Sunteți pe pagina 1din 17

UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCUREȘTI

FACULTATEA STIINȚA ȘI INGINERIA


MATERIALELOR
SPECIALIZARE MASTER ȘTIINȚA ȘI
MANAGEMENTUL
TESTĂRII MATERIALELOR

Determinarea pH- ului apei

Profesor
Studenta,
Carolina CONSTANTIN Laura Georgiana IONESCU

București

2018

1
CUPRINS
SECURITATEA MUNCII ÎN ATELIERE, LABORATOARE UNDE SELUCREAZĂ CU
SUBSTANŢE CHIMICE ................................................................................................................ 3
SR EN ISO 10523:2012, CALITATEA APEI. DETERMINAREA pH-ului ................................. 4
I. INTRODUCERE .......................................................................................................................... 5
II. Genralități pH .............................................................................................................................. 6
II.1. Noțiuni generale pH-ul apei. ................................................................................................ 8
III. Metode de determinare a pH-ului apei. .................................................................................. 11
III.1. METODA COLORIMETRICĂ ....................................................................................... 11
III.1.1. Metoda colorimetrică folosind comparatorul Hellige ................................................ 11
III.1.2. Metoda colorimetrică folosind scara de comparare ................................................... 12
III.2. METODA ELECTROCHIMICĂ .................................................................................... 13
IV. Măsurarea pH-ului diferitelor tipuri de apa. ............................................................................ 14
V. Concluzii ................................................................................................................................... 17

2
Determinarea PH-ului apei.

SECURITATEA MUNCII ÎN ATELIERE, LABORATOARE UNDE


SELUCREAZĂ CU SUBSTANŢE CHIMICE

Obligaţiile studenţilor:

• Să cunoască şi să respecte regulile privind manipularea substanţelor chimice, folosirea


ustensilelor si aparaturii.

• Să folosească corect echipamentul de protecţie.

• Să cunoască şi să respecte normele privind P.S.I.

• Să cunoască măsurile de prim ajutor în caz de accidente.

• Să păstreze ordinea şi curăţenia.

Reguli privind manipularea substanţelor chimice şi utilizarea ustensilelor şi a aparaturii:

• Substanţele chimice se păstrează în flacoane închise şi etichetate.

• Se interzice aplecarea asupra flacoanelor cu substanţe chimice.

• Transvazarea lichidelor se face cu grijă evitând stropirile.

• Procesele în urma căror se degajă vapori sau gaze se execută în nişe cu ventilaţie.

• Încălzirea substanţelor chimice se poate face numai în vase termorezistente la flacără de


bec degaz, pe plite electrice, băi de apă sau nisip în cuptoare.

• Utilizarea gazului din recipienţi sub presiune se face folosind reductoare de presiune.

• Dacă în atmosferă se degajă substanţe toxice se opreşte operaţia, se reţine respiraţia, se


deschidgeamurile, şi se parăseşte încăperea.

• Dacă se produce aprinderea unor substanţe se decuplează curentul, se indepartează alte


substanţeinflamabile din vecinătate şi se începe stingerea prin acoperire sau stropire cu apă.

• În caz de nevoie se anunţă formaţiunea de pompieri.

• În caz că pielea vine în contact cu un acid sau o bază se spală locul cu multă apă şi
seneutralizează innapoi cu o bază slabă (bicarbonat de sodiu) respectiv cu un acid slab (oţet).

3
SR EN ISO 10523:2012, CALITATEA APEI. DETERMINAREA pH-ului

Măsurarea valorii pH-ului din apă este foarte importantă pentru numeroase tipuri de
probe. Valorile mari sau mici ale pH-ului sunt toxice, direct sau indirect, pentru organisme.
Valoarea pH-ului este parametrul cel mai folosit pentru evaluarea proprietăţilor corozive ale unui
mediu acvatic.

De asemenea, pH-ul este important pentru desfăşurarea eficientă a proceselor de tratare a


apei şi pentru controlul acestora (de exemplu, flocularea şi dezinfecţia cu clor), pentru controlul
solvatării plumbului în apele potabile şi pentru tratarea biologică a apelor de canalizare şi a
evacuărilor.

De aceea, a fost adoptat standardul SR EN ISO 10523 care descrie o metoda de


determinare a valorii pH-ului pentru apa din precipitaţii, apa potabilă, apa minerală, apa de
îmbăiere, apa de suprafaţă şi cea subterană, precum şi apele uzate orăşeneşti şi industriale şi
nămolul lichid, în intervalul de la pH 2 până la pH 12, cu o tărie ionică a solventului sub I = 0,3
mol/kg şi în domeniul de temperatură de la 0 oC până la 50 oC.

Metodele electrochimice tratate în acest standard, se bazează pe măsurarea diferenţei de


potenţial al unei celule electrochimice în care o jumătate este electrodul de măsurare şi cealaltă
jumătate este electrodul de referinţă. Potenţialul electrodului de măsurare este o funcţie a
activităţii ionilor de hidrogen din soluţia de măsurare.

Având în vedere importanţa practică deosebită a pH-ului, universalitatea şi exactitatea


acestuia, în acest standard internaţional este descrisa numai măsurarea pH-ului utilizând
electrodul de sticlă.

Standardul cuprinde detalii privind principiul metodei de analiză, reactivii utilizaţi,


aparatura necesară, modul de lucru, exprimarea rezultatelor şi raportul de încercare.

De asemenea, în standard sunt cuprinse, în cadrul anexelor informative, şi următoarele:

– Valorile pH pentru soluţiile etalon primare de referinţă;

– Măsurări operative în sisteme în flux;

– Măsurare în teren (măsurare la locul prelevării);

– Măsurarea valorii pH-ului în apa cu tărie ionica redusă;

– Date de performanţă.

4
I. INTRODUCERE
Semnificația si masurarea pH-ului ocupă un loc important în numeroase domenii practice
și științifice: în analiza chimică, în controlul și reglarea proceselor tehnologice, în studierea
echilibrelor chimice, etc.
Fiecare este familiarizat cu termenul de valoare a pH-ului de la ploile acide sau de la
balanța pH-ului din cosmetice.
Pentru experți, valoarea pH-ului reprezintă una dintre cele mai importante valori ce
caracterizează calitatea unui fluid.
De ce? Deoarece comportarea chimică a fluidului este determinată denatura sa acidă
neutră sau alcalină.
Câteva exemple: râurile sau lacurile care sunt prea acide nu sunt propice vieții animale
sau vegetale; apa potabilă care este prea acidă este nesanatoasă si totodată corodează tevile de
transport ale apei; și, in sfarsit, valoarea pH-ului este un factor decisiv pentru o mare varietate de
procese din industria chimica,de la obtinerea plasticului pana la desulfurizarea gazului.
În lucrarea de față se tratează aspecte teoretice și practice ale pH-ului și metodelor de
masurare ale acestuia, indicandu-se unele aplicații ale acestuia indiferite domenii.
Aceasta lucrare este structurată pe cinci capitole, fiecare dintre ele tratând aspecte diverse
ale studiului pH-ului si aplicațiilor sale.
Capitolul de față aduce lămuriri de ordin general cu privire la scopul și cuprinsul lucrării.
În capitolul doi se prezintă câteva noțiuni teoretice de bază despre pH începând cu definirea
noțiuni de pH, gradul de aciditate si alcalinitate al solutiilor, calculul si modul de reprezentare a
pH-ului si caracteristicilor statice ale procesului de neutralizare.
În capitolul trei se pun in evidenta cateva metode de determinare a pH-ului și anume
metoda calorimetrică si cea electrochimică.
În capitolul al patrulea este prezentată o mică parte experimentala, s-a măsurat pH-ul a
diferite tipuri de apă..
În capitolul al cincilea sunt prezentate concluziile rezultate în urma micului experiment.

5
II. Genralități pH
pH este prescurtarea de la “pondus hydrogenii”. Noțiunea a fost introdusă de către omul
de știință danez Sorensen, în anul 1909, pentru a exprima concentrații și a fost definite ca:
Logaritmul zecimal cu semn schimbat al concentrației ionilor de hydrogen.

Datorita unor inconveniente de ordin experimental al metodelor dedeterminare al pH-ului,


s-a cazut de acord ca notiunea de pH sa fie definita pur experimental, in functie de metoda de
masurare.

Diversitatea metodelor de determinare a pH-ului si alegerea, dintrea cestea, a celei mai


adecvate, in functie de domeniul de lucru si de scopul urmarit, pun de asemenea la incercare pe
experimentator si pe chimist.

În multe procese de producție se folosesc soluții de apă din diferite substanțe care au o
reacție neutră, acidă sau alcalină. Gradul de aciditate sau alcalinitate a acestor soluții se
caracterizează prin marimea curentului numit indicator de concentrație activă a ionilor de
hidrogen, notat pH. Gradul de aciditate sau alcalinitate reprezintă unul dintre indicii cei mai
importanti ai soluțiilor ce intervin în procesele de fabricație cu caracter chimic, masura sa fiind
data de concentrația ionilor de hidrogen.

Prin definiție, potențialul de hidrogen este

pH= -log CH+

unde CH+ este activitatea ionilor de hidrogen,

CH+= H+ f H

H+ fiind concentratia ionilor de hidrogen exprimata in moli/litru, iar fH este coeficientul lor de
activitate. Pentru apa pura, la temperatura de 25°C, pH= 7. Gama uzuala de valori pentru pH este
1…14, valorile 1…7 corespund solutiilor acide, iar valorile 7…14 corespund solutiilor bazice.

Valoarea pH-ului este utilizata, in general, pentru a indica proprietatile acide sau bazice
ale unor medii lichide.

La concentratii mari a ionilor de hidrogen solutia are proprietatile acidului, iar la


concentratii mici solutia are proprietati alcaline. La variatia concentratiei ionilor de hidrogen de
la proprietati minimale la proprietati maximale, solutia se schimba de la un caracter puternic
alcalin pana la un caracter puternic acid.

Pentru notarea marimi concentratiei marimilor de hidrogen care caracterizeaza


proprietatile solutiilor exista o scala speciala si anume scala pH. Fiecare numar al acestei scale se
determina din numarul ionilor de hidrogencontinuti in solutie, cifrele scalei sunt logaritm zecimal
negativ a concentratieiionilor activi de hidrogen.

6
Punctul central al scalei este pH=7, acest numar corespunde reactiei neutre si
proprietatilor neutre ale solutiei. In practica pH=7 este apa chimic pura.

Punctele scalei cu valori mai mari de 7 corespund solutiei care are proprietati alcaline, iar
cele mai mici de 7 corespund solutieiilor cu caracter acid. Cresterea pH-ului intr-o solutie,
corespunde micsorari concentratie ionilor de didrogen in ea, intrucat la variatia pH-ului cu o
unitate ionii de hidrogen seschimba de 10 ori, cu doua unitati de 100 de ori, etc.

In solutiile care se intalnesc in practica pH-ul de obicei nu este sub 2 si peste 10. Dar
exista acizi concentrati, la care pH-ul poate scadea pana la -2, iar la solutiile alcaline concentrare ,
pH-ul poate fi mai mare de 15.

Pentru a intelege caracteristica statica a unui proces de neutralizare estenecesar sa se


cunoasca unele aspecte esentiale privind ionizarea solutiilor acidesi bazice.

In apa pura are loc reactia de transfer de proton, realizandu-se echilibru:

H2O+ H2O←→H3O++OH-

constanta de aciditate a apei fiind:

K=(CH2O+. COH-)/ CH2O

Concentratia apei CH2O este practic constanta ( 55.5 molii/l la25 C ), astfel incat aceasta
poate fi inclusa in constanta de aciditate, deoareceechilibrul este mult deplasat spre stanga, gradul
de ionizare fiind foarte mic.

Deci: Kw≈CH3O+. COH-≡CH+. COH- [moli/l] unde, din motive de simplitate, pentru ionul de
hidroniul H3O+vs-a utilizatnotatia H+.

Constanta Kw, numita produs ionic al apei, variaza cu temperatura:

TEMP 0°C 10°C 20°C 25°C 30°C 50°C


1014Kw 0.113 0.292 0.681 1.008 1.47 5.47

rezulta: CH+= COH-=√Kw

In orice solutie apoasa exista concomitent atat ioni H+, cat si ioni OH-.

Concentratiile ionilor H+si OH- pot fi variate prin modificareaconcentratiei electrolitului,


in limitele solubilitati, dar produsul ionic CH+.COH- este intodeauna constant si anume egal cu
produsul ionic al apei la temperaturarespectiva.Acizi tari pot fi considerati izolati complet in
solutiile diluate.

Concentratia ionilor H+ in solutiile apoase se exprima logaritmic: pH=-log CH+=log(1/


CH+).

7
Prin logaritmare expresia devine:

-log C+H -log COH-=-logKW

Daca se noteaza pOH=-log COH- si se tine seama ca la 25°C, Kw≈10-14, avem:

pH+pOH=14; pOH=14-pHO

O solutie apoasa este neutra atunci cind concentratiile ionilor de hidroniusi ionilor de
hidroxil sunt egale,astfel incat,rezulta: CH+= COH-=10-7moli/l. Solutiile apoase cu pH<7 sunt
acide, iar cele cu pH>7 sunt bazice. Ionizarea unui acid are loc conform ecuatiei:

HA+ H2O←→H3O++A-.

Daca se amesteca o solutie acida cu una bazica pH-ul rezultat vafi determinat de agentul
care se gaseste in exces, valoarea acestuia putind ficalculata prin rezolvarea in raport cu pH a
ecuatiei obtinute din diferenta XA-XB a relatiilor:

XA=10-pH(1+CA-/Ka);

XB=110-pH(1+ CB+/Kb).

Se observa ca neutralitatea, adica XA-B=0, are loc la pH=7 numai daca CA-/Ka=
CB+/KAb.

II.1. Noțiuni generale pH-ul apei.


Valoarea pH-ului este utilizată, în general, pentru a indica proprietățile acide sau bazice
ale unor medii lichide. La concentrații mari ale ionilor de hidrogen souția are proprietățile
acidului, iar șa concentrații mici soluția are proprietăti alcaline.

pH-ul face parte din categoria indicatorilor fizico- chimici de calitate a apei.

Din punct de vedere chimic, pH-ul indică numărul (concentrația) ionilor de hidrogen. La
valoarea 7 a pH-ului, apa conține un număr egal de ioni de hidrogen (H+) și de ioni hidroxil (OH-
). Dacă numărul ionilor de hidrogen este mai mare decât cel al ionilor hidroxil, atunci nivelul pH-
ului este mai mic decât 7 iar apa este acidă, dar dacă numărul ionilor de hidrogen este mai mic
decât cel al ionilor hidroxil, atunci valoarea pH-ului va fi mai mai mare ca 7, iar apa este alcalină
sau bazică.

Compuşii care produc modificări ale pH – ului (pH = - lg [H+]) apelor naturale sunt
dioxidul de carbon, carbonaţii şi bicarbonaţii. pH-ul apei poate fi afectat de depunerile
atmosferice (sau ploaia acidă), eliminările de deşeuri, scurgerile din mine şi de tipul de roci ce se
găsesc în mod natural în zona respectivă.

8
Prin disociere apa formează ionii de hidrogen H+ si hidroxil OH-. Deoarece ionii de
hidrogen nu pot exista în stare liberă, aceștia se hidratează imediat cu o moleculă de apă formând
grupaea hidroniu.

H2O <-> H++HO-

H++ H2O -> H3O+

2H2O -> H3O+ + HO-

În apă pură [H3O+] = [HO-]= 10-7 ion g/l, ceea ce corespund unui mediu neutru din punct
de vedere acido-bazic.

Dacă [H3O+] >10-7 soluția are caracter acid.

Dacă [HO-] > 10-7 soluția are caracter bazic.

Conform definiției avem:

pH= -lg [HO-]

pH= -lg [H3O+]

În mod analog s-a definit: pOH= - lg[HO-]

Deoarece în apa pură produsul ionic al apei este: Kw= [H3O+]*[HO-]=10-14,

 pH+pOH=14

Întrucât ionul de hidrogen imprimă apei proprietăți acide și ionut hidroxil, proprietăți
bazice, atunci când concentrația ionilor de H+ va lua valori de la 0 la 10-14 (pH= 0-14), reacția
apei se va modifica corespunzător de la o reactive puternic acida la o reactive puternic alcalină.

Fig. 1 Scara pH

9
Caracterul apei în funcție de pH

pH 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14

Foarte acid Acid Slab acid Neutru Slab Alcalin Foarte alcalin
alcalin

Mediu acid Normal Mediu bazic

Fig. 2 Caracterull apei în funcție de pH

Factorii care duc la modificarea pH-ului apelor naturale sunt:

- fluctuațiile concentrațiilor totale de CO2 bicarbonaților și carbonațilot

- duritatea apelor

- prezența apelor reziduale (acide sau alcaline)

10
III. Metode de determinare a pH-ului apei.

În vederea determinării pH-ului este folosită o gamă largă de metode, începând de la cele
simple, care utilizează hârtii indicatoare, până la metode sofisticate de determinare a pH-ului.
Determinarea acestuia se efectuează în principal prin 2 tipuri de metode, colorimetrică şi
electrochimică.

Metodele colorimetrice pun în evidenţă o întreagă gamă de culori, corespunzând


diferitelor valori de pH. Exactitatea lor este limitată şi nu sunt satisfăcătoare decât pentru o
utilizare pe teren.

Metoda electrochimică se bazează pe măsurarea forţei electromotoare a unei celule


electrochimice, care este alcătuită din probă, un electrod de sticlă şi un electrod de referinţă.

III.1. METODA COLORIMETRICĂ

Principiul metodei

În proba de apă se introduce un indicator şi se compară cu o scară de etalonare sau cu


discuri colorate ce corespund la diferite valori ale pH-ului.

III.1.1. Metoda colorimetrică folosind comparatorul Hellige

Material necesar:
- comparatorul Hellige;
- discuri colorate ( cu a jutorul scării de
comparere);
- indicator pentru diferite valori de pH

Fig.3 Comparator Hellige


Mod de lucru:

- Într-una din cuvele aparatului se introduc 10 ml de apă de analizat şi 0,5 ml indicator


potrivit pH-ului apei de analizat.
- Se agită şi se introduce cuva în orificiul din dreapta aparatului.
- În cealaltă cuvă se introduc 10 ml apă de analizat fără indicator şi se amplasează în
orificiul din stânga al aparatului.
11
- Se roteşte discul respectiv până se obţine o uniformitate de culoare a câmpului vizual.
- Se citeşte pH-ul direct pe disc.

III.1.2. Metoda colorimetrică folosind scara de comparare

Reactivi

- albastru de bromtimol;
- roşu de metil;
- amestecul de indicatori – soluţia de roşu
de metil şi albastru de bromtimol se
amestecă în proporţie de 1:2 şi se
păstrează în sticlă brună, la rece şi
întuneric;
- clorură de cobalt în soluţie de acid
clorhidric;
- clorură ferică în soluţie de acid
clorhidric;
- clorură de cupru în soluţie de acid
clorhidric;
- sulfat de cupru în soluţie de acid
sulfuric.
Fig. 4 Indicatori Ph

Mod de lucru:

Se iau 10 ml apă de analizat şi se introduc într-o eprubetă peste care se adaugă 0,6 ml din
amestecul de indicatori. Se agită, iar coloraţia obţinută se compară cu o scară de etalonare.

Culorile de viaaj ale diferiților indicatori:

Fig.5 Tabelul culoriore diverșilor indicatori de pH

12
Inconvenientele metodelor colorimetrice:

- nu se poate folosi pentru apele tulburi sau colorate;


- apele cu salinitate crescută pot modifica tenta indicatorului;
- clorul rezidual poate distruge parţial indicatorul sau poate intensifica tenta lui.

III.2. METODA ELECTROCHIMICĂ


Metodele potențiometrice se bazează pe măsurarea diferenței de potențial între doi
electrozi imersați în soluția de analizat.

În potențiometria directă se măsoară direct potențialul de electrod ce apare între un


electrod indicator și un electrod de referință.

Principiul metodei

Diferenţa de potenţial existentă între un electrod de sticlă şi un electrod de referinţă


(calomel – KCl saturată) introduşi în proba de apă de analizat variază liniar cu pH-ul probei.

Această metodă este mai precisă și se poate aplica și pentru apele tulburi sau colorate.

Reactivi şi material necesar

- potenţiometru pentru pH;


- electrod de sticlă;
- electrod de referinţă de calomel;
- soluţie de clorură de potasiu saturată;
- soluţie tampon pentru pH = 4 (ftalat acid de potasiu şi apă bidistilată), pH = 6,88 (fosfat
monopotasic, fosfat disodic şi apă bidistilată) şi pH = 9,22 (borat de sodiu cu 10 molecule
H2O şi apă bidistilată);
- apă bidistilată fiartă şi răcită.

Mod de lucru

Etalonarea aparatului se efectuează folosind soluţiile tampon cu pH cunoscut şi se


corectează cu ajutorul butonului de corectare a abaterii. După spălarea electrozilor cu apă
bidistilată şi clătirea lor cu apă de analizat, se introduc în apa de analizat şi se citeşte pH-ul direct
pe indicatorul de pe aparat. Temperatura probei trebuie să fie menţinută la 200C, cu variaţie de ±
0,50C. Se repetă operaţia de încă 2 ori şi se ia ca valoare a pH-ului media celor 3 citiri.

13
IV. Măsurarea pH-ului diferitelor tipuri de apa.

Metode utilizate:

Metode calorimetrică Metoda electrochimică

Tipuri de apă analizată:

- Apă plată
- Apă de osmoză
- Apă de la robinet (cămin)
- Apă distilată

14
Metoda calorimetrică:

A. distilată- 6,5

A. plată- 7,1

A. osmoză- 6,5

A. robinet- 6,8

Metoda electrochimică:

A.plată A. osmoză

A. robinet A. distilată
15
Rezultate experimentele:

Metoda Tip apă Valori Media


folosită
Metoda Apă plată 7,1 7,1 7,4 7,1 7,1 7,16
colorimetrică Apă osmoză 6,5 6,8 6,8 6,5 6,5 6,62
Apă de la robinet 7,1 6,8 7,1 7,1 7,1 7,04
Apă distilată 6,5 6,5 6,5 6,5 6,5 6,5
Metoda Apă plată 7,26 7,34 7,13 7,39 7,21 7,27
electrochimică Apă osmoză 6,66 6,78 6,73 6,92 6,83 6,78
Apă de la robinet 6,98 7,14 6,87 7,01 7,08 7,02
Apă distilată 6,89 6,94 6,72 7,03 7,12 6,94

Tip metodă Metodă Metoda Medie


calorimetrică electrochimică
Apă plată 7,16 7,27 7,22
Apă osmoză 6,62 6,78 6,7
Apă de la robinet 7,04 7,02 7,03
Apă distilată 6.5 6,94 6,72

16
V. Concluzii
1. Diferența dintre metodele de măsurare este ca prin metoda electrochimică rezultatul este mult
mai exact ca în cazul metodei colorimetrice doarece în cazul metodei colorimetrice rezultatul îl
aproximăm noi în funcție de culoarea pe care o vedem pe indicator, în timp ce în cazul metodei
electrochimice rezultatul este dat de pH-metru.

2. pH-ul apelor naturale variază puțin față de valoarea neutră datorita CO2.

17