Boala Lyme - Borrelioza : O privire dincolo de terapia cu antibiotice

de Dr. Dietrich Klinghardt, Bellevue, Washington, Martie 2005

În medicina nouă, care începe treptat să se trezească la realitate, se recunoaşte din ce în ce

mai des faptul că afecţiunile cronice nu sunt idiopatice sau pur psiho-somatice, ci în fapt sunt
declanşate primar de o toxicitate crescândă în organism precum şi de infecţii cronice, care se
instalelează pe fundalul (terenul pregătit) acestor toxicităţi. Viteza şi cantitatea în care toxinele se
adună în organism sunt hotărâte de activitatea şi eficacitatea mecanismelor fiziologice
moleculare care sunt în organism răspunzătoare cu dezintoxicarea. Iar acestea la rândul lor sunt
controlate de un număr diferit de gene, care la unii dintre pacienţii mei spre exemplu, fie că nu
sunt prezente, fie că nu sunt funcţionabile.

Glutation S-transferaza şi Metyl-transferaza joacă, în această privinţă, un rol deosebit. Pe de

altă parte genele sunt regularizate de epigenom, un complex de mecanisme de conducere, la
care factorul psihic precum şi cel nutritiv joacă rolurile principale. Tot astfel sistemul imunitar este
regulat prin mecanizme care în ultimă instanţă sunt prestabilite genetic. Numele infecţiilor cronice
care sunt în medicina alopată făcute răspunzătoare pentru multe afecţiuni cronice, s-au modificat
în ultimii ani, iar lista lor s-a lărgit substanţial.

Există cel puţin 12 germeni care pot fi găsiţi în articulaţiile „modificat“ de artrită. În poliartrita
primară cronică avem mereu de a face cu un sistem imunitar hiperactiv (supra-reacţie), care luptă
contra germenilor. Lista germenilor făcuţi responsabili pentru sindromul oboselii cronice, Morbus
Alzheimer, cancer şi alte afecţiuni cronice cuprinde printre altele: micoplasme, herpes tip 6
(HHV6), tricomonade, Chlamydia pneumonie, toxoplasmose, rickettsia, leptospiroze, streptococi
mutanţi, tuberculoze, shigellii, lambrii şi altele.

Noul germen care este făcut răspunzător pentru multe afecţiuni cronice este Borrelia
burgdorferi (BB). Este posibil ca borelliile să „deschidă uşa“ sistemului imunitar, astfel că multe
alte afecţiuni oportunistice să se răspândească în organism, cum ar fi de exemplu infecţiile cu
Candida, recidivele infecţioase gripale, Herpes Zoster ş.a.m.d.

Deseori sunt infecţiile oportunistice secundare recunoscute (diagnozate) şi terapiate, dar

borreolioza care este ascunsă în spatele lor rămâne nedescoperită. Microbiologa Gitte Jensen a
putut dovedi prin experimentele întreprinse, că ADN-ul nostru conţine „segmente“ care provin
de la bacterii sau virusuri, cu atât mai multe cu cât îmbătrânim.

În momentul morţii naturale, ADN-ul nostru este aproape de două ori mai lung decât la
naştere.

Deoarece terapia borreliozei este nespecifică, nu se poate spune dacă un pacient este
întradevăr infectat cu Borrelia, atâta timp cât, printr-o terapie cu antibiotice pacientul sau pacienta
se însănătoşeşte.

În cele din urmă segmentele străine de ADN sau ARN din celulele noastre decid ce vom
„deveni“ pe parcursul vieţii. Günter Enderlein a demonstrat deja în anii 30 ai secolului trecut faptul
că microorganismele nu există într-o formă „fixă“ (aşa cum predica Pasteur şi încă mai predică
medicina alopată) ci, sub influenţa condiţiilor de mediu, se transformă relativ repede dintr-un tip
de germene în altul. Şi nici Borrelia nu face excepţie în această privinţă. Acest „comportament“ al
germenilor poartă denumirea de „polimorfism“. (Vezi www.quibono.net la rubrica „Teoria
germenilor 1“ articolul „Misterul microorganismelor pleomorfice“.)

Doar că există peste 300 de feluri de Borrelia, dintre care nu toate provoacă îmbolnăvirea
omului. La pacienţii noştri găsim mai ales trei tipuri diferite, recunoscute şi în medicina şcolastică
ca fiind cauzatoare de boală:

- Borrelia burgdorferi
- Borrelia garinii
- Borrelia afzelii.

Relatări medicinale despre B.garinii şi B.azfelii există deja din 1966.

(Borrelia burgdorferi group: in-vitro antibiotic sensitivity: Orv Hetil, 2002 May 26;143(21):1195-8
(article in ungarian), JP Henneberg, U Neubert –department of dermatology, Ludwig Maximillian
University, Munich, Germany; Erythema chronicum migrans (Afzelii) associated with mosquito
bite:Acta Derm Venercol (Stockholm)46, 473-476 (1966)

Cartea „Lab 257“, care a apărut acum doi ani în USA demonstrează că Borrelia burgdorferi
este un microb care a fost creat (selecţionat) în laborator în anul 1945. Microbiologul german
Taub conducea în timpul celui de-al doilea război mondial Laboratorul biologic de război şi făcea
experimente cu Borrelii. Experimente majore au fost efectuate în Rusia, unde avioanele naziste
au împrăştiat Borrelii peste pajiştile sovietice, pentru a slăbi economic inamicul(agricultura).
Acelaşi microbiolog a fost, la sfârşitul războiului, „umflat“ de americani şi pus să lucreze pentru ei,
cerândui-se să pună bazele unui laborator biologic cu scop militar! O mică penisulă, nu departe
de New York a fost alească ca locaţie a acestui laborator: Plum Island. După construirea cu
succes a laboratorului (se înţelege aici şi dotarea şi organizarea lui), s-a experimentat în principal
cu diferite tipuri de Borrelii. Ulterior Traub a fost chemat înapoi în Germania, la Universitatea din
Tübingen.

Laboratorul a fost mai departe administrat relativ neprofesional de nişte naivi oameni de ştiinţă
americani. Pe teritoriu laboratorului au fost deseori văzute căprioare, care proveneau din pădurile
statului Connecticut. De asemenea locaţia era periodic vizitată de stoluri mari de păsări
migratoare, care făceau popas pe Palm Island. Localitatea Lyme din Connecticut, unde în 1975 a
fost observată prima mare epidemie de Borrelia, se află doar la 9 mile în linie de zbor (aprox.14
km) de Palm Island!

(Nota Qui bono : Cine se“ joacă de-a Dumnezeu“ sfârşeşte prin a deveni Satana, domnilor
virologi!)

Din punct de vedere genetic aceste borrelii (manufacturate în laborator) sunt o combinaţie între
borreliile din natură, aşa cum se întâlnesc în Europa, şi diferite virusuri, care lă măresc
substanţial agresivitatea. Din Palm Island, borreliile s-au răspândit relativ rapid în întreaga
Americă de Nord.

Prin diagnoza diferenţială pe care o putem face astăzi, putem spune exact care pacient este
infectat. Testul poartă denumirea de „Multi-Peptide Elisa Test“ şi este produs de Immuno
Sciences Labor din Los Angeles.

Un cunoscut de-al meu, tot german, care locuieşte de 23 de ani în USA, a fost testat pozitiv cu
Borrelia afzelii, o specie care se găseşte mai ales în Schwarzwald (Germania). Marea majoritate
a americanilor sunt însă testaţi pozitiv cu Borrelia burgdorferi. Conform profesorului Mattman, la
80% dintre cetăţenii americani se poate observa în sânge borrelia. Însă doar o parte dintre cei
infectaţi sunt depistaţi pozitiv şi la testul Western Blot, care probabil că este un standard al
activităţii afecţiunii.

(Nota Qui bono: Observaţi, în subsidiar, îndoiala lui Klinghardt asupra testului Western Blot!)

În 1976 am petrecut o vreme în clinica de neurologie a Universităţii Freiburg ca asistent al

Profesorului Dr. Faust. Acesta putea preciza exact, doar în baza simptomelor neurologice, din ce
vale sau deal din Schwarzwald provine pacientul infectat cu Borrelia, fără a-l întreba nimic pe
acesta! Borreliile din Schwarzwald sun atât de mutagene şi adaptogene (se adaptează mediului
în care trăiesc), încât se deosebesc unele de altele prin activitatea metabolică şi şi prin „modelul“
antigenelor de suprafaţă, şi deci provoacă simptome diferite la pacienţi, care pot fi diferenţiate
prin observare umană atentă.

Diagnosticul

Astăzi găsim Borrelii în diferite afecţiuni: sarcoidoză, scleroză multiplă, Morbus Parkinson,
scleroză amiotropică laterală (ALS), autism, artrită articulară, sindromul oboselii cronice,
fibromialgii, sensibilitate multiplă la chimicale, în diferite forme de carcinom şi aproape la toţi
pacienţii cu afecţiuni psihiatrice. Se ridică o întrebare importană: boala este provocată de infecţia
însăşi, sau infecţia crează doar o slăbire a sistemului imunitar şi a altor sisteme din organism, cu
diferite urmări patogene, care în acest caz sunt ele înşişi răspinzătoare pentru simptome?

Experienţa mea se bazează pe următoarele metode diagnostice:

a. Microscopie imunofluorescentă directă pentru depistarea Borreliei

(www.BradfordResearchInst.org ; www.Bowen.org)

b. Diagnostic RD (www.ncuraltherapy.com)

c. Experienţa mea clinică de peste 30 de ani ca medic

d. Parametrii de laborator, pe care îi observ deseori la Borrelioză:

- profil lipidic anormal (creştere moderată a colsterolului cu creştere semnificativă a

LDL-ului),

- rezistenţă la insulină,

- leucocite moderat scăzute,

- sedimentare a sângelui normală şi CRP normal,

- test al tiroidei normal dar test Barnes pozitiv şi o îmbunătăţire clinică după
administrarea de T3 (5-7.5 micrograme de 2 ori pe zi)

- insuficienţa glandelor adrenaline în faza a doua (cortisol ridicat, DHEA şi testosteron

prea scăzut)

- concentraţie scăzută a urinei (greutat specifică joasă)

 - fosfataza alcalică scăzută (ca semn al pierderii de zinc prin pyrrholurie)

- deficit de minerale (test DMPS, analiza părului)

- valori ridicate ELISA pentru virusurile herpes (CMV, EBV, HHV-6, HSV 1, HSV 2)

- nivel de aminoacizi scăzut în serum

Borreliile există în noi în trei variante: 1. ca spirochete complect dezvoltate; 2. ca formă cistică
şi

3. ca formă cu membrană celulară slabă (sau subţire). Borreliile infectează celulele umane şi este
ştiut astăzi că ele trăiesc mai ales în celulă, nu neapărat în afara ei. Printre altele, ele infectează
linfocitele B şi alte componente ale sistemului imunitar, care sunt răspunzătoare pentru crearea
anticorpilor. Diagnosticul medicinei şcolastice se bazează pe certificarea anticorpilor prin testul
ELISA sau Western Blot. Deoarece însă producţia de anticorpi în cazul pacienţilor infectaţi
este puternic redusă, nu are sens a se folosi aceste teste ca şi „standad de aur“ pentru
relevarea infecţiei cu Borrelia! (www.vcu.edu/Journal of immunology Dec 2004). Celulele
sistemului imunitar nu pot produce anticorpi! Existenţa unei muşcături de căpuşe nu poate juca
nici un rol ca şi criteriu pentru diagnozarea unei infecţii cu Borrelia. Deja din 1986 este cunoscut
faptul că în ţinuturile endemice din USA 22% din muşte (Stomoxys calcitrans – musca de cal) şi
ţânţari sunt infectate cu Borrelii şi alte cunoscute co-infecţii (Babesia, Ehrichiose, Rickettsii,
Microplasme, Bartonella). Un studiu ceh arată că mulţi păienjeni, purici, păduchi şi alte insecte
care înţeapă sunt infectate cu aceiaşi agenţi patogeni. Pur şi simplu, din punct de vedere statistic,
în USA este suficient să fii de 5 ori înţepat de ţânţari, pentru a avea un risc statistic de 100% de a
fi infectat cu Borrelii.

Pentru a folosi testele ELISA şi Western-Blot ca unealtă de diagnostic, stăm în faţa unui
paradox: pacientul trebuieşte mai întâi terapiat cu succes, astfel încât limfocitele să se refacă şi
să înceapă din nou să producă anticorpi. De abea atunci poate un test releva un rezultat pozitiv!

Eu merg pe un alt drum, cu ajutorul diagnosticului de reglare (regulatoriu). Diferenţiez pacienţii

în doar trei grupe:

1. Pacienţi care nu sunt infectaţi, şi suferă de alte afecţiuni

2. Pacienţi care sunt infectaţi cu Borrelii, dar ale căror simptome nu sunt provocate de Borrelii

3. Pacienţi care sunt infectaţi cu Borrelii, la care simptomele sunt cauzate tot de Borrelii.

Important este diagnosticul diferenţial al neurotoxinei în anumite afecţiuni. Există mai multe
cauze diferite care conduc la acelaşi complex de simptome:

1. Infecţii bacteriene cronice (Borrelioze şi co-afecţiuni). Folosim diatestul cu 7 germeni.

2. Afecţiuni provocate de micotoxine (prin invadarea locuinţei sau organismului de către fungii). Cele
mai importante sunt Aspergillus, Mucor şi diferitele ciuperci ale familiei penicilinei (folosim
medicamente Sanum –D5- cu directă rezonanţă la test)

3. Afecţiuni provocate de mediul înconjurător (prin petrochimicale la locul de muncă sau prin
evacuarea de gaze toxice în locuinţă, mai ales din mochete şi mobile). Toluen, Xylen şi alte
substanţe test se pot obţine de la Stauffen Pharma.
4. Intoxicaţii cu metale grele (Hg, Cad, plumb, Alu) şi infecţii în oasele maxilarului (tioeter)

Metalele grele pot fi relevate asemănător Borreliilor: mai întâi trebuieşte întreprinsă o acţiune de
eliminare a lor, pentru ca abea ulterior să se efectueze o analiză a părului sau un test al
mineralelor Ervthrociten, pentru a putea vedea care metale grele au fost mobilizate în ultimele
săptămâni şi deci care ulterior apar în sânge sau celulele roşii ori în urină. Trebuie să deosebim
cu atenţie între co-infecţiile unei Borrelioze şi infecţiile oportunistice. Co-infecţii sunt germenii care
pot fi transmişi prin aceaşi muşcătură a unei insecte ca şi în cazul îmbolnăvirii cu Borrelii. În
această categorie intră Babesia microti, Ehrlichioze, Rickettsii, Chlamydia pneumoniae şi încă
câteva.

Infecţiile oportunistice sunt provocate de agenţi patogeni, care pătrund doar atunci în organism
când acesta este slăbit ca urmare a unei îmbolnăviri cu Borrelii. În această categorie intră în
primul rând cele opt virusuri herpes, care sunt la rândul lor în permanenţă făcuţi responsabili
pentru difeite afecţiuni. Virusul Epstein-Barr este mereu implicat în cancerul de sân, herpesul de
tip IV în sindromul oboselii cronice, herpesul de tip VIII în scleroza multiplă, etc.

Una dintre afecţiunile deseori omisă este infectarea cu viermi. Viermii rotunzi (Ascariile) sunt cel
mai des relevaţi, viermii panglică ceva mai rar. Viermii mutează la fel ca şi bacteriile, şi există ori
în mărimea morfologică cunoscută, ori pot fi întâlniţi într-o formă microscopică.
(www.lymephotos.com)

Este evident că sunt aceiaşi pacienţi, cei care sunt atinşi de o intoxicaţie cu metale grele, care
dezvoltă o sensibilitate multiplă la chimicale şi care suferă de o infecţie cu Borrelii. Am cercetat
temeinic toate aceste aspecte şi am ajuns la concluzia că marea majoritate a acestor pacienţi
suferă un defect genetic. Un defect în glutatuion-transferază este relativ uşor de reperat, testele
pentru enzime în citocrom P450 Pathway pentru ficat, codarea enzimelor pentru acetilare şi
metilare sunt însă scumpe. Eu folosesc testarea RD pentru a stabili rapid diagnosticul iar ulterior
metodele de diagnostic prin laborator ale medicinei şcolastice, pentru a confirma diagnosticul.

Pentru afecţiunile provocate de ciupeci folosesc tesul ELISA pentru anumite antigene
(Aspergillus niger, Mucor, diferite peniciline, Stachybotrys). Substanţele VOC (Volatile organic
compounds) din otrăvurile din mediul înconjurător sunt cel mai greu de relevat şi de asemenea
foarte scumpe ca preţ de testare. Noi folosim suplimentar un test al urinei, care măsoară acizii
organici în urină, care sunt un indicator indirect pentru încărcarea organismului cu toxine şi
otrăvuri.

Pentru relevarea Borreliilor sau a co-infecţiilor, în Germania este utilizat exclusiv testul MELISA
în laboratorul din Bremen (MELISA(LTT) Center, Labor Dr. Sandkamp, Köster, Hiller, Norderoog
2, 28259 Bremen). În USA este folosit testul Western Blot de la laboratorul IgeneX (Nick Harris,
PhD).

Ca şi om de ştiinţă văd lucrurile astfel: în evoluţia omului, în trecut supravieţuiau cei mai
puternici şi mai agresivi. Astăzi cei care au şanse mai bune de supravieţuire sunt cei care au
enzime de detoxificare mai bune. Munca noastră ca medici şi terapeuţi este de aceea în fapt
contra-evoluţionară. Noi îi stăm evoluţiei în cale!

Cele trei componente ale Lyme-Boreliozei

Componenta 1: relevarea boreliilor, a co-infecţiilor şi a infecţiilor oportunistice. Prin activitatea

lor metabolică, prin eliminarea de peptide, care controlează şi manipulează organismul gazdă,
prin produsele reziduale şi prin simpla lor prezenţă, microbii provoacă în noi o modificare a
mediului, fapt ce are diferite acţiuni asupra sănătăţii. Apar modificări în valorile pH-ului, a rezervei
 electrolitice, modificări în permeabilitatea membranei celulare, în sensibilitatea sistemului
intestinal, etc.

Contra acestor aspecte sunt de regulă folosite antibioticele. Eu întrebuinţez plante şi minerale
cu efect antibiotic selectate cu grijă precum şi substanţe ortomoleculare. Suplimentar folosesc
câmpul electromagnetic pulsant. Tehnologia pe care o folosim este între timp cunoscută sub
numele de KMT (Klinghardt-Matrix-Therapie). În colaborare cu o firmă japoneză am dezvoltat o
serie de instrumente, care sunt folosite asemănător aparatelor TENS. Aparatele constau dintr-o
parte computerizată şi din patru electrozi, care sunt folosiţi în diferite feluri:

1. Electrozii sunt plasaţi pe piele şi introduc curenţi pulsatorii în corp;

2. Electrozii sunt plasaţi pe pacient şi produc câmpuri luminoase invizibile, care modulează şi
structurează câmpul biofotonic al pacientului;

3. Electrozii sunt introduşi într- cadă de baie şi produc un câmp pulsatoriu în apa din cadă şi astfel în
corpul pacientului;

(www.neuraltherapy.com Klinghardt Matrix Therapy(KMT) manual/video )

Aparatura este aprobată în USA de către FDA (autoritatea americană pentru aprobarea
medicamentelor şi aparturii medicale). Aparatul crează simultan mai mulţi microcurenţi de
frecvenţă înaltă cu o formă ondulatorie biologică. Aceşti curenţi vor fi astfel modulaţi, încât vor fi
create modele de interferenţă în frecvenţele pulsatorii dorite. Prin aceasta se obţine simultan din
punct de vedere sinergetic tonuri superioare armonice, care conferă aparatului o eficacitate
profundă. Emiţătorul de unde este modulat cu aşa-numitele „Microbial Inhibition Frequencies".

Acestea sunt în literatura de specialitate publicată frecvenţe care fie inhibă creşterea anumitor
germeni, fie opresc definitiv evoluţia acestora. Lucrările Dr. Royal Rife din California din anii 30 şi
continuate de Hulda Clark sunt bazele iniţiale ale acestei metode. Mai mult de 100 de ori pe
secundă măsoară acest aparat rezistenţa (opoziţia) pielii şi adaptează permanent intensitatea
curentului la aceasta. Prin aceasta nu se ajunge niciodată la o „adaptare“ a organismului la
curenţi iar microcurentul poate circula liber prin toate ţesuturile corpului.

Aparatul deţine zeci de frecvenţe pentru fiecare germen. Unele frecvenţe inhibă activitatea
sexuală (de reproducere) a microbilor, altele inhibă desfacerea ADN-ului şi reproducerea, altele
inhibă dezvoltarea unei membrane sănătoase a bacteriilor. Folosim frecvenţe care sunt în
literatura ştiinţifică publicate oficial, şi nu frecvenţe empirice din domeniul medicinei isoterice.
Aceste frecvenţe au şi o imensă activitate de coordonare a sistemului imunitar. Au un efect de
„antrenare“ asupra celulelor sistemului imunitar, care, după un astfel de tratament, recunosc mai
uşor respectivii germeni şi îi deosebesc mai uşor de propriile celule ale ţesuturilor corpului.
Simultan aceste frecvenţe ajută şi la o mai bună preluare a medicamentelor de către ţesuturile
corpului. Medicamentele administrate vor fi astfel active nu numai asupra zonelor din corp
infectate de germeni, ci vor fi concentrate şi asupra altor regiuni ale corpului (Drug Uptake
Enhancement).

Componenta 2:

Andotoxine şi endotoxine, care sunt create de microorganisme. Aproape toate toxinele produse
de microbi aparţin marii categorii a neurotoxinelor, unele însă şi categoriei de carcinogene. Există
însă şi toxine care blochează receptorii T3 la membrana celulară, etc. Una dintre problemele cele
mai frecvente care apare la pacienţii cu Lyme-Borelioză este producerea redusă de homoni în
gonade şi în glandele adrenale (suprarenale) şi este o probleme adesea provocată de
neurotoxine. O inhibare centrală a epifizei, hipotalamusului şi hipofizeiv este aproape întotdeauna
prezentă şi necesită deseori măsuri medicale sau terapeutice speciale. Cele mai eficace sunt aici
psihokinesiologia şi terapia neurală. Biotoxinele microorganismelor au un efect sinergetic
împreună cu metalele grele, otrăvurile din mediul înconjurător şi tioeterii (sulfide organice, care
apar ca urmare a infecţiilor din oasele maxilarului), deseori împreună cu otrăvurile tipice din dinţii
care au rădăcineile umplute cu plombă.

Protocolul de eliminare a neurotoxinelor pe care l-am publicat este o parte importantă a terapiei
boreliozei (Hier&Jetzt, Ausgabe 4/2001). Noi folosim substanţe care leagă toxinele, cum sunt de
exemplu legumele cu fibră nefierte, PC-Samento de la BioPure, Cholesryramin, Beta-Sitosterol,
Chlorella, pectin din măr şi pulberea din fasolea Mucuna. (www.chronicneurotoxins.com
www.biopureUS.com sau www.biopure\aol.com )

Un protocol eficace de îndepărtare a metalelor grele trebuieşte prescris simultan în prima fază
a terapeiei contra boreliozei. Eliminarea eficace şi în acelaşi timp blândă a metalelor grele este în
mare parte o ştiinţă, dar şi un pic de artă. Informaţiile necesare sunt astăzi uşor de obţinut.
(www.neuraltherapy.com applied neurobiology (APN) manual/video)

Partea cea mai dificilă a eliminării neurotoxinelor este aceea de a desprinde toxinele din locurile
unde s-au legat. Abea după aceea ele pot fi transportate către ficat, şi de acolo prin bilă şi intestin
evacuate, cu ajutorul substanţelor care leagă toxinele. Toxinele care ocupă receptorii T3, pot fi
eliminate prin T3 administrat oral, aşa-numitul protocol Wilson. Toxinele care blochează
receptorul cortizol, pot fi desprinse (eliberate) cu produsul ayurvedic din plante Forskolin.

C-Samento, CGF şi planta de coriandru împreună cu pulberea din boabele neiradiate de

Mucuna pot elibera (pune în mişcare) toxinele din practic toate celelalte ţesuturi. Glutation-SH
administrat intravenos sau inhalat, ajută la transportul neurotoxinelor din celule. DMPS, calciu-
EDTA şi vitamina C administrată intravenos transportă otrăvurile din spaţiul extracelular către
organele de eliminare.

Acizii alfa-liponici ajută metalele grele, care sunt legate de glutatuion, să treacă din ficat în bilă.
Cele mai „noi“ şi importante substanţe care ajută neurotoxinele să părăsească interiorul celular,
sunt fosfolipidele. Eu folosesc de 2 ani cu foarte bune succese „Phospholipid Exchange" – o
combinaţie preparată energetic din fosfolipide din soia, EDTA, acizi alfa-liponici şi magneziu.
Acest mijloc de eliminare este deocamdată, pentru pacienţii noştri, cel mai eficace şi mai bine
tolerat.

Microfrecvenţele de curent KMT pot să accelereze substanţial viteza eliminării toxinelor, mai
ales acolo unde substanţele biochimice au dat greş (eşuat).

Intervenţiile psihoterapeutice cu PK şi MTF, tehnicile cu „intenţia de a acoperi vechile traume“

au deseori un efect adânc de eliberare a neurotoxinelor din ţesuturi şi de eliminare a lor, mai ales
acolo unde alte metode au dat greş. Înainte de fiecare şedinţă MFT/PK pre-medicamentalizăm
pacienţii cu CGF şi Chlorella. Uneori este necesară extragerea unui dinte devitalizat sau
injectarea de glutation în ganglionii autonomi sau un alt procedeu de detoxificare, pentru a
accelera eliminarea neurotoxinelor. Drenajele limfatice sau hidroterapia colonului sunt de folos,
pentru a „spăla“ neurotoxinele din acste compartimente. Terapia Klinghardt –Matrix uneşte toate
aceste elemente într-o singură metodă simplă de însuşit.

Componenta 3:

Reacţia sistemului imunitar este declanşată de către toxine şi microbi. Există trei modalităţi prin
care sistemul imunitar este modificat de Lyme-Borelioză: felul în care sistemul imunitar
reacţionează la prezenţa microbilor depinde în mare măsură de factorii „gazdei“:
 - Calitatea şi cantitatea de enzime de detoxifiere, condiţionată genetic

- Boli anterioare

- Traume în copilărie

- Stressul electromagnetic (locul de dormit, folosirea celularului, balastul

electromagnetic în automobil)

- Alimentaţie şi alergiile la alimente

- Factorii socio-economici

- Operaţii şi afecţiuni prin care a trecut pacientul

- Modul de hrănire (alimentaţie)

- Lipsa de mişcare

- Stressul

- Balastul dentar (amalgam, infecţii ale maxilarului, rădăcini dentare „umplute“)

Anergia – lipsa unei reacţii imunitare adecvate

Unul dintre cunoscutele mecanisme pe care germenii le folosesc pentru a „paraliza“ sistemul
imunitar este hipercoagularea. Pe deasupra microbii au tendinţa de a trăi în endotelul vaselor
sangvine, unde există suficientă hrană pentru ei. Pentru a nu „fi observaţi“ de celulele imunitare,
germenii provoacă „mecanismul de coagulare“ al gazdei. În sânge se formează prea mult Fibrin,
care va fi depus în endotel şi astfel va crea o „pătură“ de protecţie peste germeni. Substanţele
nutritive pot fi filtrate prin această „pătură“, dar sistemul imunitar nu mai poate recunoaşte
germenii. Analiza de laborator care poate indica o astfel de problemă este testul de sânge pentru
fibrin-monomere solubile. Pentru terapiere folosim din nou tehnologia KMT, care „trezeşte“
celulele sistemului imunitar.

„Rechtsregulat“ este o băutură enzimatică, care se poate obţine de la INK. Aceasta duce la o
dizolvare a fibrinmonomerilor patologici, împiedicand astfel o evoluţie în sensul arătat mai sus. În
cercetările întreprinse am descoperit că „Rechtsregulat“ este mai efectiv decât o injecţie cu
Heparin de două ori pe zi. Dozajul propus: o lingură de două ori pe zi într-un pahar de apă.

Printre alte mecanisme mai este şi cunoscuta aşa-zisă „Molecular Mimicry" – membrana
celulară a spirochetelor conţine molecule de zahăr şi elemente de construcţie proteinică, ce sunt
identice cu mielinul din nervi. De aceea nu ne surprinde faptul că descoperim la peste 60% dintre
pacienţii cu scleroză multiplă o infecţie cu Borellia.

Alergia

Prin alergie înţelegem reacţia normală sau exagerată a sistemului imunitar în prezenţa toxinelor
sau germenilor. În medicina şcolastică se măsoară în principal două aspecte: celulele T
ajutătoare şi celulele subpresoare. Atunci când avem mai multe celule T decât subpresoare,
reacţia imunitară este exagerată. Când avem mai multe celule subpresoare decât T, reacţia
imunitară este impiedicată. În Lyme-Borelioză apar ambele situaţii. În cadrul celulelor T se
diferenţiază între reacţiile celulelor Th1 şi Th2. În trecut această diferenţiere era denumită reacţie
imunitară celulară sau reacţie imunitară umorală. 80% dintre pacienţi au un sistem imunitar
hiperactiv. Pentru a putea regla aceasta reacţie (a o „calma”) cel mai bine funcţionează
desensibilizarea PK-MFT ( www.neuraltherapv.com applied neurobiology (APN) manual/video).

În timp ce pacientul ţine într-o mână alergenul (de exemplu o cultură bacteriană), sistemul
nervos autonom este ţinut într-un statut de relaxare prin lovirea („ciocănirea”) puntelor de
acupunctură, prin tehnici terapeutice hipnotice şi alte intervenţii pe care le învăţăm în cadrul
psihokinosologiei. O altă metodă efectivă pentru a echilibra reacţia Th1-Th2 este autoterapia cu
urină. Urina proprie a pacientului este trasă printr-un ac-filtru în siringă şi se injectează de două
ori pe săptămână câte 2 cm2

intramuscular. Deja după a patra injecţie pacientul se simte în general mult mai bine. Eu
administrez o serie de 12 injecţii ca terapie insoţitoare. Şi în cazul hiperreacţiei imunitare folosim
tehnologia KMT cu foarte bune rezultate.

Autoimunitatea – toxinele şi microbii acţionează ca haptene

Chiar şi atunci când la un pacient metalele grele şi toxinele bacteriene inşişi nu acţionează ca
alergeni, acestea se pot totuşi „lipi“ de pereţii celulelor din organismul pacientului. În această
„combinaţie“ substanţele respective acţionează „ca şi alergene“, iar sistemul imunitar atacă
propriile celule ale pacientului care conţin aceste „haptene“. Acesta este mecanismul principal al
bolilor autoimunitare. În cadrul terapieie este importantă eliminarea biologică a metalelor grele.
Tehnologia KMT este foarte eficace în re-educarea sistemului imunitar: această tehnică perminte
sistemului imunitar să recunoască germeni şi toxine şi să le atace selectiv în ţesuturi, fără a
distruge propriile celule ale organismului.

Spirochetele au dezvoltat un alt truc. Anume interacţiunea dintre un factor specific de virulenţă
(OspE=outer surface protein E) şi o proteină gazdă, care se numeşte fuH. Acest mecanism poate
de asemenea fi inactivat prin tehnologia KMT.

Mulţi medici din Europa sunt de abea de câţiva ani preocupaţi de terapierea boreliozei şi
încearcă să-şi facă un nume în acest domeniu, prin copierea cărţilor şi a paginii de Internet a lui
Joe Burrescano, MD din America. Novicele în acest domeniu este recunoscut imediat prin faptul
că se cramponează de administrarea antibioticelor, care însă în general au doar o acţiune scurtă
în timp, şi deci care nu aduc o eficacitate pe timp îndelungat.

În prezent se consideră că, în funcţie de diferitele mecanisme pe care le declanşează Boreliile,

este necesar uneori o terapie cu antibiotice de până la 18 luni, pentru a obţine o vindecare. Ca
urmare a unui astfel de tratament s-au constatat foarte des efecte secundare severe şi
persistente cum ar fi de exemplu insuficienţa renală, tinnitus, slăbirea sistemului imunitar şi multe
altele.

Pe de altă parte, dacă avem înceredere în cele scrise în literatura de specialitate, în regiuni
cum este Schwarzwald, 12-22% dintre toate insectele care înţeapă sunt purtătoare de Borelii,
ceea ce înseamnă că în cîteva săptămâni pacientul se poate infecta din nou. De aceea nu are
nici un sens să administrezi o terapie de un an şi jumătate, doar pentru câteva săptămâni de
„sănătate“. Nu sunt un „adversar“ al antibioticelor. Antibioticele au ajutat pe mulţi dintre pacienţii
mei să iasa din „groapa“ unei boli grave. Dar în momentul în care pacientul îşi revine cât de cât,
administrarea de antibiotice trebuieşte oprită, şi trecut la metoda prezentată aici. Dacă principiile
sinergetice prezentate aici vor fi respectate, pacientul se poate însănătoşi şi poate să-şi reia viaţa
normală. Anumite aspecta ale terapiei trebuiesc totuşi continuate toată viaţa.

Problema mineralelor
 Printre pacienţii cu Borelia este cunoscut faptul că se ajunge la o scădere a microelementelor,
electroliţilor şi mineralelor. Mineralele care sunt sărace la toţi pacienţii, sunt magneziul, cuprul,
manganul şi litiul. De asemenea frecvent avem un deficit de iod.

Diagnosticul RD poate uşor arăta aceste deficite, iar substanţele respective trebuiesc
administrate. Medicina şcolastică foloseşte testul mineralelor rbc (măsurarea mineralelor in
globulele roşii). Din păcate în această direcţie exisă foarte multe informaţii greşite: macrofagele
folosesc cupru, mangan şi fier, pentru a distruge microbii fagocitaţi (cuprul este parte a enzimei
Superoxid-Dismutază). Metalele astfel folosite vor fi în acest proces oxidate, iar când canalele de
detoxificare ale organismului sunt blocate, metalele oxidate vor fi depuse în organism şi apar în
păr şi în ţesuturile de legătură.

Din păcate analiza părului este deseori fals interpretată, concluzionând că dacă se găseşte
prea mult cupru, pacientul este intoxicat cu cupru. Dar acest pacient are nevoie de cupru. Desigur
că este necesară reducerea chimică a cuprului „compartimentat“ prin antioxidanţi şi transportarea
lui afară din ţesuturi, ceea ce deseori este posibil pri cuprul homeopatic.

Extractul de castane ajută deseori, făcând ţesuturile conjunctive permeabile pentru metale.
Litiul în doze mici (15mg/zi) este în USA prezent în toate suplimentele nutritive. Litiul stabilizează
sistemul nervos central şi reduce deseori doar în câteva zile simptomele neurologice ale
pacienţilor. Deseori administrez în faza de început a terapiei de 2 ori pe săptămână magneziu
intravenos în formă de cocktail Meyer. Pacienţii cu un defect genetic (methil) şi al enzimelor
respective, eu îi terapiez oral cu acid folic şi hidroxicobolamin în raport 5 : 2. Pacientul primeşte ½
cm cubic din aceasta soluţie o dată la 4 ore sublingual şi astfel se obţine o dramatică
îmbunătăţire a simptomaticii creerului, mai ales la copii şi sugari.

Pacienţii care au în analiza sângelui un nivel prea mic de fosfatază alcalică, suferă deseori de o
pyrrolurie. Respectivul test de sânge este relativ nesigur. Sângele trebuieşte imediat îngheţat,
înainte de a fi trimis în laborator, şi deseori apar rezultate false. Un pacient cu această afecţiune
elimină masiv vitamina B6 şi zinc, care trebuieşte înlocuit în cantităţi relativ mari. În „Hier und
Jetzt“ („Aici şi acum“, o pubicaţie periodică a Dr. Klinghardt, care apare în lb. germană) am relatat
despre această afecţiune. Deşi pirholuria este considerată o boală condiţionată genetic, o
descoperim în fapt doar la pacienţii noştrii cu Lyme-Borelioză. Eu consider că acest defect este
un rezultat al boreliozei, şi nu o condiţie premergătoare acesteia.

Un deficit de cobalt este deasemenea des constatat. Acest lucru este recunoscut uşor prin
faptul că în urină sunt hormoni sexuali eliminaţi în cantitate mărită. Aceşti pacienţi prezintă toate
simptomele unui deficit hormonal, iar în sânge valorile hormonale sunt scăzute. Aceasta
înseamnă că hormonii sunt eliminaţi din organism înainte ca acesta să-i poată folosi. În acest caz
este necesa pur şi simplu administrarea de cobalt.

Probabil cel mai important element în terapia boreliozei este iodul. Pentru aceasta folosim testul
de piele pentru iod. Cu o soluţie lugolică de iod va fi „pictată“ o suprafaţă de 5 cm de piele. Iodul
trebuieşte să mai fie vizibil după 24 de ore. Cu cât mai mare este deficitul de iod al pacientului, cu
atât mai repede dispare pata de culoare de pe piele.

Secvenţa

Există o anumită ordine internă care permite o terapiere blândă şi de succes. Microorganismele
trebuiesc terapiate într-o anumită ordine. Nu are nici un sens să terapiem mai întâi virusurile şi
abea după aceea viermii. Ştim că viermii din intestine sunt toţi infectaţi cu virusuri. Dacă vom
terapia mai întâi virusurile, acestea vor supravieţui metodelor terapeutice în viermi, şi imediat ce
condiţiile le vor permite, se vor răspândi din nou din viermi în organism. Astfel că pacientul poate
va scopa ulterior de viermi, dar nu şi de virusuri.
 Terapia infecţiei este întotdeauna o combinaţie de strategii, deşi mereu vom folosi frecvenţele
KMT, anumite plante sau antibiotice şi alte metode potrivite. Programul trebuieşte întotdeauna
însoţit de procedurile de eliminare a toxinelor, de o psihoterapie bună şi de reguli generale de
igienă a vieţii.

Toţi paşii metodici din medicina biologică şi alternativă îşi găsesc locul aici.

ABC-ul Boreliozei

A.) Viermii

Întotdeauna începem cu o cură contra viermilor. Pentru aceasta folosim protocolul cu sare şi
vitamina C, deja publicat în „Hier und Jeztz“, care are efect independent şi asupra spirochetelor.
O mare concentrare de sare distruge paraziţii mari prin dehidratare osmotică (şoc osmotic). O
concentraţie mare de sare solicită şi activitatea enzimei elastaza, care are un puternic efect
contra spirochetelor. Elastaza produce „găuri“ în pereţii celulari ai germenilor aceştia devenind
astfel sensibili la terapia cu plante şi la alte metode terapeutice.

Protocol: 1,5 gr sare la 10 Kg greutate corporală (deci la 70 Kg=10,5 gr) împărţit în patru doze
pe zi. Cu viecare doză se administrează şi 1-4 gr de vitamina C. Vitamina C va fi astfel dozată, ca
să nu declanşeze o diaree. Eu administrez substanţele timp de 3-6 săptămâni, după care
urmează o pauză de 2 săptămâni. Eu am mulţi pacienţi cu borelioză, cărora le merge foarte bine
sub această terapie, dar care fără terapie ar reveni în vechiul statut. Un pacient era de la gât în
jos paralizat şi de câţiva ani în scaun cu rotile, iar după această terapie a devenit din nou
complect normal motoric şi senzoric, a început să meargă, putând să-şi desfăşoare şi activitatea
profesională. De îndată ce încearcă însă să reducă doza de sare, îi revin simptomele de paralizie
în picioare.

Folosesc şi medicamente ale medicinei şcolastice pentru tratarea viermilor, mai ales Albendazol
şi Biltricide. În tehnologia KMT unul dintre programe, foarte eficace, este destinat exclusiv tratării
viermilor intestinali. Ocazional folosesc şi programul lui Hulda Clark pe bază de plante

„Anise-und-Shine“, program de la Self-Health Enterprises.

B.) Protozoarele: lambrii, amoebe şi tricomonade

Analizele de laborator nu sunt din păcare de încredere iar eu mă bazez pe diagnosticul nostru
RD. În anii pe care i-am petrecut în India am învăţat să recunosc aceste afecţiuni prin palparea
manuală a burţii. Pentru terapiere administrăm usturoi cultivat biologic şi uscat prin frig, care
acţionează mult mai bine clinic decât usturoiul cultivat ne-biologic de la Pharmax. Această terapie
este uimitor de eficace. Uneori administrăm preparatul medicinei şcolastice Tinidazol 500 mg de
2 ori pe zi pentru 10 zile şi abea după aceasta începem cu terapia cu usturoi. Există din păcate în
cercurile din jurul lui Hulda Clark foarte multe informaţii false asupra usturoiului, care au dus în
unele cercuri din Europa la o adevărată fobie faţă de acesta. Fizicianul Bob Beck, care pe
vremuri a construit Zapper-ul pentru Hulda Clark, avea o reacţie foarte puternică la usturoi) şi a
concluzionat în baza aceasta, că usturoiul trebuie să fie toxic.

C.) Streptococii

Aceştia sunt deseori responsabili pentru o parte din simptomatica creerului. Mai de mult acest
efect al streptococilor asupra creerului era cunoscut sub numele de Corea minor, dar astăzi acest
termen este deseori trecut cu vederea. Recomand deseori tratarea amigdalelor şi a zonelor
limfatice învecinate cu „krioterapia regenerativă“ dezvoltată de Dr. Sergej Dorochov din Viersen
lîngă Düsseldorf. Pe lîngă aceast mai folosesc medicamente Sanum (Natokehl, Sanokehl Pseu,
Sanokehl Strep, Artrokehlan A şi Sanokehl Akne) ( www.kryopraxis.de)

Foarte importantă este drenarea manuală a limfelor gâtului şi faringelui, pe care o aplicăm prin
tehnologia KTM cu foarte mult succes.

D.) Babesiile

Există în 17 subtipuri şi trăiesc în spaţiul intracelular. Babesiile sunt mutaţii ale organismelor
malariei şi foarte des sunt întâlnite în spaţiul sud-german. Şi câinii sau alte animale domestice
sunt parazitate de babesii. Pot provoca foarte des probleme ale ochilor, articulaţiei maxilarului
sau dinţilor. În această direcţie folosim foarte des frecvenţa Nr.2 din tehnologia KMT, de 2 ori pe
săptămână. Ca mijloc fitoterapeutic folosim Artimisinin, un extract foarte concentrat din pelin (4
capsule de 2 ori pe zi). Acest remediu trebuieşte administrat împreună cu suc de grapefruit,
pentru a se împiedica producerea unei enzime în intestin care este favorizată de Artimisinin.
Administrez această terapie pentru 3 săptămâni cu o săptămână pauză în trei cicluri.
Medicamentul folosit de medicina şcolastică este Riamet produs în Elveţia. Produsul este
comercializat ca profilaxie sau terapie contra malariei.

E.) Virusurile

Aici folosesc un remediu ayurvedic format din trei plante: Indian Gooseberry (Phyllanthus
emblica),

Chebulic (Terminalia chebula retz ) und Beleric Myobalan (Terminalia belerica)

(www.biopureUS.com sau biopure@aol.com) Această combinaţie are un puternic efect asupra
virusurilor din familia herpes, care sunt aproape întotdeauna prezenţi activ la pacienţii cu Lyme-
Borelioză, şi care sunt deseori responsabili pentru simptomele mentale şi psihice. Usturoiul
cultivat biologic şi uscat prin frig are de asemenea un efect deosebit de bun. Extractele japoneze
din ciuperci şi extractul din timus german sunt de asemenea de folos in terapie.

Zincul susţine dezvoltarea virusurilor herpes, cuprul însă o inhibă. Selenul are efectul unei
„pilule antibaby“ asupra creşterii virusurilor herpes. Cel mai bun remediu al medicinei şcolastice
este Valtrex.

În cazul insomniilor, care apar des la pacienţii cu borelioză, adeseori sunt implicaţi în creer
virusuri herpes. Ca test folosesc 1.000 mg de Valtrex înainte de culcare pentru o săptămână.
Dacă se observă înbunătăţiri substanţiale ale situaţiei, trec la o terapiere de lungă durată cu
plantele şi mineralele mai sus menţionate. Metoda KMT (frecvenţa 4) este aici de asemenea
deosebit de folositoare. În cazul insomniilor, electrozii vor fi plasaţi direct pe cap.

F.) Infecţiile cu ciuperci şi micotoxinele

Aici este foarte important a se ordona o dietă, care să conţină mari cantităţi de proteine şi
grasimi dar mici cantităţi de hidrocarburi. Este de asemenea important a se stabili dacă în
locuinţa pacientului există o prezenţă a ciupercilor, provocată de exemplu de o problemă la
conductele de apă (igrasie). Obiceiurile alimentare ale pacientului trebuiesc modulate eficient.

Remediul natural cel mai activ este usturoiul, iar cel şcolastic este Ampho Moronal 250 mg de 2
ori pe zi pentru un timp de 9 luni. O infecţie cu ciuperci (fungii) şi încărcarea cu micotoxinele
rezultate din aceasta este deseori trecută cu vederea, deşi acestea sunt frecvent implicate în
carcinogeneză. Toxinele produse de ciuperci sunt eficient direcţionate către ficat prin
administrarea de glutation, acizi afla liponici şi vitamina C intravenos. Folosim de asemenea ulei
de ricin ozonat, atât ca picături cât şi ca supozitoare (Para Rizol).

G.) Micoplasmele

Acestea sunt organisme cu membrană celulară slabă, care răspund bine la Rechtsregulat (vezi
mai sus). Programul KMT numărul 4 conţine frecvenţe inhibatorii contra micoplasmelor. Acestea
sunt deseori responsabile pentru oboseala frecvent prezentă la pacienţii cu borelioză. Din punct
de vedere al medicinei şcolastice, micoplasmele sunt timp de luni de zile terapiate cu antibiotice.

H.) Spirochetele şi coinfecţiile provocate de acestea (Bartonella, Ehrlichioză, Rickettsioză,

Brucella abortis, Babesia)

Folosim programe care alternează într-un ritm de şase săptămâni cu extract Weberkarden şi
Gheara pisicii liberă de TOA (numai forma pentaciclică!), o plantă din zona Amazonului, care,
atunci când este preparată energetic corespunzător, are o enormă eficacitate contra boreliilor şi a
altor agenţi patogeni asemănători (PC-Samento de la BioPure).

Folosesc şi tinctură din rădăcină de Echinacea şi din nou usturoi. Alizinul din usturoi este foarte
eficient contra spirochetelor. O problemă cu usturoiul este aceea că trebuieşte administrat (în zi)
separat de celelalte remedii (deci nu impreună). Eu recomand pacienţilor să pregătească
dimineaţa o sticlă de un litru cu apă, în care să adauge o soluţie electrolitică (Matrix Elektrolyt de
la BioPure), astfel ca soluţia să aibe un gust plăcut sărat. În aceasta se va adăuga doza de plante
zilnică. Prin combinarea soluţiei electrolitice, plantele vor fi potenţate enorm, iar efectul lor
comparabil sau chiar mai puternic decât al antibioticelor.

Frecvenţa 1 din tehnologia KMT terapiază boreliile şi Bartonella, activează simultan reacţiile
imunitare specifice şi ajută la preluarea plantelor antimicrobiene în ţesuturile atacate. Injecţiile cu
venin de albină sunt de mult timp una dintre metodele terapeutice preferate de mine în cazul
boreliilor. Peptidul Mellitin are o puternică acţiune antibiotică contra Lyme-Boreliozei. (Bee Stings
as Lyme Inhibator: L.L.Lubke and C.F.Garon, J.Clin. Infect. Diseases, July 1997, 25 Suppl. 1, pp
48-51)

Veninul de albină conţine şi „neuronal growth factor", o substanţă care este necesară pentru
vindecare sistemului nervos afectat al pacienţilor noştri. Pentru indicaţiile psihiatrice ale
pacienţilor mei folosesc doze mari de Niacin (3-6gr) în 3-4 doze, deseori cu rezultate foarte
bune. Niacinamid şi

aşa-numitul N-Flush-Niazin nu funcţionează!

Niacinul (vitamina B3) are un enorm efec antibiotic contra tuturor tipurilor de Borrelii. Eu
administrez pacienţilor iniţial o doză de test de 100 mg niacin. În urma injectării se va forma o
înroşire pe piele cu mîncărimi, pacientul obişnuindu-se astfel cu reacţia respectivă. Apoi trec rapid
la ridicarea dozei. Pacientul ia 500 mg, se aşteaptă până trece Flush-ul, apoi trei ore mai târziu
din nou 500 mg, cel de-al doilea Flush fiind mai puţin intens, iar alte trei ore mai târziu, din nou
500 mg, astfel ca până seara să se ajungă la 3 grame. Când pacientul a atins acest dozaj, pe
parcursul a câtorva săptămâni efectele Flush dispar iar pacientul nu mai are nici o prolemă cu
ele. Dacă terapia este oprită, Flush-ul va reveni, lucru ce poate fi foarte neplăcut. În fenomenul
Flush-ului (înroşire, iritaţie) însuşi se găseşte un proces de detoxifiere.

Înainte de a introduce Niacinul, „pre-medicamentăm“ pacientul cu Chlorella în doze mari. Se

spune că Niacinul ar împovăra ficatul. Eu nu am întâlnit în 20 de ani de practică nici un astfel de
caz, şi nici în literatura de specialitate nu sunt relatări credibile asupra unei astfel de situaţii.
 Dr. med. Abraham Hoffer, părintele psihiatriei ortomoleculare, a certificat efectul vindecător al
Niacinului asupra pacienţilor cu afecţiuni psihiatrice deja de mult timp. Atunci când pacientul nu
are reacţie Flush după administrarea de Niacin, înseamnă ca are schizofrenie, care este însă
deseori tratabilă cu doze mari de Niacin (vitamina B3).

Antibioticele mele favorite sunt Minozyklin şi Zithromax (ambele acţionează simbiotic, prin faptul
că se „lipesc“ de anumite regiuni ale membranei bacteriilor. Ambele inhibă creşterea microbilor,
interferând cu anumite porţiuni ale transcripţiei proteinice. Mai folosesc des şi Rifampin. Relativ
mulţi pacienţi dezvoltă o sarcoidoză (Morbus Boeck), care deseori nu este remarcată. („Borrelia
Burgdorferi infection may be the cause of sarcoidosisi“ Hua B, Li QD: Chin Med/J (Engl) 1992 Jul;
105(7):560-3)

În Germania nu este încă cunoscut faptul că Morbus Boeck este o afecţiune provocată de
Borrelia. Nodulii limfatici infectaţi de Borrelii produc aici cantităţi anormale de 1.25-Di-hydroxy-
Vitamin D. Aceşti pacienţi dezvoltă deseori osteoporoze pregnante (deseori doar în coloana
vertebrală) împreună cu alte simptome tipice Lyme-Boreliozei. Deseori stomatologul cunoaşte
această problemă, prin faptul că observă că dinţii nu se calcifică în interiorul lor. Asta înseamnă
că dinţii mor încet, prin faptul că mereu calciul este depus în canale, lucru vizibil la Roentgen.
Testul de sânge pentru 1.25-Hydroxy-Vitamin D permite o uşoară recunoaştere a cazului (atunci
când nivelul este peste 45 ng/ml). În aceste cazuri folosim aşa-numitul „protocol Marshall“.
(marshallprotocoll@yahoogroups.com)

Noi folosim un Angiotensin-II-Rezeptorblocker pe nume Olmesartan (Olme-sartan-Medoxomil).

Terapia în aceste cazuri este legată de plante sau antibiotice. Pe deasupra folosim întotdeauna
tehnologia de drenaj limfatic KMT. Deseori obţinem vindecări asemănătoare unor „minuni“ la
pacienţii bolnavi conic (care deseori până la o vizită în cabinetul meu nu ştiau că suferă de o
borelioză). Atunci când această secvenţă este vindecată, rămân doar puţine complicaţii şi doar
reacţii moderate

Jarisch-Herxheimer, care în cazul administrătii antibioticelor apar foarte des şi sunt foarte temute.

Concluzii finale

Marea majoritate a pacienţilor au nevoie de susţinere medicală timp de mai mulţi ani, înainte de
a putea dezvolta un nou stil de viaţă, fără simptome. Lyme-Borelioza este o afecţiune ciclică cu
ritmicităţi şi re-izbucniri ale simptomelor. Atunci când pacientul în colaborare cu medicul,
descopră ce anume funcţionează mai bine pentru el, el învaţă cum să acţioneze din afară asupra
bolii şi treptat se poate întoarce la o viaţă normală, care merită trăită. Pe acest drum al vindecării
pacientul învaţă multe despre el însuşi, despre lumea din jurul lui şi despre nivelul la care ştiinţa
se află în această direcţie, ceea ce conferă un impuls uriaş.

Foarte multe metode terapeutice sunt, pe termen lung, surprinzător de ineficiente, ca de

exemplu ozoterapia, terapia cu oxigen, hipertermia intracelulară, HOB şi multe altele. Alte terapii
sunt în mod neaşteptat efective: de exemplu şinele în zona dinţilor (?), terapia prin culoare,
terapia Tomatis, stimularea neurosenzorială, ridicarea temperaturii corpului cu hormonii T3 sau
T4, terapia regulată cu venin de albină, administrarea de doze mari de magneziu, kryoterapia
regenerativă şi multe altele.

După ce m-am ocupat conştient timp de 15 ani cu această afecţiune, ea rămâne încă un mister
pentru mine. Este evident pentru mine faptul că diagnoza şi terapia acestei boli sunt mai
importante decât toate metodele individuale, pe care până acuma le-am practicat şi împărtăşit.
Printre acestea sunt eliminarea metalelorgrele, psiho-kinesiologia şi terapia cu substanţele
ortomoleculare.
 Există multe păreri asupra faptumotivelor pentru care afecţiunile provocate de Borelii cresc în
număr atât de mare. Părerea mea este că insectele, care sunt vectori ai acestei afecţiuni,
proliferează în zonele climatice calde şi se răspândes rapid. Prin creşterea temperaturii (ca
urmare a efectulul de seră) este de înţeles de ce aceşi „vectori“ răspândesc permanent această
boală.

Pe deasupra, este cunoscut faptul că presiunea parţială a oxigenului a scăzut în ultimii 150 de
ani cu 30%, ajungând la 19%. Aceasta înseamnă că trăim într-o lume săracă în oxigen, care
favorizează organismele şi mecanismele anaerobe sau organismele primitive şi care slăbeşte
creşterea şi dezvoltarea organismelor superioare.

Este un mit faptul că aşteptarea de viaţă creşte permanent. Cele mai noi statistici arată că
aşteptarea de viaţă maximală fusese atinsă în 1995 şi că de atunci ea este în scădere. Această
tendinţă va evolua mai departe în această direcţie. Răspunsul politicienilor şi al sistemelor publice
de sănătate din toată lumea a fost până în prezent doar minciună şi agresivitate vis-a-vis de
oamenii de ştiinţă şi terapeuţi , care au descifrat „puzzle“-ul boreliozei. Sunt sigur că această
stare de lucruri se va schimba în viitor, şi că instituţiile sus-amintite vor trebui să recunoasce
borelioza ca un important factor în cadrul afecţiunilor cronice.

Antibioticele, ca monoterapie în borelioză, au dezamăgit. Antibioticele nu ne vor putea ajuta să

rezolvăm problema unor infecţii care vor apare în viitor. Ceea ce ar fi întradevăr necesar ar fi
restructurarea radicală a societăţii noastre. Stilul nostru de viaţă este iresponsabil şi în felul în
care a fost condus până acuma nu mai poate fi tolerat de către „Pământ“. Acest lucru este mai
ales valabil pentru stilul nostru de viaţă în USA. Lyme-Borelioza şi intoxicaţiile cu mercur sunt
mesageri, pe care Pământul ni-i trimite, pentru a ne face atenţi şi a ne trezi la realitate.

Întrebarea care rămâne încă deschisă este: ne putem încrede în Evoluţie, şi putem privi pasivi,
cum vor fi selectaţi cei care au în organism încă sisteme intacte şi stabile de detoxificare proprie
corpului nostru? Sau încercăm să facem loc şi pentru cei care au astfel de sisteme sensibile,
parţial deficitare?

Din punct de vedere al civilizaţiei sunt în ultimii 50 de ani mai multe specii de mamifere
complect eliminate decât în ultimii 50.000 de ani de dinainte! Există un punct de vedere ezoteric,
care consideră corect ca „întregul“ să fie lăsat să-şi facă treaba. Şi există şi un punct de vedere
care consemnează suferinţa „Pământului“ şi care cere acţiune acum.

Microorganismele nu sunt duşmanul nostru! Ele ne informează şi ne aduc un mesaj, şi ne

lasă nouă modalitatea şi direcţia de decizie. Noi suntem cei care trebuie să acţionăm. Iar pentru
aceasta este fundamental a înţelege mai întâi rolul microrganismelor şi mesajul pe care acestea
ni-l transmit.

Din păcate marea majoritate a oamenilor nu văd din ÎNTREG decât o mică secţiune, o mică
felie care în priveşte direct pe ei.

Taducere : Qui bono

Created with cms4people, copyright © 2012 by protendics Ltd., Germany. All rights
reserved. Powered by protendics.