Sunteți pe pagina 1din 62

PARTEA a II-a MAŞINI AGRICOLE

1. NOȚIUNI GENERALE DESPRE MAȘINI ȘI


AGREGATE AGRICOLE

1.1. Noțiuni introductive


Eficienţa lucrărilor agricole depinde în primul rând de gradul de mecanizare,
deoarece prin folosirea maşinilor agricole în executarea diverselor lucrări din cadrul
proceselor de lucru se asigură creşterea productivităţii muncii, reducerea costurilor şi
a duratei de efectuare a lucrărilor, precum şi realizarea unor lucrări cu indici calitativi
ridicaţi.
Maşinile agricole trebuie să răspundă următoarelor cerinţe principale:
- să asigure în întregime indicii calitativi de lucru, corespunzător cu cerinţele
agrotehnice ale agriculturii moderne;
- să aibă capacitate mare de lucru, să efectueze concomitent pe cât posibil
mai multe operaţii tehnologice şi să încarce complet sursele energetice ce le
acţionează;
- să fie diversificate ca tipo-dimensiuni şi corelate cu puterea motoarelor care
le acţionează pentru a utiliza raţional sursele energetice;
- să asigure mecanizarea tuturor operaţiilor din cadrul proceselor tehnologice
de producţie;
- să aibă fiabilitate ridicată, la un preţ de cost scăzut, pentru a putea fi
deservite uşor în condiţiile ergonomice cele mai corespunzătoare.

Lucrarea agricolă mecanizată este o parte componentă a procesului


tehnologic, care se caracterizează prin executarea mecanizată a unei sarcini de
muncă concrete. Lucrările agricole executate mecanizat pot fi simple (arat, grăpat,
semănat etc.) sau complexe (semănatul concomitent cu pregătirea terenului, fertilizat
+ erbicidat etc.).
Procesul tehnologic reprezintă totalitatea operaţiilor de lucru, executate
concomitent sau ordonate în timp, necesare fie pentru realizarea unei lucrări sau a
unui grup de lucrări, fie pentru obţinerea unui produs. De exemplu, procesul
tehnologic de semănat cuprinde lucrările următoare: încărcarea seminţelor,
transportul seminţelor, descărcarea lor în cutia de seminţe a semănătorii şi
executarea semănatului.
Prin proces de producţie mecanizat se înţelege un proces tehnic complex prin
care se obţine un produs. El este constituit din unul sau mai multe procese
tehnologice de lucru şi din procese tehnologice de transport, de control şi de
pregătire a producţiei.
Prin tehnologie de mecanizare se înţelege un ansamblu de procese de
producţie, procese tehnologice, lucrări şi operaţii agricole justificate din punct de
vedere economic şi tehnic.

1.2. Definiția și clasificarea mașinilor agricole.


Agregate agricole. Sistema de mașini agricole.
Maşinile agricole sunt maşini de lucru, destinate a efectua o diversitate de
lucrări în cadrul proceselor de producţie din agricultură, în conformitate cu cerinţele
agrotehnice impuse fiecărei lucrări în parte.
1
Prin folosirea maşinilor agricole se asigură creşterea productivităţii muncii,
reducerea costurilor de producţie şi a timpului de efectuare a lucrărilor, realizarea
unor lucrări cu indici calitativi ridicaţi, în perioada optimă, ceea ce contribuie la
creşterea producţiei şi reducerea pierderilor. Toate aceste aspecte justifică tendinţa
generală ce se manifestă privind dotarea agriculturii cu tractoare şi maşini agricole
performante.
Clasificarea maşinilor agricole se poate face după mai multe criterii, dintre
care cele mai utilizate sunt expuse în continuare.
După lucrarea pe care o execută, maşinile agricole se clasifică în:
- maşini pentru lucrările solului;
- maşini pentru semănat şi plantat;
- maşini pentru administrat îngrăşăminte (organice şi minerale);
- maşini pentru protecţia plantelor;
- maşini de recoltat;
- maşini de curăţat, sortat şi condiţionat produse agricole;
- maşini şi utilaje pentru prelucrarea primară a produselor agricole;
- maşini şi instalaţii pentru zootehnie;
- maşini şi utilaje de încărcat, descărcat şi transport;
- maşini şi instalaţii pentru lucrări de îmbunătăţiri funciare.
După modul în care execută procesul de lucru maşinile agricole pot fi:
- maşini agricole mobile;
- maşini agricole staţionare.
Maşinile agricole mobile după modul în care sunt cuplate la sursa de energie
pot fi: tractate, purtate, semipurtate şi autodeplasabile (autopropulsate).
Maşinile tractate sunt prevăzute cu organe proprii de deplasare pe care se
sprijină atât în lucru cât şi în transport.
Maşinile purtate se montează pe tractoare, nu au organe proprii de deplasare,
dar pot fi prevăzute cu roţi care îndeplinesc rol de limitare a adâncimii sau rol de
acţionare.
Maşinile semipurtate se montează pe tractoare şi sunt prevăzute cu organe
proprii de deplasare pe care se sprijină atât în lucru cât şi în transport.
Maşinile autopropulsate sunt prevăzute cu surse de energie proprii, montate
pe maşină, destinate atât pentru acţionarea organelor de lucru cât şi a organelor de
deplasare.
După modul de acţionare a organelor de lucru, maşinile agricole se clasifică
în:
- maşini ale căror organe active execută procesul de lucru datorită acţiunii de
tractare (de tragere) a maşinii pe direcţia deplasării (pluguri, grape, tăvălugi etc.);
- maşini ale căror organe de lucru primesc mişcări suplimentare (de rotaţie,
translaţie etc.) de la priza de putere a tractorului sau de la motorul propriu (freze
agricole, combine de recoltat etc.);
- maşini la care o parte din organele active sunt acţionate prin tractarea
maşinii de la roţile de sprijin iar o altă parte sunt acţionate de la priza de putere a
tractorului (maşini de semănat, maşini de administrat îngrăşăminte minerale etc.).
După sursa de acţionare maşinile agricole pot fi:
- cu acţionare manuală;
- cu acţionare mecanică.
Agregatul agricol reprezintă mijlocul de bază în mecanizarea proceselor de
producţie din agricultură. Agregatul este alcătuit dintr-o sursă de energie şi una sau
mai multe maşini de lucru care efectuează una sau mai multe operaţii sau lucrări în
acelaşi timp. Sursa de energie poate fi: tractor, motocultor, motor cu ardere internă,
motor electric etc. În funcţie de sursa de energie maşina de lucru se ataşează la

2
echipamentul de lucru al tractorului sau este acţionată prin cuplaje de legătură de la
motorul propriu. După numărul operaţiilor sau lucrărilor pe care le execută agregatele
pot fi simple sau complexe. De exemplu: plugul în agregat cu tractorul constituie un
agregat simplu de arat; maşina combinată alcătuită din: freză de sol, echipament
pentru administrat îngrăşăminte minerale şi semănătoare în agregat cu tractorul
constituie un agregat complex de pregătirea solului, fertilizat şi semănat.
Sistema de maşini agricole reprezintă totalitatea tipurilor de maşini, agregate
şi instalaţii agricole folosite pentru mecanizarea tuturor lucrărilor din cadrul unui
proces de producţie agricol determinat.
Datorită diversităţii mari a proceselor de producţie din agricultură, pentru
mecanizarea lucrărilor prevăzute în tehnologiile acestora există diferite sisteme de
maşini (ex.: sistem de maşini pentru cultura cerealelor păioase, sistem de maşini
pentru cultura cartofului, sistem de maşini pentru viticultură etc.).
Un sistem de maşini cuprinde: sursele de energie, maşinile simple, maşinile
combinate şi alte mijloace tehnice necesare.
Stabilirea tipurilor de maşini pentru un anume sistem determinat se face pe
baza tehnologiei procesului de producţie respectiv, cu îndeplinirea următoarelor
cerinţe generale:
- să asigure mecanizarea complexă a procesului de producţie;
- procesele tehnologice să corespundă cerinţelor agrobiologice, iar maşinile
din sistem să corespundă nivelului tehnicii moderne;
- procesul tehnologic executat de o maşină să pregătească condiţii optime de
lucru pentru maşina ce urmează în fluxul tehnologic al procesului de producţie
respectiv.
Datorită modernizării permanente a tehnologiilor din cadrul proceselor de
producţie, sistemele de maşini se perfecţionează continuu prin crearea unor noi
maşini şi îmbunătăţirea construcţiei celor existente.

1.3. Indicii tehnici de utilizare ai agregatelor agricole


Performanţele tehnice, tehnologice şi economice ale agregatelor agricole sunt
apreciate prin următorii indici tehnici, numiţi şi indici de utilizare sau de exploatare:
adâncimea de lucru, lăţimea de lucru, viteza de lucru, forţa de rezistenţă la tracţiune,
puterea de acţionare, capacitatea de lucru, gradul de încărcare al sursei de energie
şi consumul de combustibil.

1.3.1. Adâncimea de lucru


Acest indice este întâlnit la maşinile pentru lucrările solului, la maşinile de
semănat şi plantat etc. şi reprezintă adâncimea la care lucrează organele active ale
maşinii respective.

1.3.2. Lăţimea de lucru


Lăţimea de lucru (Bl) este egală cu produsul dintre numărul de organe active
(n) şi lăţimea de lucru a unui organ activ (b):
Bl  n  b (1.1)

Pentru maşinile de semănat lăţimea de lucru se determină cu relaţia:


Bl  n  d (1.2)

unde d este distanţa dintre rânduri.

3
1.3.3. Viteza de lucru
Viteza de deplasare a agregatelor este determinată de viteza teoretică ( vt ) a
tractorului, prescrisă în notiţa tehnică.
Viteza reală de deplasare a agregatelor ( vl ) se determină ţinând cont de
coeficientul de patinare (  ) al organelor active ale maşinii:
vt  vl
 (1.3)
vl
de unde rezultă viteza reală de lucru:
Vl  Vt 1    (1.4)

Agregatul mobil se deplasează în lucru cu o anumită viteză, care este


determinată de cerinţele agrotehnice impuse de calitatea lucrării şi de posibilităţile de
tracţiune şi acţionare a maşinilor de lucru din agregat. Viteza reală de lucru
influenţează calitatea lucrării efectuate. Pentru realizarea unor lucrări de calitate se
impune respectarea unei viteze de lucru, specifică pentru fiecare lucrare în parte,
numită viteză tehnologică.
Vitezele tehnologice recomandate pentru diferite lucrări agricole sunt
prezentate în tabelul 1.1.

Tabelul 1.1.
Vitezele tehnologice pentru diferite lucrări agricole
Nr. Limitele de viteză (km/h)
Lucrarea executată de agregat
crt. În prezent În viitor
1. Arat 410 715
2. Grăpat; cultivaţie totală 510 1020
3. Tăvălugit 712 1525
4. Semănat cereale păioase 79 1020
5. Semănat culturi prăşitoare 59 715
6. Plantat răsaduri 0,51 1,54
7. Plantat tuberculi 36 712
8. Prăşit mecanic 49 714
9. Recoltat cereale, porumb, furaje 310 720
10. Recoltat sfeclă, cartofi, legume 2,58 715
11. Transport rutier 825 1560

1.3.4. Forţa de rezistenţă la tracţiune a maşinilor agricole


Forţa de rezistenţă la tracţiune a maşinilor agricole ( R ) reprezintă rezultanta,
pe direcţia de înaintare, a tuturor forţelor exterioare care acţionează asupra maşinii în
timpul lucrului şi se calculează cu relaţia:
R  R f  Rm (1.5)

în care: R f este forţa de frecare dintre roţile maşinii de lucru şi sol;


Rm este forţa necesară pentru efectuarea lucrării propriu-zise.
Forţa de frecare se calculează cu relaţia:
Rf  f G (1.6)

4
unde: f este coeficientul de frecare la rulare ( f = 0,2  0,5);
G este greutatea maşinii (daN).
Forţa necesară pentru efectuarea lucrării propriu-zise ( Rm ) se determină cu
relaţia:
Rm  K  Bl (1.7)

unde K este rezistenţa specifică la tracţiune a maşinii, în N/m.


Valorile rezistenţei specifice la tracţiune ale unor maşini pentru lucrările solului
sunt prezentate în tabelul 1.2.

Tabelul 1.2.
Rezistenţa specifică la tracţiune a maşinilor pentru lucrările solului
Nr.
Tipul maşinii agricole K (N/m)
crt.
Grape cu colţi:
- uşoare 300400
1.
- mijlocii 500700
- grele 8001000
2. Grape stelate 9001400
Grape cu discuri:
- uşoare 15002000
3.
- mijlocii 20003500
- grele 35008000
Tăvălugi:
4. - netezi 12002800
- inelari 6001300
Cultivatoare echipate cu:
5. - dălţi de afânare 25003500
- cuţite cu săgeată 8002000

6. Semănători pentru păioase 12001600

7. Semănători pentru prăşitoare 10001500

Pentru agregatul de arat, forţa de rezistenţă la tracţiune a plugului R p se


determină cu ajutorul relaţiei:
Rp  KO  a  b  n (1.8)

în care: n este numărul de trupiţe ale plugului;


a - adâncimea arăturii [cm];
b - lăţimea de lucru a unei trupiţe [cm];
K O - rezistenţa specifică a solului la arat [daN/cm2];
- K O  0,4 daN/cm2 , pentru soluri uşoare;
- K O = 0,4  0,6 daN/cm2 , pentru soluri mijlocii;
- K O = 0,6  0,9 daN/cm2 , pentru soluri grele;
- K O  0,9 daN/cm2 , pentru soluri foarte grele.

5
Ţinând cont de relaţiile (1.6), (1.7) şi (1.8), forţa de rezistenţă la tracţiune R se
mai poate scrie sub forma:

- pentru lucrarea de arat: R  f  G  K0  a  b  n (1.9)

- pentru lucrările solului: R  f  G  K  Bl (1.10)

1.3.5. Puterea de acţionare a maşinilor agricole


Pentru tractarea unei maşini agricole, este necesară o putere Ptr , dată de
produsul dintre forţa de rezistenţă la tracţiune a maşinii R şi viteza de deplasare vl
(m/s) a agregatului, exprimată prin relaţia:
R  vl
Ptr  , în kW (1.11)
1000
Dacă maşina este acţionată de la priza de putere a tractorului şi pentru
efectuarea procesului tehnologic se cere o anumită putere de acţionare Pap ,
prescrisă în notiţa tehnică a maşinii, atunci puterea totală de acţionare va fi:

Pac  Ptr  Pap (1.12)

1.3.6. Capacitatea de lucru a agregatelor agricole


Capacitatea de lucru a unui agregat W reprezintă cantitatea medie de lucrări
efectuate în unitatea de timp. Capacitatea de lucru poate fi exprimată în unităţi de
suprafaţă (m2, ha), de volum (m3, litri), de masă (kg, t), în unităţi de lucru
convenţionale (hectarul convenţional) etc.
Capacitatea teoretică de lucru a agregatelor se poate determina pe ora de
lucru ( Wht ) sau pe schimbul de lucru ( Wscht
) şi se calculează, ţinând cont de lăţimea
teoretică B , de viteza teoretică vt şi de timpul unui schimb Ts , cu ajutorul relaţiilor:

Wht  0,1 B  vt , (ha/h) (1.13)


t
Wsch  0,1 B  vt  Ts , (ha/sch) (1.14)

Capacitatea de lucru reală reprezintă cantitatea de lucrări pe care o realizează


un agregat care are lăţimea efectivă Bl (m) şi se deplasează cu viteza de lucru vl
(km/h) în timpul efectiv al unei ore Tl , sau a unui schimb Tls (ore), respectiv:

Whr  0,1  Bl  Vl  Tl , (ha/h) (1.15)


r
Wsch  0,1 Bl  Vl  Tls , (ha/h) (1.16)

Capacitatea de lucru reală diferă de cea teoretică din următoarele cauze:


Lăţimea efectivă de lucru a agregatului Bl diferă de lăţimea constructivă B ,
datorită formării incorecte a agregatului, a conducerii imprecise, a zonei de acoperire
dintre două treceri alăturate ce se recomandă la unele lucrări (grăpat, discuit) etc.
Gradul de folosire a lăţimii de lucru constructive se apreciază cu ajutorul
coeficientului de folosire a lăţimii de lucru C B , încât lăţimea reală de lucru va fi
Bl  CB  B . Valoarea acestui coeficient trebuie să fie cât mai apropiată de unu.

6
Viteza de lucru vl a agregatului este mai mică decât viteza teoretică vt din
cauza patinării, şi se determină fie cu relaţia (1.4), fie prin cronometrarea unei
anumite distanţe parcursă de agregatul în lucru.
Timpul efectiv de lucru Tls este mai mic decât timpul schimbului Ts , deoarece
o parte din acesta se consumă pentru deplasarea în gol a agregatului şi pentru
deservirea tehnologică a agregatului (alimentarea cu seminţe, îngrăşăminte, soluţie
etc). Gradul de folosire a timpului unui schimb de lucru al agregatului se apreciază cu
ajutorul coeficientului de folosire a schimbului de lucru K s , care reprezintă raportul
dintre timpul efectiv de lucru şi timpul total al schimbului. Astfel, timpul efectiv de
lucru va fi:

Tls  K s  Ts (1.17)

Valoarea coeficientului K s variază în funcţie de lucrarea ce se execută, de


agregatul folosit, de metoda de deplasare etc. Valorile coeficientului K s pentru
diferite lucrări sunt redate în tabelul 1.3.
Tabelul 1.3
Valorile coeficientului de folosire a timpului de lucru
Nr.
crt. Lucrarea executată Coeficientul K s

1 Arat 0,72 – 0,82


2 Administrat îngrăşăminte 0,55 – 0,65
3 Pregătirea patului germinativ 0,75 – 0,80
4 Semănat sau plantat 0,56 – 0,65
5 Prăşit 0,70 – 0,80
6 Stropit în culturile de câmp 0,55 – 0,65
7 Recoltat cereale păioase 0,60 – 0,75
8 Recoltat sfeclă de zahăr 0,63 – 0,70
9 Recoltat cartofi 0,55 – 0,75
10 Cosit furaje ierboase 0,75 – 0,85
11 Greblat furaje ierboase 0,70 – 0,80
12 Balotat 0,68 – 0,75

Pentru agregatele mobile sau staţionare la care procesul de lucru constă în


prelucrarea unui produs agricol (prese de balotat, combine de recoltat cereale
păioase, porumb, floarea-soarelui, soia etc., combine de recoltat plante furajere
pentru siloz, maşini de tocat resturi vegetale, selectoare etc., capacitatea de lucru
orară se determină cu ajutorul relaţiei:

Whr  3600  Q  K s [kg / h] (1.18)

în care: Q este debitul de material prelucrat în kg/s.


Practic, capacitatea de lucru reală a unui agregat se determină prin
fotografierea schimbului de lucru (întocmirea fişelor de cronometrare pe elementele
de timp, exprimate în minute) şi măsurarea volumului de lucrări realizat, în hectare.

7
1.3.7. Consumul de combustibil
În timpul efectuării lucrărilor agricole de către agregatele mobile se disting, în
principal, trei regimuri de funcţionare ale motorului:
- regimul de funcţionare în sarcină, când agregatul execută efectiv lucrarea
agricolă;
- regimul de deplasare în gol a agregatului, la efectuarea întoarcerilor de la
capetele parcelei, la deplasarea de la o parcelă la alta sau de la sediul fermei la
parcelă;
- regimul de relanti, când agregatul staţionează cu motorul pornit pentru
efectuarea deservirilor tehnologice.
Consumul total de combustibil într-un schimb C s este dat de suma
consumurilor în fiecare regim de funcţionare a agregatului pe durata unui schimb de
lucru.
Consumul de combustibil pe un schimb de lucru C s se poate determina pe
cale experimentală. Pentru aceasta, înainte de începerea lucrului se umple
rezervorul de combustibil (se face plinul), după care se efectuează lucrarea în câmp
pe toată durata schimbului. După terminarea schimbului se face din nou plinul.
Cantitatea de combustibil completată reprezintă consumul de combustibil într-un
schimb.
Consumul de combustibil pe un hectar Cha este egal cu raportul dintre
consumul de combustibil pe un schimb şi capacitatea de lucru pe schimb a
agregatului, adică:
C
Cha  rs [litri / ha] (1.19)
Wsch
Consumul de combustibil la hectar se poate calcula şi cu relaţia:
c  Chn
Cha  [kg / ha] (1.20)
Whr
în care: Chn reprezintă consumul orar de combustibil al motorului la regimul
nominal, în kg/h (valoarea se ia din caracteristica de regulator);
c - coeficient de corecţie ce ţine seama de încărcarea incompletă a
motorului în timpul lucrului.

8
2. PLUGURI. MAȘINI DE SĂPAT SOLUL. MAȘINI PENTRU
AFÂNAREA SOLULUI.

2.1. Pluguri

2.1.1. Domeniul de utilizare şi clasificarea plugurilor


Plugurile sunt maşini de lucru utilizate pentru efectuarea lucrării de arat. Prin
arătură se realizează desprinderea (prin tăiere), mărunţirea şi răsturnarea unui strat
de sol de o anumită secţiune, denumită brazdă, asigurându-se în acest fel condiţii
adecvate pentru cultura plantelor.
Pentru efectuarea lucrării de arat în diferite condiții de sol, climă, relief și
cultură se utilizează diferite tipuri de pluguri ce se pot clasifica după mai multe criterii.
După destinaţie plugurile pot fi:
- pluguri cu destinaţie generală (de uz general);
- pluguri cu destinaţie specială.
Plugurile cu destinaţie generală (pluguri pentru arături normale) sunt folosite
pentru executarea arăturilor la culturile de câmp pe terenuri plane sau cu pante mici
(până la 6), la adâncimi cuprinse între 15 – 30 cm.
Plugurile cu destinaţie specială sunt folosite pentru executarea arăturilor în
condiţii speciale. Astfel se deosebesc, pluguri pentru livezi, pluguri pentru vie, pluguri
pentru terenuri mlăștinoase, pluguri pentru arături de desfundare, pluguri pentru scos
puieți, pluguri pentru drenaj, pluguri pentru defrișat, pluguri pentru format și despicat
biloane, pluguri pentru deschis canale, pluguri pentru silvicultură etc.
După modul de ataşare la tractor plugurile pot fi:
- pluguri purtate;
- pluguri semipurtate;
- pluguri tractate.
După adâncimea de lucru plugurile se clasifică în:
- pluguri pentru arături superficiale (15 – 18 cm);
- pluguri pentru arături normale (18 – 27 cm);
- pluguri pentru arături adânci (27 – 40 cm);
- pluguri pentru arături de desfundare (40 – 80 cm).
După tipul trupițelor plugurile se clasifică în:
- pluguri cu trupițe cu cormană (figura 2.1);
- pluguri cu trupițe cu disc (figura 2.2);

9
Fig.2.1. Plug cu trupițe cu cormană
1-cadru, 2-dispozitiv de atașare la tractor, 3-trupiță față,
4-trupiță spate, 5-roată de copiere, 6-cuțit disc

Fig.2.2. Plug cu trupițe cu disc


1-cadru, 2-trupițe cu disc, 3-curățitor, 4-roată de copiere

După modul de răsturnare a brazdei plugurile pot fi:


- pluguri cu răsturnarea brazdei într-o singură parte (de regulă în partea
dreaptă) numite şi pluguri normale;
- pluguri cu răsturnarea brazdei succesiv în stânga şi în dreapta (pluguri
reversibile, pluguri balansiere);
- pluguri cu răsturnarea brazdelor concomitent în stânga şi în dreapta
(pluguri pentru vie, pluguri pentru deschis canale).
2.1.2. Alcătuirea plugurilor cu cormană cu destinație generală
Plugurile cu cormană cu destinaţie generală sunt alcătuite din următoarele
subansambluri: cadru, dispozitiv de ataşare la tractor, organe de lucru (trupițe, cuțit
de plug), roată de sprijin şi limitare a adâncimii de lucru și mecanisme de reglare
(figura 2.1).
Cadrul plugului este realizat din tronsoane din ţeavă sau din bare longitudinale
(lonjeroane) asamblate între ele cu traverse. Pe cadrul se montează celelalte
subansambluri ale plugului.
Trupiţa reprezintă organul principal de lucru al plugului, care execută tăierea,
desprinderea, răsturnarea şi deplasarea laterală a brazdei de sol, realizând astfel
lucrarea propriu-zisă de arat.

10
Antetrupiţa este o trupiţă de dimensiuni mai mici montată în faţa trupiţei. Ea
are rolul de a tăia şi disloca stratul superficial al solului arabil, pe adâncimea de 8 –
12 cm, şi a-l răsturna în fundul brazdei anterioare, realizând astfel încorporarea
resturilor vegetale de la suprafaţa solului.
Cuţitul de plug are rolul de a tăia brazda în plan vertical, desprinzând-o de
masa de sol, şi de a lăsa peretele vertical al brazdei cât mai drept. După formă cuţitul
de plug poate fi: cuţit lung sau cuţit disc.
Mecanismele plugului sunt folosite pentru efectuarea reglajelor plugurilor,
corespunzător condiţiilor de lucru cerute. Mecanismele plugurilor purtate şi
semipurtate sunt de obicei destinate pentru reglarea adâncimii de lucru şi a
paralelismului cadrului plugului cu direcţia de înaintare şi cu suprafaţa solului.
Reglarea adâncimii de lucru la plugurile purtate se face cu ajutorul roţilor limitatoare
de adâncime sau cu ajutorul instalaţiei hidraulice de la mecanismul de suspendare al
tractorului. Reglarea paralelismului cadrului plugului cu suprafaţa terenului se face
cu ajutorul tiranţilor reglabili ai mecanismului de suspendare a tractorului. Reglarea
paralelismului dintre direcţia de înaintare a tractorului şi direcţia de deplasare a
plazurilor trupiţelor se face de regulă cu ajutorul unui mecanism cu tijă filetată.

2.1.3. Trupiţa cu cormană


Organul principal de lucru al plugului, trupiţa cu cormană, este alcătuită în
general din brăzdar, cormană, plaz și bârsă (figura 2.3). Unele trupiţe mai au în
alcătuire prelungitor de cormană, cormană suplimentară sau antecormană Brăzdarul,
cormana şi plazul sunt montate pe bârsă. Prin intermediul bârsei trupiţa se montează
la cadrul plugului.
Brăzdarul are rolul de a tăia brazda de sol în plan orizontal şi a o ridica pe
suprafaţa cormanei. Este confecţionat din oţel aliat cu mangan şi siliciu şi tratat
termic pentru a i se asigura o duritate ridicată. Forma brăzdarelor este diferită în
funcţie de destinaţia lor, dar în general brăzdarele au o formă trapezoidală, baza
mare constituind muchia tăietoare, iar baza mică partea ce vine în contact cu
cormana. Deoarece în timpul lucrului tăişul brăzdarului se uzează mult, acesta este
prevăzut în partea dorsală cu o rezervă de material care se foloseşte pentru
refacerea tăişului, prin forjare la cald.
Plazul asigură stabilitatea trupiţei în plan orizontal, prin sprijinirea şi frecarea
lui în timpul lucrului pe peretele brazdei. La primele trupiţe se montează plazuri
scurte , iar la ultima trupiţă a plugului se montează un plaz lung cu călcâi (o piesă
rezistentă la uzură), care asigură stabilitatea plugului în plan vertical prin faptul că se
sprijină pe fundul brazdei.

Fig.2.3. Trupița cu cormană


1-brăzdar,
2-cormană,
3-plaz,
4-bârsă,
5-prelungitorul cormanei,
6-cormană suplimentară,
7-călcâi,
8-cadrul plugului.

11
Cormana reprezintă partea principală a suprafeţei de lucru a trupiţei şi are
rolul de a prelucra brazda tăiată şi ridicată de brăzdar, prin următoarele operaţiuni:
ridicarea şi sfărâmarea(mărunţirea) brazdei; răsturnarea brazdei; deplasarea laterală
a brazdei.
Pentru mărirea capacităţii de mărunţire şi de răsturnare a brazdelor de sol
cormanele au forma unor suprafeţe curbate.
În funcţie de solul pe care-l prelucrează cormanele pot fi:
- Cormane cilindrice care asigură o mărunţire foarte bună şi o răsturnare
satisfăcătoare a brazdelor; se utilizează la arat în solurile uşoare.
- Cormane culturale (universale) care asigură o mărunţire şi o răsturnare bună
a brazdelor; se utilizează pe toate tipurile de sol, cu excepţia solurilor nisipoase.Ca
urmare ele sunt folosite cel mai des la plugurile cu destinaţie generală.
- Cormane semielicoidale ce se caracterizează printr-un efect de răsturnare
pronunţată şi o capacitate de mărunţire mai redusă; se utilizează pentru solurile
înţelenite, la care răsturnarea brazdei este mai dificilă.
- Cormane elicoidale ce se caracterizează printr-un efect de răsturnare foarte
bună şi o mărunţire corespunzătoare.
În vederea îmbinării capacităţii de mărunţire cu efectul de răsturnare se
construiesc şi cormane combinate cultural - semielicoidale. La aceste cormane
partea inferioară a suprafeţei este de tip cultural cu efect pronunţat de mărunţire, iar
partea superioară este de formă semielicoidală cu efect mai pronunţat de răsturnare.
Cormana suplimentară şi prelungitorul de cormană sunt organe suplimentare
de lucru ale trupiţei care măresc gradul de mărunţire şi de răsturnare a brazdei,
precum şi încorporarea resturilor vegetale, fără a mări constructiv dimensiunile
cormanei.
Bârsa este organul pe care se asamblează toate celelalte elemente
componente ale trupiţei şi face legătura cu cadrul plugului prin care se transmite forţa
de tracţiune. Asamblarea brăzdarului, cormanei şi plazului pe bârsă se face cu
şuruburi speciale (cu cap înecat) pentru a păstra suprafaţa activă a acestor piese
netedă, fără denivelări ce ar mări rezistenţa la arat.
Deoarece, în timpul lucrului bârsa este solicitată la eforturi de încovoiere şi
răsucire, pentru prevenirea deformării acesteia, trupiţele se asamblează la cadrul
plugului cu dispozitive de siguranţă (bolţ de forfecare, arc spiral, cilindru hidraulic).

2.1.4. Procesul de lucru al trupiței cu cormană


În timpul procesului de arat brazda, de secţiune dreptunghiulară a  b ( a -
adâncimea brazdei; b -lățimea brazdei), este decupată din sol, ridicată, răsucită,
mărunţită şi răsturnată lateral (figura 2.4).

Fig.2.4. Schema răsturnării brazdei

12
Prin înaintarea trupiţei în sol, suprafaţa activă a acesteia determină ridicarea şi
răsucirea (în sens orar) brazdei. Brazda se roteşte în jurul muchiei C, cu un sfert de
rotaţie până când faţa CD ajunge în CD2. Urmează răsucirea în continuare, în jurul
muchiei D (punctul D2) până când brazda se sprijină pe brazda arată anterior.
Pentru ca după eliberarea brazdei de către cormană aceasta să nu se
răstoarne înapoi (în sens antiorar) spre stânga, este necesar ca în poziţia finală
(C1B3A3D2) centrul de greutate al brazdei (punctul G) să se găsească în dreapta
verticalei ce trece prin punctul D2. În acest caz poziţia finală a brazdei va fi
determinată de unghiul  .
Din asemănarea triunghiurilor A3B3D2 şi D2C3D3 rezultă:
C3 D3 A3 D2 a b
 sau:  (2.1)
D2 D3 B3 D2 b a  b2
2

de unde:
b2  a a 2  b2 (2.2)
Notând raportul b / a  k şi împărţind cu a 2 , relaţia (2.2) devine:
k 4  k 2 1  0 (2.3)
de unde rezultă: k  1,27 .
Deci valoarea teoretică minimă a raportului dintre lăţimea şi adâncimea
brazdei este 1,27. În condiţii reale de lucru, pentru asigurarea răsturnării brazdelor k
= 1,3 – 1,8. La plugurile destinate să efectueze arături în terenuri cu exces de
umiditate şi în terenuri înţelenite k = 2 – 3.
La plugurile prevăzute cu antetrupiţă sau antecormană, în timpul procesului de
lucru o parte din brazdă este mărunţită şi aruncată în fundul brazdei, fiind apoi
acoperită de către partea principală a brazdei supusă acţiunii suprafeţei de lucru a
trupiţei. În acest caz raportul k poate fi mai mic de 1,27.

2.1.5. Pluguri reversibile


Plugurile reversibile efectuează lucrarea de arat prin răsturnarea succesivă a
brazdelor: în partea dreaptă (la dus – figura 2.5) respectiv în partea stângă (la întors
– figura 2.6).

Fig.2.5 Fig.2.6

Plugurile reversibile se utilizează cu mare eficienţă, deoarece evită arătura cu


coame şi cu şanţuri şi realizează o întoarcere la capete într-un timp scurt, metoda de
deplasare fiind după parcursuri în suveică. Plugurile reversibile lucrează, pe
terenurile în pantă, de obicei, în agregat cu tractoarele pe şenile. Prima brazdă se
răstoarnă înspre vale, folosind trupiţele normale cu răsturnarea brazdei spre dreapta.

13
La capătul parcelei, se face inversarea sensului de deplasare şi se reversează
plugul. Astfel se execută parcursul următor alături de cel precedent, brazdele fiind
răsturnate în acelaşi sens (spre vale).

Fig.2.7. Schema tehnologică a unui plug reversibil


1-cadru fix; 2-dispozitiv de ataşare la tractor; 3-cadru mobil; 4-trupiţe pentru
răsturnarea brazdei spre dreapta; 5-trupiţe pentru răsturnarea brazdei spre stânga

La plugurile reversibile cadrul este format din două părți și anume: un cadru fix
ce se atașează la tractor și un cadru reversibil montat pe cel fix. Pe cadrul reversibil
se montează trupiţele duble (stânga-dreapta) cu cormană dispuse la 1800, cuțitele de
plug și roțile de copiere și de limitare a adâncimii de lucru (figura 2.7).
Cadrul reversibil se poate roti faţă de cadrul fix, rotire ce se execută la sfârşitul
fiecărei curse de lucru. Legătura dintre cadrul fix şi cadrul reversibil se realizează prin
intermediul unui mecanism de reversare comandat hidraulic de utilizator care asigură
rotirea cu 1800 a cadrului reversibil la întoarcerea agregatului la capetele parcelei.
Rotirea de la sine a cadrului reversibil este oprită de un mecanism de zăvorâre
(de blocare), care este comandat de către utilizator odată cu comandarea
mecanismului de reversare.

2.1.6. Formarea şi utilizarea agregatelor de arat


La executarea lucrării de arat este necesar ca plugul să fie în aşa fel ataşat la
tractor şi reglat pentru a respecta cerinţele tehnologice ale lucrării. Aceste cerinţe
tehnologice sunt respectate numai în cazul în care plugul are o stabilitate
corespunzătoare, atât în plan vertical cât şi în plan orizontal.
Stabilitatea în plan vertical este realizată corespunzător atunci când plugul are
tendinţa permanentă de a pătrunde în sol, realizând o forţă de apăsare pe sol a roţii
de copiere de maxim 70 daN. Acest lucru se constată concret prin aceea că roata
lasă o urmă vizibilă pe sol adâncă de 2-3 cm.
Când se constată că plugul nu are tendinţa să pătrundă în sol, sau are
tendinţa de a pătrunde prea puternic (urma lăsată de roată este adâncă), se va
executa reglajul corespunzător în plan vertical prin montarea corectă şi reglarea
tiranţilor de la mecanismul de suspendare al tractorului.
Stabilitatea în plan orizontal este corespunzătoare atunci când plugul are
tendinţa de a apăsa cu plazul pe peretele vertical al brazdei, realizând o presiune de
maxim 80 daN/cm2, pentru a nu sfărâma acest perete şi a nu se mări prea mult
forţele de frecare, care nu sunt utile. Dacă în timpul lucrului se constată că plugul are
tendinţa de a-şi mări sau micşora lăţimea de lucru, înseamnă că plugul nu are
stabilitate în plan orizontal, adică nu este reglat corespunzător.
Pentru reglarea stabilităţii în plan orizontal a plugului se acţionează
mecanismul cu tijă filetată de la avantren. Reglajul se consideră corect când lăţimea
de lucru a plugului este egală cu lăţimea constructivă, şi atunci când direcţia de
înaintare a plazurilor este paralelă cu direcţia de înaintare a tractorului.

14
2.2. Mașini de săpat solul

2.2.1. Domeniul de utilizare şi clasificarea


maşinilor de săpat solul
Maşinile de săpat solul au ca destinaţie executarea lucrării de săpat solul în
spaţii acoperite (sere şi solarii), înlocuind lucrarea de arat, care nu ar fi posibilă în
condiţii corespunzătoare, în special din cauza registrelor de încălzire. Aceste maşini
încep lucrarea solului din locul de coborâre pe sol. Sunt maşini purtate, acţionate de
la priza de putere a tractorului. Pentru acţionarea lor în bune condiţii se impune
formarea agregatului cu tractoare care realizează viteze de lucru sub 1,5 km/h
(echipate cu dublu reductor).
Organele de lucru ale maşinilor de săpat solul se numesc sape. În funcţie de
mişcarea care se imprimă organelor de lucru (sapele), maşinile de săpat solul pot fi:
- maşini de săpat solul cu organe de lucru în mişcare de rotaţie;
- maşini de săpat solul cu organe de lucru în mişcare plană.

2.2.2. Alcătuirea şi procesul de lucru al maşinilor de săpat solul


În componenţa maşinilor de săpat solul intră atât organe de lucru întâlnite şi la
alte maşini, precum şi organe specifice care se prezintă sub forma unor sape.
La maşinile de săpat solul cu organe de lucru cu mişcare de rotaţie, sapele
imită procesul săpării manuale a solului cu hârleţul.
La maşinile de săpat solul cu organe de lucru cu mişcare plană, sapele imită
procesul săpării manuale a solului cu sapa.

Fig. 2.8. Schema maşinii cu organe cu mişcare de rotaţie


1 - organe active; 2 - suport; 3 - arbore tubular rotativ; 4 - arbore interior fix ;
5 - bucată de sol; a - adâncimea de lucru

La maşinile de săpat solul cu organe de lucru cu mişcare de rotaţie (figura


2.8.) partea principală este reprezentată printr-un rotor orizontal, dispus
perpendicular pe direcţia de înaintare, montat pe un cadru cu dispozitiv de prindere
la tiranţii ridicătorului hidraulic al tractorului. Pentru reglarea adâncimii de lucru,
cadrul este prevăzut cu două patine. Rotorul este prevăzut cu 3 - 6 secţii de lucru,
fiecare secţie având în componenţă trei braţe curbate decalate la 120°, pe care sunt
montate organele active.

15
Rotorul este format din doi arbori concentrici, arborele interior este fix iar cel
exterior (tubular) este rotativ, primind mişcarea de la priza de putere a tractorului.
Arborele fix este prevăzut la exterior cu came spaţiale, realizate sub forma unor
canale în care pătrund rolele de ghidare ale cremalierelor care la rândul lor sunt
angrenate cu pinioane solidarizate cu axele braţelor curbate ale secţiilor. Axele
braţelor curbate sunt montate pe arborele exterior.
În timpul lucrului arborele tubular se găseşte în mişcare de rotaţie,
determinând organele active să pătrundă în sol şi să disloce bucăţi de sol pe care le
ridică până la o anumită înălţime, apoi prin rotirea braţelor curbate cu organe active
în jurul axei proprii cu circa 90° (rotire transversală comandată de camele spaţiale
prin role, cremaliere şi pinioane), bucăţile de sol se desprind şi cad în spatele
maşinii, după care braţele curbate sunt rotite în sens invers şi revin la poziţia iniţială.

Din această categorie a maşinilor de săpat solul face parte maşina de săpat
Vicon.
Maşina Vicon se utilizează în două variante:
- cu 9 sape şi lăţimea de lucru de 1050 mm;
- cu 12 sape şi lăţimea de lucru de 1400 mm.
Viteza de lucru este de 0,5 - 1,2 km/h, lăţimea de lucru a unei sape 250 - 280
mm; adâncimea de lucru 20 - 30 cm; turația rotorului cu sape 30 - 50 rot/min. viteza
periferică a sapelor 2,5 m/s.
Maşinile de săpat solul cu organe de lucru cu mişcare plană au alcătuirea
ilustrată în figura 2.9 şi procesul de lucru prezentat în figura 2.10.

Fig.2.9. Alcătuirea maşinii de săpat solul


cu organe de lucru cu mişcare plană
1 - cadru; 2 - arbore cotit; 3 - bielă; 4 - organ activ; 5 - braţ balansier.

16
Fig.2.10.
Procesul de lucru al maşinii
de săpat solul cu organe cu
mişcare plană

1 - arbore cotit;
2 - braţ port-sapă;
3 - sapă;
4 - balansier;
5 - carcasă;
6 - cadru;
7 - transmisie
cardanică.

Fiecare sapă (organ activ) este montată pe un mecanism patrulater articulat


(a-b-c-d), care primeşte mişcarea de la priza de putere a tractorului prin intermediul
unei transmisii cardanice, a unui reductor conic şi un a unui arbore cotit (figura
2.10). Arborele cotit imprimă sapelor o mişcare plană în plan vertical, după
traiectoria A-B-C. Ca urmare a acestei mişcări sapele pătrund în sol şi dislocă
porţiuni din sol pe care le deplasează în sens invers deplasării agregatului. Ca efect
se realizează afânarea şi mărunţirea solului. Reglarea adâncimii de lucru a sapelor
se face cu ajutorul roţilor sau patinelor pentru limitarea adâncimii de lucru.

2.3. Mașini pentru afânarea solului

2.3.1. Domeniul de utilizare şi clasificarea


maşinilor pentru afânarea solului
Lucrările pentru afânarea solului se efectuează în scopuri şi la adâncimi
diferite. Astfel ele pot fi:
- lucrări de afânare a solului arat;
- lucrări de afânare pregătitoare pentru prelucrarea ulterioară a straturilor
afânate (cu maşini de săpat şi deplasat solul);
- lucrări de afânare adâncă a solului, efectuate în scopul înlăturării stării de
tasare a solului, măririi permeabilităţii pentru aer şi apă, favorizând mărirea
vitezei de infiltrare a apei.
Maşinile pentru lucrările de afânare a solului funcţionează pe principii similare,
pentru întregul grup utilizându-se prin extindere, denumiri de scarificatoare, cizele,
subsoliere, scarificatoare etc. Convenţional, acest grup de maşini în funcţie de scopul
lucrării efectuate, poate fi clasificat în următoarele subgrupuri :
- scarificatoare, folosite pentru lucrări de afânare pregătitoare;
- subsoliere, folosite pentru reînnoirea periodică a lucrărilor de desfundare a
solului;
- cultivatoare pentru afânarea adâncă a solului, denumite cizele;
- maşini pentru afânarea adâncă a solului, folosite pentru mărirea
permeabilităţii solurilor cu conţinut ridicat de argilă.

17
2.3.2. Alcătuirea maşinilor pentru afânarea solului
Maşinile pentru afânarea solului sunt alcătuite dintr-un cadru pe care se
montează organele active de lucru (organe de afânare), roţile pentru sprijin şi
reglarea adâncimii de lucru, mecanisme de reglare şi transmisia pentru acţionarea
organelor de afânare.
Organele de lucru pot fi: organe de afânare fixe şi organe de afânare mobile.
Organele de afânare fixe se montează direct pe cadrul maşinii şi lucrează la
adâncimi de 35 – 50 cm. Ele execută procesul de lucru numai datorită tractării
maşinii. Au forma de daltă sau de gheară şi se montează pe suporţi elastici.
O maşină echipată cu organe de afânare fixe este subsolierul purtat pentru vie
SPV-45, destinat pentru efectuarea lucrărilor de reînnoire periodică a desfundărilor în
plantaţiile de viţă de vie, plantaţii de pomi, sere şi solarii la adâncimea maximă de
lucru de 45 cm (figura 2.11.). Subsolierul poate efectua şi încorporarea în sol a
îngrăşămintelor chimice solide, dacă pe cadrul acestuia se montează un echipament
pentru fertilizat.

Fig.2.11.
Subsolierul SPV-45

1-cadru;
2-dispozitiv de ataşare la tractor;
3-suportul cuţitului;
4-dalta;
5-cuţit vertical;
6-suportul dălţii.

Fig.2.12.
Maşina MAS-60
1-cuţit daltă (mobil);
2-cuţit vertical (mobil);
3-mecanism de acționare;
4-suportul fix al cuţitelor;
5-cadrul maşinii;
6- dispozitiv de ataşare;
7-roţi de sprijin şi reglare;
8-mecanism pentru reglarea
adâncimii de lucru;
9-cilindru de forţă.

Organele de afânare mobile, concomitent cu mişcarea de înaintare a maşinii


primesc şi mişcări oscilatorii pe direcţii diferite, plane sau spaţiale. Mişcările oscilatorii
ale organelor de afânare pot fi imprimate prin intermediul unor mecanisme cu bielă-

18
manivelă sau a unor generatoare de vibraţii cu mase excentrice, acţionate de la priza
de putere a tractorului.
O maşină echipată cu organe de afânare mobile este maşina pentru afânarea
adâncă a solului MAS-60, purtată şi acţionată de la arborele prizei de putere a
tractorului, fiind destinată afânării solurilor cu exces de umiditate la adâncimea de 50
– 60 cm (figura 2.12.).
În timpul funcţionării maşinii, prin mecanismul de acționare de tip vibrator cu
excentric, cuţitului vertical i se imprimă o mişcare oscilatorie ce se transmite şi
cuţitului daltă oscilant.
Scarificatoarele numite şi cizele sunt cultivatoare speciale care lucrează la
adâncimea de până la 40 cm (figura 2.13.). Ele înlocuiesc lucrarea de arat, asigurând
afânarea şi mărunţirea solului fără răsturnarea brazdei.
Scarificatoarele sunt echipate cu un număr de 5-11 organe active montate pe
suporţi rigizi sau elastici. Pe cadrul scarificatoarelor se mai pot monta echipamente
auxiliare care au ca destinaţie mărunţirea suplimentară a solului şi nivelarea lui
(agregate combinate).

Fig.2.13 Schema unui scarificator sau cizel


1 - cadru; 2 - dispozitiv de atașare la tractor; 3 - organ activ;
4 - suport; 5 - roată de reglare a adâncimii de lucru

19
3. FREZE AGRICOLE. GRAPE. TĂVĂLUGI.
3.1. Freze agricole

3.1.1. Clasificarea frezelor agricole


Frezele agricole se clasifică după mai multe criterii:
a. După modul de execuţie a lucrării solului se clasifică în:
- freze pentru lucrarea totală a solului, care au organele active montate pe un
singur rotor;
- freze pentru lucrarea parţială a solului (prăşit), care au organele active
montate pe rotoare dispuse pe secţii independente ce lucrează pe
intervalele dintre rândurile de plante.
b. După poziţia rotoarelor cu cuţite frezele se clasifică în:
- freze cu rotoare orizontale;
- freze cu rotoare verticale;
- freze cu rotoare înclinate.
c. După destinaţie se clasifică în:
- freze pentru culturi de câmp;
- freze pentru pomicultură;
- freze pentru viticultură;
- freze pentru legumicultură;
- freze pentru păşuni şi fâneţe;
d. După modul de cuplare şi acţionare frezele pot fi:
- freze tractate;
- freze purtate;
- freze semipurtate;
- freze autodeplasabile sau motofreze.

3.1.2. Alcătuirea tehnologică a frezelor agricole


Cele mai întâlnite freze agricole sunt frezele purtate. În general frezele purtate
sunt alcătuite dintr-un cadru pe care se fixează dispozitivul de ataşare la tractor,
rotoarele cu organe de lucru (cuțite de freză), transmisia pentru acţionarea organelor
de lucru şi mecanismele de reglare. Pentru reglarea adâncimii de lucru cadrul poate
să fie prevăzut cu două roţi sau două patine reglabile ca poziţie în plan vertical.
Organele de lucru ale frezelor agricole sunt cuţite de diferite forme fixate pe
discurile rotorului (figura 3.1). Cuţitele cele mai utilizate sunt cele curbate în formă de
J şi pot avea aripa dispusă în partea stângă sau în partea dreaptă. Se folosesc la
majoritatea frezelor cu rotor orizontal. La frezele cu rotoare verticale se utilizează
cuţite drepte în formă de I.

20
Fig.3.1
Tipuri de cuţite de freză
a, b, c, d, e, f - cuţite pentru
freze cu rotor orizontal;

g, h - cuţite pentru freze cu


rotor vertical;

i, j - rotoare pentru freze cu


rotor vertical.

Cuțitele de freză se montează pe rotoare prin intermediul unor discuri sau


flanșe. Rotoarele se montează pe arbori orizontali sau verticali, acționați prin
transmisie mecanică de la priza de putere a tractorului. La frezele cu rotoare
orizontale (figura 3.2) prelucrarea solului se face de sus în jos, iar la frezele cu
rotoare verticale (figura 3.3) prelucrarea solului se face de la stânga la dreapta,
respectiv de la dreapta la stânga.
Cuţitele pot fi dispuse simetric sau asimetric faţă de axa longitudinală a
maşinii. Cel mai răspândit tip de cuţit este cel curbat, în formă de J cu lăţimea
cuprinsă între 10 şi 15 cm. Cuţitele curbate, de regulă, sunt cuţite unilaterale, fiind
construite să lucreze pe partea dreaptă sau pe cea stângă. Ele se dispun pe rotor în
spirală (elicoidal), astfel încât să pătrundă pe rând în sol, asigurând un mers lin şi
uniform al rotorului.
Mecanismele frezelor servesc pentru transmiterea mişcării la rotorul cu cuţite,
pentru reglarea adâncimii de lucru, pentru dezaxare în raport cu axa de simetrie a
tractorului sau pentru protejarea pomilor prin ocolirea acestora, în cazul frezelor
pomicole cu palpator.
Mecanismul pentru transmiterea mişcării la rotorul cu cuţite trebuie să asigure
turaţia corespunzătoare rotorului, care de regulă este cuprinsă între 200 - 600 rot/min
pentru majoritatea frezelor. Rotoarele frezelor pentru pajişti au turaţia cuprinsă între
1000 -1500 rot/min.

21
Fig. 3.2. Schema tehnologică a unei freze cu rotor orizontal
1 - dispozitiv de atașare la tractor; 2 - rotor cu cuţite; 3 - disc; 4 - cuţite;
5 - roată de reglare a adâncimii de lucru; 6 - carcasă; 7 - oblon rabatabil;
8 - transmisie; 9 - mecanism pentru reglarea adâncimii de lucru

Figura 3.3.
Schema tehnologică
a unei freze
cu rotoare verticale
1-rotoare cu cuțite
verticale;
2-patine;
3- tăvălug Packer;
4-suporţii tăvălugului;
5-dispozitiv pentru
atașarea tăvălugului;
6-transmisie mecanică;
7-dispozitiv de ataşare la
tractor.

În timpul procesului de lucru rotoarele cu cuţite verticale realizează


prelucrarea energică a solului, prin sfărâmarea şi mărunţirea bulgărilor. Prelucrarea
solului se realizează fără a aduce la suprafaţă straturile umede de sol din adâncime,
menţinându-se astfel umiditatea în sol în vederea unei bune germinări a seminţelor.
Tăvălugul de tip Packer asigură o mărunţire suplimentară şi o uşoară tasare şi
nivelare a solului.

3.1.3. Procesul de lucru al frezelor agricole


În cazul frezelor cu rotor orizontal (figura 3.4), prin înaintarea maşinii cu viteza
de lucru v m şi prin rotirea rotorului cu viteza unghiulară  r , cuţitele de pe rotor
22
desprind felii de sol pe care le antrenează într-o mişcare de rotaţie, proiectându-le în
carcasa frezei, producând mărunţirea solului, acesta rămânând într-un strat afânat şi
nivelat. Acest proces de lucru poate fi executat prin desprinderea feliilor de sus în jos
sau de jos în sus. Desprinderea feliilor de sus în jos este cea mai des întâlnită
deoarece, în acest fel se asigură agregatului un echilibru avantajos, o aderenţă mai
bună, freza contribuind la “împingerea” tractorului.
Prin mărirea vitezei unghiulare  r , sau prin micşorarea vitezei v m se
micşorează avansul s îmbunătăţindu-se gradul de mărunţire a solului.

Fig.3.4 - Procesul de lucru al frezelor de sol cu rotor orizontal


1-arborele rotorului; 2-discuri portcuţite; 3-cuţite; 4-carcasă

Valorile recomandate ale avansului s sunt cuprinse între 4 - 6 cm în cazul


prelucrării solurilor înţelenite şi compacte, respectiv între 10 - 12 cm în cazul
prelucrării solurilor cultivabile.
Din analiza procesului de lucru al frezelor agricole se deduce că odată cu
creşterea vitezei de deplasare a agregatului creşte valoarea grosimii feliei de sol şi
valoarea înălţimii crestelor, iar gradul de mărunţire al solului scade. Se constată de
asemenea că odată cu creşterea turaţiei rotorului şi a numărului de cuţite scade
valoarea grosimii feliilor de sol şi valoarea înălţimii crestelor, iar gradul de mărunţire a
solului creşte.
Prin mărirea vitezei unghiulare  r , sau prin micşorarea vitezei v m se
micşorează avansul s îmbunătăţindu-se gradul de mărunţire a solului. Nu se
recomandă o mărunţire excesivă deoarece apare pericolul diminuării humusului din
sol.
În cazul frezelor cu rotor vertical, procesul de lucru este asemănător, cu
deosebirea că desprinderea feliilor de sol se face de la dreapta la stânga sau de la
stânga la dreapta.

3.2. Grape

3.2.1. Domeniul de utilizare şi clasificarea grapelor


Grapele sunt maşini de lucru destinate pentru prelucrarea solului prin afânarea
acestuia, spargerea bulgărilor, micronivelarea, spargerea crustei şi distrugerea
buruienilor.

23
Clasificarea grapelor se face după mai multe criterii şi anume :
- după forma organelor de lucru grapele pot fi:
- grape cu colţi,
- grape stelate,
- grape cu discuri,
- grape elicoidale;
- după modul de acţionare în lucru grapele pot fi:
- grape târâte,
- grape rulante,
- grape oscilante;
- după greutatea ce revine pe un organ de lucru grapele pot fi:
- grape uşoare,
- grape mijlocii,
- grape grele,
- grape foarte grele;
- după modul de ataşare la tractor grapele pot fi:
- grape tractate,
- grape semipurtate,
- grape purtate.

3.2.2. Grape cu colţi

Grapele cu colţi târâte sunt utilizate de regulă pentru grăparea arăturilor, a


semănăturilor şi a fâneţelor. Sunt formate din mai multe secţii denumite câmpuri de
grape, cu lăţimea de lucru cuprinsă între 0,6 – 1,8 m. Un câmp de grapă este format
dintr-un cadru pe care sunt montate organele de lucru – colţii. Ataşarea câmpurilor
de grape la dispozitivul de tracţiune se face prin intermediul unor lanţuri sau inele.
În timpul procesului de lucru datorită deplasării grapei şi greutăţii acesteia,
colţii pătrund în sol şi cu muchia despică solul. Datorită acţiunii de izbire a colţilor cu
particulele de sol şi a deplasării acestora se produce mărunţirea şi afânarea solului.
Grape cu colţi pot fi cu cadru rigid, cu cadru articulat sau cu cadru flexibil.
În funcţie de greutatea G ce revine pe un colţ grapele cu colţi se clasifică în :
grape uşoare (G=6-10 N); grape mijlocii (G=12-20 N) şi grape grele (G=20-45 N).
Grapa cu colţi reglabili 6GCR-1,7 (figura 3.5.a) este alcătuită din 6 câmpuri de
grape, dispozitivul de tracţiune. Un câmp de grape are lăţimea de lucru de 1,7 m.
Pe fiecare câmp de grapă sunt montaţi 35 de colţi. Colţii sunt montaţi pe bare
transversale a căror poziţie se poate regla în limite de 500 la 1100.

24
a

b
Fig. 3.5. Grapă cu colţi reglabili
a - vedere generală: 1 - manetă de reglaj; 2 - partea mobilă a cadrului;
3 - partea fixă a cadrului; 4 - colţi reglabili; 5 - articulaţie; 6 - colţ patină;
7 - sector crestat; 8 - roţi de sprijin
b -Schema mecanismului de reglare a unghiului de atac al colţilor:
1 - manetă de comandă; 2 - partea mobilă a cadrului; 3 - partea fixă a
cadrului; 4 - colţi reglabili; 5 - articulaţie; 6 - colţ patină; 7 – sector dinţat;
α- unghiul de înclinare a colţilor (unghiul de atac)

Grapele cu colţi oscilanţi (grape oscilante) sunt folosite în special pentru


pregătirea terenului în vederea semănatului seminţelor de dimensiuni mici. Aceste
grape au organe de lucru sub forma unor colţi cu secţiune circulară, de formă
cilindrică sau tronconică montaţi pe bare ce primesc în timpul lucrului mişcări
oscilatorii, deci mişcări de translaţie perpendiculare pe direcţia de înaintare.
Traiectoriile descrise de colţii grapei sunt sinusoide, colţii acţionând astfel energic
asupra solului, realizând o bună mărunţire şi o afânare uniformă a solului pe toată
lăţimea de lucru.
Colţii pot fi dispuşi pe două bare transversale, bare ce primesc mişcarea de
translaţie prin intermediul unui mecanism cu furcă oscilantă acţionat de la arborele
prizei de putere a tractorului (figura 3.6).
Grapele oscilante lucrează la adâncimi de până la 18 cm, sunt în general
purtate şi acţionate de la priza de putere al tractorului cu care cu care lucrează în
agregat. Lăţimea de lucru a grapelor oscilante este cuprinsă între 2,5 - 4 m.

25
Fig. 3.6. Grapă cu colţi oscilanţi
a-vedere generală; b-mecanismul de acţionare a barelor cu colţi;
1- cadru; 2- bare; 3- colţi; 4- volant; 5- furcă oscilantă;
6- transmisie cardanică; 7- braţe de antrenare.

3.2.3. Grape stelate. Sape rotative. Grape elicoidale.


Grapele stelate sunt grape rulante destinate pentru spargerea bulgărilor,
nivelarea solului, concomitent cu aratul sau separat, precum şi pentru spargerea
crustei.
Organele active ale unei grape stelate se prezintă sub forma unor stele cu
patru sau cinci colţuri (figura 3.7).
Stelele se montează rigid pe axe cu
secţiune pătrată, dispuse perpendicular pe
direcţia de înaintare a grapei. Axele cu stele
sunt montate pe cadrul grapei prin intermediul
unor lagăre. Cu ajutorul unor inele de
distanţare organele active (stelele) de pe
axele posterioare sunt decalate faţă de
organele active de pe axul anterior. Fig.3.7
Montarea stelelor pe ax se face astfel încât colţurile acestora să fie dispuse pe
o elice, sistem ce asigură rularea lină a grapei.

Fig. 3.8.
Grapa stelată GS-1,2M
1 - cadru;
2 - axe cu organe active sub
formă de stea;
3 - dispozitiv de tracţiune;
4 - suport pentru greutăţi
suplimentare.

Grapa stelată GS 1,2M (figura 3.8) are lăţimea de lucru de 1,2 m. Este
destinată pentru mărunţirea şi nivelarea solului concomitent cu aratul, atașarea

26
grapei stelate la cadrul plugului realizându-se cu ajutorul unui lanţ de tracţiune fixat la
cadrul plugului şi trecut prin brida barei de distanţare.
Amplasarea laterală a grapei se face astfel ca să lucreze în dreptul încheierii
dintre două treceri consecutive ale plugului obţinându-se astfel o mai bună nivelare a
suprafeţei arăturii.
Sapele rotative fac parte din categoria grapelor rulante şi sunt folosite pentru
spargerea crustei, afânarea superficială a solului, distrugerea buruienilor în primele
stadii de vegetaţie. Organele de lucru ale sapelor rotative sunt discuri cu colţi curbaţi
(figura 3.9) care prin rulare înţeapă solul pe o adâncime de 3 -10 cm, realizând
afânarea acestuia şi extirparea buruienilor.

Fig.3.9. Sensul de rulare al organelor de lucru


a) sensul de rulare pentru lucrarea de plivit în culturi slab dezvoltate;
b) sensul de rulare pentru spargerea crustei şi pentru primele praşile.

Sapa rotativă SR-4,5 (figura 3.10) este constituită din patru secţii, dispuse în
linie, cuplate la un dispozitiv de tracţiune. Fiecare secţie este prevăzută cu 16 discuri
cu colţi dispuşi pe două rânduri. Pentru mărirea gradului de pătrundere în sol secţiile
sunt prevăzute cu platforme pentru aşezarea greutăţilor.

Fig.3.10. Alcătuirea unei secţii a sapei rotative SR-4,5


1 - cadru; 2-osii; 3 - organe active; 4 - triunghi de tracţiune;
5 - platformă pentru greutăţi suplimentare;
6 - legături transversaleîntre secţii.

Grapele elicoidale sunt utilizate pentru mărunţirea, afânarea şi nivelarea


stratului superior al solului fiind folosite de obicei în agregat cu alte utilaje
(cultivatoare pentru cultivaţie totală, grape cu colţi, combinatoare), efectuând operaţia
de finisare a lucrării de pregătire a patului germinativ.
Grapele elicoidale sunt realizate din vergele din sârmă sau platbandă, montate
pe suporturi de formă circulară sau hexagonală, realizându-se astfel o suprafaţă de

27
lucru cu vergelele dispuse elicoidal. Grapele elicoidale se construiesc cu secţii
(câmpuri) cu lăţimea de 0,8 – 1,4 m dispuse pe două rânduri.
Alcătuirea tehnologică a unui câmp de grapă elicoidală cu vergele drepte este
prezentată în figura 3.11.

Fig.3.11. Secţie de grapă elicoidală cu vergele longitudinale


1-axul secţiei; 2-discuri suport; 3-vergele longitudinale.

3.2.4. Grape cu discuri


Grapele cu discuri sunt utilizate la pregătirea patului germinativ în vederea
semănatului, realizând mărunţirea bulgărilor, nivelarea terenului, distrugerea
buruienilor. Totodată ele pot fi folosite la încorporarea erbicidelor şi a îngrăşămintelor
minerale, la prelucrarea terenurilor înţelenite, la grăparea solului între rânduri.
- După destinaţie grapele cu discuri pot fi:
- grape cu discuri pentru culturile de câmp,
- grape cu discuri pentru livezi,
- grape cu discuri pentru vie,
- grape cu discuri pentru terenuri înţelenite.
- După modul de ataşare la tractor grapele cu discuri pot fi:
- grape cu discuri tractate,
- grape cu discuri purtate.
- După greutatea ce revine pe un disc grapele cu discuri pot fi:
- grape uşoare,
- grape mijlocii,
- grape grele,
- grape foarte grele.
Grapele cu discuri sunt alcătuite din cadru, dispozitiv de ataşare la tractor,
organe active sub formă de discuri şi mecanisme de reglare. Grapele cu discuri
tractate sunt prevăzute cu roţi de rulare.
Organele active de lucru sunt discuri concave cu tăiş continuu sau
discontinuu. Discurile cu tăiş discontinuu (crestat) au o acţiune mai energică asupra
solului, lasă un fund mai neuniform dar patinarea lor faţă de sol este mai redusă.

28
În timpul lucrului discurile concave sunt
dispuse cu planul tăişului într-un plan înclinat faţă de
direcţia de înaintare sub un unghi de atac  cu valori
cuprinse între 12-300 (figura 3.12). Prin deplasarea
discului concav şi sub acţiunea greutăţii ce apasă
asupra sa, discul pătrunde în sol la o adâncime a şi
decupează un strat de sol cu secţiunea S , care este
urcat pe suprafaţa interioară a discului, mărunţit,
deplasat lateral şi parţial răsturnat. Mişcarea discului
în timpul lucrului este compusă din mişcarea de
rotaţie în jurul axei sale datorită forţelor de frecare ce
apar între disc şi sol şi mişcarea de translaţie
imprimată prin tractarea grapei. Adâncimea de
pătrundere în sol a discului este determinată de
unghiul de atac , de diametrul discului şi de masa
ce revine pe fiecare disc.
Fig.3.12. Unghiul de atac  al discului influenţează
Schema procesului asupra lăţimii b a stratului de sol decupat, asupra
de lucru executat de tendinţei de pătrundere în sol a discului şi asupra
discul concav gradului de mărunţire a solului. În general unghiul de
atac este reglabil în limitele 12 - 20.
Discurile grapelor se dispun grupat, câte 5-15 discuri, fiind montate pe un ax
comun, cu secţiune pătrată formând o baterie de discuri. Axul comun este susţinut pe
lagăre montate pe cadrul bateriei. Pe baterie discurile se dispun la distanţa t , astfel
încât lucrează cu acoperire, partea inferioară a stratului de sol prelucrat prezentând
creste a căror înălţime este h .
Dispunerea bateriilor pe cadrul grapei se face simetric sau asimetric, acestea
putând fi dispuse pe un rând sau pe două rânduri (figura 3.13).

Fig.3.13
Scheme de dispunere a
bateriilor cu discuri

a - în V simetric
(pe un singur rând);
b - în X simetric;
c - în X asimetric;
d - în V pe două rânduri.

În cazul când bateriile sunt dispuse pe două rânduri, la bateria din spate
discurile sunt dispuse pe mijlocul intervalelor dintre discurile bateriei din faţă, cu
concavitatea în sens invers faţă de a discurilor de pe bateriile din faţă. Datorită
acestei dispuneri solul este deplasat succesiv spre stânga şi spre dreapta
asigurându-se o bună mărunţire, afânare şi nivelare a acestuia.
În cazul în care terenul prezintă bulgări tari se recomandă ca să se folosească
un unghi de atac mic, iar în cazul în care se urmăreşte extirparea buruienilor se
recomandă un unghi de atac mare.
Cadrul grapelor este format din lonjeroane pe care se montează bateriile cu
discuri, dispozitivul de ataşare la tractor şi mecanismele grapei.

29
3.3. Tăvălugi
Tăvălugii sunt destinaţi pentru tasarea stratului superficial al solului,
sfărâmarea bulgărilor existenţi la suprafaţa solului, distrugerea crustei formate la
suprafaţa solului, tăvălugirea semănăturilor în vederea punerii în contact a seminţelor
cu umiditatea din sol etc.
Clasificarea tăvălugilor se face în funcţie de profilul şi dimensiunile suprafeţei
active a organelor de lucru, astfel:
- tăvălugi cu suprafaţa netedă (tăvălugi netezi);
- tăvălugi cu suprafaţa denivelată;
- tăvălugi combinaţi.
Tăvălugii cu suprafaţa denivelată pot fi cilindrici sau cu inele (tăvălugi inelari).
Tăvălugii inelari în funcţie de adâncimea la care efectuează tasarea solului pot fi de
suprafaţă sau pentru subsol (tăvălugi subsolieri).
Tăvălugii netezi se utilizează la tasarea solului şi la compactarea solului pe
semănături. Pentru celelalte lucrări se utilizează tăvălugii cu suprafaţa denivelată.
Tăvălugii sunt alcătuiţi din mai multe secţii de lucru cuplate la dispozitivul de
tracţiune.
O secţie de tăvălug este constituită dintr-o ramă (cadrul secţiei) care susţine
un ax (prin lagăre) pe care se montează organele de lucru.
La tăvălugii netezi organele de lucru sunt de forma unor cilindri metalici care
se pot umple cu nisip în scopul măririi gradului de tasare.
La tăvălugii cilindrici cu suprafaţa denivelată, organele de lucru sunt realizate
sub forma unor cilindri pe suprafaţa cărora sunt prevăzute proeminenţe (dinţi, nervuri
etc.). Din această categorie fac parte tăvălugii de tipul Packer sau de tipul Crumble.
La tăvălugii inelari organele de lucru sunt realizate sub forma unor elemente
(inele) de forme şi dimensiuni diferite (figura 3.14), montate liber pe un ax comun.

Fig. 3.14. Organe de lucru


pentru tăvălugi inelari

a-inel simplu;
b-inele pentru tăvălugi
subsolieri (CAMPBELL);
c-inel cilindric cu proeminenţă
mediană (CAMBRIDGE);
d şi e-inele dinţate;
f-inel stelat (CROSKILLET);
g-inel cu pinteni alternativi;
h-inel cu pinteni laterali
(CROSSKILL);
i-inel spărgător de bulgări

În cadrul bateriei inelele pot avea aceeaşi formă şi dimensiuni sau pot fi
diferite ca diametru şi profil, montate alternativ pe ax, situaţie în care datorită
diametrelor diferite, inelele se vor roti cu viteze unghiulare diferite, asigurându-se
autodesfundarea şi o mărunţire bună a stratului superficial al solului.
Tăvălugii combinaţi sunt alcătuiţi prin asocierea a două sau trei tipuri de inele
montate pe osii diferite sau chiar pe aceiaşi osie. În figura 3.15 se prezintă un tăvălug
combinat cu două tipuri de inele. Inelele de pe cele două osii din faţă sunt de tipul
30
Campbell (tăvălugi subsolieri) iar inelele de pe osia din spate sunt de tipul Crosskill
(tăvălug inelar de suprafaţă).

Fig.3.15. Tăvălug combinat

3.4. Cultivatoare

3.4.1. Domeniul de utilizare şi clasificarea cultivatoarelor


Cultivatoarele sunt maşini de lucru destinate să execute următoarele lucrări:
- pregătirea terenului pentru semănat (cultivaţie totală),
- prăşitul și muşuroitul culturilor prăşitoare, deschiderea rigolelor pentru
udare,
- încorporarea în sol a îngrăşămintelor chimice,
- afânarea solului.
După destinaţie cultivatoarele se clasifică în:
- cultivatoare pentru cultivația totală a solului,
- cultivatoare pentru prăşit,
- cultivatoare universale.
Cultivatoarele pentru prelucrarea totală a solului sunt utilizate pentru
pregătirea terenului pe toată lăţimea de lucru în vederea semănatului, efectuând
mărunţirea şi afânarea solului la adâncimea de 6-18 cm, şi extirparea buruienilor.
Concomitent cu lucrarea de cultivaţie totală pot executa şi lucrarea de încorporare a
erbicidelor în sol, dacă pe cadrul maşinii se montează un echipament de erbicidare.
Cultivatoarele pentru prăşit sunt folosite pentru prelucrarea solului dintre
rândurile de plante prăşitoare.
Cultivatoarele universale sunt folosite, în funcţie de tipul şi modul de
repartizare a organelor de lucru, pentru prăşit, pentru bilonat, pentru cultivaţie totală.
Concomitent cu aceste lucrări pot efectua şi lucrarea de încorporare a
îngrăşămintelor chimice în sol sau lucrarea de erbicidare pe rând.
Cultivaţie totală, care are ca scop pregătirea patului germinativ, trebuie să
respecte următoarele cerinţe agrotehnice:
- să asigure uniformitatea de adâncime pe toată suprafaţa lucrată,
- să asigure distrugerea buruienilor pe toată lăţimea de lucru,
- să nu deniveleze terenul,
- să realizeze o bună afânare şi mărunţire a solului pe toată lăţimea de
lucru.
Cultivaţia parţială sau prăşitul se execută în timpul vegetaţiei şi are ca scop
combaterea mecanică a buruienilor de pe intervalele dintre rândurile de plante,
afânarea, mărunţirea şi aerisirea solului. Praşila mecanică se execută după răsărirea
plantelor şi trebuie să respecte următoarele cerinţe agrotehnice:
- să asigure o zonă de protecţie, de o parte şi de alta a rândurilor de
plante prășitoare, cu lăţimea de 7-15 cm,
- adâncime de lucru să uniformă,
31
- distrugerea buruienilor pe lăţimea de lucru a secţiilor de prășit,
- mărunţirea şi afânarea solului.
Primele praşile se realizează cu viteze de deplasare mici (3-5 km/h), pentru a
evita acoperirea cu sol a plantelor.

3.4.2. Organele de lucru ale cultivatoarelor


În funcţie de destinaţie, cultivatoarele sunt echipate cu următoarele organe de
lucru:
- organe de extirpare care efectuează tăierea buruienilor şi mărunţirea
solului,
- organe de afânare care efectuează afânarea superficială sau adâncă
a solului,
- organe de bilonare (muşuroire) care efectuează bilonarea culturilor şi
deschiderea de rigole pentru irigaţii,
- organe de încorporat îngrăşăminte chimice în sol,
- organe de protecţie.
Organele de extirpare au forma de săgeţi cu aripi egale sau săgeţi unilaterale.
Săgeţile cu aripi egale (figura 3.16.a) pot fi: plate sau universale, sunt
caracterizate de lăţimea de lucru (b), unghiul de deschidere al aripilor (2), unghiul de
înclinare al aripilor faţă de orizontală (β) şi de unghiul de ridicare a pieptului (α).
Efectul de mărunţire a solului este mai pronunţat la săgeţile universale decât la
săgeţile plate. Lucrează la adâncimi cuprinse între 4-18 cm. Funcţionarea corectă a
săgeţilor cu aripi egale, fără a se înfăşura cu buruieni, depinde de starea tăişului şi
de valoarea unghiului de deschidere a aripilor.
Săgeţile unilaterale (figura 3.16.b) sunt caracterizate prin lăţimea de lucru (b)
şi de unghiul de deschidere al aripei (2). Lamele de tăiere pot fi dispuse în dreapta
(săgeată unilaterală dreapta) sau în stânga (săgeată unilaterală stânga) scutului
vertical. În timpul lucrului lama tăietoare taie solul în plan orizontal iar scutul de
protecţie taie solul în plan vertical, împiedicând deplasarea solului spre partea opusă
lamei. Aceasta permite dispunerea săgeţilor unilaterale în apropierea rândurilor de
plante.

a b
Fig. 3.16. Tipuri de organe de extirpare
a - săgeată cu aripi egale; b - săgeată unilaterală.

Organele de afânare sunt destinate pentru afânarea solului până la adâncimi


de 16 cm în cazul cultivatoarelor cu destinaţie generală, şi până la 18-25 cm în cazul
cultivatoarelor grele pentru afânare adâncă. Aceste organe de lucru au forma de
daltă sau de gheară (figura 3.17.).

32
Fig.3.17. Tipuri de organe de afânare
a-daltă de afânare; b-gheară reversibilă

Organele de bilonare şi deschis rigole sunt de tipul rariţă cu aripi reglabile.


Organele pentru încorporat îngrăşăminte au forma unor brăzdare daltă de
care se fixează un tub (o ţeavă) pentru conducerea îngrăşămintelor chimice în sol.
Cultivatoarele pentru plante tehnice şi legumicole sunt prevăzute cu discuri de
protecţie aşezate în apropierea rândurilor de plante, şi au rolul de a împiedica
acoperirea plantelor cu sol.
Roţile cultivatoarelor îndeplinesc rolul de organe de sprijin şi de limitare a
adâncimii de lucru.
Mecanismele cultivatoarelor sunt utilizate pentru trecerea din poziţia de lucru
în poziţia de transport şi invers, pentru reglarea adâncimii de lucru, pentru
conducerea cultivatorului printre rândurile de plante.

3.4.3. Sisteme de montare a organelor de lucru ale cultivatoarelor


Montarea organelor de lucru pe cadru se poate face rigid sau articulat.

Fig.3.18. Sisteme de montare a organelor de lucru


la cultivatoarele pentru cultivaţie totală
a-montare rigidă; b-montare articulată independentă;
1- cadrul cultivatorului; 2- suporţii organelor de lucru; 3- organe de
lucru; 4- roţi de sprijin şi reglare; 5- resorturi.

Sistemul de montare rigidă se utilizează la unele cultivatoare de prelucrare


totală şi de afânare adâncă (figura 3.18.a), organele de lucru montându-se direct pe
cadru fără a avea posibilitatea de a-şi modifica poziţia în plan vertical faţă de acesta.
Sistemul de montare articulată poate fi realizat diferit: prin montarea
independentă a fiecărui organ de lucru articulat pe cadru (figura 3.18.b), sau prin
montarea unui grup de organe de lucru (secţie) articulat pe cadru prin intermediul
unui mecanism cu paralelogram deformabil (figura 3.19).

33
Fig.3.19. Schema unui cultivator pentru prăşit
a-vedere generală;
b-schema de montare a organelor de lucru pe cadrul secţiei
1-cadrul cultivatorului; 2-roţi de sprijin; 3-cadrul secţiei de prăşit;
4-roata de copiere a secţiei; 5-paralelogramul deformabil;
6-cuţit săgeată; 7-cuţite unilaterale; 8-suporţii cuţitelor.

Montarea independentă a organelor de lucru articulat pe cadru se întâlneşte la


cultivatoarele pentru cultivaţie totală, iar montarea secţiilor articulat pe cadru cu
paralelogram deformabil se întâlneşte la cultivatoarele pentru prăşit.
La cultivatoarele pentru prăşit (figura 3.19) cadrul secţiei de prăşit execută, în
funcţie de denivelările terenului pe care le întâlneşte roata de copiere a secţiei, o
mişcare plan paralelă în plan vertical, menţinând constantă adâncimea la care
lucrează organele de extirpare.
Organele de lucru pentru afânarea solului se pot monta pe suporţi elastici tip
spirală (figura 3.20.a), tip foi de arc (figura 3.20.b), pe suporţi elastici cu arc (figura
3.20.d) sau pe suporţi rigizi (figura 3.20.c).

Fig. 3.20. Tipuri de suporţi de organe de lucru


a-suport elastic spiral; b-suport elastic cu foi de arc; c-suport rigid;
d, e -suport elastic cu arc;
1- organ de lucru; 2- suport rigid; 3- arc; 4- obstacol;
5- cadru cultivator; 6- punct de articulaţie;

La unele cultivatoare, suporţii se montează la cadru prin intermediul unui


dispozitiv de siguranţă de tip mecanic sau hidraulic (figura 3.20.e), care evită
deplasarea suportului, organul de lucru trecând peste obstacol.

3.4.4. Repartizarea organelor de lucru pe cadrul cultivatoarelor


sau pe secţiile de lucru ale acestora
Repartizarea organelor de lucru se face cu respectarea următoarelor cerinţe:

34
- solul să fie prelucrat pe întreaga lăţime de lucru a cultivatorului sau a secţiei
de lucru;
- suprafaţa terenului să rămână netedă şi fără buruieni;
- organele de lucru să nu scoată la suprafaţa terenului solul umed din straturile
inferioare;
- să se asigure zona de protecţie a plantelor în funcţie de stadiul de dezvoltare
a acestora.
Alegerea organelor de lucru trebuie să corespundă felului lucrării, condiţiilor de
sol, înălţimii şi stării plantelor.

Fig.3.21. Repartizarea organelor de lucru pentru cultivaţie totală.

În figura 3.21 se prezintă schema de repartizare a organelor de lucru pentru


cultivaţie totală. Lăţimea de lucru a cultivatorului pentru cultivaţie totală echipat cu
organe de lucru de tip săgeată este dată de relaţia:

Bl  n  b  n  1  c
unde: n este numărul total al săgeţilor;
c este zona de acoperire dintre săgeţi.
În cazul cultivatoarelor pentru prăşit repartizarea organelor de lucru se face în
aşa fel încât de o parte şi de alta a rândurilor de plante să rămână o fâşie
neprelucrată “p”, numită zonă de protecţie, pentru evitarea tăierii plantelor cultivate
(figura 3.22). Lăţimea zonei prăşite „a” este: a  d  2 p .

Fig.3.22. Scheme de echipare a cultivatoarelor pentru prăşit


a - cu săgeţi unilaterale;
b - cu săgeată cu aripi egale şi săgeţi unilaterale;
c - cu săgeţi cu aripi egale;
d - cu săgeată cu aripi egale şi organe pentru încorporat îngrăşăminte

35
4. MAȘINI DE SEMĂNAT

4.1. Maşini de semănat în rânduri

4.1.1. Alcătuirea maşinilor de semănat în rânduri normale

O maşină de semănat în rânduri normale este alcătuită din următoarele


subansambluri: cadrul cu dispozitiv de ataşare la tractor, roţile de sprijin şi de
acţionare, cutia de seminţe, aparatele de distribuţie, tuburile de conducere a
seminţelor, brăzdarele, transmisia, marcatoarele de urmă, mecanismele de trecere
din poziţia de lucru în poziţia de transport şi invers, scormonitoare, organe de
acoperire a seminţelor (figura 4.1).
Acţionarea aparatelor de distribuţie a seminţelor se face de la roţile maşinii de
semănat, realizându-se astfel concordanţa între viteza de deplasare a maşinii, viteza
de rotaţie a aparatelor de distribuţie şi cantitatea de seminţe distribuită pe unitatea de
suprafaţă, aceasta rămânând constantă indiferent de viteza de deplasare a maşinii.
Procesul tehnologic de lucru executat de maşinile de semănat în rânduri
normale cuprinde următoarele operaţii: deschiderea unei rigole la adâncimea de
încorporare a seminţelor, distribuirea unei cantităţi determinate de seminţe şi dirijarea
acestora spre rigolă, acoperirea seminţelor şi nivelarea solului.
Cadrul maşinilor de semănat este alcătuit din bare profilate asamblate între
ele sau dintr-o ţeavă pe care se montează bare de susţinere de care se ataşează
celelalte subansambluri ale maşinii. La partea anterioară a cadrului este montat
dispozitivul de ataşare la tractor sau dispozitivul de tracţiune.
Roţile maşinilor de semănat în rânduri normale au rolul de a transmite
mişcarea de rotaţie la aparatele de distribuţie precum şi de a asigura susţinerea
maşinii.

Fig.4.1. Schema tehnologică a unei maşini de semănat în rânduri


1-cadru; 2-roţi de sprijin şi acţionare; 3-dispozitiv de ataşare la tractor;
4-cutia pentru seminţe; 5-agitator; 6-şubăr; 7-distribuitor; 8-casetă de
distribuţie; 9-tuburi de conducere a seminţelor; 10-brăzdare; 11-tije cu
arcuri; 12-organe de acoperire a seminţelor.

36
Cutiile de seminţe au formă prismatică cu secţiuni şi volume diferite. Maşinile
de semănat în rânduri normale au în general câte o singură cutie de seminţe pentru
toate aparatele de distribuţie. În partea inferioară a cutiilor de seminţe se prevăd
orificii dreptunghiulare sau circulare prin care seminţele se scurg spre aparatele de
distribuţie.
Aparatele de distribuţie a seminţelor efectuează dozarea şi evacuarea
seminţelor spre tuburile de conducere (procesul de distribuţie a seminţelor).
Tuburile de conducere a seminţelor au rolul de a conduce seminţele de la
aparatele de distribuţie la brăzdare asigurând o curgere uşoară a seminţelor fără a
influenţa uniformitatea de distribuţie. Ele trebuie să dea posibilitatea brăzdarelor să-şi
modifice poziţia în plan vertical pentru a copia denivelările terenului. Pot fi de tipul
flexibile sau telescopice.
Brăzdarele au rolul de a deschide rigolele în care ajung seminţele, de a dirija
seminţele pe fundul rigolei şi de a acoperi parţial sau total seminţele cu sol.
Transmisia maşinilor de semănat are rolul de a acţiona aparatele de distribuţie
de la roţile de sprijin ale maşinii, asigurându-se concordanţa între viteza de înaintare
a maşinii şi norma de seminţe ce se distribuie pe unitatea de suprafaţă. Transmisiile
pot fi cu lanţ, cu roţi dinţate sau transmisii cu curele trapezoidale. La maşinile la care
reglarea debitului se face prin modificarea turaţiei aparatelor de distribuţie
transmisiile se prevăd cu cutii de viteze care permit modificarea raportului de
transmitere între roata maşinii şi arborele distribuitorilor.
Marcatoarele de urmă trasează pe terenul nesemănat o urmă (un şănţuleţ)
care serveşte la conducerea agregatului la trecerea următoare, prin urmărirea
acestei urme cu roata din faţă a tractorului pentru a realiza o distanţă dintre rândurile
a două parcursuri vecine, egală cu distanţa dintre două rânduri.

4.1.2. Aparate de distribuţie folosite la maşinile de semănat


în rânduri normale
Aparatele de distribuţie folosite la maşinile de semănat în rânduri normale
efectuează distribuţia sub forma unui flux continuu de seminţe. Aceste aparate pot fi
cu distribuţie individuală sau cu distribuţie centralizată.
Aparatele cu distribuţie individuală realizează dozarea şi evacuarea seminţelor
pentru un brăzdar şi pot fi de tipul cilindru cu pinteni, cilindru canelat, cu palete etc.
Aparatele cu distribuţie centralizată realizează dozarea şi evacuarea
seminţelor pentru toate brăzdarele maşinii şi pot fi de tipul centrifuge (cu rotor conic)
sau cu distribuţie pneumatică.
Aparatul de distribuţie cu cilindru canelat (figura 4.2) este alcătuit dintr-un
cilindru canelat montat pe un arbore într-o carcasă. Pe butucul cilindrului canelat este
montată liber o bucşă cu proeminenţe longitudinale care intră în peretele lateral din
dreapta al carcasei iar în peretele din stânga se găseşte o rozetă care împiedică
scurgerea laterală a seminţelor. În partea inferioară carcasa este prevăzută cu o
clapetă mobilă a cărei poziţie este reglabilă în funcţie de dimensiunile seminţelor.

37
Fig.4.2. Aparat de distribuţie cu cilindru canelat
1-carcasă; 2-cilindru canelat; 3-bucşă;4-rozetă; 5-arbore;
6-clapetă mobilă; 7-proeminenţe (nervuri) longitudinale.

Cilindrul canelat poate fi deplasat axial faţă de carcasă prin aceasta


modificându-se lungimea de lucru a canelurilor deci modificarea debitului. Debitul se
poate regla şi prin modificarea turaţiei cilindrului canelat. Aceste aparate de
distribuţie cu cilindru canelat se folosesc la semănatul seminţelor de cereale,
leguminoase, ierburi etc.
Aparatul de distribuţie cu cilindru cu pinteni (figura 4.3) este alcătuit dintr-un
cilindru pe suprafaţa căruia sunt prevăzuţi pinteni dispuşi pe două rânduri în zig-zag
pentru a asigura uniformitatea distribuţiei.
Cilindrul cu pinteni este montat pe un arbore într-o carcasă ce se fixează
lateral de partea inferioară a cutiei de seminţe. Clapeta mobilă a carcasei este
reglabilă iar legătura între cutia de seminţe şi carcasa aparatului de distribuţie este
realizată printr-un orificiu a cărui secţiune se poate regla cu ajutorul unui şubăr.

Fig.4.3. Aparat de distribuţie cu cilindru cu pinteni


a-cilindru cu pinteni; b-aparat de distribuţie
1-cilindru; 2-pinten; 3-nervură; 4-arbore; 5-casetă de distribuţie;
6-şubăr; 7-clapetă mobilă; 8-cutia pentru seminţe; 9-agitator.

Numărul de aparate de distribuţie cu cilindrii cu pinteni corespunde cu numărul


maxim de brăzdare ale semănătorii. Debitul se reglează prin modificarea raportului
de transmitere între roata de acţionare a maşinii şi arborele de distribuţie, prin
reglarea poziţiei clapetei mobile şi prin modificarea poziţiei şubărului.
38
Aparatul cu dozare mecanică şi distribuţie pneumatică (figura 4. 4) realizează
distribuţia centralizată a seminţelor pentru toate brăzdarele, repartiţia şi transportul
seminţelor spre brăzdare realizându-se pneumatic.

Fig. 4.4.
Schema unei maşini de semănat
cu distribuţie pneumatică

1-cilindru canelat;
2-conductă principală;
3-ventilator;
4-cap principal de distribuţie;
5-cutie pentru seminţe;
6-brăzdare;
7-cap secundar de distribuţie;
8-conducte secundare;
9-conducte individuale;
10-transmisie cardanică.

Procesul de lucru al aparatului cu distribuţie pneumatică este următorul:


seminţele dozate de către cilindrul canelat sunt evacuate în conducta principală de
unde sub acţiunea curentului de aer debitat de ventilator ajung la capul principal de
distribuţie şi apoi prin conductele secundare la capurile de distribuţie secundare de
unde prin conductele individuale ajung la brăzdare.

4.1.3. Brăzdarele maşinilor de semănat în rânduri normale


Brăzdarele maşinilor de semănat au rolul de a deschide rigole în sol, la o
adâncime determinată caracteristică fiecărei culturi în parte, de a dirija seminţele
spre fundul rigolei şi de a le acoperi parţial cu sol.
La maşinile de semănat în rânduri se folosesc brăzdare cu unghiul de
pătrundere în sol ascuţit (brăzdare tip ancoră), brăzdare cu unghiul de pătrundere în
sol obtuz (brăzdare culturale) şi brăzdare cu discuri.
Brăzdarul cultural (figura 4.5) este format dintr-un corp pe care se montează
un vârf curbat, cu suprafaţa de lucru convexă, având muchia anterioară ascuţită.
Procesul de lucru al brăzdarului cultural se caracterizează prin aceea că
intrând în sol, vârful acestuia presează asupra particulelor de sol şi despică solul ca o
pană, realizând o rigolă a cărei fund tasat creează un pat germinativ de calitate.
Brăzdarele culturale funcţionează bine în terenurile mărunţite, fără resturi
vegetale şi se utilizează la majoritatea semănătorilor universale.

Fig.4.5.
Brăzdare culturale
a-alcătuire;
b-proces de lucru;
1-corp;
2-vârf;
3-braţe suport.

Brăzdarul cu discuri (figura 4.6) este format dintr-un corp, pe care sunt
montate două discuri plate, tangente în partea anterioară, unghiul dintre discuri fiind

39
de 9 - 12o. În partea posterioară a corpului este prevăzută pâlnia pentru introducerea
tubului de conducere a seminţelor.

Fig.4.6. Brăzdar cu discuri


a-alcătuire; b-proces de lucru; 1-discuri; 2-pâlnie; 3-suport.

La deplasarea în sol cele două discuri despică solul şi-l presează lateral,
creând astfel în sol rigola la adâncimea determinată. Deoarece rigola se realizează
prin rularea discurilor în sol, acest tip de brăzdar este mai puţin pretenţios în ceea ce
priveşte calitatea pregătirii terenului pentru semănat, rezistenţa solului şi resturile
vegetale din sol.

4.1.4. Marcatoarele de urmă ale maşinilor de semănat


Maşinile de semănat se prevăd cu două marcatoare (din stânga şi din
dreapta) de construcţie identică. Marcatorul de urmă (figura 4.7) este format dintr-un
disc montat pe o bară cu lungime reglabilă. Bara este montată articulat de cadrul
maşinii. Ridicarea şi coborârea marcatorului de urmă se face cu ajutorul unor
mecanisme comandate mecanic sau hidraulic.

Fig.4.7. Marcatorul de urmă


1-cadrul maşinii; 2-brăzdare; 3-suport (ţeavă); 4-tijă telescopică;
5-discul marcatorului; 6-cilindru de forţă.

Lungimea marcatorului Lm se măsoară de la urma lăsată de ultimul brăzdar


până la urma lăsată de discul marcatorului. Stabilirea lungimii marcatorului se face în
funcţie de distanţa dintre brăzdarele extreme ale maşinii B, de distanţa dintre rânduri
d, de ecartamentul tractorului E şi de modul de conducere a agregatului de semănat
în timpul lucrului.

40
Fig.4.8. Schema de urmărire a urmei lăsate de discul marcatorului

În cazul când urma lăsată de marcator este urmărită cu roata din faţă dinspre
terenul semănat (figura 4.8), lungimile celor două marcatoare sunt egale şi se
calculează cu relaţia:
BE
Lmd  Lms  d. (4.1)
2

4.1.5. Exploatarea agregatelor de semănat în rânduri normale


Lucrarea de semănat se efectuează prin deplasarea agregatului după
parcursuri în suveică, tractorul urmărind cu roţile din faţă urma lăsată de discul
marcatorului.
După ataşarea semănătorii la tractor şi alimentarea cutiei cu seminţe se
efectuează următoarele reglaje tehnologice:
- reglarea orizontalităţii maşinii,
- reglarea adâncimii de semănat,
- reglarea distanţei dintre rânduri,
- reglarea lungimii marcatoarelor de urmă,
- reglarea debitului de seminţe,
- efectuarea probei semănatului.
Efectuarea probei semănatului reclamă următoarele operaţiuni:
- Se calculează debitul teoretic qt al semănătorii folosind relaţia:

  D  Bl  n  N
qt  [kg] (4.2)
10000
în care: D – diametrul roţii de acţionare [m] ;
Bl – lăţimea de lucru a maşinii [m] ;
n – numărul de rotaţii ale roţii de acţionare efectuate pentru probă ;
N – norma de seminţe la hectar [kg/ha].
- Se suspendă maşina şi se introduce sub brăzdarele semănătorii o prelată pe
care se colectează seminţele.
- Se roteşte roata de acţionare de n ori, seminţele debitate se cântăresc,
obţinându-se astfel debitul real q r al semănătorii.
Dacă debitul real diferă de cel teoretic cu mai mult de  5 % atunci se fac
corecturile necesare la mecanismele de reglare a debitului şi se repetă proba.
41
4.2. Maşini de semănat în cuiburi

4.2.1. Destinaţia şi alcătuirea maşinilor de semănat în cuiburi


Maşinile de semănat în cuiburi, numite şi maşini de semănat de precizie, se
folosesc pentru semănatul seminţelor culturilor prăşitoare. Acestea execută
semănatul în cuiburi, în timpul lucrului menţinându-se distanţa între rânduri, dintre
cuiburi pe rând şi numărul de seminţe în cuib constante. Maşinile de semănat în
cuiburi se construiesc, de obicei în variantă purtată, putând semăna la o trecere 4-18
rânduri.
O maşină de semănat în cuiburi (figura 4.9) este alcătuită din: cadru, dispozitiv
de ataşare la tractor, roţi de sprijin, secţii de semănat, exhaustor, transmisia maşinii,
marcatoarele de urmă.
O secţie de semănat cuprinde: cadrul secţiei, cutia de seminţe, distribuitorul,
brăzdarul, mecanismele de transmisie şi reglare, roţi de tasare şi acţionare.
Pe cadrul maşinii de semănat se montează roţile de sprijin, marcatoarele de
urmă, transmisia mecanică pentru acţionarea exhaustorului şi secţiile de lucru.
Secţiile de lucru au posibilitatea de a se deplasa transversal pe cadru pentru reglarea
distanţei dintre rânduri.

Fig.4.9. Alcătuirea tehnologică a unei maşini de semănat în cuiburi


1-cadru; 2-roţi de sprijin; 3-cutie pentru seminţe; 4-distribuitor; 5-brăzdar;
6-roată de acţionare şi tasare; 7-exhaustor; 8-furtun de absorbţie.

Cutiile de seminţe au formă cilindrică sau prismatică cu capacitatea de 8-20


3
dm şi sunt prevăzute în general cu indicatoare de nivel.
Aparatele de distribuţie au rolul de a efectua dozarea şi evacuarea seminţelor
spre brăzdare. În funcţie de modul în care elementul activ realizează antrenarea
seminţelor, aparatele de distribuţie pot fi: aparate cu distribuţie mecanică sau aparate
cu distribuţie pneumatică.

42
Aparatele cu distribuţie pneumatică pot fi cu discuri cu orificii sau cu tambur cu
orificii. La aceste aparate fiecare element activ (orificiu) realizează antrenarea a câte
unei seminţe ca urmare a unei diferenţe de presiune ce se creează în dreptul
acesteia. Cele mai utilizate sunt aparatele de distribuţie pneumatică cu disc vertical
cu orificii (figura 4.10).
La aparatele de distribuţie pneumatică cu un singur disc (figura 4.10.a)
antrenarea seminţelor se face prin crearea unei diferenţe de presiune în dreptul
orificiilor discului. Discul vertical cu orificii este acţionat printr-o transmisie cu lanţ de
la roata de tasare şi acţionare a secţiei, el rotindu-se între camera de alimentare care
comunică cu cutia de seminţe şi camera de depresiune care comunică cu
exhaustorul printr-un furtun. Orificiile discului au diametrul mai mic decât dimensiunile
seminţelor. Datorită depresiunii create în fiecare orificiu aderă câte o sămânţă. În
partea inferioară camera de depresiune se termină şi ca atare încetează
depresiunea, iar boabele care au aderat la orificiu cad datorită greutăţii proprii, bob
cu bob, în rigola deschisă de brăzdar.

Fig.4.10. Aparate de distribuţie pneumatică cu discuri cu orificii


a-cu un singur disc; 1-cutia pentru seminţe; 2-camera de alimentare;
3-disc cu orificii; 4-agitator; 5-arbore de antrenare; 6-camera de
depresiune; 7-racord de legătură cu exhaustorul; 8-răzuitor pentru
îndepărtarea surplusului de seminţe; 9- pârghia răzuitorului.
b-cu două discuri; 1-disc cu orificii; 2-disc cu palete; 3-cameră de
depresiune; 4-deflector; 5-carcasă; 6-cutia pentru seminţe; 7-brăzdar.

La aparatele de distribuţie pneumatică cu două discuri (figura 4.10.b) montate


pe acelaşi arbore, discul cu orificii reţine şi antrenează seminţele. La trecerea
seminţelor prin dreptul deflectorului 4 surplusul de seminţe este îndepărtat.
Desprinderea seminţelor de pe discul 1 se face când orificiul iese din dreptul camerei
de depresiune (punctul D), fiecare sămânţă căzând în spaţiul delimitat de două
palete alăturate ale discului 2. Transportul seminţelor se face în continuare de către
discul cu palete, evacuarea acestora din aparat făcându-se periodic în dreptul
punctului E (marginea orificiului din carcasa 5).
Exhaustorul este un ventilator inversat (aspirator) acţionat prin transmisie
mecanică de la priza de putere a tractorului. Depresiunea creată de exhaustor
ajunge la fiecare distribuitor pneumatic prin intermedul unui furtun de absorbție
Brăzdarele acestor semănători sunt de tipul brăzdare patină realizate dintr-un
corp cu doi pereţi laterali, un vârf plat care despică solul şi un călcâi în partea

43
inferioară. În cazul în care se seamănă seminţe mici, brăzdarele sunt prevăzute cu
limitator de adâncime.
Transmisia secţiilor de semănat are rolul de a acţiona aparatele de distribuţie.
Acţionarea acestora se poate face individual sau centralizat. În cazul acţionării
individuale aparatul de distribuţie al fiecărei secţii de semănat este acţionat de la
roata de tasare, iar în cazul acţionării centralizate aparatele de distribuţie sunt
acţionate prin lanţuri sau arbori cardanici de la roţile de sprijin şi acţionare.
Montarea secţiilor de semănat la cadrul maşinii se face articulat, asigurându-
se astfel posibilitate copierii neregularităţilor trenului de fiecare secţie în parte.

4.2.2. Exploatarea agregatelor de semănat în cuiburi


Lucrarea de semănat se efectuează prin deplasarea agregatului după
parcursuri în suveică, tractorul urmărind cu roţile din faţă urma lăsată de discul
marcatorului.
Lucrarea de semănat de precizie impune verificarea şi reglarea agregatului de
semănat în cuiburi în vederea efectuării unei lucrări de calitate superioară.
După ce se ataşează semănătoarea la tractor se fac următoarele verificări şi
reglaje:
- se reglează distanţa dintre rânduri prin deplasarea secţiilor pe cadrul
semănătorii;
- se reglează orizontalitatea cadrului maşinii în plan longitudinal şi transversal;
- se reglează adâncimea de semănat prin ridicarea sau coborârea roţilor de
sprijin de la cadrul semănătorii;
- se reglează lungimea marcatoarelor de urmă la fel ca la maşinile de semănat
în rânduri normale;
- se reglează ecartamentul tractorului în aşa fel încât brăzdarele secţiilor de
semănat să nu se deplaseze pe urmele tasate de roţile tractorului ;
- se reglează debitul distribuitorului de seminţe în aşa fel încât să se respecte
distanţa dintre cuiburi pe rând; acest reglaj este deosebit de important
deoarece pentru plantele prăşitoare cerinţele agro-fitotehnice impun un
anumit număr de boabe germinabile pe suprafaţă.
Reglarea debitului distribuitorului impune efectuarea următoarelor operațiuni:
- se calculează distanța teoretică dintre cuiburi at cu relația:

10 4  n
at  [m] (4.3)
dN
în care : 104 - reprezintă suprafaţa unui hectar, în m2 ;
n - numărul de boabe dintr-un cuib;
d - distanţa dintre rânduri [m] ;
N - numărul de seminţe la hectar.
- în funcție de distanța teoretică dintre cuiburi at se aleg discurile cu orificii și
roțile de lanț ale transmisiei care acționează discul distribuitorului.
În general pentru maşinile de semănat în cuiburi sunt întocmite tabele cu
valori determinate experimental care permit ca, pentru o anumită valoare a distanţei
dintre cuiburi, pentru o anumită plantă de cultură să se aleagă discul cu orificii şi
roţile de lanţ ale transmisiei în aşa fel încât să se asigure numărul N de seminţe la
hectar.
Dacă, pentru o anumită distanţă între cuiburi pe rând şi pentru o anumită
cultură, se impune folosirea unor discuri cu un anumit număr de orificii pe care
semănătoarea nu le are în dotare, acestea se vor confecţiona din discurile fără orificii

44
(aşa numitele “discuri oarbe”). În acest caz numărul de orificii de pe discul distribuitor
al secţiei de semănat se calculează cu ajutorul relaţiei:
  D  it
no  ,
at
în care : D - diametrul roţii de acţionare [m] ;
it - raportul de transmisie de la roata de acţionare la discul distribuitor;
at - distanţa teoretică dintre cuiburi pe rând.
Raportul de transmisie it se calculează cu relaţia: it  Z 2 ,
Z1
în care: Z2–numărul de dinţi ai roţii de lanţ de pe arborele discului distribuitor
Z1–numărul de dinţi ai roţii de lanţ de la roata de tasare.

45
5. MAŞINI DE PLANTAT

5.1. Maşini de plantat bulbi


Maşinile de plantat bulbi sunt utilizate pentru executarea lucrării de plantare în
rânduri a bulbilor de arpagic, usturoi sau flori pe terenuri plane sau modelate sub
formă de straturi înălţate despărţite de rigole. Aceste maşini funcţionează pe
principiul maşinilor de semănat în rânduri, realizând distribuţia bulbilor în flux
continuu.
Procesul tehnologic pe care-l execută maşinile de plantat bulbi constă în
deschiderea rigolei în sol, distribuirea bulbilor continuu şi în cantitate bine
determinată în rigola creată şi acoperirea bulbilor.
Maşinile de plantat bulbi sunt în general maşini purtate şi lucrează în agregat
cu tractoare pe roţi universale sau legumicole. Constructiv sunt alcătuite din cadru cu
dispozitiv de ataşare la tractor, roţi de sprijin şi acţionare, secţii de plantat, transmisie,
marcatoare de urmă şi mecanisme de reglare.

Fig.5.2
Disc cu cupe
Fig.5.1. Secţie de plantat bulbi

O secţie de plantat bulbi (figura 5.1) este alcătuită din cutia pentru bulbi 1
prevăzută cu un şubăr 2 şi un agitator 3, aparatul de distribuţie a bulbilor 4, tubul de
conducere 5, brăzdarul tip patină 6, organele de acoperire şi nivelare 7, roată de
tasare 8 şi dispozitivul de apăsare al roţii de tasare
Aparatul de distribuţie folosit la maşinile de plantat bulbi este alcătuit din două
discuri cu cupe, fiecare disc fiind prevăzut cu 10 cupe (figura 5.2).
În procesul de lucru, bulbii din cutia de alimentare sunt antrenaţi de către
aparatul de distribuţie pe la partea superioară cu ajutorul cupelor, de unde prin
tuburile de conducere ajung în rigola deschisă de brăzdar, la adâncimea reglată şi
sunt acoperiţi cu sol de către organele de acoperire.

5.2. Maşini de plantat tuberculi


Maşinile de plantat tuberculi sunt destinate pentru plantarea tuberculilor de
cartofi. Procesul de lucru executat de maşinile de plantat tuberculi constă din
următoarele operaţii: deschiderea rigolei în sol la adâncimea de plantare distribuirea
şi introducerea tuberculilor în rigolă şi acoperirea tuberculilor cu sol. Plantarea

46
tuberculilor se poate face cu biloane când de-a lungul rândului plantat se formează
un bilon continuu, sau fără biloane, caz în care terenul rămâne neted.
Maşinile de plantat tuberculi realizează plantatul tuberculilor la distanţa între
rânduri de 60 – 75 cm, distanţa între tuberculi pe rând fiind de 20 – 40 cm.
Adâncimea de plantare a tuberculilor este de 7 – 15 cm.
Maşinile de plantat tuberculi se clasifică după mai multe criterii:
- După modul de alimentare al aparatului, pot fi: cu alimentare mecanică
(automată) a aparatului de plantat sau cu alimentare manuală a aparatului de plantat.
Majoritatea maşinilor de plantat tuberculi sunt prevăzute cu aparate de plantat
cu alimentare automată. La aceste maşini, aparatul de plantat antrenează fiecare
tubercul în parte.
Maşinile de plantat cu alimentare manuală a aparatului de plantat se folosesc
în special pentru plantarea tuberculilor încolţiţi. La aceste maşini muncitorul plantator
efectuează introducerea tuberculilor în aparatul de plantat.
- După modul de agregare cu sursa de energie, maşinile de plantat tuberculi
pot fi: purtate, semipurtate şi tractate.
- După destinaţie, maşinile de plantat tuberculi pot fi: simple când execută
numai plantarea şi combinate când concomitent cu plantarea execută şi încorporarea
în sol a îngrăşămintelor.
Maşinile de plantat tuberculi sunt alcătuite din: cadrul cu dispozitivul de
ataşare la tractor; roţile de sprijin şi de acţionare, secţiile de plantat, marcatoare de
urmă, mecanisme de acţionare şi reglare şi instalaţia de semnalizare a bunei
funcţionări a maşinii, uneori echipament de fertilizare.
Fiecare secţie de plantat în funcţie de construcţia acesteia efectuează plantare
tuberculilor pe un rând sau pe două rânduri. Secţiile care efectuează plantarea
tuberculilor pe două rânduri reprezintă maşini ce pot lucra independent fiind
prevăzute cu dispozitive de cuplare prin intermediul cărora se cuplează la tractor, sau
de cadrul maşinii când lucrează împreună cu aceste secţii.
Secţia de plantat include în componenţa sa următoarele subansambluri: cutia
pentru tuberculi, aparat de plantat, brăzdar pentru deschiderea rigolei, organe de
acoperire a tuberculilor şi roata de susţinere şi acţionare a aparatului de plantat
împreună cu transmisia.
Acţionarea aparatelor de plantat se face, la majoritatea maşinilor de la roţile
maşinii, dar există şi maşini de plantat la care acţionarea aparatelor de plantat se
face de la priza de putere a tractorului.
În figura 5.3 se reprezintă alcătuirea tehnologică a unei maşini de plantat
tuberculi cu alimentare mecanică.

47
Fig. 5.3. Alcătuirea tehnologică a unei maşini de plantat tuberculi
1-discul aparatului de plantat; 2-paletă; 3-arc; 4-ax; 5-buncăr; 6-roţi de
acţionare; 7-roata de lanţ conducătoare; 8-roata de lanţ condusă;
9-brăzdar; 10-ghidaj; 11-camă; 12-fund mobil; 13-discuri pentru bilonare;
14-resort; 15-roţi de sprijin; 16-mecanism pentru înclinarea roţilor de
acţionare; 17-dispozitiv de ataşare la tractor; 18-marcator de urmă.

Cadrul maşinilor de plantat tuberculi este realizat din bare profilate asamblate
între ele, având montat în partea anterioară rigid dispozitivul de cuplare la tractor.
Roţile maşinilor de plantat au rolul de susţinere, precum şi pentru a transmite
mişcarea de rotaţie la aparatul de plantat.
Dacă maşinile de plantat tuberculi execută odată cu plantatul încorporarea de
îngrăşăminte chimice, adesea au în componenţă şi un echipament de aplicat
îngrăşăminte.
Cutiile (buncărele) pentru tuberculi se construiesc de formă prismatică având
fundul înclinat sub un unghi de 30° fiind prevăzut cu orificii pentru separarea
impurităţilor şi având uneori şi mişcare oscilatorie.
Pentru limitarea cantităţii de tuberculi ce se scurge spre aparatele de plantat,
cutiile cu tuberculi se prevăd cu şubăre pentru reglare. O cutie alimentează unul sau
două aparate de plantat. Volumul cutiei de tuberculi este în general de 90 - 150 dm3
pentru fiecare aparat de plantat corespunzătoare unor cantităţi de 60 – 90 kg
tuberculi. Unele maşini de plantat tuberculi tractate sunt prevăzute cu un buncăr
suplimentar cu o capacitate de 3000 – 4000 kg, care alimentează prin basculare
buncărele proprii ale aparatelor de plantat pe măsura golirii acestora.
Aparatele de plantat au rolul de a asigura distribuirea uniformă a tuberculilor în
rigolele executate de brăzdare.
Aparatele de plantat pot fi cu alimentare automată sau cu alimentare manuală.
Aparatele de plantat cu alimentare automată pot fi: cu cupe; cu degete; cu palete; cu
ace.
Aparatele de plantat cu cupe pot fi: cu cupe montate pe lanţ; cu cupe montate
pe disc; cu cupe montate articulat pe rotor.
Aparatele de plantat cu alimentare manuală pot fi: cu rotor cu celule; cu
tambur cu celule; cu lanţ cu celule.
Aparate de plantare cu cupe montate pe disc (figura 5.4). Prin rotirea discului
fiecare cupă, trecând prin masa de tuberculi existentă în partea inferioară a
aparatului antrenează câte un tubercul în mişcarea de rotaţie a discului şi care este
48
prins de degetul 6. Eliberarea tuberculilor se face în momentul când, braţul 5
întâlneşte cama 8. Alunecând pe cama fixă, braţul 5 se roteşte şi ca urmare degetul
6 este retras faţă de cupă, iar tuberculul cade în tubul de conducere al brăzdarului.

Fig. 5.4. Aparat de plantat cu cupe montate pe disc


1 – disc; 2 – dispozitiv de prindere; 3 – placă; 4 – cupă;
5 – deget; 6 – resort

Aceste aparate pot fi acţionate de la roata maşinii sau de la priza de putere al


tractorului.
Aparatele de plantat cu cupe funcţionează în condiţii bune când viteza
periferică a cupelor nu depăşeşte 1,5 – 2,5 m/s.

Aparatul de plantat de tip disc cu degete (figura 5.5) funcţionează pe principiul


similar cu al celor cu cupe montate pe disc.

Fig. 5.5. Aparat de plantat tip disc cu degete


1 – deget; 2 – axul degetului; 3 – resort; 4 – suport; 5 – camă; 6 – disc

49
Prinderea tuberculilor se face de paleta 1 montată pe axul 2 prevăzut cu
resortul 3, tuberculii fiind menţinuţi între disc şi paletă. Rotirea axului 2 în scopul
îndepărtării paletei de disc pentru prinderea sau eliberarea tuberculului se face prin
intermediul camei 5 porţiunea cotită a axului fiind forţată să se deplaseze pe această
camă, eliberând tuberculii care cad în rigola deschisă.
Aparate de plantat cu alimentare manuală. pot fi: cu palete montate pe un lanţ,
cu cupe montate pe un arbore, cu rotor cu celule. Sunt folosite pentru plantarea
cartofilor încolţiţi Schema unui aparat de plantat cu rotor cu celule se prezintă în
figura 5.6.

Fig. 5.6.
Aparat de plantat
cu rotor cu celule
1- placă curbată;
2 - ax;
3 - şină fixă;
4 - tub de conducere;
5 - rotor

Brăzdarele au rolul de a deschide rigolele de plantare şi de a acoperi tuberculii


cu sol umed. În construcţia maşinilor de plantat tubercule se utilizează brăzdare tip:
pană. brăzdare cu discuri şi sub formă de rariţă.
Organele de acoperire au rolul de a acoperi tuberculi cu sol şi de a bilona sau
nivela terenul. Cele care realizează şi bilonatul terenului sunt de tip disc sau rariţă.
Cele de tip disc sunt prevăzute cu câte două discuri concave montate pe un ax
curbat sub un unghi de atac, în general reglabil în spatele brăzdarului de o parte şi
de alta a rândului ce se plantează.
Organele active tip rariţă se montează în spatele brăzdarelor pe mijlocul
intervalelor dintre ele.
Marcatoarele de urmă sunt de tipul cu disc şi se aseamănă din punct de
vedere constructiv, funcţional şi al reglării cu cele de la maşinile de semănat.
Mecanismele maşinilor de plantat sunt: mecanisme de transmisie, de reglare,
de comandă a marcatoarelor şi de trecere a maşinii din poziţia de lucru în poziţia de
transport şi invers.
Mecanismele de transmisie servesc pentru transmiterea mişcării de la roţile de
sprijin acţionate la aparatele de plantare şi sunt realizate în varianta cu lanţ şi cu
viteze tip Northon ce pot realiza 4 - 8 trepte de turaţie a discului aparatului de
plantare.
Mecanismele de reglare servesc pentru efectuarea următoarelor reglaje
tehnologice: deschiderea fantei de curgere a tuberculilor spre aparatul de plantat,
reglarea mărimii biloanelor, reglarea marcatoarelor.

50
Maşinile de plantat cu alimentare manuală execută toate operaţiile mecanic
din cadrul procesului de plantare în afară de alimentarea cu tuberculi a distribuitorilor
care se face manual.

5.3. Maşini de plantat răsaduri


Maşinile de plantat răsaduri sunt destinate pentru plantarea răsadurilor de
legume (tomate, varză, vinete, ardei, tutun, a ghivecelor nutritive, pe teren modelat
sau nemodelat, cu sau fără udare concomitent cu plantarea.
Procesul de lucru executat de maşinile de plantat răsaduri constă în
executarea următoarelor operaţii: deschiderea rigolei, introducerea răsadului în
rigolă, udarea şi fixarea răsadului prin presarea solului şi uneori încorporarea
îngrăşămintelor.
Maşinile de plantat răsaduri pot executa parţial sau total operaţiile arătate mai
sus, cu introducerea manuală sau automată a răsadurilor în aparatul de plantare.
În funcţie de modul de ataşare la tractor, maşinile de plantat răsaduri pot fi
tractate sau purtate, ultimele fiind cele mai răspândite.
O maşină de plantat răsaduri este alcătuită din următoarele componente:
cadrul cu dispozitivul de cuplare la tractor, roţile de sprijin, secţiile de plantare prinse
articulat la cadru, marcatoare de urmă, instalaţia de udare şi în unele cazuri
echipamente de încorporat îngrăşăminte, mecanismul de transmisie, suport pentru
lădiţe cu răsad.
O secţie este alcătuită din: cadrul secţiei, brăzdarul, aparatul de plantat,
organe de fixare a răsadului în sol, dispozitiv de udare, suport pentru lădiţe cu răsad,
scaun pentru muncitorul plantator, transmisie (figura 5.7).
Cadrul maşinii de plantat răsaduri este realizat dintr-o ţeavă de secţiune
pătrată pe care se montează articulat secţiile de plantare şi suportul cu lădiţe cu
răsaduri, precum şi roţile.
Brăzdarele sunt de tip pană de forme diferite cu unghi de pătrundere ascuţit
sau obtuz şi au aripile alungite pentru a putea menţine pereţii rigolelor în timpul
aducerii răsadului (distanţa între ele fiind de 40-90 mm), pentru ca după trecerea lor,
rigolele să se închidă şi să menţină răsadul în poziţie verticală. Adâncimea de lucru a
brăzdarelor este reglabilă între 6-20 cm.

Fig.5.7. Secţie pentru plantat răsaduri.

În timpul lucrului, muncitorul care deserveşte secţia de plantat aşează răsadul


în clemă cu rădăcina în sus, iar discul îl transportă şi îl eliberează în poziţia
inferioară, cu rădăcina în jos, în rigola deschisă de brăzdar, iar roţile de tasare
realizează fixarea acestuia în sol. Concomitent cu plantarea se poate efectua şi
udarea răsadului, caz în care pe cadrul maşinii se montează un echipament pentru
udare.
51
Aparatele de plantat au rolul de a transporta răsadurile, fără a le vătăma, în
rigolele deschise de brăzdare, şi de a le ţine până sunt fixate în sol, în poziţie
verticală. Ele sunt de tipul: lanţ cu cleme, cu disc cu cleme şi cu discuri elastice.

Fig.5.8. Aparate pentru plantat răsaduri


a-cu prinzătoare montate pe disc; b-cu prinzătoare montate pe axe.

Aparatul de plantat cu prinzătoare montate pe disc (figura 5.8.a) este format


dintr-un disc vertical 2 prevăzut la periferie cu lamelele 1, prinse prin arcuri şi
căptuşite cu burete pentru a nu vătăma răsadurile şi o bară de ghidaj 3. Discul
primeşte mişcarea de la roata de acţionare a secţiei prin intermediul unei transmisii
cu roţi dinţate. Bara de ghidaj menţine clemele închise, cu răsadul prins în ele, până
la fixarea lui în sol.
Aparatul de plantat cu prinzătoare montate pe axe (figura 5.8.b) are în
alcătuire prinzătoarele 1, permanent închise, realizate din două lamele montate pe
axe separate. Deschiderea prinzătoarelor în vederea introducerii răsadului şi
respectiv pentru eliberarea acestuia în rigolă se face prin intermediul camei 2, pe
care este forţat să se deplaseze capătul cotit al axului părţii mobile a prinzătorului.

52
Fig.5.9. Aparat de plantat cu discuri elastice

Aparatul de plantat cu discuri elastice (figura 5.9) este alcătuit din două discuri
elastice plate 1, montate independent pe câte un ax, sub un anumit unghi, astfel
încât părţile periferice ale acestora sunt în contact pe circa 1/4 din lungimea
circumferinţei. Unul din discuri este acţionat de la roata de acţionare 3 a secţiei,
celălalt fiind antrenat prin contact de către primul. La periferia discurilor se montează
bandaje din cauciuc pentru a evita strivirea răsadurilor.
Pe partea laterală a unui disc, spre periferie se dispun indicatoarele 2 (butoni
din material plastic) în dreptul cărora se introduce răsadul manual, cu rădăcina în
sus, de către muncitorul aflat pe scaunul 5. Prin rotirea discurilor răsadul este
introdus cu rădăcina în rigola deschisă de brăzdarul 4, roţile 3 realizând fixarea
răsadului în sol.

5.4. Exploatarea agregatelor de plantat


Problemele generale privind pregătirea pentru lucru şi exploatarea agregatelor
formate cu maşini de plantat sunt asemănătoare celor prezentate la maşinile de
semănat. Referitor la pregătirea pentru lucru, la executarea schemelor de montare a
secţiilor pe cadrul maşinii, se va ţine cont că întreţinerea culturilor se face mecanizat.
În cazul unor culturi cu distanţe mici între rânduri, sau a executării lucrării de
plantat pe terenuri modelate în straturi înălţate, plantarea se va face în benzi cu
intervale între ele, de mărime, care să permită deplasarea roţilor tractorului la
întreţinerea culturilor. Astfel plantarea bulbilor se face în general în benzi la distanţe
de 50 – 65 cm, fiecare bandă cuprinzând patru rânduri cu distanţa între ele de 25 sau
30 cm.
Referitor la pregătirea pentru lucru a maşinilor se vor executa toate reglajele
pe platformă şi se vor verifica în câmp sau seră. În câmp trebuie să se verifice
distanţa dintre rânduri, dintre bulbi, tuberculi sau plante pe rând, adâncimea de
plantare, poziţia plantelor. Determinarea şi reglarea lungimii marcatoarelor se
efectuează la fel ca şi la maşinile de semănat. Realizarea unei lucrări de calitate este

53
condiţionată în mare măsură şi de calitatea materialului ce se plantează. Agregatele
se vor deplasa în timpul lucrului în parcursuri liniare, după metoda în suveică, cu
jalonarea primului parcurs.
Deoarece secţiile de plantare sunt alimentate manual, viteza de lucru este
limitată de experienţa muncitorilor plantatori respectiv de frecvenţa posibilă de
introducere a răsadurilor în aparatul de plantat. Ţinând cont că frecvenţa de plantare
maximă este de 35-40 răsaduri/minut, viteza de lucru este mai mică de un kilometru
pe oră şi se poate realiza numai cu tractoare prevăzute cu reductoare pentru viteze
foarte mici.

54
6. MAȘINI PENTRU ADMINISTRAT ÎNGRĂȘĂMINTE
6.1. Maşini pentru administrat îngrăşăminte minerale solide

6.1.1. Alcătuirea maşinilor de administrat îngrăşăminte


minerale solide
Maşinile şi echipamentele pentru administrat îngrăşăminte minerale solide
sunt utilizate pentru împrăştierea pe suprafaţa solului sau distribuirea şi încorporarea
în sol a unor cantităţi de îngrăşăminte sau amendamente conform cerinţelor
agrotehnice. Maşinile şi echipamentele trebuie să asigure: respectarea normei de
îngrăşăminte, realizarea uniformităţii distribuţiei şi încorporarea la adâncimea
necesară.
Îngrăşămintele utilizate pot fi sub formă de granule, de cristale sau de praf iar
amendamentele se prezintă sub formă de praf.
Maşinile de împrăştiat îngrăşăminte minerale solide sunt alcătuite din: cadru,
dispozitiv de ataşare la tractor, roţi pentru transport în cazul maşinilor tractate, buncăr
pentru îngrăşăminte, agitatoare de îngrăşăminte, aparate de distribuţie, dispozitive
de dozare şi reglare a îngrăşămintelor şi transmisie pentru acţionarea organelor de
lucru.
Echipamentele de administrat îngrăşăminte au în alcătuire: cadru, cutii pentru
îngrăşăminte, agitatoare, aparate de distribuţie, tuburi de conducere, echipamente de
încorporare a îngrăşămintelor şi mecanisme de acţionare.
Buncărele şi cutiile de îngrăşăminte au formă prismatică, tronconică sau de
trunchi de piramidă, sunt confecţionate din tablă de oţel vopsită cu lacuri anticorozive
sau din materiale rezistente la coroziune (poliester armat cu fibră de sticlă). Pentru
asigurarea scurgerii îngrăşămintelor, pereţii inferiori ai buncărelor se dispun înclinat
sub un unghi de 45- 60.
În interiorul cutiilor sau buncărelor se găsesc agitatoare, care au rolul de a
împiedica formarea bolţilor în masa de îngrăşăminte, asigurând scurgerea continuă a
îngrăşămintelor spre aparatele de distribuţie.

6.1.2. Dozatoare şi aparate de distribuţie a îngrăşămintelor


minerale solide
Dozatoarele au rolul de a regla cantitatea de îngrăşăminte distribuite în
unitatea de timp. Ele pot fi de tipul: cu fante reglabile sau cu fantă şi viteză de trecere
reglabile.

55
Fig.6.1.
Dozator cu fante reglabile
1-buncăr pentru îngrăşăminte;
2-disc cu fante fix;
3-disc cu fante mobil;
4-axul discului mobil.

Fig.6.2. Dozator cu fantă şi viteză de trecere reglabile


1-buncăr; 2-transportor de material; 3-şubăr;4-manetă pentru reglare;
bt - lăţimea transportorului; h-înălţimea fantei.

La dozatoarele cu fante reglabile (figura 6.1), reglarea secţiunii de trecere a


îngrăşămintelor, respectiv a debitului, se realizează prin modificarea poziţiei discului
mobil faţă de discul fix. Ca urmare fantele celor două discuri coincid pe o suprafaţă
mai mică sau mai mare.
La dozatoarele cu fantă şi viteză de trecere reglabile (figura 6.2), evacuarea
materialului din buncăr se face forţat cu ajutorul unui transportor special de material,
printr-o fantă cu secţiune reglabilă. Reglarea debitului de îngrăşă-minte se realizează
în două moduri: prin modificarea vitezei transportorului de material şi prin modificarea
înălţimii fantei cu ajutorul unui şubăr reglabil.
Aparatele de distribuţie a îngrăşămintelor minerale solide pot fi de tipul:
mecanic, centrifugal sau pneumatic.
Aparatele de distribuţie mecanice sunt dispuse pe toată lăţimea de lucru a
maşinii şi pot fi de tipul: cu talere, cu discuri cu alveole, cu cilindri cu pinteni etc.
Aparatele de distribuţie centrifugale pot fi cu discuri cu palete sau cu tub
oscilant şi au o lăţime de lucru mai mare decât lăţimea maşinii.
Aparatele de distribuţie pneumatice realizează distribuirea (împrăştierea)
îngrăşămintelor pe cale pneumatică.

56
Fig.6.3.
Aparat de distribuţie
cu disc cu alveole

1-disc vertical cu alveole;


2-cutie pentru îngrăşăminte;
3-şubăr de golire;
4-tub de conducere.

Fig.6.4. Aparate de distribuţie centrifuge


a-cu disc plat; b-cu disc tronconic.
1-disc de împrăştiere;2-gură de alimentare;
3-buncăr de îngrăşăminte; 4-perete opritor.

Aparatele de distribuţie mecanice cu discuri cu alveole (figura 6.3) se folosesc


la echipamentele de încorporat îngrăşăminte, când efectuează dozarea şi
distribuirea, sau la maşinile de împrăştiat îngrăşăminte, când efectuează numai
dozarea îngrăşămintelor. Discul rotindu-se într-un plan vertical, alveolele acestuia
antrenează particulele de îngrăşăminte din cutie pe care le evacuează prin partea
superioară în tuburile de conducere de unde ajung la organele de încorporare în sol.
Reglarea debitului la aceste aparate se face prin modificarea turaţiei discului cu
alveole.
Discurile cu alveole au diametrul cuprins între 90 - 100 mm. Grosimea
discurilor cu alveole este cuprinsă între 20 - 40 mm, iar numărul de alveole ale
discului este cuprins între 8 - 10.

57
Aparatele de distribuţie centrifuge (figura 6.4) cu discuri pot avea discurile
plate sau tronconice. Paletele discului pot fi drepte sau curbate, dispuse radial sau
înclinat pe disc.
În timpul lucrului îngrăşămintele din buncăr, trecând prin dozator, cad pe
discul de împrăştiere prin gura de alimentare, proiecţia conturului acesteia pe disc
fiind o curba Ca. Sub acţiunea forţei centrifuge îngrăşămintele se deplasează radial
pe disc, părăsesc discul, fiind împrăştiate în spatele maşinii şi în părţile laterale ale
acesteia.
Diametru discurilor este cuprins între 500 - 700 mm, turaţia acestora între 600
- 750 rot/min. Lăţimea de împrăştiere este cuprinsă între 10 - 18 m în cazul
îngrăşămintelor sub formă de granule, respectiv între 6 - 8 m în cazul îngrăşămintelor
sub formă de praf.

Fig.6.5. Maşini de împrăştiat îngrăşăminte prin centrifugare


a-cu disc cu palete; b-cu tub oscilant.

În figura 6.5.a se prezintă schema unei maşini de împrăştiat îngrăşăminte prin


centrifugare, la care buncărul 1 este articulat de cadrul 2 al maşinii prin lagărele 3,
pentru agitarea vibratorie a acestuia. Aparatul de distribuţie este format din discul
orizontal cu palete 4, căruia i se imprimă o mişcare de rotaţie prin intermediul unui
grup conic. Îngrăşămintele dozate prin intermediul dozatorului cu fante reglabile 5, se
scurg prin pâlnia 6 şi cad pe disc care le împrăştie prin centrifugare pe suprafaţa
solului.
La maşinile de împrăştiat cu aparat de distribuţie cu tub oscilant (figura 6.5.b),
îngrăşămintele dozate de dozatorul 1 sunt dirijate în tubul 2 prin pâlnia 3. Tubul
primind o mişcare de oscilaţie realizează împrăştierea prin centrifugare a
îngrăşămintelor.

58
Fig.6.6.
Aparat
de distribuţie pneumatic

1-buncăr;
2-ventilator;
3-dozatoare;
4-conducte;
5-cap de împrăştiere.

La aparatele de distribuţie pneumatice (figura 6.6), după dozarea


îngrăşămintelor, transportul acestora la fiecare cap de împrăştiere se face pneumatic
cu ajutorul curentului de aer produs de un ventilator centrifugal. Împrăştierea
îngrăşămintelor se face prin capetele de împrăştiere în evantai curb, pentru o
distribuţie cât mai uniformă a acestora pe suprafaţa terenului.

6.2. Maşini pentru administrat îngrăşăminte organice solide


Maşinile pentru administrarea îngrăşămintelor organice solide sunt destinate
pentru împrăştierea pe suprafaţa solului a gunoiului de grajd în cantitate de 10 – 80 t
/ ha.
În funcţie de operaţiile pe care le execută aceste maşini pot fi:
- maşini de împrăştiat gunoi de grajd;
- maşini de transportat şi împrăştiat gunoi de grajd.
Maşinile din prima grupă realizează împrăştierea grămezilor de gunoi de grajd
aflate în câmp. Aceste maşini au ca organe de lucru rotoare cu degete pentru
împrăştierea gunoiului. Sunt maşini purtate şi acţionate de la priza de putere a
tractorului.
Maşinile de transportat şi împrăştiat gunoi de grajd sunt folosite atât pentru
transportul cât şi pentru împrăştierea gunoiului de grajd. Sunt maşini tractate,
acţionate de la priza de putere a tractorului.
Maşinile pentru împrăştiat gunoi de grajd sunt alcătuite din cadru, benă pentru
gunoi, roţile de transport, transportorul cu racleţi, organele de împrăştiere a gunoiului
şi transmisia mecanică de acţionare. Aceste maşini diferă între ele în special după
capacitatea benei şi tipul organelor de împrăştiere. Capacitatea benelor este
cuprinsă între 2,5 – 12 m3.

Transportoarele cu racleţi au ramura superioară dispusă deasupra fundului


benei. Racleţii sunt din oţel cornier, de secţiuni diferite, fiind montaţi pe două sau
patru lanţuri.
Organele de împrăştiere sunt realizate sub forma unor tobe cu palete sau cu
degete, sau sub forma unor melci cu elici continue sau discontinue (figura 6.7).
Arborii organelor de împrăştiere se pot dispune orizontal sau vertical.

59
Fig.6.7. Scheme de maşini de împrăştiat gunoi de grajd
a-cu tobe de împrăştiere; b-cu melc de împrăştiere.
1-transportor cu racleţi; 2-tobă de nivelare; 3-tobă de împrăştiere;
4-melc de împrăştiere; Vm-viteza maşinii; Vt-viteza transportorului.

Organele de împrăştiere sub formă de melc pot fi cu elici continue cu pinteni


(figura 6.8.a) sau cu elice discontinuă (cu plăci - figura 6.8.b).
Melcii de împrăştiere se construiesc din două elici cu sensuri de înfăşurare
inverse, elicile fiind unite în partea centrală a arborelui melcului.

Fig.6.8. Melci de împrăştiere


a-cu pinteni pe elice; b-cu elice discontinuă (cu plăci).

Indiferent de tipul organelor de împrăştiere, procesul de lucru este similar.


Stratul de material de înălţime h este transportat cu viteză mică de către transportorul
cu racleţi înspre organele de împrăştiere. Acestea antrenează gunoiul ajuns în zona
lor de acţiune şi-l evacuează din benă, realizând împrăştierea acestuia pe sol în
spatele maşinii. Prin antrenarea gunoiului, elementele active ale organelor de
împrăştiere realizează şi mărunţirea acestuia.

60
BIBLIOGRAFIE

1. ABAITĂNCEL D. şi colab. - Motoare pentru automobile şi tractoare, vol.


I, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1978.
2. ANTON V. şi colab.; hidraulică şi maşini hidraulice, E.D.P. Bucureşti,
1978.
3. APOSTOLESCU N., BĂTAGĂ N. – Motoare cu ardere internă, Ed.
Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1967.
4. AUNGURENCE N. – Mașini agricole și horticole, Ed. Mirton, Timişoara,
1994.
5. AUNGURENCE N. – Tractoare, Ed. Mirton, Timişoara, 1994.
6. AUNGURENCE N. și colab. – Formarea și utilizarea agregatelor
agricole, Ed. Mirton, Timişoara, 1997.
7. CĂPROIU ȘT. – Mașini agricole de lucrat solul, semănat și întreținerea
culturilor, E.D.P. București, 1982.
8. CARAGIUGIUC GR. şi colab. – Tractoare, Ed. Ceres, Bucureşti, 1970.
9. DĂNILĂ I. – Mașini agricole de recoltat, Lito. IPTVT, Timișoara, 1982
10. DOBRE P. – Tractoare şi maşini horticole, curs ID, USAMV Bucuresti,
2009
11. DUMITRESCU P. – Pompe de injecţie şi injectoare pentru automobile
şi tractoare, Ed. Ceres, Bucureşti, 1988.
12. GRUNDWALD B. – Teoria, calculul şi construcţia motoarelor pentru
autovehicule rutiere, EDP, Bucureşti, 1980
13. ILEA R. – Dinamica sitelor utilizate în construcția mașinilor agricole,
Teză de doctorat, UP Timișoara, 2001.
14. ILEA R. – Motoare şi utilaje pentru amenajări peisagistice, Ed. Mirton,
Timişoara, 2003
15. ILEA R. – Motoare şi utilaje pentru amenajări peisagistice, Ed. Mirton,
Timişoara, 2003
16. LETOȘNEV M.N. – Mașini agricole, Ed. Agrosilvică, București, 1959.
17. MIHĂTOIU I. şi colab. – Tractoare, Ed. Ceres, Bucureşti, 1984.
18. MIHĂTOIU I. şi colab. – Utilizarea raţională a tractoarelor de 45 CP, Ed.
Ceres, Bucureşti, 1974.
19. MOTOIU C., TUZU C. – Motoare Diesel, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1981.
20. NĂSTĂSOIU S. şi colab. – Tractoare, Ed. Didactică şi Pedagogică
Bucureşti, 1983.
21. NEAGU, T. şi colab. - Tractoare şi maşini horticole, Editura didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1982.
22. NECULĂIASA V., DĂNILĂ I. – Procese de lucru și mașini agricole de
recoltat, Ed.A92, Iași, 1995.
23. POPA D. – Maşini horticole, Ed. Agroprint, Timişoara, 2015.
24. RĂDULESCU G. A., PETRE I. – Uleiuri şi ungerea motoarelor, Ed.
Tehnică, Bucureşti, 1973.
25. ȘANDRU A., CRISTEA I. – Exploatarea utilajelor agricole, E.D.P.
București, 1983.
26. SCRIPNIC V., BABICIU P. – Mașini agricole, Ed. Ceres, București,
1980.
27. TECUŞAN, N., IONESCU, E.; Tractoare şi automobile, E.D.P.
Bucureşti, 1982.
28. TOMA D. și colab. – Tractoare și mașini agricole, E.D.P. București,
1981.

61
29. TOMA, D şi colab. - Tractoare şi maşini agricole, Editura didactică şi
pedagocică, Bucureşti, 1981.
30. TONEA CORNELIA – Mașini agricole și horticole, Ed. Agroprint,
Timișoara, 2003.
31. TURCOIU T. şi colab. – Echipamente de injecţie pentru motoare cu
ardere internă, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1987.

62