Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ambutisarea
© Domenii de aplicare
© Avantaje:
- piese apropiate de forma finită, cu adaosuri mici sau fără, cu un consum minim de
material;
- gamă foarte largă de forme şi dimensiuni, forme complexe dificil de obţinut prin alte
procedee;
- rezistenţă şi rigiditate mare la o grosime redusă (consum redus de metal);
- precizii ridicate, favorizând interschimbabilitatea;
- procedee tehnologice relativ simple;
- productivitate ridicată;
- mecanizare şi automatizare relativ uşoare;
- utilaje universale
® Dezavantaje:
- pregătirea fabricaţiei (proiectare / execuţie echipamente tehnologice) este complexă şi
relativ scumpă;
- o oarecare “rigiditate” a echipamentului tehnologic relativ la eventuale modificări ale
piesei de realizat;
- posibilităţi limitate de aplicare în producţia de serie mică.
Ambutisarea este un proces de deformare prin modificarea formei unui semifabricat de la forma plană
la cea cava, sau mărirea adâncimii unui semifabricat cu sau fără modificarea intenționată a grosimii.
Deformarea materialului la ambutisare este un proces complex care depinde de geometria şi
materialul piesei, de tehnologia adoptată , de construcţia echipamentului tehnologic şi de alţi
factori. Cu cât complexitatea formei piesei este mai mare, cu atât şi dificultăţile tehnologice sunt
mai importante.
Lubrifierea în procesul de ambutisare
Aşa cum s-a menţionat anterior, procesul de ambutisare este însoţit de frecări importante
între semifabricat şi elementele de lucru, între care există o deplasare relativă. Tensiunile care
apar în materialul supus deformăriica urmare a acţiunii forţelor de frecare influenţează sensibil
asupra parametrilor energetici ai procesului, asupra gradului de deformare şi asupra durabilităţii
elementelor active.
Pentru aceste motive este importantă asigurarea unui coeficient de frecare cât mai redus
prin aplicarea unei lubrifieri bune a contactului semifabricat - placa de ambutisare (şi reţinere).
De asemenea, se privine apariţia unor eventuale defecte datorită unor fenomene de gripare (mai
ales la ambutisarea semifabricatelor din oţel).
Lubrifianţii folosiţi trebuie să prezinte următoarele calităţi:
- să formeze o peliculă aderentă, uniformă şi rezistentă la presiunea ce apare în timpul
deformării(să aibă o capacitate portantă ridicată);
- să nu se evapore la temperaturile ce pot apare în timpul lucrului;
- să nu fie chimic agresivi faţa de semifabricat şi elementele active ale matriţei;
- să nu fie nocivi pentru operatorul uman şi mediul ambiant;
- să se poată îndepărta uşor după ambutisare.
Lubrifianţii folosiţi pot fi lichizi (ulei mineral - caracteristici de lubrifiere reduse), vâscoşi
(sub formă de pastă sau amestecuri de diferite substanţe - cei mai folosiţi) sau solizi (sub formă
de pulbere: grafit, bisulfură de molibden; necesită însă o pregătire specială a suprafeţei
semifabricatului pentru a le asigura aderenţa la ea).
Pentru ungerea suprafeţei semifabricatului se folosesc mai multe metode, în funcţie de
felul lubrifiantului, felul şi dimensiunile semifabricatului:
- prin scufundare în baie - semifabricate individuale mici sau benzi; lubrifiant lichid;
- prin pensulare - semifabricate individuale relativ mari; lubrifiant vâscos;
- prin pulverizare - semifabricate continui sau individuale mari; lubrifiant lichid;
- prin trecerea lui printre două role (valţuri) îmbibate în lubrifiant - semifabricate individuale
sau continui; lubrifiant lichid;
- prin tobare - semifabricate individuale relativ mici; lubrifianţi solizi (pulbere).