NATO

Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (abreviat NATO în engleză și OTAN în franceză)

este o alianță politico-militară stabilită în 1949, prin Tratatul Atlanticului de Nord semnat
în Washington la 4 aprilie1949. Actualmente cuprinde 28 state din Europa și America de Nord.
Alianța s-a format din state independente, interesate în mentinerea pacii si apararea propriei
independențe prin solidaritate politică și printr-o forță militară defensivă corespunzătoare,
capabilă să descurajeze și, dacă ar fi necesar, să raspundă tuturor formelor probabile de
agresiune îndreptată împotriva ei sau a statelor membre. Inițial, aceste state au
fost: Belgia, Canada, Danemarca, Franța, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea
Britanie, Norvegia, Portugalia, Olanda si SUA. La 18 februarie 1952, au aderat la
tratat Grecia si Turcia, iar la 6 mai 1955, RFG a devenit membra NATO.
La constituirea ei, ideea de baza a alianței, menținută timp de peste 50 de ani, era aceea a
realizării unei apărări comune, credibile și eficiente. În acest sens, în articolul 5 al Tratatului se
specifica: „Partile convin ca un atac armat impotriva uneia sau a mai multora dintre ele in Europa
sau in America de Nord va fi considerat ca un atac impotriva tuturor si, in consecinta, daca se va
produce un asemenea atac armat, fiecare dintre ele, exercitand dreptul sau individual sau
colectiv la autoaparare, recunoscut de articolul 51 al Cartei Natiunilor Unite, va da asistenta Partii
sau Partilor atacate, prin luarea in consecinta, individual si concertat cu celelalte parti, a acelor
masuri ce vor fi considerate necesare, inclusiv folosirea fortei armate, pentru a restaura si a
mentine securitatea zonei Nord-Atlantice.”
Această frază s-a referit la început la cazul în care URSS ar fi lansat un atac împotriva aliațiilor
europeni ai Statelor Unite, în urma căruia SUA ar fi trebuit să trateze Uniunea Sovietică ca și cum
ar fi fost atacată ea însăși. Totuși temuta invazie sovietică din Europa nu a mai venit. În schimb,
fraza a fost folosită pentru prima dată în istoria tratatului la 12 septembrie 2001 drept răspuns
la Atentatele din 11 septembrie 2001.

State membre
Data Țara Expansiunea Note

4 aprilie 1949 Belgia

[1]
4 aprilie 1949 Canada

4 aprilie 1949 Danemarca

Fondatori

Statele
4 aprilie 1949 Unite ale
Americii

Franța s-a retras din structurile NATO în 1966, în timpul mandatului

4 aprilie 1949 Franța lui Charles de Gaulle,[2] și a revenit în 2009 în timpul președinției
lui Nicolas Sarkozy.[3]
 Islanda este singura țară membră care nu deține forțe militare (apărarea
este asigurată de Forțele de Apărare Islandeze, care sunt conduse
4 aprilie 1949 Islanda de Statele Unite și își au baza la Keflavík); ea s-a aliat cu condiția de a nu
participa la nici un conflict armat.

4 aprilie 1949 Italia

4 aprilie 1949 Luxemburg

4 aprilie 1949 Norvegia

4 aprilie 1949 Țările de

Jos

4 aprilie 1949 Portugalia

4 aprilie 1949 Regatul

Unit

18 Grecia și-a retras trupele din structurile NATO între 1974 și 1980 din
februarie 1952 Grecia cauza tensiunilor dintre Grecia și Turcia din 1974.

Prima

18
februarie 1952 Turcia

Germania s-a numit Republica Federală Germania din 1955 și până la

9 mai 1955 Germania A doua
unificarea din 1990 cu Republica Democrată Germană.

La 12 martie 1986 a avut loc referendumul popular pentru aderarea la

30 mai 1982 Spania A treia
NATO.[4]

12
martie 1999 Ungaria

12
Polonia A patra
martie 1999

12
martie 1999 Cehia
29
martie 2004 Bulgaria

29
martie 2004 Slovacia

29
martie 2004 Slovenia

29
Estonia A cincea
martie 2004

29
martie 2004 Letonia

29
martie 2004 Lituania

29
martie 2004 România

1 aprilie 2009 Croația

A șasea

1 aprilie 2009 Albania

5 iunie 2017 Muntenegru A șaptea

Grecia și Turcia s-au alăturat alianței în februarie 1952. Germania a aderat ca Germania de
Vest în 1955, iar unificarea germană din 1990 a extins participarea Germaniei cu
regiunile Germaniei de Est. Spania a fost admisă la 30 mai 1982, iar fostele țări semnatare
ale Pactului de la Varșovia au aderat fie la 12 martie 1999 (Polonia, Ungaria și Cehia), fie în
anul 2004 (România, Slovenia, Slovacia, Estonia, Letonia, Lituania și Bulgaria). La 1
aprilie 2009 au aderat la NATO Albania și Croația.
Franța s-a retras din comanda militară în 1966, dar a revenit în 2009. Islanda, singura țară
membră NATO care nu are o forță militară proprie, s-a alăturat organizației cu condiția de a nu fi
obligată să participe la război.