtătorului se extrage din semnalul recep-
ţionat prin efectuarea unor operaţii neliniare, de exemplu,
ridicare la pătrat a semnalului MP-2, urmate apoi de filtrarea
frecvenţei duble 2c şi divizarea ei cu 2. Din această cauză
obţinerea purtătorului nu este posibilă decât cu o
ambiguitate de fază cu  (pentru cazul binar). Aceasta
înseamnă că faza purtătorului restabilit în mod imprevizibil
poate lua orice valoare: fie 0, fie  . Dacă într-un moment
oarecare de timp faza purtătorului se va schimba cu  faţă de
valoarea necesară atunci toate simbolurile binare vor fi
înregistrate în negaţie ( 1  0, 0  1 ). Întrucât aceste salturi de
fază sunt imprevizibile, utilizarea sistemului MP-2 devine
problematică. Din acest motiv practic se preferă modulaţie
de fază diferenţială (MPD) la care informaţia este transpusă
nu în secvenţa valorilor absolute ale fazelor  n , ci în
secvenţa diferenţelor  n   n   n  1 ; uneori această
modulaţie de fază se mai numeşte modulaţie de fază relativă
(MPR).
Pentru modulaţia de fază obişnuită (absolută) datele
de informaţie determină valoarea absolută a fazei semnalului
modulat în raport cu faza purtătoarei nemodulate folosind,
de exemplu, regula
d n  “0”  S1  t   A cos c t , n  00
(13.22)
d n  “1”  S 2  t   A cos c t    ,  n  .
Poate fi folosită şi convenţia inversă
“0”    ; “1”    00 .

34
La modulaţia diferenţială datele de informaţie pe
intervalul dat n d n  determină faza semnalului modulat cu
regula
 n   n  1   n , (13.23)
unde  n este faza semnalului pe intervalul n,  n  1 – faza pe
intervalul precedent (n-1),  este modificaţia fazei  n pe
intervalul curent n referitor la faza  n  1 pe intervalul
precedent, sau, cu alte cuvinte, diferenţa fazelor
 n   n   n  1 .
La MPD binară diferenţa fazelor  poate lua două valori 0
sau  în funcţie de simbolul binar transmis, de exemplu, în
conformitate cu convenţia:
 
dn  “0”    00 , dn  “1”     1800 . (13.24)
Bineînţeles, poate fi luată şi convenţia inversă.
Pentru ilustrare este prezentată mai jos o secvenţă de
date d n şi fazele semnalului MP-2 şi MPD-2 formate în
conformitate cu convenţiile alese (13.22) şi (13.24):
dn 0 1 1 0 1 0 0 1 1 1 1 0 0 0
 MP 0   0  0 0     0 0 0
 MPD 0  0 0    0  0    
(13.25)
Receptorul estimează diferenţa fazelor între două
intervale succesive independent de valoarea absolută a fazei.
Decizia despre simbolul transmis receptorul o poate lua pe
baza regulii: se înregistrează simbolul d n  ”1” dacă faza
 n diferă cu  relativ cu faza  n  1 pe intervalul precedent şi,
respectiv, d n =”0” dacă  n   n  1    0 .
Modulaţia de fază diferenţială se efectuează, de
obicei, cu ajutorul modulatorului obişnuit în fază absolută
doar cu o codare prealabilă a simbolurilor de date într-un
codor diferenţial. Schema posibilă de realizare al acestui
codor este prezentată în fig.13.29. Ea constă din sumator
35
modulo 2 (element logic “SAU EXCLUSIV”) şi un element
de întârziere cu interval de bit T (element de memorie).
Simbolul codificat la ieşirea codorului se determină din
relaţia
Cn  d n  Cn -1 (13.26)
,
unde d n este simbolul binar de date venit la intrare , C n-1 este
simbolul codificat pe intervalul de bit precedent
(n-1),  - operator de adunare modulo doi
(0  0  0, 1  1  0, 1  0  1, 0  1  1) .

dn  Cn

Fig. 13.29

La primul interval de bit se transmite nu bit


informaţional, ci un bit de serviciu pentru a avea un reper
de fază pentru intervalul următor la care începe transmiterea
informaţiei. De aceea starea iniţială a codorului nu importă.
Dacă, spre exemplu, starea iniţială C 1 =1, atunci pentru
secvenţa de date prezentată mai sus secvenţa simbolurilor
codificate C n şi secvenţa fazelor la ieşirea modulatorului
MP-2 vor avea valorile arătate mai jos. La formarea fazelor
semnalului modulat la ieşirea modulatorului MP-2 a fost
utilizată convenţia:
Cn  1    0
Cn  0    
dn 01101001111000

Cn 1 0 1 1 0 0 0 36
1010000 (13.27)

 dn 00000
Relaţia (13.27) arată că în acest mod poate fi obţinută
secvenţa fazelor MPD în conformitate cu convenţia aleasă
(13.24).
Schema structurală a modulatorului MPD compus din
codor şi modulator MP-2 este reprezentată în fig.13.30a, iar
în fig.13.30b este dată una din variantele posibile de
realizare a modulatorului MPD .
dn Mod. S MPD (t)
Codor
MP-2
Modulator MPD-2

Fig.13.30,a

dn Cn Translator S MDP (t)


de nivel
(1,0) (1/0)
C n-1 +1/-1
Cos c t
T
Modulator
Codor Fig.13.30,b MP-2

În translator de nivel se face transformarea simbolurilor


binare Cn (0,1) în conformitate cu legea: 1  1, 0  1 . În
acest caz faza semnalului modulat  dn va avea valorile
indicate în tabela de sus (13.27) corespunzătoare regulilor de
modulaţie diferenţială prezentate mai sus.
Trebuie de remarcat că schema modulatorului

37
reprezentată nu este unică. Pot fi utilizate şi alte scheme şi
alte convenţii de transformare. În fig.13.31 este prezentată o
altă schemă de realizare a modulatorului.

S MPD  t 
Modulat.
dn
0/1 Translator d '
n
Cn MP-2
de nivel
+1/-1 Întîrz.
Codor C n 1 T 1 Cos 0 t

Fig.13.31
Codorul diferenţial aici conţine un translator de
nivel care transformă simboluri de date conform regulii:
1  1, 0  1 , un bloc de înmulţire şi un element de
întîrziere cu interval de bit T. Dacă d n =0, atunci d n = 1, C n =
C n-1 · 1 = C n-1 . Dacă d n = 1, atunci d n =-1 iar C n = C n-1 ·(-1)=
= -C n-1 . Aşadar la venirea simbolului d n =0 faza semnalului
modulat este  n   n1 iar la venirea d n =1 faza  n  n 1  
în conformitate cu convenţia de modulaţie luată.
Demodulaţia semnalului MPD-2 poate fi efectuată cu
diferite metode. Una din metodele posibile numită
„demodulaţia coerentă” constă în utilizarea demodulatorului
MP-2 coerent, de exemplu, celui prezentat mai sus în
fig.13.20 urmat de un decodor diferenţial (fig.13.32).
Ţinând cont Demodul. Decodor
că schema modulatorului d̂MPD-2
n constă
coerent diferenţial
dintr-un modulator MP-2
MP-2 şi un precodor diferenţial
(fig.13.30,a) rezultă că în acest caz un sistem de
transmisiuni cu MPD-2 este de fapt un sistem de
Fig.13.32
transmisiuni MP-2 cu adăugarea precodorului diferenţial la
emisie şi Ĉpostdecodorului la recepţie.
n d̂ n

38
T
Fig.13.33
Decodorul diferenţial poate fi realizat cu schema dată
în fig.13.33, conţinând aceleaşi elemente ca codorul:
sumator de modulo doi şi element de întârziere cu T. La
intrarea lui se aplică simbolurile binare codificate Ĉn
restabilte la ieşirea demodulatorului MP-2 şi simbolurile de
pe intervalul precedent Ĉn1 . Simbolurile d̂ n la ieşirea
decodorului se formează cu regula
d̂ n = Ĉn  Ĉn1 .
Dacă simbolurile Ĉn şi Ĉn1 sunt identice avem
d̂ n  0 , în caz contrar d̂ n  1 .
Pentru exemplificare, mai jos sunt prezentate
secvenţele fazelor semnalului MPD recepţionat, luate din
relaţia (13.27) şi simbolurilor Ĉn şi d̂ n restabilite la
recepţia corectă (fără erori). Simbolurile recepţionate d̂ n
corespund celor transmise d n .

39
 MPD 0  0 0    0  0    
Ĉ n 1  0 1 1 0 0 0 1 0 1 0 0 0 0

d̂ n x 1 1 0 1 0 0 1 1 1 1 0 0 0
Ĉ '
n 1  0 1 1 0 1 1 0 1 0 1 1 1 1
         
'
d̂ n 1 1 0 1 1 0 1 1 1 1 0 0 0

Dacă într-un moment oarecare, de exemplu pe


intervalul 5 faza semnalului de referinţă în demodulatorul
coerent s-a schimbat cu (cos  c t  cos( c t +) sau invers
atunci toate simbolurile binare Ĉn începând de acest
interval vor fi recepţionate cu negaţie până la următorul salt
de fază. La un sistem de transmisiuni MP-2 aceasta aduce la
consecinţele foarte neplăcute. Pentru sistemul MPD-2
aceasta conduce în exemplul dat la o eroare numai pe un
interval de bit , pentru că informaţia transmisă se extrage nu
din valoarea simbolurilor Ĉn , ci din diferenţa simbolurilor
pe intervalele vecine.
Sistemul de transmisiuni considerat cu precodare
diferenţială la emisie, demodularea coerentă şi decodarea
diferenţială la recepţie (fig.13.34) uneori se numeşte DEPSK
(Diferentially encoded phase shift keying).

Sistemul MP-2 coerent 


dn Codor Mod Canal Demod Decodord n
difer MP-2 MP-2
 difer
Cn Cn
Fig.13.34

40
În lipsa erorilor simbolul d n la ieşirea decodurului d̂ n
este identic cu cel transmis
d̂ n  Ĉn  Ĉn  1  Cn  Cn  1  d n  Cn  1  Cn  1  d n
deoarece Cn  1  Cn  1  0 .
Dacă simbolul Ĉn va fi eronat atunci d̂ n este eronat
şi este foarte probabil că d n  1 tot va fi eronat, pentru că
simbolul Ĉn memorizat se foloseşte la decizie şi pe
intervalul următor (n+1). Aşadar, erori, de obicei, se
grupează câte două. De aceea probabilitatea de eroare
practic se dublează în comparaţie cu transmisiunea MP-2 şi
poate fi determinată din relaţia
 2Eb 
Pe MPD  2Pe MP  2Q
N
  2Q h 2 .
  
(13.28)
 0 
Acest fapt produce o degradare mică de 0,51,0 dB în
eficacitatea energetică a sistemului, adică necesită creşterea
energiei semnalului MPD-2 cu 0,51,0 dB în raport cu MP-2
la aceeaşi probabilitatea de eroare. Aceasta este, de fapt, o
plată pentru eliminarea fenomenului de funcţionare în
negaţie la MP-2.
Metoda de recepţie coerentă sau de corelaţie a
semnalului MPD-2 considerată mai sus necesită restabilirea
purtătoarei în demodulator coerent MP-2, de aceea
receptorul este destul de complicat şi costisitor.
În afară de metodă de recepţie coerentă se utilizează
de asemenea metoda necoerentă sau metodă de autocorelaţie
care nu necesită un subsistem pentru restabilirea fazei
purtătoarei. Ca un semnal de reper pentru detector de fază la
recepţia semnalului r(t) pe intervalul curent n se foloseşte
semnalul r n-1 (t) de pe intervalul precedent memorizat într-o
celulă de memorie (un element de întârziere cu T)
(fig.13.35).
r(t)

yn
DD
41 nT
T
r(t-T)
Fig.13.35
Dacă pe intervalul de timp curent nT  t   n  1 T semnalul
recepţionat este rn(t)=Acos( 0t+ n) iar semnalul de pe
intervalul precedent (n  1)T  t  nT este
rn1  t   A cos 0  n1  atunci la ieşirea dispozitivului de
produs avem semnalul
A A
Ux cos( n   n  1 )  cos(20t   n   n  1 ) .
2 2
Componenta cu frecvenţa dublă 20 va fi atenuată cu
integrator sau un filtru trece-jos în loc de integrator. Dacă
diferenţa fazelor   n   n  1   0 atunci y n  0 iar dispozitivul
de decizie ia decizie despre transmiterea simbolului d n  0 ,
în conformitate cu regula aleasă de codare diferenţială la
emisie. Dacă   n  n 1    atunci DD ia decizia că d n  1 .
Decizia se ia pe baza estimării diferenţei fazelor semnalului
recepţionat pe intervalele vecine. De aceea acest tip de
recepţie se numeşte uneori ca DPSK (Diferential phase shift
keying). Codare diferenţială la emisie se efectuează în
acelaşi mod ca şi pentru DEPSK.
Demodulaţia DPSK este mai simplă întrucât nu
necesită restabilirea purtătoarei coerente ca pentru
demodulare coerentă şi de aceea se utilizează foarte larg.
Însă DPSK are rezistenţă la perturbaţii scăzută pentru că
foloseşte ca semnal de reper o versiune afectată de zgomot a
semnalului de intrare de pe intervalul precedent în loc de
bine filtrat semnal de referinţa de la subsistem de
restabilirea purtătoarei. Probabilitatea de eroare pentru
transmisia DPSK este

42
 E  1
1
PDPSK 
2
exp  b   exp  h 2 . 
(13.29) 
 N0  2
Se poate arăta că recepţia necoerentă DPSK este
inferioară aproximativ cu 1dB în raportul E b /N 0 în
comparaţia cu recepţie coerentă DEPSK (13.28).
În unele cazuri faza semnalului recepţionat variază
foarte repede (spre exemplu, în comunicaţii mobile). În acest
caz pentru recepţia DPSK a semnalului cu fază iniţială
necunoscută(arbitrară) poate fi utilizată schema
demodulatorului prezentată în fig.13.36.

I1

cos c t T
I0 
r(t) DD d

90
Q0
T
sin c t

 Q1
Fig.13.36

Demodulatorul măsoară semnalele I 1 ,Q 1 la ieşirile


integratoarelor (sau FTJ) produse la momentul de sondare
curent nT şi le compară cu semnalele întârziate I 0 ,Q 0 de pe
intervalul precedent (n-1)T. Decizia despre simbolul
transmis d̂ n se face după regula:

I0I1  Q0Q10    0,d̂n  0;


43
I0I1  Q0Q10    d̂, n  1.
Metodele de transmitere cu modulaţia diferenţială se
utilizează nu numai pentru modulaţia de fază binară, ci şi pentru
alte tipuri de modulaţie (MPM, QAM)

13.6. Receptoare optimale pentru semnale


cu faza aleatoare

În multe canale reale faza iniţială a semnalului recepţionat


fluctuează în mod întâmplător. Incertitudinea fazei purtătoarei a
semnalului recepţionat poate fi legată cu faptul că oscilatoare
utilizate la emiţătoare şi receptoare nu sunt sincronizate în fază. În
al doilea rând timp de întârziere la propagarea semnalului de la
emiţător la receptor variază. Semnalul transmis de la emiţător sub
forma
S( t )  Re[g( t )e 2fct ]
ce se propagă printr-un canal cu timp de propagare t 0 va fi
recepţionat ca semnalul
S(t  t 0 )  Re[g(t  t 0 )e j2 fc ( t  t 0 ) ]  Re[g(t  t 0 )e  j2 fcte  j2 fct 0 ] .
Defazajul purtătoarei condiţionat de timp de întârziere t 0
este   2ft 0 . Variaţii mari de fază  pot apărea la variaţii
relativ mici ale timpului de propagare. Spre exemplu, dacă
frecvenţa purtătoare fc=10 MHz atunci variaţiile timpului de
propagare în gama de  0.05 s va provoca variaţiile de fază în
gama de   rad . În unele canale (de exemplu, canal radio) timp
de propagare poate varia rapid în mod întâmplător (comunicaţii cu
obiecte mobile, de exemplu), de aceea faza purtătoarei a
semnalului recepţionat variază practic în mod aleator. Dacă faza
este necunoscută ea poate fi tratată ca o variabilă aleatoare cu o
repartiţie uniformă în gama de 0  2 rad .

44
În aceste cazuri prelucrarea semnalelor se efectuează fără
evaluarea fazei, adică se utilizează recepţie necoerentă. La recepţia
necoerentă decizia despre semnalul transmis se ia nu după valorile
instantanee ale semnalului la ieşirea circuitelor de prelucrare ci
după valorile anvelopei lui.
În fig.13.37 şi fig.13.38 sunt prezentate schemele
funcţionale ale receptoarelor optimale necoerente cu filtre
adaptate, respectiv, pentru semnalele MA-2 şi MF-2. Spre
deosebire de receptoare coerente respective semnalele scoase de pe
ieşirile FA se aplică demodulatoarelor de amplitudine DA pentru a
evidenţia anvelopa semnalului. Decizia despre simbolul transmis
se face pe baza comparării în DD a anvelopelor semnalelor la
momente de sondare.
1(U x >U p )
FA DA DD
r(t) Ux
0(U x <U p )
Up

Fig.13.37

FA1 U x1
DA1 1(U x1 >U x2 )
r(t) S 1 (t)
D
FA1 U x2
S 2 (t)
DA2 D
0(U x1 <U x2 )

Fig.13.38

La fel demodulaţia necoerentă poate fi efectuată pe baza


demodulatoarelor cu corelatoare. În fig.13.39 este dată schema
demodulatorului de acest tip pentru MF-2.

45
Este uşor de arătat că tensiunile Ux1 şi Ux2 luate la
compararea în DD nu depind de faza iniţială  a semnalului
recepţionat r(t) ci numai de amplitudine. Aşadar, decizia se ia fără
apelare la faza iniţială a purtătoarei a semnalului recepţionat. De
aceea aceste receptoare sunt necoerente. Astfel de receptoare nu
pot fi utilizate pentru semnalele cu modulaţia de fază MP fiindcă
informaţia transmisă se conţine anume în variaţiile fazei care la
recepţia necoerentă nu contează.
În ceea ce priveşte deviaţia de frecvenţă f = f1-f2
admisibilă pentru MF-2 se poate arăta că la recepţia necoerentă
deviaţia minimă f necesară pentru ortogonalitatea semnalelor
S1(t) şi S2(t) este f = 1/T adică de două ori mai mare decât este
necesar la recepţie coerentă.

y1c
 2

U x1
cosω 1 t
y1c

1(U x1 >U x2 )
2

sinω 1 t
DD
cosω 2 t
Y2c

0(U x1 <U x2 )
2


U x2

Y2c
 2
sinω 2 t
Fig.13.39
46
Probabilitatea de eroare a bitului la recepţie necoerentă
pentru MA-2 poate fi găsită din relaţia:
Pe= 0.5exp(-h2/4) (13.30)
iar pentru MF-2,respectiv
Pe= 0.5exp(-h2/2) , (13.31)
2
unde h =Eb/N0,Eb este energia semnalului pe interval elementar de
bit.
Scăderea rezistenţei la perturbaţii la recepţie necoerentă nu
este prea esenţială (fig.13.40). Pierderi energetice, adică creşterea
raportului semnal-zgomot Eb/N0 la recepţie necoerentă pentru a
obţine aceleaşi valori Pe ca la recepţie coerentă constituie valoarea
de 1  3 dB .
Pe MA
10 0
necoer.
10 -1 MF
necoer.
10 -2 MA coer.
10 -3 MF coer.

10 -4

10 -5
10 -6 Eb/No [dB]
0 10 20
Fig.13.40

13.7. Receptoare suboptimale necoerente

Pentru a simplifica schema receptorului se utilizează în


practică foarte des receptoare suboptimale sau cvazioptimale la
care filtraţia semnalului principală se efectuează nu cu filtru
47
adaptat sau corelator ci cu filtru liniar cuazioptimal, iar eşantionul
la momentul de sondare se ia după anvelopa semnalului. Sub filtrul
cuazioptimal se înţelege un filtru liniar formele caracteristicilor de
amplitudine-frecvenţă şi fază-frecvenţă ale căruia sunt alese
dinainte, iar maximul raportului semnal/zgomot se asigură numai
prin alegerea optimală a benzii de trecere. Cercetările făcute au
arătat că filtrele cuazioptimale asigură aproape aceleaşi
performanţele că filtre adaptate(optimale) cu pierderi în raport
semnal/zgomot nu mai mult de 1  2 dB , fiind în acelaşi timp
mult mai simple si ieftine. Acest tip de receptoare se folosesc larg
la recepţia semnalelor MA-2 şi MF-2

13.7.1. Receptoare necoerente ale semnalelor MA-2

În fig.13.41 este prezentată schema receptorului MA-2.

r(t) FTB Ux 1(U x >U p )


DA FTJ DD
f c ,B opt
0(U x< U p )
Up
Fig.13.41

Schema de prelucrare predetectoare conţine un filtru liniar


trece-banda (FTB) care în caz general poate conţine amplificatoare
la frecvenţa purtătoare, amestecătoare şi amplificatoare la
frecvenţa intermediară, dacă se foloseşte metodă de recepţie
superheterodină. Caracteristica de frecvenţă totală a acestei părţi
de receptor este de tip trece bandă având frecvenţa centrală f c şi
bandă de trecere B aleasă în mod optimal reieşind din maximizarea
raportului semnal/zgomot la ieşirea sa.
Evidenţierea anvelopei se efectuează cu un detector de
amplitudine DA. Filtrarea postdetectoare a componentelor de
frecvenţe înalte după detecţia anvelopei se face cu un filtru trece-
jos. Tensiunea aleatoare de anvelopă Ux luată la un moment de

48
sondare se compară cu o tensiune de prag Up şi decizia despre
simbolul binar transmis se ia după regula
Ux  Up  b i  1 ;
Ux  Up  b i  0 .
Pentru a găsi probabilitatea de decizie eronată trebuie
determinat legea de repartiţie a valorii aleatoare Ux la ieşirea
detectorului de amplitudine. La transmiterea simbolului 0
(pauza) la ieşirea detectorului are loc numai un zgomot U z
densitatea de repartiţie de amplitudine căruia se supune legii lui
Rayleigh sub forma
U  U2 
Wr ( U z )  2z exp  z2  . (13.32)
  2 
La transmiterea simbolului 1 şi, respectiv, a semnalului S1(t) la
ieşirea DA are loc un amestec semnal+zgomot amplitudinea căruia
U sz are densitatea de repartiţie lui Rayleigh-Rice (RR)
U sz  U sz2  A 02   U sz A 0 
WRR ( U sz )  2 exp  I 0  , (13.33)
  2  2
   
2

unde  2 este dispersia (puterea medie) a zgomotului, A0 este


amplitudinea semnalului S1 (t)  A 0cos0t la intrarea DA; I 0 
funcţia lui Bessel de ordinul zero.
Dacă A 0  0 atunci U sz  U z , I 0  1 iar repartiţia R-R tinde
la repartiţia Rayleigh (13.32). În fig.13.42 sunt arătate graficele
repartiţiilor valorilor normalizate ale anvelopei Vz  U z / şi
Vsz  U sz / unde H  U p / este un prag relativ de decizie ales.
Probabilitatea condiţionată de decizie eronată despre
Wr(Vz) 0 pe când a Wrr(Vzs)
transmiterea simbolului fost transmis simbolul 1 poate
fi găsită din relaţia
Up H
 v 2  a2 
P(0 / 1)   W(U zs )dU zs 
0
0 v exp 
 2 
I 0 (av )dv ,

unde a  A 0 /; v  U sz /  .

Vz, Vzs
49
H H opt
Fig.13.42
Probabilitatea condiţionată de eroare P(1/0) este
 
 z2 
P(1 / 0)   W( U z )dU z 
Up

H
z exp  dz ,
 2 
unde z  U z / .
Valorile acestor probabilităţi pot fi interpretate ca ariile
porţiunilor haşurate sub curba funcţiei de repartiţie respectivă
(fig.13.42).
Probabilitatea totală de eroare la presupunere că
simbolurile binare 0 şi 1 sunt echiprobabile este
Pe=0.5[P(0/1)+P(1/0)].
Dacă pragul de decizie H  0 atunci P(1/0)  1 dar P(0/1)
 0 iar Pe  0.5. Dacă H   atunci P(1/0)  0 iar P(0/1)  1
şi Pe  0.5. Este clar că există o valoare optimală a pragului Hopt
la care valoarea totală Pe se minimizează. Se poate arăta că Hopt
corespunde punctului de intersecţie a curbelor Wr(vz) şi Wrr(vsz).
De aici rezultă următoarea ecuaţia pentru determinarea pragului
optimal
 Upopt 
I 0  2h 2   exp(h 2 ) , (13.34)
 A 0 

50
 Ps  A2 A 02
unde h     02 
2
este raportul semnal/zgomot la
 Pz  i 2 2N 0 B e
intrarea receptorului; Bebanda echivalentă a filtrului trece-banda (
B e  1 / T , T-durată intervalului de bit).
În fig.13.43 este arătată dependenţa raportului Upopt/A0 în
funcţie de h2 obţinută din ecuaţia (13.34). Cu creşterea h 2 pragul
optimal tinde la A0/2. Pentru valori mari de h (h  3  4) pragul
2

optimal Up opt  0.5 A 0 la care probabilitatea de eroare poate fi


găsită din relaţia
Pe  0.5 exp( h 2 / 4)(1  1 / h  ) . (13.35)
Up opt /A 0
2.
0
1.
5
1.
0
0.
5
h2

0 2 4 6 8
Fig.13.43
Cu variaţia condiţiilor de propagare şi, respectiv, amplitudinii
semnalului A0 pragul optimal trebuie reglat în mod adecvat. În
aceste cazuri în receptoare se utilizează de obicei, un sistem de
reglare automată de amplificare (RAA).
Analiza expresiilor pentru probabilitatea de eroare la
recepţie necoerentă(13.35) şi recepţie optimală coerentă(13.21)
arată că pentru a asigura aceeaşi probabilitate de eroare raportul
semnal/zgomot la intrarea receptorului necoerent trebuie mărit de
 ori

51
hn2 4   
 2
 1  2 ln hc  .
hc hc  2 
Aceasta înseamnă că la valorile Pe=10-310-6 recepţie
necoerentă necesită mărirea puterii semnalului cu 1530  în
comparaţia cu ceea coerentă.

13.7.2. Receptor necoerent MF-2

În cazul sistemelor de comunicaţii MF-2 necoerente,


semnalele asociate celor două simboluri binare sunt
S1(t)=A0cos( ct) , 0tT;
S2(t)=A0cos( c+)t , 0tT,
unde  este suficient de mare astfel încât densitatea spectrală
medie de putere să prezinte concentrări în jurul frecvenţelor  c= 1
şi  c+= 2, fără suprapuneri. De obicei se recomandă deviaţia
f(0.751)/T. Atunci lărgimea efectivă a spectrului semnalului
MF-2 poate fi estimată din relaţia aproximativă Be(23)/T.
În practica se utilizează multe variante de demodulaţie a
semnalelor MF-2. Una din scheme posibile a demodulatorului MF-
2 necoerent este dată în fig.13.44.
U1 1(U 1 >U 2 )
FTB
f1 DA
r(t)
DD
FTB
DA U2
f2
0(U 1 <U 2 )
Fig.13.44
1
r(t)
FTJ DD
t=nT 0

52
Fig.13.45
Se observă că se folosesc două filtre FTB acordate pe cele
două frecvenţe corespunzătoare simbolurilor binare f1 şi f2 iar
semnalul obţinut la ieşirea acestora este aplicat unor detectoare de
anvelopă. Anvelopele extrase sunt eşantionate şi cu ajutorul unui
comparator se decide care canal are nivelul la ieşire mai mare, deci
care simbol a fost transmis.
În fig.13.45 este arătat demodulator diferenţial al semnalelor
MF-2. Semnalul recepţionat este înmulţit cu replica sa întârziată cu
 şi apoi trecut printr-un filtru trece-jos. Considerăm că semnalul la
intrare este
r(t)=A0cos( 0+)t,
unde  0=0.5( 1+ 2) este frecvenţa purtătoarei nemodulate.
La ieşirea dispozitivului care realizează produsul între
semnalul dat şi acelaşi semnal întârziat cu  se obţine:
A2 A2
Up(t )  0 cos 0      0 cos 2 0    t   0      .
2 2
Filtrând acest semnal şi alegând  din condiţia
 0=/2
se obţine
A2
U D (t )  0 sin  .
2
Dacă  este suficient de mic se observă că semnalul
demodulat la ieşirea FTJ este proporţional cu deviaţia de frecvenţă
A2
U D (t )  0  .
2
Mai mult de atât, pentru sistemele binare nu este necesară
proporţionalitatea deoarece se ia decizia numai pe baza semnului
tensiunii detectate.

Demodulatorul MF-2 pe baza numărătorului de impulsuri


53
Demodulatorul MF-2 pe baza numărătorului de impulsuri este
arătat în fig.13.46.

a b c d

Limitator Diferenţiator Redresor Form.imp. FTJ


U D (t)
Fig.13.46

Acest demodulator foloseşte convertirea semnalului MF într-


un tren de impulsuri modulate în poziţie. Semnalele de acest tip
posedă un spectru de joasă frecvenţă care este chiar spectrul
semnalului modulator. Cu ajutorul unui FTJ acest semnal poate fi
extras.
Semnalul MF este limitat în amplitudine astfel că la ieşirea
din limitator(a) se obţin impulsuri de o durată egală cu perioada
semnalului(fig.13.47,a). În succesiunea de intervale T se obţin
impulsuri cu frecvenţe de repetiţie diferite corespunzătoare
secvenţei de date (-1,1), respectiv semnalelor de frecvenţă 0-
şi  0+.
După derivare se obţine succesiunea de impulsuri foarte
scurte din fig.13.47,b. Prin redresorul se elimină impulsurile
negative iar apoi cu ajutorul unui monostabil (formator de
impulsuri) se trece la impulsuri dreptunghiulare de amplitudine A0
şi lăţimea  (fig.13.47,c). Aceste impulsuri au o componentă
continuă care extrasă cu ajutorul FTJ are valoarea
A F( 0)
U 0 (t )  0 0 , (13.36)

unde  0/2 este frecvenţa f0 a purtătoarei nemodulate; F(0)
funcţia de transfer a FTJ la frecvenţa f = 0.

54
T T

a) t

b) t

c) t

d) t
Fig.13.47

Dacă impulsurile vor avea o frecvenţă de repetiţie mai mare


decât f0 componenta continuă va creşte comparativ cu valoarea
dată de expresia(13.36); dacă frecvenţa va fi mai mică  U0(t) va
scădea(fig.13.47,d). Tensiunea detectată este, de fapt,
proporţională cu numărul de impulsuri trecute pe intervalul T.
Dispozitivul de decizie nearătat în fig.13.46 pe baza analizei
acestei tensiuni ia decizie despre simbolul transmis.

Demodulatorul MF pe baza buclei PLL


Demodulatorul este arătat în fig.13.48. Acest demodulator
foloseşte un bloc special de reglare automată de faza PLL (phase-

55
locked loop) utilizat în prezent foarte des în sisteme de comunicaţii
la restabilirea purtătoarei.
Date binare
de ieşire
Detector de FTJ
MF fază
semnal

OCT
PLL

Fig.13.48

PLL constă din trei blocuri: oscilator controlat de


tensiune(OCT) ce formează oscilaţii sinusoidale cu frecvenţa
proporţională cu tensiunea de intrare, detector de fază (realizat
deseori ca un dispozitiv de produs) tensiunea la ieşirea căruia este
proporţională cu diferenţa de faze între două semnale la intrările
sale şi un filtru trece-jos.
Sistemul PLL acţionează prin compararea fazelor
semnalului de intrare şi celui format de OCT şi foloseşte tensiunea
cauzată de diferenţa fazelor la modificarea frecvenţei şi fazei
oscilaţiei generate pentru adaptarea lor cu cele ale semnalului de
intrare. Sistemul PLL atinge o stare staţionară atunci când
tensiunea medie de la detectorul de fază este nulă. Dacă frecvenţa
semnalului de intrare deviază între valorile f1 şi f2 atunci la ieşirea
FTJ se produce o tensiune de eroare formată de detector de fază.
Ţinând cont că sunt numai două frecvenţe de intrare (f1 şi f2) sunt
de asemenea numai două tensiuni de eroare la ieşirea FTJ. Una
reprezintă simbolul logic 1 iar alta simbolul 0. Frecvenţa iniţială a
oscilatorului OCT se alege egală cu frecvenţa centrală
f0=0.5(f1+f2). Prin urmare variaţiile tensiunii de eroare la ieşirea

56
FTJ conectat la ieşirea PLL sunt simetrice faţă de zero. Dispozitiv
de decizie conectat la ieşirea PLL formează simboluri binare 1 şi 0.
Analiza rezistenţei la perturbaţii făcută pentru
demodulatorul MF-2 prezentat în fig.13.44 arată că probabilitatea
de eroare poate fi estimată din relaţia
Pen=0.5exp(-h2/2) , (13.37)
2 2
P A A0
unde h  s  02 
2
este raportul semnal/zgomot la
Pz 2 2N 0Be
intrarea demodulatorului; Be - banda efectivă a filtrului trece-banda
la intrarea lui.
Comparând acest rezultat cu probabilitatea de eroare a
demodulatorului optimal coerent (13.21) care pentru valori mari
h03 poate fi exprimată aproximativ cu relaţia
1  h2 
Pe c  exp  0 
2 h 0  2
se poate face concluzii despre pierderi la recepţie necoerentă:
1) La aceeaşi valoare a raportului semnal/zgomot h=h0 o pierdere
la probabilitate de eroare se determină de valoarea
Pe n 
p   h 0  1.26h 0 . (13.38)
Pe c 2
2) La aceeaşi probabilitate de eroare diferenţa în cheltuieli
energetice se caracterizează de valoarea
h2 2 ln(1.26h 0 )
h  2  1  . (13.39)
h0 h 02
Aceasta înseamnă că recepţia necoerentă pentru asigurarea
Pe =10-310-6 necesită creşterea puterii semnalului cu 1520  în
raport cu recepţia optimală coerentă, adică cu 12 dB.
Comparând rezistenţa la perturbaţii pentru metode
necoerente de recepţie la modulaţia de fază diferenţială (13.29),
modulaţia de amplitudine (13.31 şi13.35), modulaţia de frecvenţa
(13.37) se poate exprima probabilitatea de eroare sub forma
generală
57
Pe 0.5exp(- m2h2/2) , (13.40)
unde  m este un coeficient ce depinde de tip modulaţie ( m  2

1
pentru MPD-2,  m  1 pentru MF-2,  m  pentru MA-2). Din
2
relaţia (13.40) rezultă că pentru asigurarea probabilităţii de eroare
date Pe este necesar de a asigura raportul semnal/zgomot la
intrarea receptorului egal cu
P  2   1 
h 2  s   2  ln  . (13.41)
Pz   m   2p e 
În sisteme reale din cauza neidealităţii sincronizării şi
perturbaţiilor intersimbol raportul h 2 trebuie, de obicei, mărit în
măsură mai mare.

13.7. Probleme rezolvate

PR.13.1. Un modem transmite date binare cu viteza de


respectivă de 2400 bit/s prin canal telefonic cu banda standard
B= 300÷3400 Hz folosind modulaţia MP-2. Să se determine:
a) rata de simbol; b) rata maximă posibilă de bit.
Soluţie
a) Rata de simbol este legată cu rata de bit cu relaţia
generală R S = R b /log 2 M, unde M = 2 pentru modulaţia
binară. Prin urmare la modulaţia binară rata de simbol R S
cantitativ coincide cu rata de bit R b
R S = 2400 baud.
b) Pentru MP-2 rata de simbol R S şi banda de frecvenţă
necesară a canalului B sunt legate cu relaţia
R S = B/(1+α), 0≤ α ≤ 1.
De aici rezultă că la valoarea dată de
B = 3400 - 300 = 3100 Hz
R S maximă având loc la alegerea parametrului α = 0 nu
poate depăşi valoarea
R Smax = B = 3100 bd.

58
Respectiv, la transmiterea binară R b , max = 3100 bit/s.
Creşterea R b la aceeaşi B şi R S este posibilă datorită
utilizării modulaţiei multinivel cu M > 2, unde
R b = = R S log 2 M.

PR.13.2. Un sistem de radiocomunicaţii transmite


date binare cu rata de bit R b = 34 Mbit/s, folosind
modulaţia: a) MP-2; b) MF-2.
Să se determine în ambele cazuri banda de frecvenţă
necesară şi valori de margine de frecvenţă dacă frecvenţa
purtătoare F e = 120 MHz şi la MF-2 se foloseşte distanţa
Δf = f 1 - f 2 = 1/T, unde T este durata unui bit.
Soluţie
a) Banda de frecvenţă ocupată la MP-2 se găseşte din
relaţia B MP-2 = R b (1+α), 0≤α≤1.
Întrucât valoarea parametrului α nu este dată în
condiţii iniţiale vom alege valoarea medie α =0,5 şi obţinem
B MP-2 = 34·10 6 (1+0.5)Hz = 51 MHz.
Această bandă este situată simetric faţă de frecvenţa
purtătoare f 0 = 120 MHz de unde găsim frecvenţe de
margine a spectrului semnalului MP-2 şi, respectiv a
canalului
f min = fc - 0,5 B MP-2 = 120-0,5·51 = 94,5 MHz;
f max = fo +0,5 B MP-2 = 120+25,5 = 145,5 MHz.
b) Banda de frecvenţă a semnalului MF-2 se găseşte
din relaţia:
B MF-2 =Δf + (1+α)/T
Ţinând cont că aici Δf = 1/T = R b şi luând aceeaşi
valoare α = 0,5 obţinem
B MF-2 =R b +R b (1+α) = 34  10 6 (2+0,5) = 85·10 6 Hz = 85 MHz.
De aici frecvenţele de margine ale spectrului sunt:
f min = f 0 - 0,5B MF-2 = 120-0,5·85 = 77,5 MHz;
f max = f 0 + 0,5 B MF -2 = 120+42,5 =162,5 MHz.

59
PR.13.3. Într-un sistem de comunicaţii digitale se
foloseşte transmiterea semnalelor cu modulaţia MA-2.
Simbolul nenul la intrarea receptorului optimal cu filtru
adaptat este impulsul sinusoidal cu anvelopa dreptunghiulară
cu amplitudinea de 0,1 V şi durata de 10 ms. Zgomotul la
intrarea filtrului adaptat este alb gaussian având deviaţia
standard σ =0,14 V în banda de frecvenţă de 10 kHz. Să se
determine probabilitatea de eroare a unui bit.
Soluţie
Energia simbolului nenul este
E1  A 2T / 2   0,1  10  103 / 2  5 * 105  V 2  S  .
2

Energia medie pe simbol este


E bm = 0,5(E 1 +0) = 2,5·10 -5 (v 2 S).
Densitatea spectrală de putere a zgomotului este
N o = N/B N = σ 2 /B N = (0,14) 2 /10·10 3 =
= 1,96·10 -6 (V 2 /Hz).
Din relaţia (13 ) determinăm probabilitatea de eroare
Pb  Q  
Ebm / N 0  Q   
2,5  105 / 1,96  106  Q 
3,57  1,8  104
.

PR.13.4. Puterea medie a semnalului MA-2 cu


anvelopa dreptunghiulară este egală cu 8 nW la intrarea
receptorului – corelatorului, iar densitatea spectrală de
putere a zgomotului N 0 = 2·10 -14 W/Hz. Care este rata de bit
maximă în acest sistem la care va fi asigurată probabilitatea
de eroare a bitului p b = 10 -6 ?
Soluţie
Probabilitatea de eroare la recepţia semnalelor MA-2
cu corelator se exprimă prin relaţia

Pb  Q  
Ebm / N o .
Reieşind din condiţia pusă P b = Q(X 0 ) = 10 -6 şi
folosind tabelele sau graficele Q(x) găsim valoarea necesară

60
a argumentului x o la care se asigură egalitatea Q(x o ) = 10 -6 .
Această valoare este egală x o = 4. 75. Din aceasta rezultă că
E bm /N o = x 2 = 22.56
şi
E bm = 22,56 ·N o = 22,56·2·10 -14 = 45,12·10 -14 j.
Ţinând cont că energia medie a bitului E bm este legată
cu puterea medie a semnalului P sm cu relaţia E bm = P sm ∙T o ,
unde T o este durata bitului determinăm
T o = E bm /P Sm = 45,12∙10 -14 /8∙10 -9 = 5,6∙10 -5 s.
Şi rata de simbol R s şi rata de bit R b sunt egale cu
R 5 = R b = 1/T 0 = 1/5,6∙10 -5 = 17,7∙10 3 = 17,7 kbit/s.

PR.11.5. Un modem transmite date binare cu rata de


simbol R s = 500 Bd folosind modulaţia MF-2 la care una din
două frecvenţe radiate, şi anume, frecvenţa inferioară este
f 1 = 1200 Hz. Să se determine frecvenţa a doua f 2 , dacă
distanţa între frecvenţele Δf = 1/T, unde T este durata unui
bit, şi lărgimea spectrului semnalului MF-2 măsurată după
primele zerouri pe marginile spectrului.
Soluţie
Frecvenţa f 2 se află la distanţa Δf = 1/T = R s faţă de
f 1 . De aici determinăm
F 2 = f 1 + Δf = f 1 + R s = 1200+500 = 1700 Hz.
Lărgimea spectrului măsurată după primele zerouri
ale spectrului semnalului MF-2 este
2
B MF-2 =Δf  =Δf + 2R s = 500 + 2∙ 500 = 1500 Hz,
T
adică spectrul ocupă banda de frecvenţă de la
f min = 0,5 (f 1 +f 2 ) – 0,5 B MF-2 =
= 0,5 (1200+1700-1500) = 700 Hz
până la frecvenţa
f max =0,5 (f 1 +f 2 )+0,5 B MF-2 =0,5 (1200+1700+1500)2200 Hz.
PR 13.6. Un sistem de transmitere cu modulaţia MP-2
asigură la intrarea receptorului optimal coerent pe baza

61
corelatorului raportul semnal/zgomot (S/N) = 4dB, unde S
este puterea semnalului, N – puterea zgomotului obţinut la
ieşirea canalului cu caracteristica de frecvenţă
dreptunghiulară cu banda B=3,6 kHz. Să se determine
probabilitatea de eroare a unui bit, dacă R b = 1 kbit/s.
Soluţie
Puterea zgomotului la ieşirea canalului (intrarea
receptorului) este N=N 0 B, de unde rezultă că DSP a
zgomotului N o = N/B. Energia unui bit E b = ST, unde T –
durata unui bit. De aici raportul (E b /N 0 ) poate fi exprimat
prin raportul (S/N) în modul următor
(E b /N 0 ) = (ST)/(N/B) = (S/N)BT.
Ţinând cont că:
B = 3,6 KHz; T = 1/R b = 1/10 3 = 10 -3 s;
(S/N) = 4 db = 10 4/10 = 2,512
obţinem
(E b /N 0 ) = 2,512 *3,6∙10 3 x1∙10 -3 = 9,05.
Probabilitatea de eroare pentru recepţia MP-2 se
găseşte cu relaţia
   
P b = Q 2Eb / N 0  Q 2  9,05 )  Q 4,25   1,1  105 .

PR. 13.7. a) Descrieţi ce înseamnă noţiunea:


1) modulaţia binară în frecvenţă (MF-2);
2) modulaţia binară diferenţială de fază (MPD-2);
3) Rezumaţi avantajele şi dezavantajele fiecărei din aceste
tehnici la transmiterea datelor prin canale telefonice.
Soluţia
MF-2 transmite segmente de oscilaţii sinusoidale cu
amplitudine constantă la diferite frecvenţe – să spunem f 1
pentru simbolul logic “0” şi f 2 pentru simbolul logic “1”.
La modulaţia MPD-2 se transmit segmente de
oscilaţie sinusoidală cu aceeaşi frecvenţă dar cu faza iniţială
φ 0 care depinde de simbolul transmis. Pe un interval curent
n faza iniţială  0 ,n , rămâne aceeaşi ca şi la intervalul de bit
62
precedent (n-1),  0 ,n   0 ,n1 , dacă pe intervalul n se
transmite simbolul “0” sau se schimbă cu π,  0 ,n   0 ,n1   ,
dacă se transmite simbolul “1” (în principiu, legea de
schimbare a fazei poate fi şi opusă).
a) Avantajele MF-2: 1) anvelopa constantă; 2)
simplitatea emiţătorului şi receptorului la rata de
bit mică.
b) Dezavantajele MF-2:
1) este mai vulnerabilă la distorsiuni de întîrziere de
grup a canalelor telefonice decât MP-2, MPD-2;
2) necesită raportul semnal/zgomot mai mare la
aceeaşi probabilitate de eroare, adică este mai puţin
rezistentă la perturbaţii decât MP-2, MPD-2;
3) la rate de bit mari nu pot fi utilizate scheme simple
de demodulare şi complexitatea detectoarelor devine
comparabilă cu cele pentru MP-2, MPD-2, adică se
pierde avantajul simplităţii MF-2.
Avantaje la MPD-2:
1) este mai rezistentă la perturbaţii decât MF-2, adică
aceeaşi probabilitate de eroare se asigură la
raportul S/Z mai mic.
2) Este mai puţin sensibilă la abateri întârzierii de
grup în canal;
3) MPD-2 (DPSK) are un avantaj suplimentar pentru
că nu este sensibilă la inversia de fază a
oscilatorului de referinţă şi este relativ
insusceptibilă la variaţii de fază introduse de
canal.
Dezavantajele DPSK:
1) N-are anvelopa constantă dacă trece pe canal cu
banda limitată.
2) Receptor este complicat chiar la rata de bit mică.

13.8. Probleme propuse

63
PP.13.1. Un sistem de comunicaţii MF-2 transmite
echiprobabil semnalele
S 1 (t) =ACos(200πt) şi S 2 (t)=Acos(2200πt)
pe intervalele de bit T= 0,01s. În canal pe aceste semnale se
suprapune un zgomot alb cu DSP N 0 = 2·10 -4 W/Hz.
Semnale se demodulează coerent în receptor cu filtrul
adaptat.
a) Determinaţi probabilitatea de eroare P b , dacă A=0,5.
b) Care este valoarea minim teoretică a benzii necesare a
canalului în lipsa IIS? Dar care este estimarea mai realistică
a benzii minime?

PP.13.2. Într-un sistem de comunicaţii se foloseşte


transmiterea semnalelor MP-2 de tip ±A Cosω 0 t pe intervale
de bit T. Pe aceste semnale în canal se mai adaugă un
zgomot aditiv alb gaussian cu densitatea spectrală de putere
egală cu N 0 W/Hz. Simboluri se demodulează coerent cu un
filtru adaptat. Arătaţi că puterea zgomotului la ieşirea FA
poate fi exprimată cu relaţia σ 2 = A 2 TN 0 /4.

PP.13.3. Un sistem MF-2 transmite echiprobabil


semnalele
S 1 (t) = Acos(4050πt) şi S 2 (t) = Acos(4850πt)
care se demodulează coerent cu receptor cu corelatoare. Rata
de bit R b = 400 bit/s, densitatea spectrală de putere a
zgomotului alb este N 0 = 2·10 -16 W/Hz.
a) Arătaţi că energia medie a semnalului pe bit la intrarea
receptorului este A 2 T/2 J.
b) Determinaţi amplitudinea semnalului A la care se va
asigura probabilitatea de eroare P b ≤10 -3 .
c) Care este valoarea teoretic minimă a benzii canalului
pentru transmiterea acestui semnal ? Dar care este valoarea
minimă practică a benzii canalului?

64
PP.13.4.
a) La intrarea unui modulator MPD-2 se aplică secvenţa de
date 1011001011. Să se determine secvenţa de faze iniţiale φ
a semnalului modulat presupunând că bitul de start (iniţial)
la ieşirea codorului diferenţial este 1.
b) Pentru acelaşi modulator să se determine secvenţa
binară a mesajului aplicat la intrarea modulatorului dacă
modulator formează semnal modulat cu secvenţa de fază
“000ππ0π000π0”.

PP.13.5. Demonstraţi că dacă la transmiterea


semnalelor MP-2 de tip
S 1 (t) = Acosω 0 t şi S 2 (t) = Acos(ω 0 t+π) = -Acosω 0 t
semnalul de reper al corelatorului este 2Acos(ωt+φ) ca
rezultat de sincronizare imperfectă şi apariţia defazajului φ,
atunci probabilitatea de eroare a unui bit poate fi găsită din
formula
 
Pb  Q 2Eb  Cos 2 / N 0 .

PP.13.6. La transmiterea semnalelor MPD-2 trebuie


asigurată probabilitatea de eroare ≤10 -6 . Ce valoare minimă a
raportului (E b /N o ) trebuie asigurată la intrarea receptorului?

PP.13.7. Descrieţi, folosind schemele, graficele şi


formule corespunzătoare aspecte principale ale sistemelor cu
modulaţia MP-2:
1) definiţia şi parametrii principali;
2) spectrul semnalului MP-2 şi banda canalului necesară;
3) schemele modulatoarelor şi demodulatoarelor;
4) avantajele de dezavantajele MP-2 faţă de MA-2 şi
MF-2.

65
PP.13.8. Trebuie analizate câteva variante de transmitere a
datelor cu viteza de 500 bit/s pe un canal trece bandă centrat la
frecvenţa 1500 Hz folosind următoarele tehnici:
a) modulaţia MF-2;
b) modulaţia MP-2;
c) modulaţia MPD-2.
Pentru fiecare variantă trebuie prezentată:
1) schema structurală a modulatoarelor şi demodula-
toarelor;
2) estimarea benzii necesare a canalului presupunând că
semnal în banda de bază înainte de a fi aplicat modulatorului
este filtrat cu un filtru “Cosinus ridicat” cu α= 0,5.
3) Prezentaţi forma semnalului modulat pentru secvenţa
de date 001101.

PP.13.9. Un sistem MPD-2 funcţionează cu canal


trece-bandă de 3 kHz şi asigură la intrarea receptorului
raportul (E b /N o ) = 12 dB. Să se prezinte:
a) schema modulatorului şi demodulatorului;
b) probabilitatea de eroare;
c) rata maximă de bit R b presupunând că semnalul binar în
banda de bază este prefiltrat cu un filtru cosinus ridicat cu
coeficient de extindere α=0,5.

PP.13.10. Descrieţi aspectele principale ale sistemelor


MPD-2:
1) definiţie şi legătura cu MP-2;
2) schemele modulatoarelor şi demudulatoarelor;
3) rezistenţa la perturbaţii şi banda canalului necesară;
4) rata de bit maximă pentru canal cu banda de 10 kHz şi
probabilitatea de eroare pentru raportul (E b /N o ) = 12 dB;
5) avantajele şi dezavantajele faţă de MP-2.

PP.13.11.

66
a) Un canal are banda de 3 kHz. Care este rata de bit
maximă la utilizarea:
1) MF-2 cu demodulare coerentă;
2) MF-2 cu demodulare necoerentă;
3)MP-2.
b) Cum se va schimba această rată R b la utilizarea
semnalelor în banda de bază filtrate cu un filtru de tip
Cosinus ridicat cu α=0,5?

PP.13.12. a) Demonstraţi că pentru un defazaj


oarecare Ψ oscilaţiile sinusoidale
Acos(2πf 0 t) şi Acos(2πf 1 t+Ψ)
sunt ortogonale pe interval 0÷T dacă (f 1 -f 0 ) = 1/T Hz.
b) Arătaţi că două aceste sinusoide la ψ= 0 sunt
ortogonale dacă |f 1 -f 0 |= 1/2T Hz.
c) Care este distanţa minimă între frecvenţele f 0 şi f 1
pentru semnalul MF-2 la detecţia coerentă şi necoerentă. Ce
înseamnă modulaţia MF-2 cu deplasare minimă (MSK). Ce
înseamnă GMSK?

PP.13.13. Un sistem transmite semnale MP-2 cu


viteza de 1 Mbaud. Pe rezistenţa de intrare a corelatorului
egală cu 50 Ω se dezvoltă tensiunea semnalului util cu
amplitudinea de 150 mV. Să se determine probabilitatea de
eroare a unui bit dacă densitatea spectrală a zgomotului la
intrarea receptorului este N 0 = 30 pW/Hz.

PP.13.14. Descrieţi aspectele principale de


funcţionare ale sistemelor MA-2:
1) definiţia, descrierea semnalelor modulate şi metodelor
de formarea lor.
2) banda necesară a canalului.
3) Schemele demodulatoarelor coerente şi necoerente şi
performanţele lor.

67
4) Analiza performanţelor sistemelor MA-2 în comparaţie
cu sisteme de transmitere MP-2 şi MF-2.

PP.13.15. Un sistem de comunicaţii foloseşte semnale


MF-2 la transmiterea datelor cu viteza de 1 kbaud pe canal
cu banda centrată la f c = 2kHz. Distanţa între frecvenţele f 1
şi f 2 utilizate este aleasă din condiţia Δf = f 2 -f 1 = 1/T unde T
este durata unui bit.
a) Să se determine valorile frecvenţelor f 1 şi f 2 .
b) Să se prezinte schemele funcţionale ale demodula-
toarelor coerente şi necoerente;
c) Să se determine probabilitatea de eroare a unui bit la
recepţie coerentă şi necoerentă dacă raportul
(E b /N 0 ) = 12 dB.

PP.13.16. Un sistem utilizează la transmiterea semnale MF-2


ortogonale recepţionate cu un filtru adaptat. La intrarea FA
semnale MF-2 au amplitudine A=0,5 V pe rezistenţa de intrare de
50 Ω. Densitatea spectrală a zgomotului N0 = 5,5 nW/Hz. Rata de
simbol Rs = 100 kbaud. Să se determine probabilitatea de eroare a
bitului şi banda de frecvenţă necesară a canalului.

PP.13.17. Probabilitatea de eroare a unui bit la ieşirea unui


demodulator optimal MP-2 este egală cu pb = 10-6.
a) Prezentaţi schema demodulatorului pe baza corelatorului,
explicând funcţionarea fiecărui bloc cu relaţii matematice
necesare.
b) Estimaţi de câte ori se va schimba Pb dacă oscilatorul local de
referinţă va avea defazaj φ=45° faţă de valoarea optimă φ.

PP.13.18. Definiţi fiecare din trei tipuri de modulaţie binară:


MA-2, MP-2. MF-2. Comparaţi avantajele şi dezavantajele lor.

68
PP.13.19. Receptorul semnalelor MF-2 cu frecvenţele
f1= 5 MHz şi f2 = 5.015 MHz are la intrarea sa puterea
semnalului util de 24 pW, iar densitatea spectrală a zgomotului
N0 = 4·10-16 W/Hz. Care este rata de bit maximă la probabilitatea
de eroare pb = 2·10-4?

PP.13.20. Un demodulator coerent al semnalului MA-2


restabileşte semnal de referinţă cu eroarea de fază de 30°. Care
este reducerea relativă a tensiunii sondate la ieşirea
demodulatorului? Cum trebuie mărită energia simbolului Eb la
intrarea demodulatorului pentru compensarea efectului
defazajului?

PP.13.21. Un modem cu modulaţia MPD-2 este proiectat


pentru canal cu banda de 8 kHz.
a) Care este rata maximă de bit la utilizarea filtrării de tip cosinus
ridicat cu α= 1?
b) Care este rata de eroare pb dacă raportul (Eb/N0)=10 dB?
c) Prezentaţi schema modulatorului şi demodulatorului MPD-2.

PP.13.22. Un modem MF-2 foloseşte frecvenţa f1 = 2100 Hz


la transmiterea “0” şi f2 = 1300 Hz la transmiterea “1”. Rata de bit
Rb = 1200 bps.
a) Prezentaţi scheme funcţionale ale demodulatoarelor coerente şi
necoerente.
b) Estimaţi banda necesară a canalului.
c) Cu ce este egală rata de eroare Pb la ieşirea demodulatorului
coerent şi necoerent dacă raportul (Eb/N0) = 14 dB.

PP.13.23. “Raportul semnal/zgomot la intrarea unui receptor


MA-2 este egal cu (Eb/N0) = 15 dB.
a) Să se prezinte schemele funcţionale ale receptoarelor coerente
şi necoerente.

69
b) Să se determine probabilitatea de eroare a unui bit pentru
ambele receptoare.
c) Care este defazajul oscilaţiei de referinţă a demodulatorului
coerent MA-2 la care rata de eroare se va egaliza cu cea pentru
demodulator necoerent?

PP.13.24. Descrieţi aspecte principale ale sistemelor de


transmitere cu MPD-2:
1) definiţia, principiul de codare, schema modulatorului;
2) lărgimea spectrului semnalului MPD-2;
3) metode de recepţie, scheme funcţionale ale demudulatoarelor
şi performanţele lor;
4) avantajele şi dezavantajele în comparaţie cu sisteme MP-2.
1)
PP.13.25. Un sistem MF-2 transmite date cu rata de
2 Mbit/s. Amplitudinea semnalului la intrarea receptorului A=1
microvolt, densitatea spectrală de putere a zgomotului
N0=10-20 W/Hz.
a) Prezentaţi scheme funcţionale ale demodulatoarelor la recepţie
coerentă şi necoerentă.
b) Estimaţi probabilitatea de eroare în ambele cazuri.
c) De câte ori trebuie mărită amplitudinea semnalului A pentru a
micşora de zece ori probabilitatea de eroare la recepţie necoerentă?

PP.13.26. Date binare cu viteza de 106 bit/s se transmit pe


un canal de microunde şi densitatea spectrală de putere a
zgomotului la intrarea receptorului N0 = 10-10 W/Hz. Să se
determine puterea necesară a semnalului (W) pentru a asigura
probabilitatea de eroare Pb = 10-4 în două cazui:
a) utilizarea semnalelor MP-2;
b) utilizarea semnalelor MPD-2.
PP.13.27. Secvenţa binară 1100100010 se aplică la intrarea
modulatorului MPD-2.
a) Prezentaţi schema modulatorului.

70
b) Prezentaţi secvenţa binară la ieşirea precodorului diferenţial şi
forma semnalului la ieşirea modulatorului.
c) Prezentaţi schema demodulatorului MPD-2 şi presupunând că
zgomot lipseşte, arătaţi cum va fi restabilită la ieşirea lui secvenţa
de date iniţiale.

PP.13.28. Un sistem MF-2 foloseşte frecvenţele f1= 50 kHz


şi f2 = 55 kHz cu rata de bit de 4800 bit/s. Estimaţi banda de
frecvenţă ocupată în două cazuri:
a) banda se măsoară după primele zerouri ale spectrului;
b) semnalul binar în banda de bază înainte de modulator trece
printr-un filtru formator de tip Cosinus ridicat cu factorul α=0,5 şi
apoi se aplică modulatorului MF-2.

PP.13.29. Un sistem MA-2 transmite date cu rata de


2400 bit/s.
a) Prezentaţi scheme funcţionale ale modulatorului şi demodula-
torului necoerent.
b) Determinaţi banda necesară a canalului.
c) Găsiţi valoarea minimă a raportului (Eb/N0) necesar la
asigurarea probabilităţii de eroare la nivelul Pb = 10-5 dacă se
utilizează recepţia coerentă şi necoerentă.

PP.13.30. a) Să se determine probabilitatea de eroare Pb la


recepţia semnalelor MP-2 la valoarea (Eb/N0) = 10 dB în funcţie de
valoarea defazajului φ între semnalul purtător Cosω 0t şi semnal de
referinţă local Cos(ω0t+φ) în limitele -π<φ<π.

PP.13.31. Descrieţi funcţionarea demodulatoarelor coerente


MA-2 şi MP-2.
1) Prezentaţi schemele funcţionale ale demodulatoarelor.
2) Deduceţi expresii analitice pentru probabilitatea de eroare în
ambele cazuri.

71
3) Care este câştigul energetic al demodulatorului MP-2 faţă de
MA-2 la aceeaşi probabilitate de eroare?

PP.13.32. Ce valoare trebuie să aibă raportul (Eb/N0)


pentru a asigura probabilitatea de eroare Pb = 10-5 la următoarele
metode de transmisie:
a) polară NRZ în banda de bază;
b) MA-2; c) MP-2; d) MF-2; e) MPD-2.

PP.13.33. Date binare trebuie transmise pe canal telefonic în


banda de frecvenţă de la 300 până la 2700 Hz cu raportul
semnal/zgomot (S/N) la ieşirea canalului de 25 dB.
a) Dintre patru metode de modulaţie binară: MA-2, MP-2,
MF-2, MPD-2 alegeţi metoda care va asigura rata de bit cea mai
mare la probabilitatea de eroare de 10-5. Care este această rată de
bit?
b) Comparaţi acest rezultat cu rata de bit care este teoretic
posibilă într-un sistem ideal de transmitere după cum rezultă din
teorema Shannon pentru capacitatea canalului.

PP.13.34. Să se determine numărul de erori de bit pe o oră


produse de un receptor coerent MP-2 funcţionând cu rata de bit de
5000 bit/s, dacă amplitudinea semnalului de intrare A = 1mV (pe
rezistenţa R = 1Ω), iar densitatea spectrală a zgomotului respectiv
No = 10-11 W/Hz.

PP.13.35. Probabilitatea de eroare a unui receptor MP-2 la


valoarea raportului semnal/zgomot (Eb/N0) = 9,6 şi sincronizarea
ideală este egală cu 10-5.
a) Estimaţi probabilitate de eroare dacă semnal de
referinţă al receptorului are eroare de fază φ=25°.
b) Ce eroare de fază va mări Pb până la 10-3?
PP.13.36. Secvenţa biţilor 101010111 se transmite cu
utilizarea MPD-2. a) Prezentaţi schemele modulatorului şi

72
demodulatorului; b) Arătaţi secvenţa codificată la ieşirea codorului
diferenţial şi forma semnalului modulat. c) Arătaţi cum se
restabileşte secvenţa de date la ieşirea demodulatorului.

PP.13.37. Să se determine probabilitatea de eroare la recepţia


coerentă a semnalelor MF-2
S1(t) = 0,5 Cos2000πt şi S2(t) = 0,5 Cos2000πt
la durata simbolului T = 0,01 s şi densitatea spectrală de putere a
zgomotului N0 =2*10-4.

Bibliografie
1. Зюко А.Г. Теория передачи сигналов. - М.:Радио и связь,
1986.
2. Игнатов В.А., Теория информации и передачи сигналов.
– М.: Радио и связь, 1991.
3. Pадиотехнические системы передачи информации /под
ред. В.Калмыкова// - М.: Радио и связь, 1990.
4. Апорович А.Ф. Радиотехнические системы передачи
информации. – М.: Высшая школа, 1985.
5. Васильев В.И. Системы связи. - М.: Высшая школа, 1987.
6. Кловский Д.Д., Шилкин В.А. Теория электрической связи.
- М.: Радио и связь, 1991.
7. Панфилов И.А. Теория электрической связи. - М.: Радио и
связь, 1991.
8. Constantin I. Introducere în teoria transmisiunilor de date.
– Bucureşti:Teora, 2000.
9. Banică I. Transmisiuni de date. – Bucureşti:Teora, 2001.
10. Теория электрической связи/под ред.Д.Д.Кловского.
– М.:Радио и связь, 1998.
11. Прокис Дж. Цифровая связь. – М.:Радио и связь, 2000.
12. Скляр Б. . Цифровая связь. – Вильямс, 2003.

73
Cuprins

13. Sisteme de transmisiune cu modulaţia


digitală binară................................................... 3
13.1. Generalităţi. Tipuri de modulaţie .................................3
13.2. Metode de formare a semnalelor
cu modulaţia binară............................................5
13.3. Receptoare optimale pentru semnale cu
modulaţia binară...............................................15
13.3.1. Algoritme optimale de recepţie..........................17
13.3.2. Demodulatorul MA-2.........................................18
13.3.4. Demodulatorul MF-2..........................................22
13.3.5. Detectoare optimale cu filtre adaptate.................24
13.4. Performanţele demodulatoarelor optimale...........26
13.5. Transmitere cu modulaţia diferenţială
de fază binară....................................................33
13.6. Receptoare optimale pentru semnale
cu faza aleatoare................................................44
13.7. Receptoare suboptimale necoerente.. ...........................47
13.7.1. Receptoare necoerente ale semnalelor MA-2................48
13.7.2. Receptor necoerent MF-2..............................................52
13.7. Probleme rezolvate..............................................58
13.8. Probleme propuse..........................................................64
Bibliografie....................................................................73

74