NOTE DE CURS

DREPT FUNCIAR

CURSUL 1

DEFINIłIA ŞI DOMENIUL DREPTULUI FUNCIAR

Putem defini dreptul funciar ca un ansamblu de norme juridice care

reglementează relaŃiile sociale privitoare la terenurile ce constituie fondul funciar al
României , indiferent de deŃinători şi de forma de proprietate asupra acestora .
RelaŃiile sociale cu privire la terenuri care fac obiectul de reglementare al
dreptului funciar au loc între particulari –persoane fizice şi persoane juridice de tip
privat , între persoanele juridice de tip public , precum şi între acestea din urmă şi
particulari . De aceea , unele norme juridice cu privire la terenuri aparŃin dreptului
public , iar altele aparŃin dreptului privat .
Obiectul său de reglementare este complex , ceea ce impune o anumită
sistematizarea normelor sale juridice . Normele juridice care formează ramura
dreptului funciar se pot clasifica , după obiectul lor de reglementare , în mai multe
categorii, astfel :
- norme juridice care reglementează formele proprietăŃii asupra terenurilor şi
regimul lor juridic ;
- norme care reglementează folosirea , protecŃia li ameliorarea terenurilor ;
- norme juridice care reglementează modul de exploatare a terenurilor în
România ;
- norme care reglementează sistemul de evidenŃă şi publicitate imobiliară.

IZVOARELE DREPTULUI FUNCIAR ŞI PUBLICITĂłII IMOBILIARE

Prin izvor de drept civil înŃelegem forma specifică de exprimare a normelor de

drept civil ; norma de drept civil poate fi definită ca fiind regula generală şi abstractă
care reglementează conduita subiectelor în raporturile juridice civile .
ConstituŃia este cel mai important izvor al dreptului funciar , întrucât cuprinde
norme care configurează cadrul general al reglementării în domeniul proprietăŃii ,
precum şi norme care reglementează , in mod expres , anumite aspecte legate de
proprietate , cum ar fi formele proprietăŃii în România , bunurile ce fac obiectul
exclusiv al proprietăŃii publice , regimul juridic al acestora , garantarea proprietăŃii .
Cele mai importante legi speciale în domeniul dreptului funciar sunt :
- legea nr. 18/1991 privind fondul funciar – publ. în M.Of. nr. 37/1991 şi republ.
în M.Of. 1/1998 , republicată în baza legii nr. 169/1997 care a fost publ. în
M.Of. nr. 299/1997,
 - legea nr. 1/2000 publ. în M.Of. nr. 8/2000 de modificare şi completare a legii
nr. 18/1991 ,
- legea nr. 247 din 19 iulie 2005 privind reforma în domeniile proprietăŃii şi
justiŃiei, precum şi unele măsuri adiacente, publ. în M. Of. nr. 653 din 22 iulie
2005.
- renta viageră agricolă reglementată prin legea nr. 247/2005 - titlul XI.
- legea nr. 312/2005 privind dobândirea dreptului de proprietate privată asupra
terenurilor de către cetăŃenii străini şi apatrizi, precum şi de către persoanele
juridice străine, publ. în M.Of. nr. 1.008 din 14 noiembrie 2005
- Hotărârea de Guv. Nr. 1172/2001 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare
a legii nr. 18/1991 , publ. în M.Of. nr. 829/2001,
- Legea administraŃiei publice locale nr. 215/2001 publ. în M.Of. nr. 204/2001,
aşa cum a fost modificată şi de legea nr. 286/2006, publ. În M.Of. nr. 621/2006.
- Legea nr. 16/1994 – legea arendării , publ. în M.Of. nr. 91/1994 , aşa cum a fost
modificată prin legile nr. 223/2006 şi 276/2005.
- Legea proprietăŃii publice şi regimul juridic al acesteia nr. 213/1998 , publ. în
M.Of. nr. 448/1998 , ,
- Legea cadastrului şi a publicităŃii imobiliare nr. 7/1996 care reglementează
sistemul de evidenŃă a tuturor terenurilor şi a celorlalte bunuri imobile de pe
întreg cuprinsul Ńării , publ. în M.Of. nr. 61/1996 ,
- Decretul lege nr. 115/1938 privitor la cărŃile funciare ce se aplică în
Transilvania , Banat şi Bucovina , pus în aplicare prin legea nr. 241/1947 ,
- Codul silvic aprobat prin legea nr. 26/1996, publ. În M.Of. nr. 93/1996.
- Ordinul nr. 2371/C/1997 al Ministrului JustiŃiei de aprobare a Regulamentului
de organizare şi funcŃionare a birourilor de carte funciară ale judecătoriilor publ.
în M.Of. nr. 84/1998 ,
- Şi nu în ultimul rând Codul civil .

NoŃiunea de fond funciar şi clasificarea terenurilor

Potrivit art. 2 din legea nr. 18/1991 , fondul funciar al României este constituit
din totalitatea terenurilor , indiferent de destinaŃie , de titlul pe baza căruia sunt
deŃinute sau forma de proprietate .
În funcŃie de destinaŃie , terenurile se clasifică astfel :
- terenuri cu destinaŃie agricolă , care se împart în :
- terenuri agricole productive : terenuri arabile , viile , livezile , păşunile ,
fâneŃele , pepinierele viticole , pomicole .
- terenuri cu vegetaŃie forestieră , amenajări piscicole.
- terenuri cu destinaŃie forestieră , din care fac parte .
- terenurile împădurite
- terenurile destinate împăduririlor ,
- terenurile neproductive – râpe , bolovănişuri , dacă acestea sunt cuprinse
în amenajamentele silvice .
- terenuri aflate permanent sub ape : albiile cursurilor de ape , fundul apelor maritime
interioare şi al mării teritoriale .
- terenuri din intravilan , aferente localităŃilor urbane şi rurale pe care sunt amplasate
construcŃiile , alte amenajări ale localităŃilor
- terenuri cu destinaŃie specială , din care fac parte : terenuri folosite pentru
transporturi , terenuri folosite pentru construcŃii şi instalaŃii hidrotehnice , de transport
al energiei electrice şi gazelor naturale , exploatări miniere şi petroliere , plajele ,
rezervaŃiile , monumentele naturii , ansamblurile şi siturile istorice şi altele asemenea.
După forma dreptului de proprietate asupra terenurilor , terenurile se clasifică
în:
- terenuri aflate în proprietate privată
- terenuri aflate în proprietate publică .

Dreptul de proprietate

Dreptul de proprietate este acel drept real care conferă titularului său posesia ,
folosinŃa şi dispoziŃia asupra unui bun , exclusiv şi perpetuu, în putere proprie şi în
interes propriu , cu respectarea normelor juridice în vigoare .
Dreptul de proprietate publică este acel drept de proprietate care poartă asupra
bunurilor din domeniul public de interes naŃional şi din domeniul public de interes
local aparŃinând statului şi unităŃilor administrativ teritoriale ; el este inalienabil ,
imprescriptibil şi insesizabil . Proprietatea publică aparŃine numai statului şi unităŃilor
administrativ teritoriale : comuna , oraşul , municipiul , judeŃul .
În calitate de persoane juridice de drept public , statul şi unităŃile administrativ
teritoriale sunt proprietare ale bunurilor din domeniul public , iar în calitate de
persoane juridice private sunt proprietare ale bunurilor din domeniul privat .
Bunurile care aparŃin domeniului public sunt determinate , în mod expres , prin
lege sau pot fi determinate după anumite criterii legale .
Domeniul public este acel domeniu din care fac parte numai bunurile care
alcătuiesc obiectul dreptului de proprietate publică al statului şi a unităŃilor
administrativ teritoriale . ConstituŃia României stabileşte bunurile care fac obiectul
exclusiv al domeniului public al statului : bogăŃiile subsolului , căile de comunicaŃii ,
spaŃiul aerian , plajele . Legea nr. Domeniul public al statului este alcătuit şi din
bunurile prevăzute la pct. 1 din Anexa legii nr. 213/1998 , precum şi din alte bunuri de
uz sau de interes public naŃional , declarate ca atare prin lege . Domeniul public poate
fi însă şi de interes judeŃean sau local , caz în care proprietatea asupra bunurilor
respective aparŃine , tot în regim de drept public , judeŃelor , oraşelor şi comunelor .
Determinarea apartenenŃei unui teren la domeniul public , când aceasta nu a fost
făcută în mod expres de către legiuitor , se poate face Ńinând seama de natura sau
afectaŃiunea terenului respectiv . Un bun este de interes public dacă este de uz public ,
chiar prin natura lui , de a fi folosit de toŃi cei administraŃi şi la care au acces toate
persoanele : pieŃele , parcurile publice , străzile .
 Domeniul privat al statului şi unităŃilor administrativ teritoriale este alcătuit din
terenurile care nu fac parte din domeniul public ( de interes local sau naŃional ) , aflate
sau intrate în proprietatea lor prin căile şi modurile prevăzute de lege, astfel :
terenurile care au aparŃinut C.A.P. neatribuite conform legii nr. 18/1991 , terenurile
provenite din fostele iazuri comunale folosite ca păşuni şi restituite comunelor ,
oraşelor , bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 ,
dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil .
Terenurile care nu fac parte din domeniul public sau privat constituie
proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat .
Regimul juridic al terenurilor aparŃinând domeniului public este diferit de cel al
terenurilor din domeniul privat , după cum urmează :
- terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile , imprescriptibile
şi insesizabile
- terenurile aparŃinând domeniului public pot fi date în administrare numai
regiilor autonome şi instituŃiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate
Terenurile din domeniul privat al statului sau unităŃilor administrativ teritoriale
sunt supuse dispoziŃiilor de drept comun . Aceste terenuri pot fi vândute, concesionate,
închiriate sau chiar date în folosinŃă gratuită în scopul îndeplinirii unor activităŃi de
interes public local . Statul sau unit. adm.-teritoriale pot face orice acte de dispoziŃie
cu privire la terenurile din domeniul lor privat , asemenea oricărui proprietar
particular . Legea nr. 215/2001 prevede că înstrăinarea bunurilor aparŃinând
domeniului privat al comunelor , oraşelor sau judeŃelor , schimburile de terenuri ,
partajarea imobilelor aflate în indiviziune cu acest domeniu privat , se fac pe bază de
expertiză însuşită de consiliu . Vânzarea , concesionarea , închirierea şi locaŃia de
gestiune se fac prin licitaŃie publică . Actele de dispoziŃie asupra terenurilor din
proprietatea unităŃilor administrativ teritoriale , indiferent de natura sa , sunt de
competenŃa consiliilor locale şi judeŃene .
NOTE DE CURS

DREPT FUNCIAR

CURSUL NR. 2

Dobândirea proprietăŃii private asupra terenurilor potrivit legii fondului funciar

Proprietatea privată asupra terenurilor a renăscut prin legea nr. 18/1991 privind
fondul funciar care a stabilit două modalităŃi de dobândire a acestei proprietăŃi , şi
anume :
- reconstituire dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în favoarea
foştilor proprietari sau a moştenitorilor acestora ,
- constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor pentru persoanele
care nu au avut în proprietate terenuri în localitatea respectivă .
Regimul juridic al acestor terenuri agricole , reglementat de legea nr. 18/1991 a
fondului funciar şi completat de dispoziŃiile legii nr. 1/2000 este acelaşi , atât în ceea
ce priveşte terenurile agricole ce au făcut parte din fostele cooperative agricole, cât şi
în cazul terenurilor aflate în proprietatea statului la data intrării în vigoare a legii , dar
care erau exploatate de cooperativele agricole .
Terenurile aflate în proprietatea statului şi unităŃilor administrativ teritoriale pot
face parte fie din domeniul public , fie din domeniul privat .
Este de la sine înŃeles faptul că asupra terenurilor aflate în domeniul public nu
se poate dispune prin măsuri de genul reconstituirii sau constituirii dreptului de
proprietate . Această intangibilitate este de natură legală , datorită caracterelor juridice
deosebite ale dreptului de proprietate asupra bunurilor din domeniul public , respectiv
inalienabilitate , imprescriptibilitate şi insesizabilitate .
În această situaŃie pot constitui obiectul măsurii de reconstituire sau constituire a
dreptului de proprietate , în condiŃiile legii nr. 18/1991 , terenurile aflate în domeniul
privat al statului sau unităŃilor administrativ teritoriale . Legea fondului funciar face
distincŃie între terenurile aflate în domeniul privat şi terenurile aflate în patrimoniul
unor societăŃi comerciale cu profil agricol , legiferându-se moduri distincte de
reconstituire şi/sau constituire a dreptului .
Prin reconstituire se înŃelege o reîmproprietărire a anumitor categorii de
persoane , ale căror terenuri au intrat în patrimoniul C.A.P.-urilor , indiferent de titlu ,
prin cooperativizare sau pe alte căi ( naŃionalizare , expropriere , etc. ) .
FaŃă de forma iniŃială a legii , la momentul legislativ al anului 1991 ,
modificarea adusă prin legea nr. 169/1997 a făcut ca dispoziŃiile legale privind
reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere , să fie
substanŃial lărgite , vizând sfera persoanelor fizice şi juridice îndreptăŃite , limitele
reconstituirii , procedura de urmat şi sancŃiunile aplicabile în cazul încălcării
prevederilor legale .
Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra
terenurilor agricole şi a celor forestiere , solicitate potrivit legii fondului funciar şi a
legii nr. 169/1997 , este o lege de punere în aplicare efectivă a dispoziŃiilor legale
anterioare : „ persoanele fizice şi persoanele juridice care au formulat cereri pentru
reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile agricole şi pentru terenurile
forestiere , conform prevederilor legii fondului funciar nr. 18/1991 , modificată şi
completată prin legea nr. 16971997 şi republicată li se stabileşte dreptul de
proprietate în condiŃiile prevăzute de prezenta lege” .
Art.2 alin. 2 din legea nr. 1/2000 prevede că „ drepturile dobândite cu
respectarea prevederilor legii fondului funciar nr. 18/1991 , pentru care au fost
eliberate adeverinŃe de proprietate , procese verbale de punere în posesie sau titlu de
proprietate , rămân valabile fără nici o confirmare” .
ConcepŃia noii legi ar fi aceea că ceea ce s-a retrocedat cu respectarea
prevederilor legale anterioare ei , sunt drepturi legal dobândite şi ca atare nu fac
obiectul acestei legi , întrucât odată intrate în circuitul civil , se bucură de protecŃia
legii , în primul rând a legii sub imperiul căreia s-au născut , iar în al doilea rând , a
noii legi , care le confirmă .

I . ModalităŃile şi persoanele îndreptăŃite la reconstituirea dreptului de

proprietate privată asupra terenurilor :

1. Reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor

agricole aflate în patrimoniul fostelor C.A.P.-uri :
Reconstituirea Legea nr. 18/1991, ale cărei dispoziŃii au fost completate cu
prevederile legii nr.1/2000 stabileşte modalităŃile de reconstituire a dreptului de
proprietate asupra terenurilor agricole , foste proprietate a C.A.P. .
La stabilirea proprietăŃii private asupra terenurilor s-a luat în considerare
suprafaŃa terenurilor deŃinute de fostele cooperative agricole de producŃie la data de 01
ianuarie 1990 , înscrisă în sistemul de evidenŃă a cadastrului funciar şi în registrul
agricol .
Pot face obiectul reconstituirii următoarele categorii de terenuri :
- terenurile agricole , extravilane şi intravilane , aduse în cooperativă de către
membrii cooperatori – art. 8 alin. 1 din legea nr. 18/1991 ,
- terenurile agricole , extravilane şi intravilane , preluate fără titlu , sau în orice alt
mod , fie de la membrii cooperatori, fie de la diverse alte persoane , care nu au
avut calitatea de cooperatori – art. 15,16,18 şi 33 din legea nr. 18/1991 ,
- terenurile agricole , preluate de C.A.P. în baza unor legi speciale ,
- terenurile agricole proprietate de stat , aflate , la data intrării în vigoare a legii ,
în folosinŃa cooperativelor agricole de producŃie – art. 18 şi 31 din legea nr.
18/1991 .
Reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor s-a dispus
pentru următoarele categorii de persoane :
- membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativă sau cărora li s-a
preluat în orice mod terenul de către aceasta ,
 - persoanele care nu au fost membri cooperatori , dar ale căror terenuri au trecut
cu titlu sau fără titlu în patrimoniul cooperativei – art. 15 alin. 2 din legea nr.
1871991 ,
- persoanele deŃinătoare ale titlurilor cavaler al ordinului „ Mihai Viteazul” , „!
Mihai Viteazul cu Spade” , care au optat şi cărora li s-a atribuit , la data
împroprietăririi , teren arabil , cu excepŃia celor care l-au înstrăinat – art. 15 alin.
R,
- proprietarii particulari ale căror terenuri au fost comasate , în măsura în care nu
au preluat în schimb alte terenuri . art. 16 alin. 1 ,
- cetăŃenii români aparŃinând minorităŃii germane , precum şi persoanele care au
fost strămutate sau deportate şi deposedate de terenuri prin acte normative
ulterioare anului 1944 , dacă terenurile respective se află în patrimoniul fostei
C.A.P. – art. 17 ,
- persoanele juridice , unităŃi de cult recunoscute de lege , din mediul rural şi din
mediul urban – art. 22 din legea nr. 18/1991 şi art. 23 din legea nr. 1/2000 ,
- liceele cu profil agricol sau silvic – art. 23 alin. 3 din legea nr. 1/2000 ,
- instituŃiile publice de ocrotire a copiilor – art. 23 alin. 3 din legea nr. 1 72000 ,
- unităŃile de învăŃământ preuniversitar – aer. 23 alin. 4 din legea nr. 1/2000 ,
- moştenitorii tuturor acestor categorii de persoane , în funcŃie de vocaŃia lor
succesorală , legală sau testamentară .
Au dreptul la reconstituire numai foştii proprietari de terenuri agricole sau
moştenitorii , care au intrat cu pământ în cooperativă sau le-au trecut, în orice alt mod ,
în proprietatea acesteia , nu şi alŃi cooperatori care nu au avut pământ în proprietate ,
când au intrat în cooperativă .
SuprafaŃa maximă ce poate fi atribuită prin reconstituire este de 50 ha. pentru
fiecare proprietar deposedat , în echivalent arabil – art. 9 alin. 1 din legea nr. 18/1991
şi art. 3 din legea nr. 1/2000 .
Reconstituirea dreptului de proprietate al comunităŃilor locale de cult se poate
face asupra unei suprafeŃe de teren de maximum 10 ha. în echivalent arabil , pentru
fiecare parohie , până la 50 ha. în cazul mănăstirilor sau schiturilor , până la 100 ha.
pentru centrele eparhiale şi până la 200 ha. pentru centrele patriarhale . Atribuirea se
face la cererea reprezentaŃilor acestor culte şi numai dacă aceste aşezăminte au posedat
în trecut terenuri agricole preluate de fostele cooperative agricole .
În privinŃa moştenitorilor , aceştia pentru a beneficia de prevederile legale
referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate trebuie să facă dovada calităŃii lor
de succesori ai defunctului , titular al terenurilor asupra cărora se cere reconstituirea
dreptului de proprietate .]Această dovadă se face cu orice mijloc de probă admis de
lege , însă certificatul de moştenitor sau o hotărâre judecătorească sunt probele cele
mai uşor de administrat şi cele mai elocvente – art. 13 alin. 1 .
În privinŃa renunŃătorilor la moştenire aceştia nu pot beneficia de respectivele
dispoziŃii legale pentru că sunt consideraŃi străini de moştenirea respectivă – art. 696
C.civil .
În privinŃa moştenitorilor neacceptanŃi , aceştia sunt de drept repuşi în termenul
de acceptare a succesiunii – art. 13 alin. 2 .
 2. Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor aflate
în proprietatea statului în baza Decretului 712/1966 sau a altor acte normative
speciale – art. 36 alin. 5 din legea nr. 18/1991 şi art. 34 din legea nr. 1/2000 :
Acest text de lege vizează exclusiv reconstituirea dreptului de proprietate
asupra terenurilor intravilane , respectiv acele terenuri aflate în vatra localităŃilor , şi
pe care se află edificate construcŃii sau alte dotări tehnico-edilitare , ori alte amenajări ,
inclusiv terenuri agricole sau forestiere . Art. 36 alin. 5 dispune că terenurile fără
construcŃii, neafectate de lucrări de investiŃii , potrivit legii , din intravilanul
localităŃilor, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispoziŃiilor Decretului nr.
712/1966 , se restituie foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora , după caz , la
cerere .
În baza Decretului nr. 712/1966 au fost trecute în proprietatea statului
toate bunurile , inclusiv terenurile intravilane ce se încadrau în prevederile art. III din
Decretul nr. 218/1960 . Decretul nr. 218/1960 a dispus că , printr-o prescripŃie
achizitivă scurtă , de numai doi ani socotiŃi de la intrarea bunurilor în proprietatea
statului , chiar fără nici un titlu , bunurile respective deveneau proprietatea statului .
Prin aceste prevederi s-au legalizat marile abuzuri săvârşite de organele statului din
acea perioadă .
Se pot atribui în proprietate numai acele terenuri intravilane pe care
efectiv nu se află nici o construcŃie , în sensul de supraedificat pe teren , sau nu sunt
afectate de detalii de sistematizare , prin aceasta înŃelegându-se existenŃa unui plan şi
schiŃe în baza cărora să se edifice construcŃiile reprezentate pe acestea .
Art. 34 din legea nr. 1/2000 modifică art. 36 alin. 5 din legea nr. 18/1991
în sensul că terenurile fără construcŃii , neafectate de lucrări de investiŃii aprobate
potrivit legii sau cu lucrări ce au fost deteriorate , distruse şi nu mai prezintă nici o
valoare de întrebuinŃare , preluate în orice mod , inclusiv cu titlu de donaŃie ,
considerate proprietate publică sau privată a statului ori a unităŃilor administrativ
teritoriale prin aplicarea decretului nr. 712/1966 şi a altor acte normative speciale , se
restituie foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora , după caz .
Cererile referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate asupra
terenurilor aflate în proprietatea statului în baza decretului nr. 712/1966 sau a altor
acte normative speciale pot fi formulate oricând . Acestea nu sunt supuse unui anumit
termen socotit de decădere , ca în cazul constituirii şi reconstituirii dreptului de
proprietate asupra terenurilor agricole proprietate cooperatistă sau din proprietatea
statului .

3. Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor

forestiere aflate în proprietate statului – art. 45 din legea nr. 18/1991 şi art. 24 şi
urm. din legea nr. 1/2000 :
Noile modificări aduse legii nr. 18/1991 prin legea nr. 167/1997 , dar mai
ales prin legea nr. 1/2000 au produs o adevărată revoluŃie în privinŃa proprietăŃii
asupra terenurilor forestiere .
 Dacă prin legea nr. 18/1991 , în forma iniŃială , putea fi reconstituit , la
cerere , dreptul de proprietate asupra terenurilor forestiere , pentru o suprafaŃă limită
de maxim 1 ha. , această suprafaŃă este mult sporită prin noua reglementare .
Potrivit art. 24 alin. 1 din legea nr. 1/2000 , reconstituirea dreptului de
proprietate asupra terenurilor forestiere pentru diferenŃa dintre suprafaŃa de un hectar
de proprietar deposedat şi cea avută în proprietate , dar nu mai mult de 10 ha. de
proprietar deposedat , persoanelor fizice sau , după caz, moştenitorilor care au
formulat cereri conform art. 45 din legea nr. 18/1991 , republicată , cu modificările
ulterioare , se face de regulă pe vechile amplasamente .
Prin teren forestier , în accepŃiunea legii , se înŃelege acel teren care este
acoperit cu vegetaŃie forestieră , păduri , zăvoaie , tufărişuri , păşuni , fâneŃe
împădurite .
Pentru a le fi incidente dispoziŃiile legale referitoare la reconstituirea
dreptului de proprietate , acestea trebuie să fi intrat în proprietatea statului prin efectul
unor acte normative speciale , de expropriere sau de naŃionalizare şi să se afle în
exploatarea R.A. Romsilva . Exploatarea şi administrarea acestor terenuri se va face
tot în regim silvic , conform legii .
Cum fiecare regulă are excepŃiile ei , art. 24 alin. 2 din legea nr. 1/2000
prevede că se exceptează de la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile
amplasamente , pentru persoanele fizice sau juridice , următoarele terenuri forestiere :
terenurile atribuite foştilor proprietari , cu respectarea prevederilor legii nr. 18/1991 ,
nemodificată , pentru care s-au eliberat titluri de proprietate sau procese verbale de
punere în posesie , terenurile pe care se află sau sunt în curs de realizare construcŃii
sau amenajări silvice , drumuri forestiere , terenurile pe care sunt instalate culturi
forestiere experimentale, de lungă durată, rezervaŃiile ştiinŃifice, pădurile - monumente
ale naturii şi alte arii strict protejate .

4. Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor aflate

în administrarea fostelor unităŃi agricole de stat – art. 37 din legea nr. 18/1991 şi
art. 8,10,11 din legea nr. 1/2000 :

Reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestor categorii de terenuri

a urmat un drum încâlcit în legislaŃia în materie , drum care , în cele din urmă , a
determinat restituirea în natură a acestor terenuri celor îndreptăŃiŃi .
Potrivit legii nr. 18/1991 proprietarii acestor terenuri preluate de stat au
avut posibilitatea să devină acŃionari la cerere , la societăŃile comerciale cu profil
agricol înfiinŃate în baza legii nr. 15/1990 , care au în administrare aceste terenuri .
Numărul de acŃiuni primite de solicitanŃi era proporŃional cu suprafaŃa de
teren în echivalent arabil , trecută în patrimoniul statului .
Următoarea reglementare în domeniu – legea nr. 16/1994 a arendării , a
prevăzut o procedură tranzitorie , dispunând că acŃionarii prevăzuŃi de art. 36 din legea
nr. 18/1991 , nemodificată , pot opta în termen de un an de la data intrării în vigoare a
legii pentru a dobândi calitatea de locator în condiŃiile impuse de lege .
 Legea a instituit calitatea de locator acelor acŃionari la societăŃile
comerciale agricole în perimetrul cărora s-a aflat terenul la intrarea în vigoare a legii
nr. 18/1991, deşi acei acŃionari nu erau proprietari ai terenurilor . Calitatea de locatori
echivala cu calitatea de arendatori care închiriază terenul societăŃilor agricole ce îl
deŃin . Această calitate dura , în condiŃiile prevăzute de lege , o perioadă egală cu
durata arendării , dată după care calitatea de locator de până atunci se transforma în
cea de proprietar arendator al terenului .
Legea nr. 1/2000 a prevăzut că titularilor care au avut calitatea de
arendator li se restituie în natură suprafeŃele de teren agricol înscrise în contractele
respective .
Astfel , potrivit articolul 8 din legea nr. 1/2000 , persoanelor fizice cărora
li s-a stabilit calitatea de acŃionar la societăŃile comerciale pe acŃiuni agricole sau
piscicole, indiferent dacă au încheiat sau nu contracte de locaŃiune , li se restituie în
natură suprafeŃele agricole , pe baza documentelor care atestă fosta proprietate , în
perimetrul acestor societăŃi . Atribuirea efectivă a terenurilor se va face în condiŃiile în
care să nu afecteze exploataŃiile agricole , în unitatea lor .

5. Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole

fără construcŃii , instalaŃii , amenajări de interes public , intrate în
proprietatea statului şi aflate în administrarea primăriilor – art. 41 din legea
nr. 18/ 1991 :
Legea 18/1991 prevede că terenurile agricole fără construcŃii , instalaŃii ,
amenajări de interes public intrate în proprietatea statului şi aflate în administrarea
primăriilor se vor restitui foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora . SuprafaŃa
maximă ce poate fi restituită este de 50 ha. de proprietar deposedat .
Precizăm că este vorba atât de terenurile intravilane , cât şi extravilane .

6. Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole

provenite din fostele izlazuri comunale , transmise unităŃilor de stat li care în
prezent sunt folosite ca păşuni, fâneŃe şi arabil – art. 44 din legea nr. 18/1991 :
Aceste terenuri se restituie în proprietatea comunelor , oraşelor şi
municipiilor , administrate de primării , cu scopul de a fi folosite ca păşuni
comunale , şi pentru producerea de seminŃe , furaje sau culturi furajere . Prin
această măsură se reîntregeşte domeniul privat al unităŃilor administrativ teritoriale.

7. Reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea Academiei

Române, universităŃilor şi instituŃiilor de învăŃământ superior cu profil agricol
– art. 9 alin. 3 din legea nr. 1/2000 :
Beneficiază de aceste prevederi exclusiv Academia Română şi instituŃiile
strict determinate de lege , care pentru a beneficia de acest drept trebuie să îşi
dovedească calitatea de foşti proprietari ai terenurilor solicitate , cu acte juridice.

II . ModalităŃile şi persoanele îndreptăŃite la constituirea dreptului

de proprietate privată asupra terenurilor :
 1. Constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor
agricole foste proprietate a C.A.P. :
Constituirea dreptului de proprietate apare ca un mod de naştere , în
patrimoniul anumitor persoane , a dreptului real de proprietate .
Obiect al acestei constituiri sunt doar anumite categorii de terenuri anume
prevăzute de lege .
Au beneficiat de prevederile legii nr. 18/1991 referitoare la constituirea
dreptului de proprietate , următoarele categorii de persoane :
- membrii cooperatori activi care nu au intrat cu pământ în cooperativă sau au
adus teren în suprafaŃă mai mică de 5.000 mp. de teren – art. 19 alin. 1 ,
- persoanele fizice care nu au avut calitatea de cooperatori dar care au lucrat în
orice mod în cooperativă , ca angajaŃi , în ambele cazuri în ultimii 3 ani , au
dreptul să li se constituie un drept de proprietate dacă îndeplinesc condiŃiile
speciale impuse de lege – art. 19 alin. 1 ,
- persoanele care au fost deportate şi nu au posedat terenuri ,.
- persoanele care şi-au pierdut total sau parŃial capacitatea de muncă ,
moştenitorii celor care au decedat în urma participării la revoluŃia din decembrie
1989 ,
- în localităŃile cu excedent de suprafaŃă agricolă şi cu deficit de forŃe de muncă în
agricultură se poate constitui , familiilor care solicită aceasta în scris şi se obligă
să lucreze suprafaŃa primită , un drept de proprietate – art. 21 alin. 1 şi 2 .
Persoanelor arătate mai sus li se pot atribui în proprietate loturi din
terenurile agricole rămase la dispoziŃia comisiei locale din terenurile aduse în
cooperativă de către cei care au decedat fără moştenitori sau care nu au fost cerute spre
restituire .
Atribuire în proprietate în aceste situaŃii se va determina Ńinând seama de
suprafaŃa terenurilor libere şi numărul solicitanŃilor .

2. Constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor

intravilane atribuite , potrivit legii , în folosinŃă veşnică sau în folosinŃă pe durata
existenŃei construcŃiei , în vederea construirii de locuinŃe proprietate personală
sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuinŃe – art. 36 alin. 2 din
legea nr. 18/1991 :
Art. 36 din legea nr. 18/1991 reglementează câteva cazuri în care
terenurile din intravilanul localităŃilor , trecute în proprietatea unităŃilor administrativ
teritoriale în regim de drept privat , pot fi atribuite în proprietate persoanelor fizice în
mod expres abilitate de lege să solicite o astfel de atribuire .
Sunt îndreptăŃiŃi să formuleze cerere de atribuire în proprietate a
terenurilor intravilane acele persoane fizice care au primit în folosinŃă veşnică sau în
folosinŃă pe durata existenŃei construcŃiei , astfel de terenuri .
Este situaŃia terenurilor intravilane proprietate de stat atribuite
persoanelor fizice pentru construcŃia de locuinŃe în condiŃiile art. 4 din legea nr.
4/1973 privind construcŃia de locuinŃe , în prezent abrogată prin legea nr. 50/1991
privind construcŃiile .
Astfel de terenuri trec la cererea proprietarilor actuali ai locuinŃelor , în
proprietatea acestora integral sau , după caz , proporŃional cu cota deŃinută din
construcŃie .

3. Constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor

intravilane atribuite în folosinŃă pe durata existenŃei construcŃiilor dobânditori-
lor acestora , ca efect al preluării terenurilor aferente construcŃiilor , în condiŃiile
dispoziŃiilor art. 30 din legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului
şi localităŃilor urbane şi rurale – art. 36 alin. 3 din legea nr. 18/1991 :
Art. 30 din legea nr. 58/1974 , în prezent abrogată , a prevăzut că , în caz
de înstrăinare a construcŃiilor , terenul aferent acestora trecea în proprietatea statului
cu plata unei despăgubiri către fostul proprietar. A fost consecinŃa scoaterii din
circuitul civil a unor astfel de terenuri care puteau fi dobândite doar prin moştenire
legală , nu însă şi a construcŃiilor , care puteau fi înstrăinate .
Art. 30 prevedea că dobânditorul construcŃiei va primi din partea statului
un drept de folosinŃă asupra terenului pe durata existenŃei construcŃiei .
Dobânditorul , la cerere , dobândeşte un drept de proprietate asupra
întregii suprafeŃe de teren aferentă construcŃiei cumpărate , aşa cum este înregistrată în
registrul de publicitate imobiliară .

4. Constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor

agricole, proprietatea unităŃilor administrativ teritoriale , în zona montană
defavorizată de factori naturali , cum sunt : clima , altitudinea , panta , izolarea –
art. 43 din legea nr. 18/1991 :
Acest text de lege prevede că terenurile agricole din zona montană
defavorizată de factori naturali , cum ar fi clima , altitudinea , izolarea, pot fi atribuite
în proprietate numai la cererea unor familii tinere de Ńărani ce provin din zone agricole
montane , care au priceperea necesară efectuării lucrărilor agricole şi se obligă în scris
să-şi creeze gospodării şi să exploateze terenul în scopul pentru care a fost primit .

III . Reglementări speciale a altor categorii de terenuri :

Legea fondului funciar nr. 18/1991 cuprinde unele dispoziŃii speciale cu

privire la următoarele categorii de terenuri :

1. terenurile atribuite de către fosta cooperativă agricolă de producŃie , ca

loturi în folosinŃă unor membrii cooperatori în grădinile din intravilan ale foştilor
proprietari , revin de drept în proprietatea deŃinătorilor iniŃiali sau moştenitorilor
acestora – art. 25 alin1 .
 Persoanele care au primit terenuri cu destinaŃie de lot în folosinŃă şi au
efectuat pe acestea investiŃii , au dreptul la o despăgubire egală cu contravaloarea
acestora , dacă nu pot fi ridicate .
2. terenurile din intravilan care au fost atribuite de fostele cooperative
agricole de producŃie , potrivit legii , cooperatorilor sau altor persoane îndreptăŃite ,
pentru construcŃia de locuinŃe şi anexele gospodăreşti pe care le-au edificat , rămân şi
se înscriu în proprietatea actualilor deŃinători , chiar dacă atribuirea s-a făcut din
terenurile preluate , indiferent în ce mod , de la foştii proprietari .
3. terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti , precum şi
curtea şi grădina din jurul acestora sunt şi rămân în proprietatea privată a
cooperatorilor sau , după caz , a moştenitorilor acestora , indiferent de ocupaŃia sau
domiciliul lor – art. 23 .
SuprafaŃa acestor terenuri este aceea evidenŃiată în actele de proprietate ,
cartea funciară , registrul agricol , sau alte documente .
Cu privire la întinderea suprafeŃelor de teren , art. 23 din legea nr.
18/1991 face trimitere la Decretul lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru
stimularea Ńărănimii , care a stabilit suprafaŃa maximă a terenului aferent casei şi
grădinii la 6.000 mp. .
4.terenurile situate în intravilanul localităŃii , care au aparŃinut
cooperatorilor sau altor persoane care au decedat , în ambele cazuri fără moştenitori ,
trec în domeniul privat al comunei sau oraşului şi în administrarea consiliilor locale .

Terenurile proprietatea statului aflate în folosinŃa cooperativei , rămân la

dispoziŃia comisiei locale , urmând a fi atribuite persoanelor îndreptăŃite – art. 18 alin.
2 din legea nr. 18/1991 .
Terenurile neatribuite , rămase la dispoziŃia comisiei , trec în domeniul
privat al unităŃilor administrativ-teritoriale , urmând a fi puse la dispoziŃia celor care
doresc să întemeieze sau să dezvolte exploataŃii agricole , prin închiriere ,
concesionare , vânzare .
Terenurile proprietate de stat administrate de institutele şi staŃiunile de
cercetări ştiinŃifice , destinate cercetării şi producerii seminŃelor şi materialului săditor
din categorii biologice superioare şi animalelor de rasă , aparŃin domeniului public al
statului şi rămân în administrarea acestora – art. 35 alin. 2 din lege nr. 18/1991 . .
NOTE DE CURS

DREPT FUNCIAR

CURSUL NR. 3

Procedura constituirii şi reconstituirii dreptului de proprietate privată asupra

terenurilor :

Reconstituirea dreptului de proprietate , potrivit legii nr. 1/2000 , este guvernată

de două principii , respectiv principiul restituirii în natură a terenurilor în limita a
maxim 50 ha. şi principiul reconstituirii dreptului de proprietate pe vechile
amplasamente . Numai acolo unde aplicarea celor două principii nu este posibilă ,
legea prevede posibilitatea , potrivit art. 3 alin. 3 , acordării de despăgubiri , pentru
diferenŃa de teren neretrocedată . Potrivit art. 40 din legea nr. 1/2000 , Guvernul va
stabili prin hotărâre modul de evaluare al terenurilor , sursele de financiare şi
modalităŃile de plată către foştii proprietari , începând cu plata despăgubirilor , potrivit
art. 3 alin. 4 din lege , pentru suprafeŃele cele mai mici ce nu pot fi retrocedate .
În vederea stabilirii dreptului de proprietate privată , atribuirea efectivă a
terenurilor şi eliberarea titlurilor de proprietate s-a constituit , în fiecare comună şi
oraş , câte o comisie locală condusă de primarul localităŃii respective ( H.G. nr.
1172/2001 ) . Comisiile locale au funcŃionat sub îndrumarea unei comisii judeŃene
condusă de către prefect .
Comisiile locale sunt constituite din : primar – în calitate de preşedinte al
comisiei, viceprimarul, secretarul consiliului local – în calitate de secretar al comisiei,
un inginer agricol , reprezentanŃi ai inspectoratului silvic şi ai districtelor silvice , 1-3
reprezentanŃi ai proprietarilor – locuitori ai localităŃii .
Comisiile judeŃene sunt constituite din : prefectul judeŃului – în calitate de
preşedinte al comisiei , subprefectul judeŃului , secretarul general al Prefecturii – în
calitate de secretar al comisiei , directorul direcŃiei de contencios administrativ şi
controlul legalităŃii , directorul general al direcŃiei generale pentru agricultură şi
industrie alimentară , directorul general al oficiului judeŃean de cadastru geodezie şi
cartografie , .
Comisiile locale au următoarele atribuŃii principale :
- preluarea şi înregistrarea cererilor pentru atribuirea terenurilor în proprietate sau
folosinŃă ,
- stabilirea mărimii şi amplasamentului suprafeŃei de teren ce urmează a fi
atribuită în proprietate ,
- pregătirea documentaŃiei tehnice necesară pentru eliberarea titlurilor de
proprietate ,
- primirea contestaŃiilor şi transmiterea lor Comisiei judeŃene împreună cu
documentaŃia întocmită ,
- punerea în posesie a persoanelor îndreptăŃite , după validarea de către comisia
judeŃeană a propunerilor comisiilor locale .
 Comisiile judeŃene au următoarele atribuŃii principale :
- organizarea , coordonarea şi instruirea comisiilor locale ,
- verificarea legalităŃii propunerilor comisiilor locale ,
- soluŃionarea contestaŃiilor persoanelor nemulŃumite ,
- validarea sau invalidarea măsurilor stabilite de comisiile locale ,
- emiterea titlurilor de proprietate asupra terenurilor .
Comisiile locale şi judeŃene îşi desfăşoară activitatea în plen , în prezenŃa
majorităŃii membrilor lor .Hotărârile comisiilor locale şi ale celei judeŃene se adoptă
cu majoritate membrilor prezenŃi şi se consemnează într-un proces verbal semnat de
toŃi participanŃii .
Legea fondului funciar prevede că reconstituirea sau constituirea dreptului de
proprietate asupra terenului se face la cerere prin eliberarea unui titlu de proprietate ,
în limita suprafeŃei la care este îndreptăŃită fiecare persoană , şi respectiv , familie .
Familia , în sensul acestei legi , se compune din soŃi şi copiii necăsătoriŃi , dacă
gospodăresc împreună cu părinŃii lor .
Procedura reconstituirii şi constituirii dreptului de proprietate privată asupra
terenurilor începe cu depunerea de către persoanele interesate a unei cereri la primăria
localităŃii unde este situat terenul solicitat .
Cererea de stabilire a dreptului de proprietate trebuia înregistrată la consiliul
local , în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a legii , termen ce a fost
prelungit ulterior de mai multe ori ( legea nr. 29/1991 , legea nr. 169/1997 , O.U.G. nr.
1/1998,legea 247/2005 ) . Prin art. 33 din legea nr. 1/2000 s-a prevăzut că persoanele
fizice şi juridice care nu au depus , în termenul prevăzut de lega nr. 169/1997 , cereri
pentru reconstituirea dreptului de proprietate sau , după caz , actele doveditoare , pot
formula astfel de cereri în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a acestei
legi .
Cererea trebuia formulată de către fiecare persoană îndreptăŃită , iar când sunt
mai mulŃi moştenitori , cererea se putea face şi în comun , cu condiŃia ca fiecare dintre
aceştia să o semneze . Cererea trebuia să cuprindă următoarele date :
- numele şi prenumele solicitantului şi ale părinŃilor ,
- calitatea în care formulează cererea ,
- gradul de rudenie cu foştii proprietari ai terenului , în cazul moştenitorilor
legali,
- suprafaŃa de teren la care se socoteşte îndreptăŃit solicitantul ,
- alte date necesare pentru stabilirea dreptului de proprietate .
La cerere se anexa următoarele documente :
- declaraŃia pe proprie răspundere privind suprafaŃa de teren pe care solicitantul o
are în proprietate şi suprafaŃa de teren la care este îndreptăŃit ,
- acte de proprietate ( contracte , extrase C.F. ) ,
- certificat de moştenitor ( dacă este cazul ) ,
- hotărâre judecătorească ( dacă există ) ,
- certificat de naştere ,
- certificat de deces al autorului , în cazul moştenitorilor ,
- orice alte acte din care să rezulte dreptul de proprietate asupra terenului solicitat.
 Potrivit art. 10 al legii nr. 18/1991 , dovada dreptului de proprietate se poate
face cu :
- evidenŃele cooperativei agricole de producŃie ,
- cererile de înscriere în cooperativa agricolă de producŃie ,
- registrele agricole de la data intrării în cooperativă ,
- actele de proprietate , inclusiv extrase de carte funciară ,
- orice alte probe , inclusiv declaraŃii de martori .
Cererea putea fi depusă personal , iar solicitantul prezenta actele doveditoare în
original şi câte o copie simplă semnată pentru conformitate , la comisie rămânând
numai copiile acestor acte .Cererea putea fi transmisă şi prin poştă .
În toate cazurile cererea putea fi rezolvată fără prezenŃa solicitanŃilor , prezenŃa
lor fiind obligatorie , doar la primirea titlului , care trebuia semnat , precum şi la
punerea în posesie .
Stabilirea dreptului de proprietate pentru foştii proprietari aflaŃi în viaŃă se face
pe numele acestora , iar în cazul când aceştia sunt decedaŃi , pe numele moştenitorilor
lor.
Când sunt mai mulŃi moştenitori solicitanŃi , stabilirea dreptului de proprietate
se face pe numele tuturor moştenitorilor .Când există şi moştenitori testamentari care
au solicitat reconstituirea proprietăŃii asupra terenurilor , ei vor fi trecuŃi de asemenea
în titlul de proprietate împreună cu ceilalŃi moştenitori legali care au vocaŃie
succesorală , urmând ca raporturile dintre ei să fie soluŃionate conform dreptului
comun .
Comisiile locale , primind cererile persoanelor îndreptăŃite împreună cu actele
doveditoare , analizează aceste documente şi întocmesc listele cu propunerile privind
suprafaŃa de teren ce I se cuvine fiecărui solicitant. Listele cu propunerile acestor
comisii se afişează la sediul consiliului local pentru luarea la cunoştinŃă de către cei
interesaŃi . Persoanele nemulŃumite de propunerile stabilite de comisia locală puteau
face contestaŃie în termen de 5 zile de la afişarea propunerilor . ContestaŃia trebuia
înaintată spre rezolvare comisiei judeŃene , în termen de 30 de zile de la depunere .
Comisiile locale , imediat după expirarea termenelor arătate mai sus , aveau
obligaŃia să înainteze comisiei judeŃene întreaga documentaŃie ( dosarele cu cererile şi
actele doveditoare anexate , lista cu propunerile întocmite şi procesele verbale prin
care au fost aprobate ) .
Comisia judeŃeană trebuia să analizeze propunerile comisiilor locale şi să
soluŃioneze contestaŃiile depuse , să valideze sau să invalideze propunerile primite şi ,
apoi, să le transmită, împreună cu hotărârile adoptate, comisiilor locale, prin delegat,
în termen de 3 zile de la adoptare .
Comisiile locale aveau obligaŃia să afişeze imediat la sediul consiliului local
listele cu propuneri, după validarea sau invalidarea lor de către comisia judeŃeană, şi să
comunice persoanelor interesate , sub semnătură, hotărârea comisiei judeŃene privind
soluŃionarea contestaŃiilor sau invalidarea propunerilor comisiilor locale .
Împotriva hotărârii comisiei judeŃene , persoanele nemulŃumite puteau face
plângere la judecătoria în raza căreia era situat terenul, în termen de 30 de zile de la
data la care au luat la cunoştinŃă de această hotărâre . Plângerea suspendă executarea .
 SentinŃa civilă pronunŃată de judecătorie este supusă căilor de atac prevăzute în
Codul de procedură civilă . Pe baza hotărârii judecătoreşti definitive , comisia
judeŃeană care a emis titlul îl va modifica , înlocui sau desfiinŃa , după caz .

Eliberarea titlurilor de proprietate şi punerea în posesie a persoanelor

îndreptăŃite :

Titlul de proprietate se emite de către Comisia judeŃeană de aplicare a Legii

fondului funciar , pe baza documentelor înaintate de către comisiile locale , după
validarea propunerilor înaintate de către comisii .
DocumentaŃiile se trimit în două exemplare , din care unul se reŃine şi se
depozitează la arhiva oficiului de cadastru şi organizarea teritoriului din cadrul
judeŃului .
Titlurile de proprietate sunt formulare cu regim special .
Titlul de proprietate , pentru cetăŃenii în viaŃă , se emite persoanelor îndreptăŃite
( soŃ , soŃie ) , iar pentru moştenitori se emite un singur titlu de proprietate pentru
terenurile ce au aparŃinut autorului lor , în care se nominalizează toŃi solicitanŃii
îndreptăŃiŃi , urmând ca pentru ieşirea din indiviziune , aceştia să procedeze potrivit
dreptului comun.
Titlul se semnează de către prefect , directorul general al DirecŃiei generale
pentru Agricultură şi AlimentaŃie şi de către directorul oficiului de cadastru şi
Organizare a Teritoriului . Titlurile se transmit comisiilor locale care le vor înscrie în
registrul agricol , iar apoi le vor înmâna , sub semnătură , persoanelor îndreptăŃite . În
acest scop , comisiile locale vor întocmi un registru care va cuprinde numele şi
prenumele titularului , numărul titlului de proprietate şi semnătura titularului .
În cazul peroanelor care au formulat plângeri la judecătorie , titlurile de
proprietate se vor completa după pronunŃarea hotărârii judecătoreşti.
În baza titlului de proprietate , comisia locală va proceda la delimitarea zonelor
teritoriale în care urmează să fie puşi în posesie titularii. Această delimitare , precum
şi parcelarea pe proprietari se face pe baza planului de situaŃie al fiecărei localităŃi şi al
măsurătorilor topografice .
Potrivit art. 14 alin. 2 din legea nr. 18/1991 , republicată , atribuirea efectivă a
terenurilor se face , în zona colinară , pe vechile amplasamente , iar în zonele de
câmpie , pe sole stabilite de comisie şi nu neapărat pe vechile amplasamente ale
proprietăŃii . Ulterior , prin art. 2 alin. 1 din legea nr. 1/2000 , regula punerii în posesie
pe vechile amplasamente a fost generalizată , cu condiŃia ca acestea să fie libere , adică
să nu fie ocupate de construcŃii sau să nu fi făcut obiectul punerii în posesie în
favoarea altor persoane cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate . În acest sens .
legea nr. 1/2000 prevede că drepturile dobândite cu respectarea prevederilor legii
fondului funciar , pentru care au fost eliberate adeverinŃe de proprietate , procese
verbale de punere în posesie sau titlul de proprietate , rămân valabile fără nici o altă
confirmare .
Punerea în posesie a proprietarilor se va face în prezenŃa fiecărui proprietar care
va semna tabelul de luare în primire a terenului . În acest scop , comisiile locale
trebuie să încunoştinŃeze în scris , cu confirmare de primire , persoanele care au
domiciliul în alte localităŃi şi cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate , asupra datei
la care va avea loc punerea în posesie .
Pentru persoanele care au domiciliul în localitate , comisiile locale afişează la
sediul lor data punerii în posesie , utilizând totodată orice alte mijloace de comunicare.
Marcarea parcelelor se face prin Ńăruşi sau borne care se asigură de către fiecare
proprietar .
În situaŃia în care mai rămân terenuri neatribuite , comisia locală le va delimita
pe planul cadastral şi în teren şi le va preda consiliului local în administrare , urmând a
fi folosite în conformitate cu prevederile legii.
După punerea în posesie a tuturor proprietarilor , O.C.O.T. va redacta un plan
de situaŃie cu noua parcelare a teritoriului şi cu numerotarea topografică
corespunzătoare , în două exemplare , din care un exemplar rămâne la acesta , iar unul
se predă consiliului local .
Precizăm că , datorită faptului că eliberarea titlurilor de proprietate s-a dovedit a
fi , în practică , o activitate voluminoasă şi anevoioasă , comisiile locale şi judeŃene au
recurs într-o primă fază , până la completarea şi înmânarea acestor titluri , la emiterea
unor adeverinŃe de proprietate pe baza cărora s-a făcut şi punerea în posesie . Aceste
adeverinŃe au un caracter provizoriu şi ele îşi încetează valabilitatea o dată cu emiterea
şi înmânarea titlurilor de proprietate .
Trebuie reŃinut că titlurile de proprietate se eliberează numai în cazurile în care
dreptul de proprietate asupra terenului a fost stabilit prin hotărârea comisiei judeŃene şi
nu prin ordin al prefectului , acesta din urmă constituind el însuşi actul de proprietate.

Reglementări speciale a unor categorii de terenuri :

1. În zonele necooperativizate , reconstituirea dreptului de proprietate se va face

din terenurile aflate în proprietatea statului şi în administrarea primăriilor , la
propunerea acestora , prin ordinul prefectului .
2. Cererile referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor
aflate în proprietatea statului în baza decretului nr. 712/1966 sau a altor acte normative
speciale pot fi formulate oricând . Acestea nu sunt supuse unui anumit termen socotit
de decădere , ca în cazul constituirii şi reconstituirii dreptului de proprietate asupra
terenurilor agricole proprietate cooperatistă sau din proprietatea statului . Atribuirea în
proprietate se face prin ordin al prefectului la propunerea primăriilor , pe baza
verificării situaŃiei juridice a terenurilor . Cei nemulŃumiŃi se pot adresa cu o plângere
judecătoriei , în baza art. 54 şi 53 din legea nr. 18/1991.
3. Potrivit dispoziŃiilor art. 25 din legea nr. 1/2000 , reconstituirea dreptului de
proprietate şi punerea în posesie a titularilor , în cazul terenurilor forestiere , precum
şi eliberarea titlurilor de proprietate se fac de comisiile locale şi , respectiv , comisiile
judeŃene , în condiŃiile şi cu procedura stabilite în legea fondului funciar , republicată ,
conform legii nr. 1/2000 şi a Regulamentului aprobat prin H.G. nr. 1172/2001 .
4. În cazul cererilor formulate de consiliile locale , actele de reconstituire a
dreptului de proprietate şi eliberarea titlului de proprietate se vor face pe numele
comunie , oraşului sau al municipiului , ca persoane juridice ,iar titlul se va înmâna
primarului .
5. Potrivit articolul 8 din legea nr. 1/2000 , persoanelor fizice cărora li s-a
stabilit calitatea de acŃionar la societăŃile comerciale pe acŃiuni agricole sau piscicole,
indiferent dacă au încheiat sau nu contracte de locaŃiune , li se restituie în natură
suprafeŃele agricole , pe baza documentelor care atestă fosta proprietate , în perimetrul
acestor societăŃi . Legea obligă comisia judeŃeană de aplicare a legii fondului funciar
să emită titlu de proprietate şi să pună în posesie pe titular .
6. În ceea ce priveşte constituirea dreptului de proprietate privată asupra
terenurilor agricole foste proprietate a C.A.P. , rămase la dispoziŃia comisiei locale din
terenurile aduse în cooperativă de către cei care au decedat fără moştenitori sau care
nu au fost cerute spre restituire , , atribuirea în proprietate celor interesaŃi se face prin
ordin al prefectului , la propunerea comisiei locale de aplicare a legii nr. 18/1991 .
7. Cu privire la terenurile proprietate de stat atribuite în folosinŃă veşnică sau în
folosinŃă pe durata existenŃei construcŃiei în vederea construirii de locuinŃe proprietate
personală , atribuirea în proprietate a acestora se face prin ordinul prefectului , la
propunerea consiliilor locale , pe baza verificărilor situaŃiei juridice şi faptice a
terenurilor .

Inalienabilitatea temporară a terenurilor agricole :

Articolul 1310 Cod civil consacră principiul liberei circulaŃii a bunurilor

susceptibile de a forma obiectul dreptului de proprietate . Tot articolul 1310 stabileşte
şi excepŃia de la această regulă , în sensul că prin lege se poate stabili prohibirea
înstrăinării anumitor bunuri , care sunt scoase din circuitul civil .
Aceste prohibiŃii pot fi absolute , când anumite bunuri , care prin natura lor sau
printr-o declaraŃie a legii sunt de uz public şi deci inalienabile , sau relative , care se
referă la bunuri , care deşi nu sunt declarate inalienabile , pot fi vândute doar numai de
anumite persoane sau numai în anumite condiŃii .
Prin legea nr. 18/1991 au fost declarate inalienabile temporar anumite bunuri
imobile , cum este situaŃia terenurilor agricole asupra cărora s-a constituit dreptul de
proprietate , potrivit art. 19 alin. 1 , art. 21 şi art. 43 din lege .
Art. 19 alin. 1 stabileşte condiŃiile pe care trebuie să le îndeplinească cei care
solicită să li se constituie un drept de proprietate asupra terenurilor care s-au aflat în
patrimoniul C.A.P.-urilor , respectiv să fi lucrat efectiv cel puŃin trei ani în fostele
C.A.P.-uri sau să nu fi adus teren în cooperativă , sau să fi adus mai puŃin de 5.000
mp. , indiferent dacă au fost cooperatori sau angajaŃi , să-şi stabilească domiciliul în
localitatea respectivă şi să nu aibă teren în proprietate , în acea localitate .
Articolul 20 din lege dispune că în localităŃile cu excedent de suprafaŃă de teren
agricol şi cu deficit de forŃe de muncă în agricultură se poate atribui , fără alte
condiŃii, celor care solicită în scris terenuri agricole până la 10 ha. în echivalent arabil
de familie , iar dacă solicită aceasta alte familii din alte localităŃi , se impune obligaŃia
de a-şi stabili domiciliul în localitatea unde cer teren agricol şi de a renunŃa la
proprietatea avută în extravilan , în localitatea de unde pleacă .
 Prin prevederile art. 43 din legea nr. 18/1991 în ce priveşte constituirea
dreptului de proprietate , se dispune că în zonele montane cu climă defavorizată , se
pot atribui , la cerere , terenuri agricole celor care solicită în scris aceasta , cu condiŃia
ca să se oblige să le lucreze şi să creeze gospodării. În acest caz atribuirea făcându-se
prin ordin al prefectului în limita a 10 ha. în echivalent arabil de familie , la
propunerea primăriilor locale .
În toate aceste cazuri de constituire a unui drept de proprietate asupra unui teren
agricol , potrivit art. 32 din legea nr. 18/1991 , beneficiarilor dreptului de proprietate le
este interzisă înstrăinarea terenurilor prin acte între vii , timp de 10 ani socotiŃi de la
începutul anului următor celui în care s-a făcut înscrierea .
Nerespectarea acestei dispoziŃii legale imperative este sancŃionată de lege cu
nulitatea absolută a actului de înstrăinare , nulitate ce poate fi invocată de către
primărie , prefectură , de către procuror sau de orice persoană interesată .
Articolul 49 din legea nr. 1871991 prevede că persoanele cărora li s-a constituit
dreptul de proprietate în condiŃiile art. 19 alin. 1 , 21 şi 43 sunt obligate să respecte
întocmai condiŃiile impuse de lege , astfel că , dacă nu le respectă , ei pierd dreptul de
proprietate asupra terenurilor şi construcŃiilor realizate pe acestea .

SoluŃionarea litigiilor ivite ca urmare a aplicării legii nr. 18/1991 :

CompetenŃa de soluŃionare a plângerilor împotriva actelor emise de comisiile de

aplicare a legii nr. 18/1991 aparŃine judecătoriei în raza căreia se află terenul .
Legiuitorul a dat spre soluŃionare instanŃelor de drept comun atât soluŃionarea
litigiilor referitoare la valabilitatea titlului , cât şi a celor referitoare la nulitatea actelor
emise în cadrul procesului de constituire , reconstituire a dreptului de proprietate
asupra terenurilor , potrivit art. 53-56 din lege . Pot forma obiectul plângerii adresate
direct judecătoriei : hotărârile comisiei judeŃene de aplicare a legii , ordinul prefectului
de atribuire a dreptului de proprietate , orice act administrativ al unui organ
administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului,
modificarea sau anularea propriei hotărâri de către comisie .
InstanŃelor de drept comun le revine competenŃa de a soluŃiona acŃiunile în
constatarea nulităŃii absolute a actelor juridice reglementate de art. III din lege nr.
169/1997 : actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate , în
favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptăŃite , potrivit legii , la astfel de
reconstituiri sau constituiri , actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenuri
agricole aflate în domeniul public , actele de reconstituire sau constituire a dreptului
de proprietate în intravilanul localităŃilor , pe terenuri revendicate de foştii proprietari ,
cu excepŃia celor atribuite conform art. 24 din lege . În situaŃia în care , pe terenurile
care au făcut obiectul unor acte juridice constatate nule s-au edificat construcŃii de
orice fel , sunt aplicabile dispoziŃiile art. 494 C.Civil .
NOTE DE CURS

DREPT FUNCIAR

CURSUL NR. 4

REGIMUL JURIDIC AL TERENURILOR PROPRIETATE PRIVATĂ

Terenurile proprietate privată , indiferent de titularul lor , se află în circuitul civil ,

adică ele pot fi dobândite şi înstrăinate potrivit dispoziŃiilor legii nr. 247/2005.
SubiecŃii dreptului de proprietate privată pot fi persoanele fizice , persoanele
juridice , statul şi unităŃile administrativ teritoriale , când apar în calitate de proprietare
ale unor bunuri aparŃinând domeniului privat . Dreptul de proprietate privată este
alienabil , imprescriptibil şi sesizabil .
Indiferent că sunt situate în intravilanul sau extravilanul localităŃilor şi
indiferent de întinderea suprafeŃei , terenurile pot fi înstrăinate prin acte juridice
încheiate în formă autentică.
Legea instituie unele limitări ale înstrăinării şi , respectiv , dobândirii dreptului
de proprietate asupra terenurilor , astfel :

1.- terenurile atribuite prin constituirea dreptului de proprietate nu pot fi

înstrăinate prin acte juridice între vii , timp de 10 ani , socotiŃi de la începutul anului
următor celui în care s-a făcut înscrierea proprietăŃii asupra lor – art. 32 din legea nr.
18/1991, republicată . Actul de înstrăinare încheiat cu nerespectarea acestui termen
este lovit de nulitate absolută . Constatarea nulităŃii poate fi cerută în justiŃie de către
primar , prefect , procuror , precum şi de orice persoană interesată .

2. - Pe data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 ( Titlul X ) s-a abrogat Legea nr.
54/1998 privind circulaŃia juridică a terenurilor, O.U.G. nr. 226/2000 privind circulaŃia
juridică a terenurilor cu destinaŃie forestieră, precum şi orice alte dispoziŃii contrare.
 Art. 1 din Legea nr. 247/2005 prevede: ”Terenurile proprietate privată,
indiferent de destinaŃie şi titularul lor, sunt şi rămân în circuitul civil. Ele pot fi
înstrăinate şi dobândite liber prin oricare din modurile prevăzute de lege.”
Dacă în vechea reglementare se făcea distincŃie între regimul juridic al
terenurilor cu vegetaŃie agricolă şi cel al terenurilor cu vegetaŃie forestieră, din
cuprinsul dispoziŃiilor mai sus menŃionate, terenurile proprietate privată, atât cele cu
destinaŃie agricolă cât şi cele cu destinaŃie forestieră vor putea fi înstrăinate şi
dobândite prin oricare din modurile prevăzute de lege şi în aceleaşi condiŃii, având
acelaşi regim juridic.
Categoria de terenuri la care se referă Legea nr. 247/2005 este una foarte largă,
cuprinzând: terenuri din intravilan, terenuri din extravilan, terenuri cu sau fără
construcŃii, indiferent de destinaŃia lor sau de întinderea acestora, singura condiŃie
fiind aceea ca ele să fie proprietate privată.
Noua lege privind circulaŃia juridică a terenurilor, menŃine dispoziŃia conform
căreia pot fi înstrăinate şi dobândite terenurile din intravilan şi extravilan, prin acte
juridice între vii, încheiate în formă autentică, însă aduce ca noutate, faptul că, în
categoria terenurilor la care se referă, intră atât terenurile cu construcŃii cât şi cele fără
construcŃii, indiferent de destinaŃia sau întinderea acestora (art. 2 alin. 1din Legea nr.
247/2005).
Dacă în vechea reglementare proprietatea funciară dobândită prin acte între vii,
nu putea depăşi 200 ha de teren agricol în echivalent arabil, de familie, noua lege
privind circulaŃia juridică a terenurilor înlătură aceste limitări ale înstrăinării, arătând
că terenurile proprietate privată pot fi înstrăinate şi dobândite prin acte juridice între
vii „indiferent de destinaŃia sau de întinderea lor”.
Acte juridice între vii prin care se realizează înstrăinarea şi dobândirea acestor
terenuri se încheie în formă autentică, sub sancŃiunea nulităŃii absolute.
Respectarea formei autentice se cere şi în cazul în care, asupra unui astfel de
teren se constituie, prin acte juridice între vii, un drept real, potrivit art. 2 alin. 2 din
Legea nr. 247/2005( titlul X ) .
 Dacă legea nr. 54/1998 în art. 3, instituia o interdicŃie de dobândire a dreptului
de proprietate de către cetăŃenii străini, persoane fizice şi juridice, şi apatrizi,
ConstituŃia revizuită în 2003, în art. 44 alin. 2 teza a 2-a statuează: „CetăŃenii străini şi
apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în
condiŃiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi alte tratate
internaŃionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiŃiile
prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală”.
După aderarea României la Uniunea Europeană cetăŃenii străini şi apatrizii,
domiciliaŃi pe teritoriul statelor membre vor putea dobândi proprietatea asupra
terenurilor, iar modalitatea de dobândire va fi reglementată prin lege organică şi chiar
înainte de aceasta dacă asemenea prevederi apar în tratatele internaŃionale la care
România este parte.
De asemenea după revizuirea ConstituŃiei, cetăŃenii străini şi apatrizii pot
dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor şi prin moştenire legală.
DispoziŃiile constituŃionale au fost preluate şi în art. 3 din Legea nr. 247/2005
astfel că: „CetăŃenii străini şi apatrizii precum şi persoanele juridice străine pot
dobândi dreptul de proprietate, asupra terenurilor din România în condiŃiile prevăzute
de legea specială.” ( legea nr. 312/2005 cu privire la dobândirea dreptului de
proprietate de către cetăŃenii străini, legea nr. 276/2005).
Dacă sub imperiul Legii nr. 54/1998 era interzisă înstrăinarea, sub orice formă,
a terenurilor cu privire la titlul cărora existau litigii la instanŃele judecătoreşti, pe tot
parcursul soluŃionării acestor litigii, noua reglementare statuează în art. 4 că ”existenŃa
unui litigiu cu privire la un teren cu sau fără construcŃii nu împiedică înstrăinarea
acestuia şi nici constituirea altor drepturi reale sau de creanŃă”, instituind însă de la
această regulă două excepŃii: prima constă in existenŃa unui litigiu privind
reconstituirea dreptului de proprietate privată, iar cea de-a doua în existenŃa unui
litigiu privind legalitatea titlului de proprietate.
Dacă titlurile de proprietate ale înstrăinătorilor şi respectiv dobânditorilor erau
lovite de nulitate, ca urmare a încălcării dispoziŃiilor legale în vigoare la data încheierii
lor, înstrăinările realizate sub orice formă, în temeiul Legii nr. 247/2005, nu conduce
la validarea acestor titluri.
În cazul în care s-a încheiat un antecontract cu privire la un teren, cu sau fără
construcŃii, iar ulterior una din părŃi refuză încheierea contractului, partea care şi-a
executat obligaŃia poate sesiza instanŃa competentă care poate pronunŃa o hotărâre care
să Ńină loc de contract, potrivit art.5 alin.2 din titlul X al legii nr. 247/2005.
Un alt element de noutate introdus prin această reglementare îl reprezintă
posibilitatea înstrăinărilor făcute pe baza schiŃelor care au stat la baza titlurilor de
proprietate emise cu ocazia aplicării legilor fondului funciar, în cazul în care se doreşte
comasarea parcelelor şi loturilor de teren, prin constituirea unor corpuri de proprietate
care să cuprindă suprafeŃe continue, indiferent de destinaŃia lor sau atunci când
înstrăinările sunt efectuate de către persoane îndreptăŃite să obŃină rentă viageră
agricolă. De asemenea aceste înstrăinării sunt scutite de taxe de timbru şi de timbru
judiciar.

3.- art. 52 din Codul silvic prevede : „ Statul , prin autoritatea publică centrală care
răspunde de silvicultură , are drept de preemŃiune la toate vânzările de bunăvoie sau
silite , la preŃ şi condiŃii egale , pentru enclavele din fondul forestier proprietate
publică şi terenurile limitrofe acestuia , precum şi pentru terenurile acoperite cu
vegetaŃie forestieră . Proprietarul vânzător este obligat să înştiinŃeze , în scris , unitatea
silvică teritorială în raza căreia se află terenul respectiv , în legătură cu intenŃia de
înstrăinare . Unitatea sesizată îşi va manifesta opŃiunea în termen de 30 de zile , după
care dreptul de preemŃiune încetează . Vânzarea făcută cu încălcarea dispoziŃiilor de
mai sus este nulă de drept” .
Textul legal instituie un drept de preemŃiune la cumpărarea unor terenuri
forestiere în
favoarea Statului , în calitate de persoană juridică de drept civil .
Dreptul de preemŃiune se naşte numai în cazul în care titularul dreptului de
proprietate
 al unui astfel de teren se hotărăşte să-l înstrăineze prin vânzare cumpărare şi
există numai la preŃ şi condiŃii egale .
Domeniul de aplicare a acestui drept de preemŃiune se referă la următoarele
categorii de terenuri : terenurile care constituie enclave ale fondului forestier
proprietate publică a statului ( înconjurate de fondul forestier proprietate publică ) ,
terenurile limitrofe fondului forestier proprietate publică şi terenurile acoperite cu
vegetaŃie forestieră , dacă sunt proprietate privată .
Pentru exercitarea dreptului de preemŃiune , proprietarul vânzător este obligat să
înştiinŃeze , în scris , unitatea silvică teritorială în raza căreia se află terenul respectiv ,
în legătura cu intenŃia de vânzare . Unitatea silvică teritorială este direcŃia silvică
judeŃeană a Regiei NaŃionale a Pădurilor . Această înştiinŃare are valoarea unei oferte
de vânzare şi trebuie să cuprindă elementele esenŃiale ale viitorului contract de vânzare
cumpărare , adică şi un preŃ minim . Numai astfel statul este în măsură să aprecieze
dacă este sau nu cazul să-şi exercite dreptul de preemŃiune la cumpărare .
Dacă Statul acceptă oferta de vânzare în termenul de mai sus , îşi exercită dreptul
de preemŃiune şi deci se încheie un antecontract de vânzare-cumpărare . PărŃile sunt
obligate să perfecteze vânzarea-cumpărarea în formă autentică .
SancŃiunea contractului de vânzare cumpărare încheiat cu încălcarea dreptului de
preemŃiune al Statului este nulitatea absolută , cu regimul său juridic .

4. - persoanele cărora li s-a constituit dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole

, au obligaŃia de a-şi stabili domiciliu şi de a-şi întemeia gospodării în localităŃile în
care este situat terenul . Nerespectarea acestei condiŃii atrage pierderea dreptului de
proprietate asupra terenului şi a construcŃiilor de orice fel realizate pe acesta . Pentru
teren nu se vor acorda despăgubiri , iar pentru construcŃii proprietarul va primi o
despăgubire egală .
5. - Renta viageră agricolă reprezintă suma de bani plătită rentierului agricol care
înstrăinează sau arendează terenurile aflate în proprietatea sa, având siguranŃa unei
surse viagere de venituri garantate de stat ( art. 2 din Legea 247/2005, titlul XI ).
CondiŃiile ce trebuie să fie îndeplinite pentru ca o persoană să beneficieze de
renta viageră :
- rentierul agricol să fie o persoană fizică în vârstă de peste 62 de ani.
- să deŃină în proprietate până la 10 h de teren agricol
- să înstrăineze prin acte între vii sau să arendeze terenurile agricole după intrarea
în vigoare a prezentului titlu.
Renta viageră agricolă este instituită în scopul concentrării suprafeŃelor agricole
în exploataŃii eficiente impuse de necesitatea modernizării agriculturii.
Dovada înstrăinării se face prin actul de înstrăinare, încheiat în formă autentică,
iar dovada arendării se face prin contractul de arendă întocmit cu respectarea Legii
arendării nr. 16/1994 ( art. 11 din Legea 247/2005, titlul XI).
Potrivit art. 3 din Legea 247/2005, titlul XI, cuantumul rentei viagere agricole
reprezintă echivalentul în lei a 100 euro/an pentru fiecare h de teren agricol înstrăinat
şi echivalentul în lei a 50 euro/an pentru fiecare h arendat.
Pentru suprafeŃele mai mici de 1 h suma plătită va fi proporŃională cu suprafaŃa
înstrăinată sau arendată ( art. 5 ).
Renta viageră agricolă se plăteşte într-o singură rată anuală în primul trimestru al
anului următor celui pentru care aceasta este datorată ( art. 6 ).
Rentierul agricol poate rămâne proprietar pe o suprafaŃă de teren agricol de până
la 0,5 h pentru folosinŃă personală.
Potrivit art. 7 din Legea 247/2005, renta viageră agricolă este personală,
netransmisibilă şi încetează la data decesului rentierului agricol.În cazul arendării,
renta viageră agricolă încetează în termen de 30 de zile de la data încetării contractului
de arendă, dacă în acest interval rentierul agricol nu face dovada încheierii unui nou
contract de arendă. După decesul rentierului, moştenitorii vor încasa ultima rată
scadentă la data decesului, în cel mult 3 luni după deces pe baza certificatului de
moştenitor şi a carnetului de rentier agricol.

Răspunderea juridică în dreptul funciar .

Nerespectarea normelor juridice privind folosirea şi protecŃia terenurilor atrage

răspunderea civilă , contravenŃională sau penală , după caz – art. 106 din legea nr.
18/1991 , rep. .
Faptele ce constituie infracŃiuni sunt :
- fapta persoanei fizice care are calitatea de membru al comisiei locale sau
judeŃene de aplicare a legii fondului funciar , de a împiedica în orice mod
reconstituirea dreptului de proprietate sau eliberarea titlului de proprietate către
persoanele îndreptăŃite constituie abuz în serviciu şi se pedepseşte cu închisoare ,
- declararea unor suprafeŃe de terenuri mai mici decât cele obŃinute sau
nedeclararea unor suprafeŃe de teren deŃinute efectiv , în vederea inducerii în eroare a
comisiilor locale , constituie infracŃiunea de fals în declaraŃii şi se pedepseşte potrivit
prevederilor art. 292 din Codul penal ,
- ocuparea în întregime sau în parte a terenurilor de orice fel , înfiinŃarea sau
mutarea semnelor de hotar şi a reperelor de marcare , fără aprobarea primită în
condiŃiile legii , constituie infracŃiune şi se pedepseşte cu închisoare . Dacă fapta se
săvârşeşte prin violenŃă , ameninŃări ori de două sau mai multe persoane împreună ,
pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani .
- degradarea terenurilor agricole şi silvice , a împrejmuirilor acestora , distrugerea
şi degradarea culturilor agricole , a lucrărilor de îmbunătăŃiri funciare , a bornelor şi
semnelor topografice sau geodezice , a monumentelor istorice , ansamblurilor şi
siturilor arheologice , ori împiedicarea luării măsurilor de conservare a unor astfel de
bunuri , precum şi înlăturarea acestor măsuri , constituie infracŃiunea de distrugere şi
se pedepseşte potrivit art. 217-219 din Codul penal .
 Constituie contravenŃie următoarele fapte :
- efectuarea de schimburi de terenuri şi a schimbării categoriei de folosinŃă ,
precum şi folosirea definitivă sau temporară a terenurilor agricole şi silvice în alte
scopuri decât pentru producŃia agricolă şi silvică , cu încălcarea dispoziŃiilor legale .
- neluarea măsurilor de către posesorii de terenuri şi de către persoanele autorizate
pentru păstrarea în bune condiŃii a bornelor geodezice , topografice , reperelor metalice
de nivelment , a piramidelor şi balizelor de semnalizare a punctelor geodezice ,
precum şi degradarea sau distrugerea lor din culpă ,
- amplasarea obiectivelor de orice fel , fără avizele şi aprobările prevăzute de lege
- degradarea terenurilor şi culturilor prin depozitarea de materiale ori deşeuri de
pietriş moloz , nisip , prefabricate , construcŃii metalice, reziduuri şi altele
asemănătoare ,
- nedeclararea la organele judeŃene de cadastru funciar de către posesori , în
termen de 30 de zile de la aprobare , a schimburilor de terenuri şi a schimbării
categoriei de folosinŃă a acestora , precum şi a datelor cu privire la mărimea
suprafeŃelor şi categoria de folosinŃă a acestora ,
- neluarea unor măsuri corespunzătoare de către persoanele fizice sau juridice
pentru evitarea afectării terenurilor limitrofe prin reziduurile provenite din activitatea
de producŃie şi prin scurgerile de orice fel .
Constatarea contravenŃiilor şi aplicarea sancŃiunilor se fac de către specialiştii
împuterniciŃi , în acest scop , de către Ministerul Agriculturii şi AlimentaŃiei , precum
şi de către Ministerul Apelor , Pădurilor şi Mediului , de împuterniciŃii prefectului , ai
organelor agricole şi silvice judeŃene , precum şi de către primari .ContravenŃiilor
prevăzute mai sus li se aplică şi dispoziŃiile legii nr. 180/2002 privind constatarea şi
sancŃionarea contravenŃiilor .

Folosirea terenurilor pentru producŃia agricolă şi silvică .

 Potrivit legii nr. 18/1991 , rep. , toŃi deŃinătorii de terenuri agricole au obligaŃia
să asigure cultivarea acestora şi protecŃia solului – art. 74 . Cei care nu îşi
îndeplinesc aceste obligaŃii vor fi somaŃi , în scris , de către primarul comunei sau
oraşului pentru intrarea în legalitate . Dacă nici după primirea somaŃiei , deŃinătorii
de terenuri nu îşi execută obligaŃiile în termenul stabilit de primar , din motive
imputabile lor , ei vor fi sancŃionaŃi anual cu plata unei amenzi potrivit legii .
Obligarea la plata sumei respective se face prin dispoziŃie motivată a primarului , iar
suma încasată se face venit la bugetul local.
Legea prevede o sancŃiune mai severă pentru deŃinătorii de terenuri atribuite în
folosinŃă care nu dau curs acestei somaŃii , în sensul că ei pierd dreptul de folosinŃă
asupra terenurilor la sfârşitul anului în curs – art. 76 alin. 2 .
Schimbarea categoriei de folosinŃă a terenurilor aparŃinând persoanelor
juridice se poate face numai cu respectarea condiŃiilor prevăzute de lege – art. 77 şi
78 .
Persoanele fizice care au schimbat categoria de folosinŃă a terenurilor agricole
pe care le deŃin în proprietate sunt obligate să comunice , în termen de 30 de zile de la
data la care a avut loc această operaŃiune , modificarea intervenită oficiului de
cadastru agricol şi organizarea teritoriului agricol judeŃean , care are obligaŃia să o
înregistreze .
NOTE DE CURS

DREPT FUNCIAR

CURSUL NR. 5

Exploatarea terenurilor agricole în România .

1. DesfiinŃarea şi lichidarea fostelor cooperative agricole de producŃie .

Pentru reconstituirea proprietăŃii private asupra terenurilor şi crearea condiŃiilor

pentru o nouă organizare a exploatării acestora , prin lege , s-a dispus desfiinŃarea
fostelor cooperative agricole de producŃie şi lichidarea acestora . În scopul lichidării
patrimoniului fostelor cooperative agricole de producŃie , prin decizia Prefecturii a fost
constituită o comisie .
Comisia de lichidare , constituită în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a
legii nr. 18/1991 , avea obligaŃia să procedeze , în termen de 9 luni de la desfiinŃarea
cooperativei , la realizarea activului şi la plata pasivului acestei unităŃi . În acest scop ,
comisia de lichidare şi-a început activitatea prin efectuarea , împreună cu conducerea
unităŃii , a inventarierii întregului patrimoniu şi încheierea unui bilanŃ care să constate
situaŃia reală a activului şi pasivului . Comisia a primit în gestiune patrimoniul
cooperativei şi actele de evidenŃă , asigurând conservarea şi paza bunurilor în condiŃii
corespunzătoare .
După inventarierea patrimoniului şi în baza bilanŃului încheiat , comisia de
lichidare a procedat la realizarea activului şi la plata pasivului unităŃilor agricole
cooperatiste . Pentru realizarea activului , comisia de lichidare a procedat la
valorificarea bunurilor din patrimoniul unităŃii agricole în lichidare . Aceste bunuri au
fost vândute , prin licitaŃie publică , persoanelor fizice şi juridice , urmând ca din
preŃul realizat să se achite datoriile de orice fel ale fostei cooperative . Legea a
exceptat bovinele şi ovinele , precum şi plantaŃiile de vie şi pomi , care au fost
atribuite foştilor cooperatori .
După realizarea activului , plata pasivului , stabilirea şi acordarea drepturilor ce
se cuvin foştilor cooperatori , comisia de lichidare a întocmit o situaŃie privind
evidenŃa muncii efectuate de cooperatorii activi şi veniturile obŃinute de aceştia, pe
care au înaintat-o organelor judeŃene ale Casei de pensii şi asigurări sociale a
Ńărănimii.
După terminarea operaŃiunilor de lichidare , comisiile aveau obligaŃia să
prezinte bilanŃul de lichidare şi raportul explicativ compartimentului de control
financiar al prefectului , pentru descărcare de gestiune .
Legea prevede că bunurile din patrimoniul cooperativelor agricole în lichidare
care nu au fost vândute în termen de 1 an de la data desfiinŃării cooperativei , trec în
domeniul privat al unităŃilor administrativ-teritoriale , unde acestea sunt situate , fără
nici o despăgubire , şi în administrarea primăriilor – art. 29 alin. 7 .
 De asemenea , prin lege , anumite bunuri se exceptează de la trecerea lor în
proprietatea privată a unor persoane fizice sau juridice , ceea ce înseamnă că ele nu au
putut fi valorificate în nici un mod de către comisia de lichidare . Astfel , construcŃiile
afectate unei utilizări sociale sau culturale trec , fără plată , în regim de drept public ,
în proprietatea unităŃilor administrativ-teritoriale şi în administrarea primăriilor – art.
29 alin. 9.
După terminarea operaŃiunilor de lichidare , registrele şi actele unităŃilor
desfiinŃate s-au predat de către comisie , prin proces-verbal , consiliilor locale care
aveau obligaŃia să le păstreze timp de 5 ani.

2. Formele actuale de exploatare a terenurilor şi de asociere în agricultură .

Exploatarea terenurilor agricole se poate face în mod individual de către

deŃinătorii lor , dar şi în diferite forme de asociere .
Formele de asociere în vederea exploatării terenurilor pot fi :
1. asocieri simple care iau naştere pe bază de înŃelegere între două sau mai multe
familii , având ca scop exploatarea terenurilor agricole , creşterea animalelor ,
prelucrarea şi vânzarea produselor . Aceste asocieri se pot constitui prin înŃelegere
verbală sau scrisă , fără alte formalităŃi , cei în cauză stabilindu-şi singuri obiectul de
activitate şi condiŃiile în care înŃeleg să-şi desfăşoare activitatea . În cazul în care
asociaŃii doresc , ei pot încheia contracte de societate în condiŃiile prevăzute de Codul
civil . Aceste forme de asociere nu au personalitate juridică .
2. societăŃi comerciale cu personalitate juridică , constituite în baza legii nr. 31/1990
privind societăŃile comerciale .
3. societăŃi agricole cu personalitate juridică constituite în temeiul legii nr. 36/1991
privind societăŃile agricole şi alte forme de asociere în agricultură .
Arendarea terenurilor se face în condiŃiile prevăzute de legea arendării nr.
16/1994 .

3. SocietăŃile agricole .

Societatea agricolă este o societate de tip privat , cu capital variabil şi un număr

nelimitat şi variabil de asociaŃi , având ca obiect de activitate exploatarea agricolă a
pământului , uneltelor , animalelor şi a altor mijloace aduse în societate , precum şi
realizarea de investiŃii de interes agricol .
Exploatarea agricolă poate consta în : organizarea şi efectuarea de lucrări
agricole şi îmbunătăŃiri funciare , utilizarea de maşini şi instalaŃii , aprovizionarea ,
prelucrarea şi valorificarea produselor agricole şi neagricole , alte asemenea activităŃi .
Societatea agricolă , reglementată prin legea nr. 36/1991 , publ. în M.Of. nr.
97/1991 , nu are caracter comercial şi , prin urmare , în raporturile dintre asociaŃi ,
dintre aceştia şi societăŃile agricole , precum şi în raporturile dintre societăŃile agricole,
nu sunt aplicabile dispoziŃiile Codului comercial .
Uneltele agricole şi alte utilaje , mijloacele materiale şi băneşti , precum şi
animalele pot fi aduse în societate în proprietate sau numai în folosinŃa acesteia .
Terenurile agricole se aduc numai în folosinŃa societăŃii , asociaŃii păstrându-şi
dreptul de proprietate asupra acestora .
La intrarea în societatea agricolă bunurile mobile sau imobile , precum şi
animalele se vor evalua pentru a se determina părŃile sociale subscrise de fiecare
membru asociat .
ObligaŃiile societăŃii agricole sunt garantate cu patrimoniul social , asociaŃii
fiind răspunzători numai cu părŃile lor sociale .
Prin statut se vor determina condiŃiile pentru admiterea asociaŃilor în societate .
numărul minim de asociaŃi , care nu poate fi mai mic de 10 , capitalul social format din
părŃi sociale de valoare egală , a căror mărime nu poate fi mai mică de 10.000 lei
fiecare , numărul de părŃi sociale pe care îl poate avea un asociat , modul de evaluare a
părŃilor sociale , în cazul aportului în natură , inclusiv a folosinŃei pământului .
SocietăŃile agricole se constituie prin act scris autentificat de notar şi prin statut.
Actul de constituire va fi semnat de membrii fondatori , iar semnăturile acestora
şi împuternicirile vor fi legalizate de primar. Actul de constituire împreună cu statutul
vor fi prezentate notarului public de către împuterniciŃii membrilor fondatori ai
societăŃii .
Actul de constituire va cuprinde ;
- denumirea şi forma societăŃii ,
- obiectul activităŃii ,
- numele , prenumele şi domiciliul asociaŃilor,
- valoarea părŃilor subscrise şi vărsate de fiecare asociat ,
- felul răspunderii asociaŃilor ,
- numele şi prenumele administratorilor şi cenzorilor desemnaŃi ,
- numele şi prenumele persoanelor care au semnătură legală,
- numele şi prenumele peroanelor asociate , împuternicite pentru îndeplinirea
formalităŃilor de constituire .
Statutul va cuprinde , în afara celor prevăzute mai sus , următoarele elemente :
- enumerarea activităŃilor ce constituie obiectul societăŃii şi delimitarea sa
teritorială ,
- durata societăŃii ,
- sediul societăŃii ,
- prevederi referitoare la constituirea , majorarea sau diminuarea capitalului
social,
- modul de vărsare a părŃilor sociale subscrise şi de restituire a lor ,
- modul de admitere , retragere sau excludere a asociaŃilor,
- regulile privind desemnarea , componenŃa şi funcŃionarea consiliului de
administraŃie , a comisiei de cenzori , a comitetului de direcŃie , dacă este cazul ,
competenŃele , îndatoririle şi responsabilităŃile acestor organe ,
 - modul de convocare a adunării generale , modul de deliberare , condiŃiile de
validitate a hotărârilor , precum şi atribuŃiile adunării generale ,
- reguli privind Ńinerea evidenŃei contabile ,
- modul de împărŃire a profitului şi pierderilor ,
- dispoziŃii referitoare la dizolvarea şi lichidarea societăŃii agricole ,
- orice alte clauze necesare .
Cererea de înscriere a societăŃii agricole , însoŃită de actul de constituire şi statut
ambele în patru exemplare , se depune la judecătoria în circumscripŃia căreia îşi va
avea sediul societatea . La aceasta se vor anexa şi specimenele de semnătură a
împuterniciŃilor care o reprezintă .
Judecătorul va examina actul de constituire şi statutul şi , dacă acestea
îndeplinesc condiŃiile prevăzute de lege , va dispune , prin încheiere , înscrierea
societăŃii agricole în registrul rezervat anume acestor societăŃi . De la data înscrierii ,
societatea agricolă dobândeşte personalitate juridică . Încheierea judecătoriei se va
afişa , în extras , la sediul acesteia şi a consiliului local pe raza căruia îşi are sediul
societatea , urmând a se publica în Monitorul oficial al României .
Orice modificare a statutului trebuie să fie hotărâtă de adunarea generală .
Hotărârea nu este opozabilă terŃilor decât după îndeplinirea formalităŃilor de înscriere
în registrul societăŃilor agricole .
SocietăŃile agricole îşi pot înfiinŃa , pe baza hotărârii adunării generale , una sau
mai multe sucursale sau filiale în orice localitate , dar numai cu condiŃia ca acestea să
fie înscrise în registrul societăŃilor agricole .
Organele de conducere ale societăŃii agricole sunt : consiliul de administraŃie şi
adunarea generală .
Consiliul de administraŃie este compus dintr-un număr de 3-13 membri aleşi
dintre asociaŃi . Consiliul de administraŃie este ales de adunarea generală pe un anumit
termen . Acesta reprezintă societatea în justiŃie şi faŃă de terŃi .
Adunarea generală este constituită din totalitatea asociaŃilor unei societăŃi
agricole . Adunarea generală are următoarele atribuŃii principale :
- să aprobe şi să modifice bilanŃul , bugetul de venituri şi cheltuieli ,
- să fixeze suma necesară până la care consiliul de administraŃie poate angaja
societatea în cursul anului ,
- să aprobe structura culturilor ce se vor înstrăina , modul de angajare şi execuŃie
a lucrărilor agricole , retehnologizările şi investiŃiile , importurile de bunuri şi
mijloace , modul de desfacere a produselor agricole şi late operaŃiuni legate de
activităŃile productive ale societăŃii ,
- să aleagă membrii consiliului de administraŃie şi cenzorii ,
- să delibereze asupra rapoartelor de control ,
- să hotărască asupra modificării sau completării statutului ,
- să hotărască asupra dizolvării societăŃii sau schimbării obiectului de activitate ,
- să hotărască asupra oricăror alte măsuri necesare .
Prin încetarea persoanei juridice se înŃelege sfârşitul calităŃii de subiect colectiv
de drept civil al acestei persoane . Legea stabileşte trei moduri de încetare a existenŃei
persoanei juridice , şi anume : comasare , divizare totală şi dizolvarea urmată de
lichidare .
Hotărârea adunării generale şi , respectiv, a judecătoriei prin care s-a dispus
dizolvarea societăŃii agricole , se înscrie în registrul acelei societăŃi şi se publică în
Monitorul oficial al României .

Arendarea bunurilor agricole .

Sediul acestei materii îl reprezintă legea nr. 16/1994 denumită legea arendării ,
act normativ care reglementează condiŃiile generale şi speciale , ce trebuiesc
îndeplinite pentru a lua naştere şi a produce efecte un raport juridic de arendare .
Legea arendării - publ. în M.Of. nr. 91/1994 , a fost completată şi modificată prin
legea nr. 58/1995 şi legea nr. 65/1998 .
Potrivit legii arendării nr. 16/1994 , prin arendare se înŃelege contractul încheiat
între proprietar , uzufructuar sau alt deŃinător legal de bunuri agricole numit arendator
şi arendaş , cu privire la exploatarea bunurilor agricole pe o durată determinată şi la
un preŃ stabilit de părŃi .
Contractul de arendare este o varietate a contractului de locaŃiune reglementat
prin art. 1454-1469 din Codul civil .
Contractul de arendare are ca obiect bunurile agricole . potrivit art. 1 alin. 2 din
lege , prin bunuri agricole care pot fi arendate înŃelegem terenurile cu destinaŃie
agricolă , animalele , construcŃiile de orice fel , maşinile , utilajele şi alte asemenea
bunuri destinate exploatării agricole .
Contractul de arendare se încheie în formă scrisă , în atâtea exemplare câte părŃi
sunt , plus un exemplar care se depune la consiliul local , în a cărui rază teritorială se
află bunurile arendate , în termen de 15 zile de la data încheierii . Contractul se
înregistrează într-un registru special , Ńinut de secretarul consiliului local .
Forma scrisă a contractului de arendare este o condiŃie de validitate – ad
validitatem , întrucât , potrivit legii , sunt valabile şi opozabile numai contractele de
arendare încheiate în scris şi înregistrate la consiliul local – art. 6 alin. 4 . Durata
contractului de arendare se stabileşte de către părŃi.
Contractul de arendare poate fi reînnoit potrivit înŃelegerii părŃilor. Dacă nu este
reînnoit , contractul de arendare încetează la expirarea termenului pentru care a fost
încheiat . El poate înceta şi înainte de împlinirea termenului , prin acordul părŃilor .
Contractul de arendare va cuprinde :
- părŃile contractante şi domiciliul sau sediul acestora ,
- obiectul contractului , complet şi precis determinat .
Obiectul contractului trebuie să cuprindă descrierea amănunŃită a bunurilor
agricole arendate , inventarul acestora şi planul de situaŃie al terenurilor .
- obligaŃiile fiecărei părŃi , expres şi complet menŃionate,
- durata arendării ,
- arenda , modalităŃile şi termenele de plată ale acesteia ,
 - răspunderea fiecărei părŃi .
Orice suprafaŃă de teren sau orice alt bun agricol ce se va reŃine de către
proprietar, uzufructuar sau deŃinător legal se vor specifica separat în contract ;
- alte clauze convenite de părŃi şi permise de lege .
Contractele de arendare încheiate cu nerespectarea acestor condiŃii de fond şi de
formă , sunt nule sau anulabile .
Legea interzice , de asemenea , subarendarea totală sau parŃială şi oficiile de
arendaşi , dispunând că orice act de subarendare este nul – art. 22 .
PărŃile contractului de arendare sunt :
- proprietarul , uzufructuarul sau alt deŃinător de bunuri agricole , în calitate de
arendator ,
- arendaşul.
PărŃile contractului de arendare trebuie să îndeplinească condiŃii generale de a
contracta , ele trebuind să aibă , în primul rând , capacitate juridică civilă . Au
capacitate juridică civilă , persoanele fizice majore şi persoanele juridice înfiinŃate şi
înregistrate în mod legal.
Pentru a putea fi arendaşi , legea stabileşte şi unele condiŃii speciale – art. 3 alin.
2 şi 3 .
PărŃile contractului de arendare au următoarele obligaŃii principale :
1. arendatorul :
- să predea bunurile arendate la termenul şi în condiŃiile stabilite ,
- să garanteze pe arendaş de evicŃiunea totală sau parŃială ,
- să execute toate celelalte obligaŃii prevăzute în contract .
2. arendaşul :
- să folosească bunurile arendate , ca un bun proprietar , în condiŃiile stabilite . El nu
poate schimba categoria de folosinŃă a terenului decât cu acordul prealabil dat în scris
de proprietar şi în condiŃiile legii .
- să menŃină potenŃialul productiv al bunurilor arendate ,
- să restituie la încetarea contractului , bunurile arendate ,
- să plătească arenda la termenele şi în modalităŃile stabilite ,
- să execute toate obligaŃiile contractuale.
Impozitele şi taxele datorate , potrivit legii , pentru bunurile agricole arendate ,
sunt în sarcina proprietarului , uzufructuarului sau deŃinătorului legal.
PărŃile contractului de arendare au şi anumite drepturi , astfel .
1. Arendatorul , în calitate de proprietar sau posesor al bunului arendat , are
dreptul de a controla oricând modul în care arendaşul administrează bunul respectiv.
2. Arendaşul are la rândul său , următoarele drepturi :
- arendaşul persoană fizică are un drept de preemŃiune , în cazul vânzării terenurilor
agricole arendate , situate în extravilan , care se exercită în condiŃiile legii .
- în calitate de producător agricol , arendaşul beneficiază de facilităŃile de creditare şi
impozitare , prevăzute de actele normative în vigoare .
- la încetarea contractului arendaşului , I se poate recunoaşte , prin hotărâre
judecătorească , un drept de retenŃie cu privire la contra pretenŃiile sale faŃă de
arendator , izvorâte din contract .
 Arenda reprezintă preŃul pe care arendaşul îl plăteşte în schimbul folosinŃei şi
exploatării bunurilor agricole . Plata arendei se poate face potrivit înŃelegerii părŃilor
contractante şi se execută la termenele şi la locul stabilite în contract.
În privinŃa răspunderii părŃilor contractante,legea prevede că acestea pot stabili ,
prin contract , cazurile şi limitele suportării daunelor produse de calamităŃile naturale .
De asemenea , ele pot să prevadă suportarea pierderilor totale sau parŃiale ale
bunurilor arendate ca urmare a unor cazuri fortuite sau de forŃă majoră.
În lipsă de stipulaŃie contrară în contract , riscul pierii fortuite a recoltei
( grindină , inundaŃii ) este suportat de arendaş . Dacă contractul s-a încheiat pe un an
şi , înainte de a fi culeasă , a pierit cel puŃin jumătate din recoltă ( în raport de o recoltă
mijlocie ) , arendaşul are dreptul să ceară o reducere proporŃională din arendă .
 UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU
FACULTATEA DE DREPT “SIMION BĂRNUłIU”
2400 Sibiu, Calea Dumbrăvii nr.34, Tel./Fax: 069-423670,422169

PROGRAMA ANALITICĂ

• Specializarea: DREPT
• Disciplină: Drept funciar
• Titular curs: Asist. drd. Circa Adrian
• Anul de studii: II – ID
• Anul universitar: 2006 / 2007
• Ore de curs: sem.I– 28 ore (2 ore x 14 săptămâni)
• Scop: asimilarea cunoştinŃelor referitoare la dreptul de proprietate asupra terenurilor şi regimul
juridic al circulaŃiei acestora.
• Obiective:
− însuşirea cunoştinŃelor teoretice referitoare la dreptul funciar ca ramură de drept;
− cunoaştarea formelor proprietăŃii asupra terenurilor, constituirea şi reconstituirea
dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, exploatarea acestora, cadastrul general;
− însuşirea cunoştinŃelor privind modalităŃile de evidenŃiere a imobilelor (sistemele de
transcripŃiuni şi inscripŃiuni şi cărŃile funciare).
 TEMATICA CURSURILOR
NR.CRT TEMA CURSULUI NR.ORE METODA
1. Dreptul funciar ca ramură de drept Prelegere
1.NoŃiune, obiect de reglementare 2
2. Izvoarele dreptului funciar
3.NoŃiunea de fond funciar şi clasificarea
terenurilor

Dreptul de proprietate. NoŃiune, caractere,

structură, forme
1. NoŃiune
2. Caracterul dreptului de proprietate
3. Structura dreptului de proprietate
4. Formele proprietăŃii:
5. Proprietatea publică
6. Domeniul public .
2. 1. Regimul juridic al terenurilor proprietate 2 Prelegere
publică .
2. ModalităŃi de exercitare a dreptului de pr.
publ.
3. Domeniul privat . Criterii de distincŃie .
4. Regimul juridic al terenurilor aparŃinând
dom. privat .

3. Dobândirea proprietăŃii private asupra 2 Prelegere

terenurilor
1. Dr. de propr. privată : caractere juridice ,
subiecŃi .
2. Regimul juridic al terenurilor propr. privată
3. Constituirea şi reconstituirea dreptului de
proprietate privată

2 Prelegere
4. Procedura constituirii şi reconstituirii dr. de
propr. privată asupra terenurilor .

Eliberarea titlurilor de propr. şi punerea în posesie

a pers. îndreptăŃite .
InalienabilităŃi temporare a terenurilor agricole.
SoluŃionarea litigiilor ivite ca urmare a aplic. Leg.
nr. 18/1991.
5. 1. Limitări ale dobăndirii dr. de propr. 2 Prelegere
asupra terenurilor
2. Folosirea terenurilor pentru producŃia
agricolă şi silvică
3. Răspunderea juridică în dr. funciar.
6. Exploatarea terenurilor agricole Prelegere
1. Forme de exploatare 2
2. SocietăŃile agricole. Constituire,
funcŃionare, încetare
7. Contractul de arendare Prelegere
1. NoŃiune, obiect, încheiere, încetare. Arenda 2
2. Drepturile şi obligaŃiile părŃilor
8. Cadastrul general şi publicitatea imobiliară Prelegere
1. Cadastrul general. NoŃiune, organizare 2
2. EvidenŃa fondului funciar
3. CărŃile funciare. NoŃiune. Structura noilor
cărŃi funciare
4. Înscrierile în cartea funciară

9. Notările în C.F: 2 Prelegere

AcŃiunile de C.F.
Structura şi atribuŃiile principale ale pers. birourilor
de C.F.

• ModalităŃi de verificare a cunoştinŃelor: Examen.

• Bibliografie:

− O. UNGUREANU, Drepturi reale. Curs practic, Editura Rosetti, Bucureşti, 2001.

− L. POP, Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale, Editura Lumina Lex, Bucureşti,
2001.
− R. MOTICA, A.TRĂILESCU, Manual de drept funciar şi publicitate imobiliară. Noile cărŃi
funciare, Editura All Beck, Bucureşti, 2001.
− F. SCRIECIU, Tratat teoretic şi practic de drept funciar, vol I-II, Editura Lumina Lex,
Bucureşti, 2001.
− I. ALBU, Noile cărŃi funciare, Editura Lumina Lex, Bucureşti,1997.
− L. LEFTERACHE, C.M. CRĂCIUNESCU, Legea arendării nr. 16/1994 – comentată şi
adnotată, Editura All Beck, Bucureşti, 2000.
− M. MICLEA, Mic lexicon de cadastru şi carte funciară, Editura All Beck, Bucureşti,2000.
− I.Adam , Proprietatea publică şi privată asupra imobilelor în România , Ed. ALL Beck , 2000.
− C.Jugastru , UnităŃile administrativ teritoriale. Domeniul public , domeniul privat .

Sibiu,
Lect. univ. drd. Circa Adrian