1. Obiectul de studiu al doctrinelor economice.

Doctrinele
economice de bază şi reprezentanţii lor principali.Gîndire
econommică-un proces de reflectare în gîndirea omului si
interpretare a realitătilor econom înconjurătoare. Teoriile
economice-un ansamblu de cunostinte organizate într-un sistem
logic coerent care oferă explicatie unui fenomen economic.Scoala
de gindire econom-un sistem de convingeri si teorii împărtăsite de
un grup de adepti reuniti în jurul unui mentor/ a unei idei
definitorii.Doctrina econom-un sistem de teorii si idei econom
compatib între ele,avînd în centrul o idee principală care le
consolidează. Curent de gindire econom(tendintă) - ansamblu de
idei,doctrine,teorii împărtătite de un număr mare de specialisti.
Pîna în prezent s-au afirmat 4 mega-tendinte: 1.Liberalism -
scoala fiziocrată; - Liberalismul econom clasic; - Neoclasicismul;-
Neoliberalism. 2.Dirigism–Mercantilism; - Keynesism; -
Neokeynisism;- Sinteza neoclasică;- Postkeynesismul. 3.Socialism
-Socialismul utopic; -Socialismul mic burghez; -Socialismul
marxist;-Socialismul sovietic;-Socialismul de piată.
4.Institutionalismul -Nationalismul economic; -scoala istorico-
germană; -Institutionalismul protestatar; negativist si pozitivist;
-Neoinstitutionalismul. DE de baza:Mercantelista (Jean Bodin,
Antoine d’Monchrestien, Jean Baptiste Colbert, Thomas Mun,
Whiliam Petty, Antonio Sena)Fiziocrata (Fr. Quesnay)
Liberalismul economic clasic (Adam Smith, D. Ricardo, J.B.Say,
John Stuart Mill ) Nationalismului economic (Fredrich List)
Socialista (Karl Marx, Saint Simon, Ch. Fourier si P.J.Proudhon)
Marginalismului (K.Menger, Bohm-Bawerk, L.Wallras si
A.Marshall) Keynesismul (John Maynard Kaynes)Neoliberalism
(W. Eucken, L. Erkard, M.Friedman si F.von Hayek 2. Doctrina
elitei în operele lui Platon şi Aristotel. Doctrina justiţiei sociale
a Sf.Toma D’Aquino. Principalii filosofi din Grecia Antică care
au emis idei economice au fost Xenofon, Platon,Aristotel..Astfel
într-o societate ideală,după ideile lui Platon populatia va fi
divizată în trei clase de indivizi: 1)clasa conducătorilor
filosofilor)2)clasa gardienilor(războinicii sau militarii) 3)clasa
producătorilor(agricultori,meseriasi).Platon insistă asupra divizării
societătii în clase,deoarece este convins că oamenii vin pe lume cu
anumite calităti înnascute,avind misiuni concrete.În viziunea lui
Aristotel,există două modalităti de organizare a activitătii
economice si de sporire a avutiei: 1)gospodăria casnică,
2)chrematistica. Prin gospodăria casnică,filozoful subîntelege
obtinerea bunurilor pentru satisfacerii cerintelor individului si
familiei sale.Chrematistica prevede crearea de bunuri cu scopuri
de a fi vîndute cu îmbogătire ulterioară. Toma Daquino.Preocupat
in mod special de constituirea unei societăti ce-ar asigura justitia
socială.În acest scop el formează 2 teorii: 1)Teoria Salariului just.
2)Teoria pretului just. Potrivit lui,pretul just există atunci cînd
mărimea lui se stabileste în functie de : a) cantitatea de muncă
cheltuită pentru a produce marfa respectivă b)situatia socială si
materială a producătorului. Teoria Salariului just-lucrătorul
trebuie să obtină, contra muncii sale ,o sumă de bani ce i-ar
premite să trăiască,el si familia sa,la nivelul pozitiei pe care o
ocupă în societate. 3. Mercantilismul ca teorie şi politică
econom. Particularităţile naţionale ale mercantilis.
Mercantilismul a apărut si s-a dezvoltat timp de 3 secole 1450-
1470. Notiunea de mercantilism provine de la cuvîntul italian
“mercanto” piată. Mercantilismul timpuriu(bulionist/spaniol) La
fel ca si alti mercantilisti,merc. Spanioli considerau că unica formă
de bogătie sunt banii.Drept căi de crestere a avutiei ei considerau
–interzicerea scoaterii banilor din tară sub amenintarea cu moartea.
-cucerirea de noi teritorii si aducerea aurului si argintului pe cale
maritimă. -interzicerea exportului. Ca rezultat, Spania,în mai putin
de 100 de ani s-a transformat din cel mai bogat stat din Europa, în
unul din cele mai sărace.Mercantilismul manufacturier
francez.Spre deosebire de spanioli,francezii nu se rezumă pur si
simplu la cresterea stocului de bani.Mercantilismul francez
propune crearea de noi manufacturi,care ar produce bunuri pentru
export.Mercantilistii englez. britanici au folosit din plin o cale
proprie de sporire a cantitătii de monedă din tară. Astfel, Legile
Navigatiei,flota Maritimă Britanică obtine dreptul exclusiv de
exportare a mărfurilor englezesti si importarea mărfurilor
străine.Asta a condus la crearea unei puternice flote maritime,care
presta servicii si altor tări,fiind o sursă suplimentară de bani pentru
caznaua statului. 4.Concepţ de bază ale fiziocraţilor.„Tabloul
economic” al lui Fr. Quesnay. Fiziocratie-puterea naturii sau
ordine naturala. Apărătorii libertătilor economice si a intereselor
agricultorilor introduc conceptul de „Laissez faire,laissez passer,
le monde de lui meme”nu vă amesteca si,lăsati lumea să-ti
urmeza calea ei firească.Statul trebuie să îndeplinească functia de
gardian de noapte,să nu se amestece în viata econom.Tabloul
econom- prima reprezentare schematică a circuitului
macroeconomic.Societatea este divizată în 3 clase: a)clasa
productivă ,formată din fermieri si muncitori agricoli care creează
produsul net. b)Clasa proprietarilor făceau parte proprietarii de
pămint,regele si clerul c)Clasa sterilă,compusă din toate celelalte
pături sociale cum sunt negustorii, proprietarii
manufacturilor,medicii, profesorii. Avansurile (investitiile) se
împart în : a) avansuri funciare,făcute de proprietarii de pămînt-
scopul atragerea terenurilor agricole în circuitul economicb)
avansuri initiale(capital fix/mijloace fixe-pluguri, boroane)
c)avansuri anuale (mijloace circulante) 5. Caracteris generală a
doctrinei liberalismului economic clasic. Valoril supreme ale
liberalilor clasici sunt libertătile econom, individualismul si
noninterventionismul. Ideile comune împărtăsite de liberelii
clasici:1)Libertatea economică ce presupune nu doar ca
independentă a individului în desfăsurarea procesului de
productie,dar si ca libertate de a concura cu ceilalti agenti
economici. 2)Figura centrală a vietii economice-homo
economicus, privit ca un individ rational,care este ghidat de
dorinta îmbogătirii personale . Deasemenea homo economicus se
mai conduce de principiul hedonist, potrivit căruia individul tinde
să obtină maximum avantaj cu minimum de efort. 3)Economia este
capabilă să se autoregleze în mod automat,fără amestec din partea
statului. 4)La baza doctrinei se află teoria valoare muncă.
5)Repartizarea veniturilor în societate se face în functie de
apartenenta individului la una dintre cele 3 clase muncitorii,
capitalistii, proprietarii funciari. 6)Liberul schimb bazat pe
avantajele specializării internationale, contribuie la îmbogătirea
tuturor natiunilor. 7)Forta motrice a dezvoltării econom este
profitul.8)Noninterventional 6.Sistemul economic al lui A.
Smith.Adam Smith creatorul stiintei economice,autorul operei
Avutia natiunilor (1776).Avutia natiunilor –considerată drept
Biblia liberalismului economic clasic,piatra de temelie a stiintei
economice moderne.În opinia sa,bogătia este formată din
totalitatea bunuri-lor marfă de care dispune o natiune la un
moment dat. Izvorul bogătiei este munca. Factorii ce contribuie la
sporirea bogătiei: 1)cresterea numărului munci-torilor ocupati în
sfera productiv.2)crestere productivitătii muncii în aceeasi sferă
prin diviziunii muncii. Principiile Smithiene : 1)Homo
economicus-indivizii care să străduie să maximize bunăsta-rea
materială cu minim de efort. 2)Mîna invizibilă-mîna creatoru
suprem ghidează întreprinzătorii în directia mentinerii ordinii
naturale. Astfel piata se autoreglează,iar interesul egoist al
individului se armonizea cu interesul interes general al
societ.3)Noninterventonismul-statul îndeplineste doar functia de
apărare natională,apărarea concurente, justitia si finantarea unor
activităti.Teoria specializării internationale /teoria avantajelor
absolute-fiecare tară urmea-ză să se specializeze în domeniile în
care posedă din abundentă anumiti factori de productie si care
permite acesteia să producă si să exporte mărfuri cu cele mai mici
cheltuieli de muncă si capital.7.Ideile economice optimiste ale lui
J.B. Say si Frederic Bastiat. Jean Baptiste Say a introdus în teoria
econom conceptul de întreprinz. Say a elaborat si teoria factorilor
de productie -potrivit căreia pămîntul (natura) este temelia
venitului obtinut sub formă de rentă,munca fiind baza salariului,iar
capitalul-a profitului.El consideră că profitul este o formă de
salariu,pe care întreprinzătorul îl obtine pentru munca sa de
organizare si gestionare a afacerilor.Legea lui Say (legea
debuseelor) în conditii econom de piată,crizele generale de
supraproduc sunt imposibile,pot avea loc doar anumite
dezechilibre partiale si temporare. Argumentul fiind că cînd un
individ produce o marfă,el o face cu scopul de a obtine în locul
acesteia o altă marfă.-oferta îsi creează propria sa cerere. Oferta
totală este întotdeauna egală cu cererea totală. Claude Frederic
Bastiat a elaborat legea armoniei universale.Potrivit căreia odată
cu dezvoltarea productiei materiale si cresterea capitalului, are loc
un proces de diminuare a profiturilor si de mărire a salariilor,în
rezultatul căruia este înlăturată exploatarea,iar între clasele sociale
se instaurează solidaritatea si armonia.8.Ideile econom ale
liberalilor pesimişti D. Ricardo şi T. Malthus. Thomas Malthus
considera că procesul de crestere a bogătiei natiunii este însotit de
îmbogătirea unora,dar si cresterea sărăciei si a mizeriei majoritătii
populatiei.Legea populatiei-mijloacele de subzistentă cresc în
proportie aritmetică (1,2,3),iar populatia creste în progresie
geometrică (1,2,4,8). Legea randamentelor descres-cînde-
cresterea cantitătii de capital si de muncă nu este însotită de o
sporire coresp-unzătoare a productiei,aceasta pe lîngă faptul că
suprafetele cultivabile sunt limitate. În opinia lui Malthus, existau
2 factori ce nu permiteau cresterea volumului mij-loacelor de
subzistentă:a) limitele impuse de suprafetele cultivabile si ale
altor resurse naturale. b) sporirea mai rapidă a cheltuielilor decît
rezultatelor . David Ricardo a elaborat cîteva teorii:Teoria
valoare-muncă la temelia valorii se află munca,iar mărimea
valorii este determ atît de cheltuielile de muncă vie,cît si de munca
încorporată în mijloacele de productie.El plasează în centrul
doctrinei sale problema repartitiei valorii si avutiei între clasele
sociale.Repartitia valorii se efectuează în functie de apartenenta
oamenilor la una dintre cele 3 clase în care este divizată
societatea,sub formă de salariu,rentă,profi. Teoria rentei-renta
funciară este o parte din produsul creat de muncitor, un excedent
de venit peste profitul normal,un profit suplimentar.Teoria
salariului-salariul este fixat la nivelul cosului minim de consum al
muncitorului si depinde în mare măsură de pretul bunurilor de
primă necesitate. Teoria profitului-profitul este venitul care-i
rămîne capitalistului după achitarea salariului si plata rentei.
Profitul are tendinta să scadă,deoarece sala-riile au tendinta să
crească.Teoria costurilor comparative-o tară trebuie să se speci-
alizeze în acele domenii în care detine avantaje relative
comparative cu tările din zona sa de comert exterior.9.Conţinut şi
importan doctrinei protecţionismului economic a lui Fr. List.
Friedrich List consideră că intervenția activă a statului este factorul
principal al modernizării si dezvoltării societătiiO natiune trece
prin 5 faze de dezvoltare: –faza sălbatică, -faza pastorală, -faza
agrară, -faza agroindustrială, -faza agroindustială-comercială.
Obiectivul principal al protectionismului listian dezvol-tarea
industriei. Presupune apărarea temporară, partială sau totală a
anumitor dome-nii din tară de concurenta străină. Forme ale ale
prot-ectionismului :tarifar(vamal) monetar si administrativ.
Particularităti ale protectionis- mului: 1)caracter selectiv-aplicat
doar la produs industriale. 2)temporar-aplicat pînă în momentul
cînd tara îsi creează o industrie competitivă. 3)Educativ are
misiunea de a educa cetătenii ger-mani în spiritul
pariotismului.Potrivit lui List nu toate tările pot deveni dezvoltate,
doar acele natiuni care dispun de anumite conditii naturale –clima
moderată, -terit-oriu întins,să dispună de resurse naturale variate,-
populatie numeroasă,-nivel înalt de cultură si civilizatie politică.
10.Caracteristici protectionismului nord-american. Cei mai de
seamă economisti americani care au dezvoltat si aplicat ideile
doctrinei protectionismului economic au fost Alexandar
Hamilton,Henry C. Carey si Simon Patten. american are în centrul
preocupărilor sale apărarea intere-selor econom nationale si critica
liberului schimb. C. Carey el considera că teoria liberului schimb
nu este altceva decît un instrument de dominare a lumii.El era
adeptul (fondatorul) teoriei armoniei intereselor econom adică al
unei societăti productive complexe,în care sunt bine dezvoltate
toate ramurile economiei,atît industria,cît si agricultura.Simon
Patten este autorul lucrării Bazele economice ale
protectionismului,în care a sistematizat si completat contributiile în
materie ale lui F.List,H.C . Carey. Obiectivul politicii economice a
fiecărei tări trebuie să îl constituie realizarea unui puternic
complex economic national,în măsură să asigure dezvoltarea
fortelor de productie si un nivel de trai ridicat al populatiei.
11.Evolutia idelor socialiste.Caracteristica generală a doctrinei
economice socialiste. Socialismul utopic si mic burghez.
Doctrina socialistă-a apărat interesele claselor celor mai
defavorizate. În antichitate promotorii ideilor socialiste erau
Platon si Aristotel,care au condamnat bogătia excesivă,cerînd
implicarea statului pentru asigurarea echitătii sociale.În evul
Mediu,adeptii doctrinei au căutat mereu un pret just,un salariu just
si un profit just.În epoca Renasterii Thomas Morus în lucra-rea
Utopia critică capitalismul în curs de aparitie,si descrie modelul
unei societăti ideale. Socialismul utopic Idei comune pentru tosi
socialistii utopici: Capitalismul nu este vesnic;Toti cetătenii sunt
egali în drepturi si vor fi obligati să muncească;Veniturile obtinute
vor fi repartizate în mod egal;Trecerea de la capitalism la socialism
se va înfăptui in mod benevol. Henri de Saint-Simon Consideră
că la originea tuturor relelor se află proprietatea privată care gene-
rează exploatarea omului de către om.Charles Fourier consideră
că la originea inegalitătilor sociale se află proprietatea
industrială,care trebuie înlocuită cu proprietatea colectivă.Robert
Owen consideră că omul este bun,altruist,pozitiv de la
natură.Printr-o educatie stiintifică permanentă,omul este capabil să
se autoperfectioneze Socialismul mic burghez -Simonde de
Sismondi propune ca obiectul stiintei economice să fie în mod
preferential bunăstarea populatiei. Cere amestecul statului în viata
economică pentru a proteja valorile spirituale si a preîntîmpina
ruinarea micilor producători. Pierre Joseph Proudhon
întemeietorul anarhismului.La început publică o brosură cu titlu
Proprietatea este un furt.Mai tîrziu afirmă contrariul, că
Proprietatea este libertate. 12.Ideile principale ale doctrinei
economice a lui K. Marx. Len-isismul.Marx sustinea că
fenomenele economice trebuiesc supuse unei analize globale,a
societătii,a evolutiei ei.În viziunea lui economia politică este o
stiintă care studiază nu numai fenomenele economice ca atare,dar
si unele fenomene sociale si politice,nu numai mecanismul
functionării economiei capitaliste,ci si evolutia si perspectivele
acestei econom.La temelia doctrinei economice marxiste se află 3
concepte valoarea pusvaloarea si acumularea capitalului. Astfel
teoria valorii-mărimea valorii unei mărfi este determinată de
timpul de muncă socialmente(nu individual) necesar pentru
producerea ei..Teoria plus-valorii.Salariul pe care îl primeste
muncitorul reprezintă numai o parte a valorii create prin munca
sa.Cealaltă parte a valorii,creată de muncitorul salariat,este însusită
de către propie-tatul mijloacelor de product. Teoria capitalului
Capitalul este o categorie istorică de natură socială,un raport social
între muncitori si burghezie cu privire la apartenenta mijloacelor
de productie. 13Caracteristica generală a doctrinei neoclasice şi
principalele şcoli arginaliste. În a doua jumătate a secolului al
XIX-lea contradictia dintre prole-tariat si burghezie trece într-o
albie periculoasă.În asemenea conditii devine inevitabilă găsirea
unei doctrine economice neutre astfel apare în conditiile în care
problema centrală a activitătii economice nu este acumularea
capitalului ci desfacerea mărfurilor. Teoriticienii îsi schimbă pre-
ocupările din domeniul productiei în cel al circulatei.Se
accentuează lupta de con-curentă si s-a accentuat problema
raritătii,ca trăsătură distinctivă a tuturor bunu-rilor
economice.Precursorii doctrinei marginaliste sunt Johann Heirich
von Thunen,Heirich herman Gossen, Antoine Auguste Cournot.
Thunen este fondatorul economiei matematice si al econometriei,
elaborează teoria productivitătii marginale si analiza costului de
oportunităti. Cournot studiază formarea pretului în conditii de
monopol,duopol si concurenta perfectă. Gossen este autorul a 3
legi psihologice fun-damentale de natură psihologică. Principalale
scoli marginaliste sunt: -scoala psiho-logică austriacă reprezentanti
Carl Menger si Eugen Bohm Bawerk-scoala matema-tică elvetiană
reprezentanti Leon Walras si Vilfredo Pareto 14.Şcoala
psihologică austriacă. K. Menger şi E. Bohm-Bawerk. Potrivit
reprezentantilor scolii austriece cuvîntul este un instrument mai
realist,mai concret decît schema. Carl Menger elaborează
următoarele teorii-Teoria bunurilor,-Teoria valoare-utilitate,-Teoria
schimbului si a preturilor.Teoria bunurilor.Bunurile sunt niste
produse care satisfac o anumită nevoie umană.Bunurile pot fi
economice si neeconomice,sau libere.Teoria valoare-utilitate-
valoarea unui bun depinde nu de munca incorporată ci de
aprecierile subiective ale indivizilor,de gusturile si preferintele
lor.Teoria schimbului si a pretului spune că preturile la care se vînd
bunurile sunt determinate de utilitatea marginală a acestora. Eugen
Bohm von Bowerk este autorul teoriei deprecierii viitorului/ teoria
psihologică a dobînzei. Împarte bunuril în bunuri prezente
(salariul) si bunuri viitoare (capitalul). 15Şcoala matematică
elveţiană. L. Walras. scoala elvetiană se deosebe de celel-alte prin
încercarea de a expune toată teoria econom prin folo-sirea
instrumentelor matematice, adică a formulelor, ecuatiilor si
schemelor. Leon Walras împarte economia în 3 compartimente
economia pură -o stiintă concretă ; -Economia aplicată; -Economia
socială. Teoria echilibrului general se stabileste pe 3 piete
principale, si anume piata produse,piata ofertei de muncă si piata
capitalului. Echilibrul economic general se stabileste atunci cînd
oferta este egală cu cererea pentru fiecare produs si pe fiecare
piată. Wilfredo Preto considera că economia are 2 forme
economia pură si economia aplicată.Este autorul teoriei despre
curbele de indiferentă si al teoriei optimul lui Pareto,care înseamnă
o asemenea distributie a resurselor, cînd cresterea bunăstării cel
putin unui individ nu contribuie la reducerea bunăstării altor
indivizi. Poate fi realizat doar în conditiile concurentei pure si
perfecte. 16.Trăsăt comune şi deosebirile dintre doctrinele
clasică şi neoclasică. A. Marshall –autorul concilierii clasicilor
cu neoclasicii. Trăsături comune între doctrina liberală clasică si
doctrina neoclasică : 1.Recunoasterea ordinii naturale 2.Principiul
hedonist ,conform căruia individul liber,urmărind interesul
personal,caută,prin comportamentul său,să obtină maximum de
satisfactie cu minimum de efort depus. 3.Proprietatea privată si
libera concurentă 4.Libertatea de actiune a lui Homo economicus.
5. Recunoasterea principiului mînei invizibile 6.Interventia minimă
a statului în viata economică. 7.Profitul. Deosebiri: 1.Obiectul de
studiu-oamenii cu gusturile si preferintele sale. 2.Sociatatea
împărtită în consumatori si producători. 3.Teoria valoare-utilitate si
analiza categoriilor marginale utilitate margi-nală,utilitate
totală,produs marginal,cost marginal.Marshall sustine că economia
politică este o stiintă, care studiază, în acelasi timp,atît bogătia
natiunilor,cît si comp-ortamentul uman.Sustine înlocuirea
termenului de economie politică cu economics.Elaborează teoria
pretului fără valoare,potrivit căreia pretul se stabileste în functie de
3 factori a)cheltuieli de productie,b)utilitatea marginală, c)cererea
si oferta.Descoperă feno-menul de perioadă lungă si scurtă de
timp.Pe termen scurt pretul este influentat mai mult de utilitate,iar
pe termen lung de costurile de productie.Introduce notiunea de
elasticitate a cererii.Elaboreză o nouă teorie a salariului.Salariul
depăseste nivelul minimului mijloacelor de existentă,ridicîndu-se
la înăltimea unui anumit comfort.Pe termen scurt salariile sunt
determinate de productivitatea marginală,iar pe termen lung de
costul de productie al fortei de muncă. 17Şcoala istorică
germană. Esenţa şi etapele dezvoltării scoala istorico-germană
trece prin 3 etape de dezvlotare -Veche școală istorică Whilhelm
Roscher -Noua școală germană Gustav von Schmoller -Tînăra
școală Max Weber.Idei principale: *Respinge universalitatea si
etrnitatea legilor economice.Ei afirmă că legile economice poartă
un caracter istoric si deci trecător depinzînd de istoria tării,nivelul
de dezvoltare,traditii, legislatie. *Obiectul de studiu al economiei
politice este studierea istoriei si trăsăturile specifice ale economiei
nationale. *Înlocuiesc notiunea de Homo economicus cu Homo
Socialis.Vechea școală istorică lans-ează ideea potrivit căreia
economia politică trebuie să fie o stiintă despre economia
natională,care are misiunea de a studia particularitătile fiecărui
popor la diferite etape istorice.Noua și tînăra școală germană
introduc un nou concept de Homo socialis,care are următoarele
mobiluri cîstigul material, sentiment onoarei,plăcerea de a
munci,sentimentul datoriei.18. Conceptele fundamentale ale
instituţionalismului. Etapele dezvoltării. Instituţionalismul apare
in sec 20 în SUA.Precursorii doctrine sunt: Simonde de
Sismondi,Friedrich List, Şcoala istorică germană.Se dezvoltă în 3
etape: 1.Institu-ţionalism negativist sau protestatar . Reprez-
entan:Thostien Veblen , J.R.Commons, W.C.Mitchell
2.Instituţionalism positivist Reprezentanţi : J.M. Clarck, A.A.
Berle3.Neoinstituţionalism Reprezentanţi : J.K. Galbraith 4.Şcoala
sociologică franceză . Reprezentanţi : Francois Perroux(varianta
europeană) Principalele concept ale instituteona-lismului:-
1.Instituţiile- impun oamenilor un oarecare comportament
obligatoriu, stabilesc o ordine in activitatea lor. Cele mai
importante instituţii sunt: statul biserica, piaţa,monopolurile,
familia,sindicatele,partidele politice, tradiţiile,şcoala,universitatea,
sistemul fiscal,obiceiurile,actele 2.Statul e obligat sa intervină în
viaţa economică pentru a evita crizele economice şi şomajul, de a
asigura o distribuţie echitabilă a veniturilor. 3.Ştiinţa economică
trebuie efectuează o analiză de ansamblu a economiei
(macroeconomică) 4.Socialul are prioritate în raport cu economical
-5.Activitatea agenţilor economici trebuie să fie analizată în cadrul
instituţiilor din care acestea fac parte, şi nu în mod izolat, cum
procedează adepţii liberalismului economic, în special neoclasicii
19. Instituţionalismul protestatar şi pozitivist (Th. Veblen,
Clarck, Berle)1. Instituţionalismul protestatar sau negativist.
Teoria clasei fără ocupaţii (Thorstien Veblen) una din principalele
instituţii ale societăţii capitaliste duce un mod de viaţă parazitar,
reducînd astfel randamentul industrializării societăţii, este
neproductivă şi dăună-toare. Este formată din
speculanţi,escroci,afacerişti,rentieri, Teoria suveranităţi
consumatorului (Thorstien Veblen)Veblen afirma ca, consum-
atorul nu este suveran în alegerea sa, ci este supus unor puternice
presiuni, care îi impun,atunci cînd allege mărfuri sau servicii, un
comportament national, neinde-pendent. Cei bogaţi consumă nu
pentru aşi satisfice nevoile rationale ci fiindcă sunt ghidaţi de
dorinţa de ai impresiona pe cei din jur, de a se evidenţia, de ai
întrece pe ceilalţi. 2. Instituţionalismul positivist (John Maurice
Clarck , Adolf Augustus Berle)În anii 30 ai secolului 20 apare
instituţionalismul positivist. Adolf Berle susţine că în sec 20 a
avut loc o mare revoluţie, o revoluţie capitalistă(esenţa căreaia
constă în înlocuirea proprietăţii individuale capitaliste prin
proprietatea socială capitalistă).Teoria difuziunii proprietăţii şi
politica solidarităţii sociale ( Adolf Augustus Berle)Începînd cu
anii 50 ai sec 20, în cele mia dezvoltate ţări are loc o schimbare
radical în structura proprietăţii. Devine răspîndită proprietatea
acţionară, proprietatea cooperatistă şi proprietatea publică. În
rezultatul difuziunii proprietăţii, se produce o împroprietărire a
păturilor de mijloc ale societăţii şi chiar a muncitorilor, o trecere de
la economia capitalist la economia mixtă(de stat şi privată) . 20.
Neoinstituţionalismul şi şcoala sociologică franceză (J.K.
Galbraith, Fr Perroux)Apare în anii 60 ai sec 20, ca o sinteză, de
compromise şi conciliere între teoriile primelor 2 etape.Economiile
contemporane au devenit economii dualiste, adica bazate pe 2
sectoare: a) sectorul ec de piaţă, al producţ concuren, b)sectorul ec
planificate. Marile întreprinderi deţin poziţii de monopol sau
oligopol, ce distrug mecanismele pieţei concurenţiale şi
reglementează piaţa după bunul lor plac. Teoria
determinismului tehnologic (John Kennet Galbraith)În perioada
postbelică , în urma celei dea 3ia revoluţii industrial, apar
întreprinderi gigante, înalt productive, care devin inima sistemului
economic. În marile întreprinderi, puterea tinde să treacă din mina
proprietarilor în mina manag-erilor, categorie socială pe care
Galbraith o numeşte tehnostructura. Acest grup este format din
cei mai influenţi manageri,reprezentanţi ai aşa numitor gulere albe,
care posedînd cunoştinţele şi experienţa necesară. Odată cu apa-
riţia tehnostructurii, motorul activităţii nu este doar profitul.
Dispare şi conflictul dintre muncă(salariaţi) şi capital
(acţionari).Teoria economiei dominante sau teoria efectului de
dominaţie(Francois Perroux).După Perroux domin-aţia este o
influenţă disimetrică sau ireversibilă, intenţionată sau nu, pe care
un individ, o naţiune o firmă o exercită asupra altor unităţi, mai
puţin puternice. Firma este dominantă atunci cînd , prin
dimensiunea sau puterea sa comercială, este în stare să exercite o
influenţă ireversibil asupra pieţei si concurenţilor, asupra clienţilor
si furnizorilor săi. 21. Caracteristica generală a doctrine
keynesiste.Modelul keynesist.J.M. Keynes a elaborat propria sa
doctrină in anii 30 ai sec 20, descrisă în opera sa principală “Teoria
generală a ocupării forţei de muncă, a dobînzii şi a
banilor”(1936).Conceptele care se află la baza sistemului keynesist
sunt:1)Explicarea fenomenelor economice prin prisma unor
legi economice de natură psihologică:Legea psihologică
fundamentală – odată cu mărirea venitului, ponderea economiilor
are tendinţa să crească iar ponderea consumului să scadă.Legea
înclinaţiei spre investiţii – oamenii decid să investească în
momentul în care estimează rata profitului în viitor că va fi mai
mare decît rata dobînzii bancare actuale.Legea înclinaţiei spre
lichidităţi – oamenii sunt predispuşi să-şi păstreze economiilesub
formă lichidă..2.Teoria cererii efective(cererii globale) – descrie
mărimile globale: cererea efectivă , venitul national, consumul ,
investiţiile, economiile. Cererea efectivă repsrezintă factorul
principal de care depinde atît nivelul producţiei cît şi cel al
utilizării braţelor de muncă. Cererea efectivă depinde de factorii:
cererea de consum şi cererea de investiţi nivelul cererii efective
nivelul producţieinivelul folosirii forţei de muncă.3.Teoria
ratei dobînzii- susţine că rata dobînzii determină “măsura
preferinţei pt lichiditate”.4.Forţa motrice a dezvoltării societăţii
sunt ideile22. Politica econom a statului preconizată de John
Maynard KeynesPotrivit lui Keynes, dezechilibrele economice nu
pot dispărea de la sine în mod spontan ci în rezultatul unei interven
limitate şi temporare a statului.În acest sens, Keynes foloseşte
termenul de “dirijism”, Deci, scopul prioritar al dirijismului este
ocuparea deplică a braţelor de muncă.Clase sociale: consumatori,
producăt .Politicile propuse de John Maynard
Keynes:stimularea investiţiilor prin micşorarea ratei
dobînzii;sporirea cantit de bani, în circulaţie, prin emiterea de
monedă; creşterea investiţiil publice atît în sfera productive cît şi în
sfera neprod, chiar cu preţul împrumuturilor făcute de către stat;
Introd impozitului progresiv pe venit, menit să micşoreze venituril
celor bogaţi şi să stimuleze consumu; Introducere unui sistem
eficien de asistenţă socială, de servicii publice, măsură c ear
încuraja înclinarea spre consum;Reducerea ratei dobînzii, adică
ieftinirea credit( se realizează prin sporirea cantităţii de monedă
aflată în circulaţie)23. Geneza neokeynesismului. Teoria creşterii
economice şi teoria ciclurilor economice.Trecerea de la
keynesism la neokeynesism s-a petrecut în primii ani după cel de-
al 2lea război mondial Neokeynesi reprezintă un anasamblu de
teorii şi politici econo inspirate din opera lui John Maynard
Keynes, şi o şcoală de gîndire, decît o doctrină în sensul classic al
acesteia. Tipuri de neokynesism: englez, american şi francez.
Reprezentanţ ai neokeynesism:Roy Harrod,Alvin Hansen, John
Hicks, Paul Samuelson,Joan Robinson, James Tobin, Evsez
Domar, Robert Solow,Nicholas Kaldor. Neokeynesiştii au acordat
o atenţie mare analizei producţiei, factor care a dus in cea mai
mare măsură la sporirea venit national.Dacă pentru Keynes, scopul
principal al teorie şi politicii ec era realizarea ocupării braţelor de
muncă, neokeynesiştii au scopul asigurării unor ritmuri stabile de
creştere economică.Dacă John Keynes opta pentru intervenţia
indirectă şi sporadică a statului în viaţa economi, neokeynesiştii
optau pt intervenţia sistematică şi direct a statului în viaţa
economică.Neok. Au elaborate 2 teorii:Teoria modernă a creşter
(dinam) economice ( Roy Harrod, englez) si Teoria neokeynesiană
a ciclurilor economice ( Alvin Hansen)24. “Sinteza neoclasică”
de J. Samuelson După cel deal 2lea răyboi mondial, ştiinţa
economică s-a pomenit dominate de 2 doctrine: neoclassicism şi
keynesism. Reprezentanţi ai ideei de sinteză: Alvin Hansen, John
Hicks, Paul Samuelson, Lawrence Klein, Robert Solow, Franco
Modigliani, WassilY Leontief.În lucrarea sa “Economics” Paul
Samuelson expune sinteza sa între keynesism şi neoclasicim(adică
între microeconomia marginalistă şi macroeconomia
keynesistă):La temelia sintezei neoclasice plasează noţiunea de
econom mixtă; Politica econom promovată de stat trebuie să aibă
caracter mixt;Piaţa stabileşte în mod automat, nivelul preţurilor, al
cererii şi al ofertei, precum şi rata dobînzii şi a profiturilor;În
acelaşi timp statul intervine în viaţa economică pentru a face faţă
crizelor, şomajului sau inflaţiei, prin intermediul cheltuielilor
publice, a investiţiilor de stat, a impozitelor, a taxelor etc;Ca
asemănare între ambele doctrine sunt principal obiectiv ale politi
macroeconomice, şi anume asigurarea creşterii economice cu
ritmuri înalte, menţinerea unui nivel scăzut al şomaj, stabilitatea
preţurilor.25. Postkeynesismul (Şcoala de stînga de la
Cambridge).Joan RobinsonAnii 1936-1975 e denumită era
keynesism.Dar după şocurile petroliere din 1973 şi 1979, econom
capitalist intră într-o perioadă de instabilit.În asemenea condiţi, în
M.Britanie apare un grup de economişt numiţi postkeynesişti, care
îşi propun apărarea celor mai valoroase teorii din doctrina lui
Keynes. Reprezentanţi:Joan Robinson, George Schackle, Piero
Sraffa, Nicolas Kaldor.Direcţiile princip ale investigaţiilor
poskeynesiştilor: Analiza factorilor ce asigură creşterea economică
pe TL;Determinarea rolului repartiţiei în funcţionarea economiei
pe piaţă;Analiza rolului banilor în economia contemporană.După
Joan Robinson, factorii care asigură creşterea econom, pe
 TL,sunt:Raport dintre profit şi salariu;Volum capitalului
investit;Progresul ethnic;Gradul de monopolizare a econom;
Măsura în care concurenţa se poate manifesta în mod liber; Rata
creşterii populaţ’26. Neoliberalismul şi deosebirile lui de
liberalismul econom clasic.Reprezentanţi:Friedrich August von
Hazek,Ludwig on Mises, Jacques Fueff,Wilhem Ropke.Ideile de
bază a doctrine neoliberal: activitatea economică este reglementată
de nişte legi econom obiective şi ordinea naturală, care n
2. u este însă absolutizată ca la clasici;Temelia libertăţii individuale
este proprietatea private, care e inviolabilă;Relaţiile între agenţii
econom se desfăşoară în cadrul liberei concurenţe. Apărarea
concurenţei reprezintă una din principalele funcţii ale statului. Spre
deosebire de clasici ei zic da-concurenţei, şi nu principiului laissez
faire laissez passer;Preţurile se stabilesc liber;Statul trebuie să
creeze un cadru institutional necesar pt buna funcţionare a
mecanismelor pieţei; Spre deosebire de clasici, neoliberalii
consideră că e necesar limitarea libertăţilor ec şi o intervenţ
moderată a statului în viaţa econom.27. Şcoala de la Freiburg.
Teoria tipurilor ideale de economie.Modelul economiei de piaţă
sociale. Şcoala austriacă ultraliberală. Teoria ordinii
spontane.Şcoala de la Freiburg:Neoliberalismul german a apărut
şi s-a afirmat paralel cu keynesismul.Neoliberalismul german,
numit şi ordoliberalism.Reprezen: Walter Eucken, Ludwig Wilhem
Erhard,Wilhem Ropke.Walter Eucken elaborează teoria tipurilor
ideale de economie:economia liberă de piaţă şi economia
centralizată.El susţine că in economia liberă de piaţă, legăturile
dintre întreprinderi se stabilesc prin intermediul pieţei.În cadrul
economiei centralizate, întreprinderile sunt subordonate unui
centru unic , care coordonează activitatea acestora prin ordine şi
dispoziţii obligatorii.Economia socială de piaţă (model elaborat
de Ludwig Erhard, se numeşte aşa deoarece statul e obligat să
reabiliteze un echilibru între veniturile provenite din capital şi
veniturile provenite din muncă şi să asigure o existenţă decentă atît
celor capabili de uncă, cît şi bătrînilor,bolnavilor, invalizilor şi
copiilor).După ordoliberali, obiectivele de bază ale intervenţiei
statului în viaţa economică trebuie să fie:elaborarea şi controlul
îndeplinirii regulilor de joc, adică regulilor de funcţionare a
orînduirii economice;apărarea concurenţei şi prevenirea apariţiei
monopolurilor;stabilirea unui raport optimal între proprietatea
privată şi cea publică;asigurarea protecţiei păturilor social-
vulnerabile;asigurarea creşterii economice;menţinerea stabilităţii
monetare, prevenirea inflaţiei şi deflaţiei.Friedrich von Hayek -
Teoria ordinii spontane se preocupă de următoar aspecte şi
problem econom: problemele comportamentu omului în condiţiile
econom de piaţă, statul de drept, formarea preţurilo, ciclurile
economice. Acesta susţine: princip mîinii invizibile; înlocuire
termenului de econom politică cu “catalaxia” care este un system
econom care se autoreglează spontan, prin intermed preţuril;
Econom de piaţă e regularizată de un şir de regului de joc,
instituite de statul de drept; Valoarea umană supremă este libertatea
care este mult mai importantă decît prosperitatea econom; Roadele
ordinii spontane nu pot fi distruse sau reconstruite, deoarece ţin de
însăşi natura omului. 28. Şcoala monetaristă de la Chicago
Milton Friedman, fondatorul şcolii monetariste are ca principale
idei:Adept înflăcărat al economiei de piaţă. Numai economia de
piaţă liberă şi raţională este capabilă să asigure oamenilor şi
libertatea şi bunăstarea precum şi securitatea. Inflaţia este un
fenomen pur monetar ce are la temelia sa o creştere anormală a
cantităţi de bani în raport cu volum de producţie.Politic monetară-
forma principal de interventie a stat în econom.Este autorul
teoriei cantitative a banilor(monetarism) , potrivit căreia
mărimea cantităţii de monedă în circulaţie, produce o creştere
proportion a nivelului general al preţurilor şi o scădere a valorii
monedei.Propune utilizarea noţiunii de cerere de monedă care
depinde nu de venitul current , real, ci de aşa numitul venit
permanent, pe care individual aşteaptă să îl obţină pe viitor şi care
îl serveşte drept temelie pentru aşi determina nivelul de
consum.Elabor teoria ratei natural a şomajului. Şomajul natural
, condiţionat de trecerea angajaţ la un alt loc de lucru, trai, Statul
trebuie să lupte contra inflaţiei şi nu contra şomajului.
Principala mărime economică, asupra căreia statul poate săşi
exercite efficient amestecul este masa monetară.29. Teoria
economiei ofertei Apare în anii 70-80 ai sec 20 şi avea menirea să
reabiliteze rolul decisive al ofertei şi al producţiei în crearea
avuţiei.Teoria economiei ofertei are ca idei:întreprinzătorul
constituie punctual de plecare a dezvolt econom, oferta este cheia
avuţiei(deoarece creînd şi distribuind venit (dobînda, profitul,
salariul), întreprinderile asigură realizarea bunurilor pe care le
 produc;producţia dă naştere veniturilor utilizate pt procurarea a
ceea ce propune oferta;se insistă asupra necesităţii stimulări
investiţiilor private, prin reducerea impozitelor(căci impozitele
mari sporesc consumul în detrimental economiilor şi
investiţiilor)30. Particularităţile formării şi dezvoltării gândirii
econom româneştiEpoca antică:Gîndirea econom română a fost
influen de anumite condiţii: aşezarea geografică, psiholog
naţională,destinul istoric.Particularitatea gîndirii ec române-
îmbinarea problemelor pur econom cu idealurile luptei de eliberare
naţională. Psihologia populară înclina în direcţia cheltuirii banilor
pt petreceri şi nu pentru a înfiripa manufacturi, a ridica edificii
măreţe.În evul mediu:
sursele de adunare a informaţiei despre preocupările economice sunt
cronicile („Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”)şi
creaţia populară orală(„Mioriţa”)- care reflectă ideea cum că jugul străin
stopează dezvoltarea economică.Ideile mercanteliste ale lui Dimitrie
Cantemir:În „Descrierea Moldovei” el argumentează de ce Moldova deşi
exportînd mai mult decît importînd duce lipsă de bani- pentru că mereu
s-a aflat sub jugul străin.Teoria imagin creative de Dumitru Moldovan
Universul reprezintă un cîmp energetic uriaş unic 32. Particulariatile
neoinstituţionalismul economic.Neoinstituţionalismul , sub presiunea
keynesismului şi neoliberalismului, pe la mijlocul sec 20 îşi pierde
influenţa, însă între anii 70-80prin lasnarea unor concepte şi teorii iarăşi
revine în prim plan.Particularităţi:Întreprind o cercetare a realităţilor ce
ţin de obiectul de studii a politologiei, al istoriei, al dreptului, cu
folosirea metodelor şi instrumentelor economice;acordă importanţă
noţiunii de cost al tranzacţiilor şi drepturile de proprietate;individul are
comportament doar parţial raţional;cunoştinţele omului sunt limitate
mereuDiferenţe între instituţionalis tradiţional şi neoinstituţional:Au
investigat fenomenele ec cu ajutorul metodelor proprii uneor ştiinţe
sociale ca sociologia sau istoria, pe cind Neoinst au întreprins cercetări a
realităţilor ce ţin de obiectul de studiu al politologiei, al istori, dreptului,
cu folosirea metodelor si instrumentelor economice;Au studiat modul în
care statulsindicatele partidele politice îndeplineau funcţia de protejare a
individului, Neoinst. pun accentul pe studierea relaţiilor dintre indivizi
din cadrul uneia şi alteia instituţii, cum ar fi statul, familia, firma;
Ultilizau metoda inductivă(colectare şi sintetizarea fenomen particlare),
Neoinst. - folosirea pe larg a metodei deductive de cercetare economică,
însoţită în analiza cantitativă şi calitativă33. Teoria „costul tranzacţiil”
si „drepturilor de proprietate” de Ronald Coase Costul tranzacţiilor:
este costul efectării unui schimb sau a unei tranzacţii economice, adică
cheltuielile legate de studierea pieţei,de desfăşurarea negocierilor,
încheierea şi respectarea unor contracte între partenerii economici. Firma
are scopul de a reduce costul tranzacţiilor.Elementele costului
tranzacţiilor sunt:costul sau cheltuielile legate de căutarea şi prelucrarea
informaţiei despre cele mai rentabile condiţii de cumpărare-vînzare,
înprimul rînd despre preţuri;costul determinat de negocierea condiţiilor
tranzacţiilor, de stabilirea preţurilor, cantităţilor şi altor condiţii
contractuale;cheltuielile legate de testarea, măsurarea şi controlul
produselor ce urmează a fi procurate;cheltuielile legate de veridicitatea
drepturilor de proprietate ale vînzătorului, precum şi capacitatea acestora
de a achita la timp plăţile.Drepturile de proprietate- set de împuterniciri
care îi permite individului să ia anumite decizii în privinţa unor sau altor
resurse; totalitatea normelor care reglementează accesul la resursele rare.
Principalele drepturi de proprietate:d.de dispoziţie;de posesiune;de
utilizare;d. de uzufruct;d de administrare;d. de transmite bunul prin
moştenire;d. la o posesiune fără termen asupra bunului.34. Teoria
„alegerii publice” de James Buchanan. Interpret neoinstitutional a
istoriei economice de Douglas North.Teoria alegerii publice a fost
elaborată în anii 60 ai sec 20 de economişti americani James Buchanan
şi Gordon Tullock în lucrarea „Calculul consensului”. Această teorie
are la temelia sa ipoteza existenţei în condiţii democraţiei, a unei pieţe
politice, similare pieţei bunurilor şi serviciilor. Astfel, în centrul teoriei
alegerii publice se află analiza comportamen economic al individului în
procesul de administrare a treburilor publice, de luare a deciziilor
politice, cercetarea raportului dintre funcţionarea Instituţiilor poltice şi
rezultatele economice ale hotărîrilor adoptate de acestea.North propune
o altă abordare a istoriei economice,în centrul căreia este pusă studierea
evoluţiei principalelor instituţii ce ţin de domeniul ştiinţei respective, şi
anume statul, religia, firma, piaţa etc. North spune că „apariţia statului
este cea mai mare realizare a Lumii Antice”. După el, orice instituţie,
odată ce mai există, este utilă.35. Particularităţile gândirii economice
contemporane. Teoria „capitalului uman” de G. Beker şi teoria
„anticipărilor raţionale” de R. Lucas. După criza mondială din 2008-
2009, ştiinţa economică caută un nou sistem de gîndire econom.
Megatendinţa nouă se numeşte cosmomanoeconomie (formată din 3
cuvinte: cosmos, om(din engleză man) şi economie). Teoria capitalului
uman de Gary Backer-Esenţa teoriei capitalului uman constă în
examinarea individului nu doar în calitate de simplu consumator de
bunuri şi servicii, ci ca pe o formă specifică a capitalului, investiţiile în
individ fiind asemănate cu investiţiile în capitalul fix. Factorii principali
care constribuie la creşterea calităţii populaţiei, adică capitalului uman
sunt:starea de sănătate şi satisfacţia oamenilor;gradul de educaţie;nivelul
de calificare;nivelul de informa;calităţile antreprenor Teoria
anticipărilor raţionale(noua şcoală calsică) de Robert Lucas Jr.
Potrivit acestei teorii, agenţii economici, posedînd proprietatea de a
anliza în mod creativ informaţiile de care dispun, au capacitatea de a
prezice evoluţia fenomenelor şi situaţiilor concrete şi de a adopta decizii
mai concrete, mai eficiente, decît cele adoptate de instituţiile publice.
Caracterul ciclic al dezvoltării economice este condiţionat de factorii:
şocurile productivităţii;cheltuielile imprevizibile ale statului;evoluţia
comeţului international;evoluţia şomajului