Sunteți pe pagina 1din 71

Curs de

Neurostomatologie

USMF “ N. Testemitanu, Catedra Neurologie N 2

Sef Catedra: Stanislav GROPPA,


Academician al ASM, doctor habilitat in stiinte medicale, profesor
universitar
Sistemul nervos
Sistemul nervos este cea mai
complexa si cea mai importanta
Sistema de Integrare, Analiuza,
Coordonare, Distributie si Control a
Functiilor Organizmului Integrat.
Fara sistem nervos nu este bucurie,
durere si nu exista auz, vedere, dar nu
sunt nici miscari coordonate si
senzatii.
Ar fi de neinchipuit efectuarea unor
functii fiziologice ca digestia sau
respiratia, fara a mai vorbi despre
importanta memoriei si a luarii de
decizii.
Fara sistem nervos nu putem trai clipe
fericite, sentimente, afectivitate,
gândire sau exprimare a gandirii prin
vorbire si perceperea vorbirii adresate.
Neurologie
Neurologia este o
ramură specială
a medicinii care se
ocupă
cu diagnosticul și
tratamentul bolilor care
afectează sistemul
nervos central sau
periferic.
ORGANIZAREA SISTEMULUI NERVOS

Sistemul nervos este constituit din doua


parti importante, cu efecte reciproce:

Din punct de vedere structural:


Sistemul Nervos poate fi impartit in:
- sistem nervos central (SNC) , ce
include encefalul si maduva spinarii;
- sistemul nervos periferic (SNP) ce
include componenta somatica (nervii
spinali si cranieni);
- sistemul nervos vegetativ (SNV) -
sistemul nervos simpatic si sistemul
nervos parasimpatic.
ORGANIZAREA SISTEMULUI NERVOS

Din punct de vedere functional


Sistemul Nervos reprezinta o retea de
neuroni interconectati prin fibre
nervoase.
Datorită coordonării şi reglării nervoase
organismul se comportă ca o unitate
funcţională. Proprietatea sistemului
nervos de a realiza această coordonare se
numeşte funcţie integrativă.
Integrarea este o proprietate a tuturor
structurilor sistemului nervos, dar organul
suprem de integrare propriu-zisă, care
subordonează şi funcţiile celorlalte
structuri, este scoarţa cerebrală.
Organizarea SNC

• Sistemul nervos central


este alcătuit din:
• encefal - format din cele
două emisfere cerebrale
• formaţiunile de pe baza
creierului
• trunchiul cerebral
• cerebel
• măduva spinării.
Encefalul este format din: două Organizarea SNC
emisfere cerebrale , constituite din: Lobii
Frontali, Parietali, Temporali, Occipitali, Insula.

Histologic, Encefalul este format din:


-substanţa cenuşie - numeroase celule
de diferite forme şi dimensiuni,
alcătuind la suprafaţă scoarţa cerebrală,
iar în profunzime nucleii centrali. În
scoarţă se găsesc 14 milioane de celule.
-substanţa albă - formată din:
-fibre de asociaţie - care realizează
legătura între diferite zone corticale;
-fibre comisurale - corpul calos -
legătura între cele două emisfere;
-fibre de proiecţie - legătura între
diferite etaje ale sistemului nervos
central.
Encefalul: Organizarea SNC
Formaţiunile de la baza creierului
sunt:
diencefalul alcătuit din: - talamus,
(leziunile talamusului producând
grave tulburări de sensibilitate);
-hipotalamus, coordonatorul
sistemului vegetativ şi al sistemului
endocrine;
corpii striaţi - formaţi dintr-un
număr de nuclei de substanţă
cenuşie, ce au un rol deosebit în
realizarea mişcărilor automate şi a
tonusului muscular.
Leziunile acestora duc la apariţia
unor tulburări încadrate în noţiunea
generică de sindrom extrapiramidal.
Encefalul Trunchiul cerebral: Organizarea SNC
prelungirea măduvei spinării, alcătuit
din: -pedunculii cerebrali
-protuberanţa (puntea)
-bulbul rahidian - face legătura cu
măduva spinării. Are un rol imens tinând
seama de importanţa centrilor nervoşi
(respiratori, circulatori, de deglutiţie), a
căilor şi a conexiunilor de la nivelul
trunchiului cerebral, leziunile acestora
produc manifestări complexe, grave şi
adesea mortale.

De la acest nivel pornesc cele 12 perechi


de nervi cranieni care îndeplinesc
importante funcţii motorii şi senzitive.
Măduva spinării:
se prezintă sub forma de cilindru, începe de la Organizarea SNC
bulb- până la L2.
Este împărţită în două jumătăţi simetrice,
fiind formată din:

Substanţa albă : căi motorii descendente şi


căi senzitive ascendente.
Se disting trei cordoane de substanţă alba:
-Cordonul anterior - fasciculul piramidal
direct;
-Cordonul posterior - fascicule Goli şi Burdach
(sensibilitatea tactilă şi profundă conştientă);
-Cordonul lateral - sensibilitatea termică,
dureroasă şi profundă inconştientă.

Substanţa cenuşie: Coarnele anterioare -


motorii, cele posterioare senzitive, iar cele
laterale au funcţii vegetative.
Sistemul nervos periferic,
este alcătuit din fibre nervoase şi organe Organizarea SNC
terminale numite receptori, care pot fi:
exteroceptori, culeg excitaţiile de la
mediul extern
proprioceptori, culeg excitaţiile de la
muşchi, tendoane, articulaţii etc.
interoceptori, care culeg excitaţiile
viscerale.

Nervii periferici pot fi: Senzitivi,


senzoriali, motori , sau vegetativi.
nervii periferici sunt micşti, iar leziunea
lor provoaca tulburări clinice motorii,
sensitive, vegetative.

Din nervii periferici fac parte:


nervii cranieni, ( 12 perechi ) si nervii
rahidieni.
Sistemul Piramidal, Căile motorii:
Sistemul motor cuprinde doua elemente:
 neuronul motor central
 Neuronul motor periferic.
Neuronul motor central este situat în scoarţa
circumvoluţiei frontale ascendente si formează
calea piramidală prin intermediul
 Fascicului piramidal, care se divizeaza in
3 parti si se termina:
-fasciculul geniculat (cortico-nuclear) - în
nucleii motori ai nervilor cranieni din
trunchiul cerebral;
-fasciculul piramidal încrucişat - se
termină in coarnele anterioare ale măduvei,
unde majoritatea fac sinapsa cu neuronul
motor periferic,
-fasciculul piramidal direct - un fascicul
foarte subţire, se încrucişează la nivelul
măduvei, cu câteva segmente înainte de a se
termina tot în coarnele anterioare ale măduvei.
Sistemul Extrapiramidal,
Neuronii extrapiramidali:

 formează calea extrapiramidală - cale


motorie indirectă.
 Corpurile celulare îşi au originea în:
-nucleii cenuşii centrali (lenticular,
caudat)
-nucleu roşu
-locus niger.
Toţi aceşti nuclei sunt legaţi între ei prin
fascicule scurte.
 Căile descendente se termină în
coarnele anterioare ale măduvei prin
diferite fascicule:
-rubro-spinal
-olivo-spinal
-tecto-spinal
-vestibulo-spinal.
Neuronul motor periferic:
 este porţiunea terminală a căilorii
motorii.
 Corpurile celulare se găsesc în
coarnele anterioare ale măduvei
 axonii trec prin rădăcina
anterioară în nervii periferici,
terminându-se în muşchi.
Legătura între nervi şi muşchi se face
la nivelul unei formaţiuni de tip
sinaptic
Sensibilitatea:
Informarea sistemului nervos se efectuaza
prin intermediul receptorilor specializaţi
pentru toate tipurile de sensibilitate.

se disting:
-sensibilitate elementară ce cuprinde:
-sensibilitatea superficială sau cutanată,
pentru tact, căldură şi durere (termică, tactilă
şi dureroasă);
-sensibilitatea profundă sau
proprioceptivă, care provine din muşchi,
tendoane, ligamente, oase şi articulaţii;
-sensibilitatea viscerală (interoceptivă),
sub controlul sistemului nervos vegetativ.
- sensibilitate sintetică - cuprinde: senzaţii
complexe, rezultate din diferenţierea şi
combinarea senzaţiilor elementare.
Sistemul Senzitiv
• Simțurile somatice generale - receptorii sunt larg răspânditi
– Atingere
– Durere
– vibrație
– Presiune
– Temperatura

• Simțurile proprioceptive - detectarea prin receptori in tendoane și mușchi


– Simțul corporal– poziția și mișcarea corpului în spațiu

• Simțurile somatice speciale


– Auz
– Echilibru
– Vedere
– Miros

• Simțul visceral
– general – durere viscerala, temperatură, greață, foame ...
• Resimțit pe scară largă în tractul digestive, urinar, organele de reproducere
– simțurile viscerale speciale - gust
Căile sensibilităţii se efectuaza

printr-o înlănţuire de trei


neuroni ce alcătuiesc:

-calea sensibilităţii termo-


algice, sau superficiala;

- calea sensibilităţii tactile,


sau profundă, conştientă (mio-
artrokinetică, vibratorie şi
barestezică);

- calea sensibilităţii
profunde inconştiente
(relaţii despre tonus şi
echilibru).
Căile sensibilităţii cuprind trei neuroni

-Primul neuron se găseşte pe traiectul


rădăcinii posterioare a nervului rahidian, în
ganglionul spinal;

-Al doilea neuron transmite excitaţia


senzitivă la thalamus:
pentru sensibilitatea superficială,
- prin fasciculul spino-talamic anterior -
pentru sensibilitatea tactilă,
- prin fasciculul spino-talamic posterior-
pentru sensibilitatea termo-algică,

pentru sensibilitatea profundă,


fibrele care pornesc din nucleii Goli şi
Burdach - se încrucişează în bulb, pe linia
mediană şi se termină în talamus.

-Al treilea neuron constitue porţiunea căilor


senzitive cuprinsă între talamus şi
circumvoluţia parietală ascendentă.
Căile senzitive cuprind trei neuroni
Structuri de protectie ale creierului

• Craniul;

• Meningele:
– Dura mater
– Arahnoida
– Pia mater

• Lichidul cerebrospinal
(LCR);

• Bariera hematoencefalica.
Meningele
• Foițele meningeale - protejează țesutul nervos

Figure 9-4b
Lichidul Cefalorahidian
• Format prin transportul selectiv între celule ependimale
• Volum 125-150 ml și se înlocuiește> de 3 ori / zi, debit menținut de
gradient de presiune de 10 mm Hg
• Cale: ventricule si spațiu subarahnoidiană, reabsorbite în sânge în sinusurile
durale prin vilozităților arachnoide
Lichidul Cefalorahidian
• Un mediu de protejare
si de absorbție a
șocului;
• Oferă un mediu optim
și stabil pentru
generarea impulsurilor
nervoase;
• Oferă un mediu pentru
schimbul de substanțe
nutritive și a deșeurilor
între sânge și țesut
nervos
Bariera Hematoencefalica
• Capilarele extensive si sinusurile
• joncțiunilor strânse promovate de astrocite
• Limitele de permeabilitate pentru cele mai multe molecule cu excepția O2,
CO2, alcool, steroizi, H2O
• Protejeaza creierul: hormoni si substante chimice circulante
– Protejează a SNC de fluctuațiile chimice
– Previne intrarea substanțelor nocive
– Previne intrarea de molecule care ar putea acționa ca neurotransmițători
• Creierul primeste 15% din sânge pompat de inimă
• Creier responsabile pentru aproximativ jumatate din consumul de glucoză al
organismului
• transportorilor membrana muta glucoza din plasmă în lichidul interstițial
cerebral

Figure 9-6: The blood-brain barrier


Examenul neurologic
Organizarea cerebrală
Brain component

Cerebral cortex Cerebral cortex

Basal nuclei
(lateral to thalamus)
Basal nuclei

Thalamus
(medial) Thalamus

Hypothalamus
Hypothalamus
Cerebellum
Cerebellum

Midbrain
Brain stem
Brain stem Pons (midbrain, pons,
and medulla)
Medulla Spinal cord
Componentele cerebrale Funcțiile Majore
1. Percepția senzorială
Cortexul cerebral 2. Controlul voluntar al mișcărilor
3. Limba
4. Trăsături de personalitate
5. evenimente mentale sofisticate, cum ar fi de gândire de memorie,
de luare a deciziilor, creativitate și conștiință de sine

Nucleii Bazali 1. Inhibarea tonusului muscular


2. Coordonarea mișcărilor lente, susținute
3. Suprimarea modelelor inutile ale mișcărilor

Talamus 1. stație de releu pentru toate intrările sinaptice


2. conștientizarea brută a senzației
3. Un anumit grad de conștiență
4. Rolul în controlul motorului

1. Reglementarea multor funcții homeostatice, cum ar fi temperatura


Hipotalamus 2. , sete, ingestia de alimente
2. legătură importantă între sistemul nervos și endocrin
3. Implicarea extinsă cu emoție și modele comportamentale
1. Menținerea echilibrului
Cerebel
2. Creșterea tonusului muscular
3. Coordonarea și planificarea activității specialiștilor musculare voluntare

Trunchiul cerebral 1. Originea majorității nervilor cranieni periferice


(Mezencefal, Punte, 2. cardiovasculare, respiratorii și centre de control digestiv
Măduvă) 3. Reglementarea musculare reflexe implicate în echilibru și postura
4. Primirea și integrarea tuturor intrare sinaptice de la măduva spinării;
excitare și activarea cortexul cerebral
5. Rolul în ciclul somn-veghe
Componentele examenului neurologic
complet:
1. Statutul mental

Acuze 2. Nervii cranieni


3. Motilitatea
Anamneza
4. Reflexele
5. Sensibilitatea
6. Functia cerebeloasa
7. Semnele meningiene
Examen de
8. Semnele de elongare
Laborator si Instrumental
9. Functia vegetativa
Acuze & Anamneza
• Ca în toate celelalte specialități medicale,
Acuzele si Anamneza completă și țintită joacă un
rol primordial.
• Ele cuprind istoricul bolii actuale, antecedentele
personale și cele familiare.
Examenul neurologic. Statutul mental.

1. Nivelul constientei (GCS)


2. Atentia
3. Orientarea
• 4. Limbajul – fluenta, intelegerea,
repetitia, numirea, citirea, scrierea
5. Memoria – imadiata, recenta,
retrograda
6. Intelectul - cunostinte generale,
abstrctia, logica, rationamentul
7. Afectul
Nervii cranieni.
• Fiecare din funcțiile
celor 12 nervi
cranieni se
examinează în parte
Motricitatea
 Se controlează:
 Motilitatea pasivă și
activă a extremităților;
 Forța diverselor grupuri
musculare;
 Troficitatea musculară;
 Reflexele fiziologice si
patologice
Tonusul muscular.
• Prin mișcări pasive ale
extremităților se poate constata
starea functional-normala a
tonusului muscular
• Normotonie

si diverse tipuri de tulburări:


• Hipertonie, de tip:

- Spasticitate, rigiditate
("rigor"),
- Plasticitate, fenomenul de
"roată dințată",

• Hipotonie.
Reflexe
Reflexele osteo-tendinoase
de ex.: Reflexul rotulian, se
examinează cu ciocanul de
reflexe.
• În cazuri patologice pot
fi: exagerate, diminuate
sau abolite.
• Reflexele cutanate
(reflexe abdominale, crem
asteriene) se examinează
cu un ac, de preferință
bont.
Reflexe patologice "piramidale"
• Se pot pune în evidență în cazul
unei leziuni a fascicolului
piramidal ("tractus cortico-
spinalis").
• Cel mai cunoscut este semnul
Babinski: la excitarea marginii
externe a plantei piciorului apare
extensiunea halucelui).
• Alte semne piramidale: semnul
Chaddock, semnul Oppenheim.
Sensibilitatea
• Există cinci tipuri de
sensibilitate, care se
examinează separat:
• simțul tactil (atingerea),
• presiunea,
• simțul pozițional,
• durearea și
• temperatura
Coordonarea
• Se controlează
echilibrul (stațiunea
și mersul) și felul
cum sunt executate
mișcările
extremităților.
• În cazuri patologice
apar tulburări de
coordonare (ataxie).
Semne meningeale
• Se controlează flexibilitatea
cefei.
• Se poate constata o rigiditate
("redoarea cefei", meningism),
semn de
iritație meningială (meningită,
hemoragie).
• Alte semne
"meningeale": Semnul
Kernig, Semnul Brudzinski.
Examenul funcțiilor cognitive.
• Se cercetează:
• starea de conștiință (vigilitatea),
• atenția, memoria,
• precum și funcțiile vorbirii (în cazuri
patologice se poate constata o afazie),
• mișcările automate și deliberate
(patologic: apraxie),
• percepția și
• recunoașterea
(patologic: agnozie vizuală,
auditivă, "neglect", anozognozie etc.)
Examene tehnice în neurologie
Fundul de ochi
• Se examinează
oftalmoscopic
fundul de ochi.
• Se poate constata
o stază papilară,
semn
de hipertensiune
intracraniană
Examene electro-fiziologice
• Electroencefalografie (EEG)-
• Electromiografie (EMG)-
• Electroneurografie (ENG)
• Potențiale evocate (PE)
• Stimulare magnetică transcranială (TMS)
Doppler-Sonografie

• extra- și transcranială, "Duplex".


Examenul lichidului cefalo-rahidian
• Lichidul cefalo-rahidian
(sau: cerebro-spinal) se
obține prin
• rahicenteză, cel mai
adesea prin puncție
lombară,
• în cazuri speciale prin
puncție sub-occipitală sau
• cisternală (metodă
introdusă de
neuropsihiatrul
român Alexandru
Obregia)
Biopsie musculară
• în cazul bolilor neuro-musculare sau miopatii.
Examene neuro-radiologice.

• -Tomografie
computerizată (CT)-
• Rezonanță magnetică
nucleară (MRT)-
• Tomografie cu emisiune de
positroni (PET)-
• Tomografie computerizată cu
emisiune de fotoni (SPECT)-
• Rezonanță magnetică
funcțională (fMRT)-
Magnetoencefalografie (MEG
)
• Angiografie cerebrală
Examene neuro-genetice.
Sindroame neurologice majore
Sindroame neurologice majore. Clasificare.

1. Sindromul de neuron motor central


2. Sindromul de neuron motor periferic
3. Sindroame senzitive
4. Sindroamele medulare
5. Sindroamele vestibulare
6. Sindroamele cerebrale
7. Sindroamele talamice
8. Sindroamele hipotalamice
9. Sindroamele extrapiramidale
10.Sindroamele corticale
11.Sindromul meningean
12.Sindromul de hipertensiune
intracraniană
Sindroame neurologice majore.
Sindromul de neuron motor central.

Etiologie:
• leziunile vasculare sunt cauza
cea mai frecventă (infarcte sau
hemoragile cerebrale);
• procesele expansive
intracraniene (tumori cerebrale
primitive, metastaze
cerebrale, parazitoze etc);
• meningoencefalita;
• traumatismele cerebrale;
• encefalopatiile infantile;
• bolile demielinizante (scleroză
multiplă) etc.
Sindroame neurologice majore.
Sindromul de neuron motor central.

Tulburare de motilitate activă (pareza / Tulburare de motilitate pasivă


plegie): (hipertonie):

• afectează predominent mişcările • se poate instala de la debut în condiţiile


voluntare instalării lente a leziunilor sau după 3
• pentru membrul superior predomină săptămâni de la debutul brusc al afectării
pe extensori, supinatori, rotatori externi şi neuronului motor central;
adductori a braţului • este mai exprimată distal;
• pentru membrul inferior predomină pe • cedează continuu, fiind elastică
flexorii dorsali ai piciorului, flexorii (fenomenul " lamei de briceag");
gambei, adductori şi rotatori externi ai • se amplifica la emoţii, ortostaţiuni şi
coapsei. frig.
• respectă musculatura axială
• pareză facială de tip central Tulburările de reflex osteotendinoase
(hiperreflexie).
Sindroame neurologice majore.
Sindromul de neuron motor central.
Simptomatologie.
• Reflexele patologice piramidale (pozitive);
• Reflexe cutanate: abolite.
• Clonusul: o succesiune de contracţii rapide, ritmice, declanşate de elongaţia bruscă, cu
menţinerea în tensiune a unor muşchi.
Sindroame neurologice majore.
Sindromul de neuron motor periferic.
Simptomatologie.
1. Tulburarea de motilitate activă (pareză sau plegie);
2. Tulburarea de motilitate pasivă (hipotonie);
3. Tulburare de reflexe osteotendinoase (hiporeflexie).
Sindroame neurologice majore.
Sindroame senzitive. Semne senzitive obiective.

In dependenta de nivelul localizarii:

• Sindromul senzitiv al nervilor periferici ;


• Sindromul senzitiv radicular;
• Sindromul de ganglion spinal;
• Sindromul cornului posterior şi al substanţei cenuşii
centromedulare;
• Sindromul de cordon posterior;
• Sindromul de fascicol spinotalamic sau cordon lateral;
• Sindromul de hemisecţiune medulară Brown –Sequard;
• Sindromul de secţiune medulară totală;
• Sindroamele senzitive de trunchi cerebral (sindroame alterne);
• Sindromul talamic;
• Sindromul senzitiv cortical.
Sindroame neurologice majore.
Sindroame senzitive. Semne senzitive subiective.
• Nevralgia - durerea resimţită
spontan sau la o provocare, pe traiectul
unui nerv senzitiv sau al ramificaţiilor
• Durerea proiectată (referită) se prezintă
sale.
prin senzaţii dureroase resimţite de bolnav
într-un teritoriu cutantat superficial aflat la
• Simpatalgia - durerea surdă cu
distanţă de viscerul afectat. Acesta apare
senzaţie de arsură, localizare difuză şi
datorită fenomenelor de convergenţă şi
caracter continuu.
sumaţie ale impulsurilor nervoase la nivelul
celulelor din coarnele posterioare medulare.
• Cauzalgia - o durere continuă
difuză, cu caracter de arsură însoţită de
• Durerea talamică poate apărea spontan
tulburări vasomotorii, trofice (îngroşarea
sau poate fi provocată de stimuli care în mod
pielii, căderea părului, subţierea
obişnuit nu sunt algogeni (frig, atingere, etc)
degetelor), psihice.
conferindu-i caracter hiperpatic.
• Algodistrofia - o durere vie, cu
caracter de arsură percepută în special
noaptea apare după traumatisme ale
umărului şi se localizează în întreg
membrul superior.
Sindroame neurologice majore.
Sindroame vestibulare.
În contextul sindroamelor vestibulare întâlnim semne subiective şi semne obiective

• Semnul subiectiv major este vertijul.


o Acesta este o senzaţie falsă de deplasare a propriei persoane sau a obiectelor din
jur asociate cu imposibilitatea aprecierii exacte a poziţiei capului în spaţiu.
o Vertijul este subiectiv şi/sau obiectiv, sistematizat sau nesistemtizat, poate fi
permanent sau să apară în crize şi de obicei este însoţit de fenomene vegetative
(freaţă, vărsături, paloare, transpiraţii) sau tulburările psihice (anxietate).

• Simptomul major obiectiv este nistagmusul.


• este constituit de o mişcare involuntară conjugată a globilor oculari sub forma de
oscilaţii (secuse) ritmice orizontale, verticale sau giratorii.
• poate fi bifazic sau pendular, poate apărea spontan sau numai după provocare, poate
fi permanent sau epuizabil.
Sindroame neurologice majore.
Sindroame cerebelare.
Sindroame neurologice majore.
• Hipotonia musculară se datorează inhibiţiei
Sindroame cerebelare. de motoneuronii alfa şi gamma. Aceasta este
• Ataxia - dificultatea sau imposibilitatea mai evidentă în leziunile acute decât în cele
coordonării mişcărilor voluntare, cronice.
mersului, şi vorbirii, în absenţa unui • Asinergia - imposibilitatea de a coordona
deficit motor. acţiunea diferitelor grupe musculare în
• Dimetria - imposibilitatea de a vederea executări unei mişcări complexe
dimensiona şi de a ghida precis mişcările, (mişcări descompuse în componentele lor
ceea ce face ca mişcarea să se oprească elementare).
înainte de ţintă (hipometrie) sau să • Nistagmusul este datorat lipsei de
depăşească ţinta. coordonare a musculaturii globilor oculari.
• Adiadocokinezia - imposibilitatea de a • Macrografia cerebelară - o modificare a
efectua cu repeziciune şi regularitate scrisului (mare, neregulat şi cu litere
mişcări simetrice, succesive, ritmice, în inegale).
absenţa unui deficit motor. • Tremorul international (kinetic) - oscilaţii
• Disartria - vorbirea sacadată, scandată, ale membrelor (mai ales la cele superioare)
explosivă. care cresc în intensitate la sfârşitul mişcărilor
• Mersul - o baza largă de susţinere, mers involuntare atunci când pacientul
ezitant, nesigur, ebrios şi titubant. intenţionează să atingă o ţintă. Acest tremor
este mai bine evidenţiabil (la proba indice-
nas) dacă se adaugă în mână o greutate.
Apare în leziuni ale căii dento-rubrice
(talamice).
Sindroame neurologice majore.
Sindroame cerebelare.
Sindroame neurologice majore.
Sindroame hipotalamice.
Functiile hipotalamusului:

1.Reglarea metabolismului apei


2.Reglarea temperaturii corpului
3.Regalarea adenohipofizei
4.Reglează funcţia somn-veghe
5.Rol în metabolismul glucidelor
6.Rolul în metabolismul grăsimilor
7.Rol în reglarea unor funcţii gastro-intestinale
8.Rol în reglarea tensiunii arteriale
9.Reglarea aportului de hrană
10.Rol în reglarea funcţiilor sexuale
11.Rol în reglarea emoţiei şi a altor funcţii psihice

12.Circuitul Papez (hipocampo-mamilo-talamo-cingulo-hipocampic) - descris în 1937,


extins de MacLean în 1955 la amigdală şi la cortexul prefrontal de asociaţie, face parte din
sistemul limbic şi este implicat în stările emoţionale şi de comportament (sindromul Klüver-
Bucy).
Sindroame neurologice majore.
Sindroame hipotalamice. Simptomatologie.
• Diabetul insipid (leziunea hipotalamusului anterior - nucleii supraoptici ale tractului
hipotalamo-hipofizar): polidipsie şi poliurie.

• Distrofia adipozo-genitală Babinski-Frolich: obezitate, insuficienţă sexuală şi nanism;


o două forme: tipul infantil/prepuberal la copii si tipul adolescent/adult.

• Sindromul Laurence-Berdet-Moon-Biedl: obezitate, infantilism sexual, retinită


pigmentară, polidactilie, deficit intelectual, caracter familial al bolii.
• Hipernatremie / Hiponatremia;

• Tulburări ale funcţiei veghe – somn;

• Tulburările reglării termice;

• Hipertermie;

• Tulburările hematopoiezei.

• Tulburările respiratorii şi
cardiovasculare
Sindroame neurologice majore.
Sindroame extrapiramidale.
Sistemul extrapiramidal (SEP) este constiuit din totalitatea formaţiunilor motorii şi a
conexiunilor acestora care, împreună cu sistemul peramidal şi cerebral, reglează şi
controlează motilitatea somatică şi tonusul muscular.

• Descris de Kinner Wilson în 1912, SEP reprezintă, de fapt, un concept funcţional care se
bazează pe un grup de circuite deschise sau de tip „feed-back” suprapuse şi interpuse.

• Conceptul de SEP nu are limite anatomice rigide şi se întinde de la cortex la olivele


bulbare.

• SEP are multiple conexiuni aferente şi în cadrul său se găsesc atât căi excitatorii, cât şi
inhibitori.

• Filiogenetic, SEP are o vechime mai mare decât sistemul piramidal, el găsindu-se singular
la peşti şi cu rol motor major la reptile, păsări şi mamiferele inferioare.
Sindroame neurologice majore.
Sindroame extrapiramidale.
• Sindromul atetozic (boala
Hammond):
o „ fenomene negative”:
dizartrie, disfagie, afectarea
mişcărilor verticale ale globilor • Sindroamele distonice;
ocular
o „ fenomene pozitive”: • Sindromul hemibalic: rar monobalice (la
mişcările atetozice (ale un membru) sau bibalice (la toate
segmentelor şi musculaturii membrele);
bulbare).
• Sindromul mioclonic;

• Sindromul ticurilor;

• Sindromul panstriat: combinaţie a


diferitelor tulburări de tonus muscular şi
mişcări involuntare.
Sindroame neurologice majore.
Sindroame meningiene.
Sindroame neurologice majore.
Sindroame meningiene. Semnele subiective şi obiective.
Cefaleea:
• intensă, localizată frontoocipital şi cu
caracter pulsatile;
• exacerbări şi atenuări spontane sau la
mişcările active şi pasive ale capului,
la tuse, strănut, eforturi fizice,
presiunea venelor jugulare;

Vomele:
• apar spontan, uneori fără a fi Fotofobia şi fonofobia;
precedate de greaţă;
• se produc fără efort, sunt explozive şi Rahialgia:
nu sunt ritmate de alimentaţie; • cel mai frecvent difuză, dar poate fi mai
• apar la debutul bolii. accentuată în regiunea cervicală şi lombară;
• intensificată de percuţia coloanei sau de
presiunea apofizelor spinoase;
• cu iradieri dureroase cu caracter de
radiculalgie.
• SIMPTOAME MENINGIENE
Sindroame neurologice majore.
Sindromul HIC.
Cefalea:
• devine permanentă şi nu răspunde la antialgice;
• se accentuează spre dimineaţă, la trecerea din
clino - în ortostatism, după tuse, strănut,
defecaţie sau în cursul eforturilor fizice care
implică manevra Valsava.

Vomele:
• inconstante, nu au legătură cu alimentaţia şi au,
uneori, un caracter explosiv („în jet”).

Staza papilară (in 70-85% cazuri de HIC):


• este bilaterală, excepţional unilaterală;
• atât acuitatea vizuală, cât şi modificările de
câmp vizual se conservă mult timp, iar
ingustarea câmpului vizual şi scăderea
acuităţii vizuale apar odată cu instalarea
atrofiei.
Sindroame neurologice majore.
Sindroame corticale.
Emisferele cerebrale reprezintă Între cele două emisfere există conexiuni de
structura cea mai înaltă organizată de substanţă albă:
SNC. a) comisura hipocampului;
Ele alcătuiesc telencefalul. b) comisura anterioară (uneşte formaţiuni
olfactive: bulbul olfactic, nucleul
Emisferele formează o structură ovoidă, amigdalian, alte formaţiuni ale lobului
împărţită de un şanţ interemisferic în: temporal);
- emisfera dreaptă şi emisfera stângă. c) corpul calos: rostrul, genunchiul, corpul,
spleniul).
Sindroame neurologice majore.
Sindroame corticale.
Structura cortexului cuprinde peste 14 miliarde de celule, grupate în 6 straturi:

I - molecular (plexiform)
II - granular extern (celule piramidale mici)
III - celule piramidale mijlocii
IV - granular intern
V - ganglionar (celule piramidale mari)
VI - celule fusiforme