Sunteți pe pagina 1din 55

CURSUL 1

Poluant= o substanţă sub orice formă de agregare sau o formă de energie de tip
elctromagnetic, ionizantă, termică, fonică sau vibraţii, care introdusă în mediul
ambiant produce efecte negative asupra acestuia.Poluant:-substanţă-solidă-lichidă-
gazoasă-formă de energie -electromagnetică-ionizantă-termică-fonică-vibraţii
Poluantul acţionează asupra mediului ambiant având un impact (efect)
negativ.Mediul ambiant: -atmosfera (aer)-apele de suprafaţă şi subterane (medii
acvatice)-sol şi subsol
Zone critice sub aspectul poluării în Romania
Au fost identificate cel puţin 16 zone critice de poluare a atmosferei, apelor şi
solului. În timp, unele zone au fost reabilitate (reabilitare/reconstrucţie
ecologică) în general prin limitarea activităţii industriale din zona
respectivă.Reabilitarea zonelor se poate face numai prin lucrări extrem de
costisitoare. În România, în anul 2000, a fost promulgată o lege de înfiinţare a
Fondului Naţional de Mediu, cu scopul de finanţ are a proiectelor de reabilitare
a mediului.
Exemple de zone criticePlatforma industrială Copşa Mică
atmosferă ʹevacuare de gaze reziduale cu conţinut de plumb, dioxid de sulf,
cadmiu etc. Concentraţiile maxime admisibile au fost depăşite de 20 de ori la
dioxid de sulf şi de 5 ori la plumb.
ape de suprafaţă: râul Târnava Mică ʹevacuare ape uzate încărcate cu
compuşi de plumb, zinc, cadmiu, fier. Concentraţiile maxime admisibile au fost
depăşite de 320 de ori la la plumb.
zone afectate-este afectată o suprafaţă de 1000 ha. pădure şi peste 1000 ha.
teren agricol.
starea de sănătate a populaţiei ʹsunt afectaţi peste 100.000 locuitori

S.C. AMPELUMS.A. Zlatna


atmosferă -concentraţii de substanţe poluante (în special cupru) depăşind de peste
10 ori pe cele maxim admisibile
ape de suprafaţă: râul Ampoi -concentraţii de substanţe poluante (în special cupru)
depăşind de peste 100 ori pe cele maxim admisibile
sol -concentraţii de substanţe poluante (în special cupru) depăşind de peste 10 ori pe
cele maxim admisibile
zone afectate ʹ1000 ha. teren agricol, 800 ha. Pădure
starea de sănătate a populaţiei ʹsunt afectaţi peste 10.000 de locuitori.

Platforma industrială Baia -Mare

atmosferăʹemisii de gaze reziduale cu conţinut de dioxid de sulf, pulberi,


metale grele, plumb, cadmiu etc.
ape de suprafaţă: râul Săsar ʹdeversări de ape uzate cu conţinut de suspensii
şi metale grele
zone afectate atmosferic -peste 200 km., 1200 ha. pădure şi 1000 ha. teren
agricol.
ͻstarea de sănătate a populaţiei ʹpeste 170000 de locuitori afectaţi.

Platforma industrială Işalniţa -Craiova


atmosferă ʹemisii de gaze reziduale cu conţinut de oxizi de azot, amoniac,
dioxid de sulf
ape de suprafaţă: râurileJiu şi Amaradia ʹdeversări de ape uzate încărcate cu
suspensii, amoniu, azotaţi, reziduuri petroliere, cupru, mercur

S.C. COLOROM -Codlea


atmosferă ʹemisii de dioxid de carbon, dioxid de azot, clor
ape de suprafaţă ʹsubstanţe poluante: nitroderivaţi, amine, sulfuri, fenoli
zone afectate ʹarie de răspândire în atmosferă: 5 -10 km., în apele de
suprafaţă: noxele ajung până la Oltul Inferior

Platforma Săvineşti

atmosferă ʹemisii de gaze reziduale cu conţinut de dioxid de sulf, amoniac,


dioxid de carbon, clor
ape de suprafaţă: râul Bârsa ʹsubstanţe poluante: suspensii, substanţe
organice
zone afectate ʹarie de răspândire în atmosferă: 8 -10 km., în apele de
suprafaţă: râul Bârsa este poluat complet

Platforma industrială Târgu Mureş


atmosferă ʹemisii de gaze reziduale cu conţinut de amoniac, oxizi de azot
ape de suprafaţă ʹdeversări de ape uzate cu conţinut de amoniac, uree,
nitraţi, cloruri, sulfaţi, arsen
zone afectate ʹarie de răspândire în atmosferă: 10 km.

Zona Suceava ʹS.C. AMBRO S.A.


atmosferă ʹemisii de gaze reziduale cu conţinut de hidrogen sulfurat, dioxid
de sulf, pulberi, sulfat de sodiu
ape de suprafaţă ʹsubstanţe poluante: suspensii, substanţe organice, fenoli
zone afectate ʹarie de răspândire în atmosferă: 10 km.

Zona Turnu Severin ʹS.C. TURNU S.A.


atmosferă ʹemisii de gaze reziduale cu conţinut de amoniac, dioxid de azot
ape de suprafaţă: fluviul Dunărea ʹdeversări de ape uzate cu conţinut de
suspensii, clor, calciu, sulfaţi, fosfaţi şi metale grele, crom
zone afectate ʹarie de răspândire în atmosferă: 10 -15 km., peste 200 ha. de
pădure şi 750 ha. de terenuri agricole
starea de sănătate a populaţiei ʹsunt afectaţi peste 150.000 de locuitori.

Zona Brazi ʹS.C. PETROBRAZI


atmosferă ʹemisii de gaze reziduale cu conţinut de amoniu, dioxid de sulf
ape de suprafaţă: râul Prahova ʹdeversări de ape uzate cu conţinut de fenoli
zone afectate ʹarie de răspândire în atmosferă: 5 km.

Zona Teleajen ʹS.C. PETROTEL


atmosferă ʹemisii de gaze reziduale cu conţinut de oxid de carbon, dioxid de
carbon, dioxid de sulf şi fenoli
ape de suprafaţă: râul Teleajen ʹdeversări de ape uzate cu conţinut de
substanţe organice, cloruri, sulfaţi
zone afectate ʹarie de răspândire: peste 600 ha. afectate
starea de sănătate a populaţiei ʹsunt afectaţi peste 200.000 de locuitori.

Zona Piteşti ʹARPECHIM


atmosferă ʹemisii de gaze reziduale cu conţinut de dioxid de sulf, n egru de
fum
ape de suprafaţă: râul Dâmbovnic ʹdeversări de ape uzate cu conţinut de
substanţe organice, fenoli, reziduuri petroliere

RAFO ONEŞTI
atmosferă ʹemisii de gaze reziduale cu conţinut de amoniac, dioxid de sulf,
dioxid de carbon
ape de suprafaţă: râul Trotuşʹdeversări de ape uzate cu conţinut de suspensii,
reziduuri petroliere, fenoli
zone afectate ʹarie de răspândire în atmosferă: 25 -30 km., 2000 ha. pădure
afectate, 150 ha. terenuri agricole

Zona Bacău -SOFERT


atmosferă ʹemisii de gaze reziduale cu conţinut de amoniac, dioxid de sulf,
cloruri
ape de suprafaţă: râul Bistriţa ʹdeversări de ape uzate cu conţinut de fluor,
amoniac, uree, fosfor
zone afectate ʹarie de răspândire în atmosferă: 5 km., peste 800 ha. de
pădure şi 1400 ha. de teren uri agricole

Zona Borzeşti
atmosferă ʹemisii de gaze reziduale cu conţinut de amoniac, oxid de carbon,
dioxid de carbon, cloruri, acid clorhidric
ape de suprafaţă ʹdeversări de ape uzate cu conţinut de suspensii, cloruri,
substanţe organice, fenoli, cianu ri
zone afectate ʹarie de răspândire în atmosferă: 20 -30 km., peste 2000 ha. de
pădure şi 850 ha. de terenuri agricole

SURSE DE POLUARE
Sursele de poluare sunt multiple şi pot fi localizate:
X| la suprafaţa terenului
X| în subteran
Sursele de poluare pot fi:
X| naturale
X| antropice (produse de om)
În majoritatea cazurilor, este dificil de a face o distincţie clară între sursele
poluării determinate de om şi cele declanşate de cauze naturale.O clasificare
generală a surselor de poluare prezintă 6 categorii de activită ţi care generează
fenomene de poluare:
1 ʹsurse de poluare datorate unor construcţii şi instalaţii destinate evacuării
aumitor substanţe în mediu (conducte de canalizare, rezervoare septice,
coşuri de evacuare a gazelor de ardere etc.)
2 ʹsurse de poluare datorate unor construcţii pentru depozitarea şi/sau
tratarea unor substanţe (depozite de deşeuri neimpermeabilizate, rezervoare
subterane sau supraterane)
3 ʹsurse de poluare datorate unor construcţii pentru transportul unor
substanţe(conducte de tip indus trial pentru transportul unor anumite
substanţe chimice sau al apelor uzate)
4 ʹsurse indirecte (irigaţii, folosirea pesticidelor, ierbicidelor, fertilizanţilor,
depozite de deşeuri, ape uzate şi ape din precipitaţii încărcate cu substanţe
poluante etc.)
5 ʹsurse de poluare datorate unor construcţii care favorizează descărcarea
poluanţilor pe sol, subsol şi în apa subterană (infiltraţii de ape poluate prin
lucrări de foraj, puţuri de observaţie incorect realizate, excavaţii pentru
construcţii etc.)
6 ʹsurse naturale de poluare a căror activare este provocată de activităţi
umane (străpungerea unor pungi de gaze naturale subterane sau de petrol,
alunecări de masive de pământ datorită excavaţiilor sau defrişărilor
necontrolate)
CURS 2

FORME DE POLUAREA MEDIULUI

Poluarea biologica , cea mai veche si mai bine cunoscuta dintre formele de
poluare, este produsa prin eliminarea si raspandirea in mediul inconjurator a
germenilor microbieni producatori de boli.
Astfel, poluarea bacteriana insoteste deopotriva om ul, oriunde s-ar gasi si
indiferent pe ce treapta de civilizatie s -ar afla, fie la triburile nomade, fie la
societatile cele mai evoluate. Pericolul principal reprezentat de poluarea
biologica consta in declansarea de epidemii, care fac numeroase victime.

Poluarea chimica consta in eliminarea si raspandirea in mediul inconjurator a


diverselor substante chimice. Poluarea chimica devine din ce in ce mai
evidenta, atat prin cresterea nivelului de poluare, cat mai ales prin
diversificarea ei. Pericolul princip al al poluarii chimice il reprezinta potentialul
toxic ridicat al acestor substante.

Poluarea fizica este cea mai recenta si cuprinde: -poluarea radioactivaca


urmare a extinderii folosiri izotopilor radioactivi in stiinta, industrie,
agricultura, zootehnie , medicina etc. -poluarea sonora;zgomotul ca si vibratiile
si ultrasunetele sunt frecvent prezente in mediul de munca si de viata al
omului modern, iar intensitatile poluarii sonore sunt in continua crestere.
Supraaglomerarea si traficul, doi mari poluanti fonici, au consecinte serioase
asupra echilibrului psihomatic al individului.

poluarea termica, poate cea mai recenta forma de poluare fizica cu influente
puternice asupra mediului inconjurator, in special asupra apei si aerului, si,
indirect, asupra sanatatii populatiei.Cele mai des intalnite forme de poluare
sunt:
1 -Poluarea apei
2-Poluarea solului
3 -Poluarea aerului (atmosferica).

1. Poluarea soluluie ste considerata ca o consecinta directa a depozitarii la


intamplare a reziduurilor rezultate din activitatea omului, a deseurilor
industriale sau utilizarii necorespunzatoare a unor substante chimice in
practica agricola.
Tinand seama de provenienta lor, reziduurile pot fi clasificate in:
-reziduuri menajere, rezultate din activitatea zilnica a oamen ilor in locuinte si
localuri publice;
-reziduuri industriale, provenite din diversele procese tehnologice care pot fi
formate din materii brute, finite sau intermediare si au o compozitie foarte
variata in functie de ramura industriala si de tehnologia uti lizata (in industria
alimentara ʹpredominant componente organice, pe cand in industria chimica,
metalurgica, siderurgica, miniera ʹpredominant substante chimice organice
sau anorganice);
-reziduuri agro ʹzootehnice, legate indeosebi de cresterea si ingriji rea
animalelor.
Elementele poluante ale solului sunt de doua categorii:
-elemente biologice, reprezentate de organisme (bacterii, virusi, paraziti),
eliminate de om si de animale, fiind in cea mai mare parte patogene. Ele fac
parte integranta din diferitele reziduuri (menajere, animaliere, industriale);
-elemente chimice, sunt in cea mai mare parte, de natura organica.
Importanta lor este multipla: ele servesc ca suport nutritiv pentru germeni,
insecte si rozatoare, sufera procese de descompunere c u eliberare de gaze
toxice, pot fi antrenate in sursele de apa, pe care le degradeaza etc.
2. Poluarea apei este generata de un numar mare de surse, care sunt
clasificate in:
Surse organizate
-apele reziduale comunale, care rezulta din utilizarea apei in l ocuinte si
institutii publice, bogate in microrganisme, dintre care multe patogene;
-apele reziduale industriale, provenite din diverse procese de fabricatie sau
sunt utilizate la transport, ca solvent sau separator, la purificarea si spalarea
materiilor prime, semifinite si finite, sau a ustensilelelor si instalatiilor, si au o
compozitie heterogena.
-apele reziduale agro ʹzootehnice, provenite mai ales ca urmare a utilizarii
apei in scopuri agricole (irigatii), cat si pentru alimentarea animalelor si
salubritatea crescatoriilor de animale.
Sursele neorganizate, sunt reprezentate de apele meteorice (ploaie, zapada),
reziduurile solide diverse etc.
Multitudinea si variabilitatea surselor de poluare a apei conduc la pluralitatea
elementelor poluante, imparti te in:-elemente biologice, reprezentate, in
principal, de microorganismele patogene; -elemente chimice, reprezentate de
substante chimice organice sau anorganice.

3. Poluarea aerului consta din modificarea compozitiei sale normale (78% N,


21% O2, 0.03% CO2, 0.01% Ozon si alte gaze, vapori de apa, pulberi) in mod
deosebit prin patrunderea in atmosfera a unor elemente straine si cu efecte
nocive. Sursele de poluare a aerului sunt:
Surse naturale, reprezentate de diversele procese care se petrec in natura
sunt:
-solul, care sufera fenomene de eroziune si macinare cu eliberare de particule
foarte fine;
-plantele si animalele, care pot elimina in aer diverse elemente
(fulgi,polen,par)
-eruptiile vulcanice, care arunca in aer mari cantitati de gaze, particule soli de,
cenusa;

Sursele artificiale, reprezentate de activitatile omului:


-procesele de combustie, de la incalzirea locuintelor si pana la combustibilul
utilizat pentru producerea de energie in scopuri industriale;
-procesele industriale, constituite din rasp andirea in aer a diversilor poluanti
eliminati de intreprinderile industriale;
- transporturile, constand in transporturi de tip feroviar, naval si aerian si in
special rutier.Ca elemente poluante principale sunt: -suspensiile, reprezentate
de particulele solide sau lichide dispersate in atmosfera;
- gazelesub forma de poluanti in stare gazoasa, raspanditi in atmosfera.

Forme de eliberare a poluantilor in mediu


Gazoasa:emisii de noxe din procese industriale, gaze de ardere, etc.
Lichida:ape uzate menajere s i industriale, substante chimice din activitati
industriale -Solida:pulberi, cenusi, micro particule

FORME DE TRANSPORT A POLUANTILOR


Transportul poluanţilor în mediu la distanţe apreciabile faţa de sursa de
poluare, se datorează unei serii de fenomene: a dvecţie-dispersie, fenomene
întârzietoare care determină mărimea ariei poluate.

Convecţia (advecţia)reprezintă transportul substanţelor de către curentul de


aer, apă de suprafaţă sau apă subterană, la viteza medie a acestuia.

Dispersia este rezultatul acţiunii simultane a unui fenomen pur mecanic şi a


unui fenomen fizico-chimic.Dispersia mecanicăDeoarece formele matricilor
solide (porii subsolului, formele de relief etc.), au mărimi, forme şi
aranjamente diferite, fluidul suport (aer sau apă) se deplase ază cu viteze
variabile, diferite de viteza medie.Poluanţii se vor deplasa cu fluidul suport
(aer, apă de suprafaţă, apă subterană) producându -se amestecul atât în sensul
liniilor de curent (longitudinal), cât şi perpendicular pe acestea (transversal).
Dispersia moleculară -difuziase produce ca urmare a diferenţelor de
concentraţii ale poluanţilor, evident de la concentraţii mai mari către
concentraţii mai mici.
CURSUL 3
TRANSPORTUL POLUANŢILOR ÎN SOL ŞI ACVIFERE

1. CARACTERISTICILE FIZICE ALE ACVIF ERELOR


Mediul permeabil este definit ca un corp solid care conţine spaţii libere -pori -de
dimensiuni variabile, dispuse într -o formă indefinită, prin care poate circula fluidul.
Hidrodinamica curgerii prin medii permeabile este influenţată substanţial de
proprietăţile geometrice ale matricei solide, între care cele mai importante sunt:
porozitatea efectivă, suprafaţa specifică, mărimea porilor, tortuozitatea.
Apa subterană este una din formele în care se găseşte apa pe parcursul ciclului ei în
natură. Cea mai mare parte din apa care circulă sub pământ provine din apa care se
află la suprafaţa pământului şi se infiltrează prin pori şi crăpături ale pământului. Apa
subterană ocupă sau se mişcă în golurile care există între particulele pământului. La
acest fenomen participă un complex în două faze: faza solidă, pământul şi faza
lichidă, apa. În zonele de suprafaţă se adaugă, de cele mai multe ori, ca a treia fază,
aerul.

Mişcarea apei subterane depinde de natura rocii şi gradul său de tectonizare. Se


deosebesc două tipuri:
-mişcarea printr-un sistem reticular de canale, format din falii, fisuri sau chiar galerii
subterane (peşteri), în care apele pot forma mici cursuri de apă.
- mişcarea prin golurile dintre granule, goluri care comunică între ele, for mând un
sistem complex de canalicule, de diametre variabile, însa foarte mici (mişcarea printr -
un mediu poros).
Cunoaşterea condiţiilor în care se găseşte şi se deplasează apa în pământuri şi alte
medii permeabile se bazează pe cunoaşterea parametrilor hidraulici care
caracterizează aceste medii.
Parametrii hidraulici care caracterizează mediile permeabile sunt:
X| -porozitatea respectiv porozitatea efectivă (eficace)
X| coeficientul de conductivitate hidraulică
X| transmisivitatea
X| coeficientul de înmagazinare
X| drenanţa.
X| |
Porozitatea este definită ca raportul între volumul porilor dintr -o probă de
pământ şi volumul total aparent al probei:
'
n=
'
Volumul porilor este legat de volumul fazei solide prin indicele golurilor:
'
e=
'
' =' + '
š 
e= їn =
š 
Porozitatea depinde de compoziţia, structura şi textura solului.
Porozitatea eficace reprezintă acea parte a porilor care participă efectiv la
curgerea apei. Se defineşte ca raport între volumul de apă gravitaţională care
poate fi conţinută de un volum de mediu poros în stare de saturaţie şi eliberată
prin drenare şi volumul total al prob ei.

$ = 

Porozitatea eficace este dependentă de mărimea moleculelor ce sunt
transportate comparativ cu mărimea căilor de legătură dintre pori. La argile
porozitatea eficace este semnificativ mai mică decât porozitatea totală, în timp ce
la nisipuri cele două valori sunt compatibile.
Coeficientul de conductivitate hidraulică(coeficientul de permeabilitate) se
defineşte prin volumul de apă liberă care străbate în unitatea de timp o unitate
de suprafaţă a unei secţiuni din mediul permeabil sub un g radient hidraulic
unitar.Coeficientul de permeabilitate are dimensiunile unei viteze şi se exprimă în
mod curent în cm/zi sau m/zi.
Factorii care influenţează coeficientul de permeabilitate sunt: -proprietăţile
mediului poros;-proprietăţile lichidului (coef icientul variază cu temperatura,
rezultând deci dependenţa de vâscozitate şi de greutate specifică).
Coeficientul de permeabilitate trebuie privit ca o caracteristică globală atât a
mediului permeabil cât şi a lichidului care îl străbate, motiv pentru care este
numit coeficient de permeabilitate intrinsec (ki):

]=

unde:
k-estecoeficientul de permeabilitate;
 -vâscozitatea fluidului;
 -greutatea specifică a fluidului.
Transmisivitateareprezintă produsul între coeficientul de permeabilitate şi
grosimea stratului acvifer: T = a·K (  /zi)
În cazul acviferelor multistrat, transmisivitatea este dată de suma produselor
între grosimea şi permeabilitatea fiecărui strat.
T=ɇ ]
Pentru a caracteriza capacitatea unui strat permeabil de a elibera s au de a
înmagazina apa, a fost introdus un parametru denumit coeficient de
înmagazinare. Coeficientul de înmagazinarereprezintă volumul de apă (dw) care
poate fi eliberat de o prismă verticală de material permeabil având secţiunea
egală cu unitatea, pentru o scădere a nivelului piezometric egală cu unitatea (dh).

S=-


Formulaeste adimensională pentru că variaţia volumului deapă este determinată
de variaţia coloanei de apă din prismul elementar şi deci w are defapt
dimensiunea unei lungimi.
Drenanţa caracterizează legătura unui acvifer denumit acvifer principal cu alte
acvifere situate deasupra sau dedesubt, denumite acvifere subordonate, cele
două tipuri de acvifere fiind separate de un strat slab permeabil.
Factorul de drenanţă este dat de:
|

2. MECANISME DE TRANSPORT A POLUANŢILOR ÎN APA SUBTERANĂ


Transportul poluanţilor miscibili cu apa
Convecţia (advecţia)reprezintă transportul substanţelor dizolvate de către
curentul de apă subterană, la viteza medie a acestuia.
Pentru curent unidimensional :

Unde:
vx-viteza reală medie (LT-1);
K-conductivitatea hidraulică (LT -1) din legea Darcy;

-cota piezometrică (L);

-gradientul hidraulic;
$ -porozitatea efectivă.
Pentru mişcarea unidimensională:

în care F este debitul masic de poluant, iar Cconcentraţia soluţiei (ML-3), celelalte
notaţii fiind explicate.
Prin transport convectiv într-o mişcare uniformă, volumul ocupat de poluant nu
se modifică. În cazul unei mişcări generale, volumul de poluant poate suferi
modificări datorită proceselo r de transfer de masă, dar fără amestec.
Dispersia este rezultatul acţiunii simultane a unui fenomen pur mecanic şi a unui
fenomen fizico-chimic.
Dispersia mecanică
Deoarece porii terenului aumărimi, forme şi aranjamente diferite, apa subterană
se deplasează cu viteze variabile, diferite de viteza medie.Poluanţii miscibili cu
apa se vor deplasa cu fluidul suport, producându -se amestecul atât în sensul
liniilor de curent (longitudinal), cât şi perpendicular pe acestea (transversal).
Dispersia moleculară -difuziase explica prin miscarea haotica a moleculelor
fluidelor si se produce ca urmare a diferenţelor de concentraţii ale poluanţilor,
evident de la concentraţii mai mari către concentraţii mai mici.
Se notează cu ɲL şi ɲT dispersivităţile dinamice pe direcţ ia longitudinală, respectiv
transversală, iar coeficienţii de dispersie mecanică corespunzători celor două
direcţii se obţin prin înmulţire cu viteza reală medie.
Difuzia moleculară se produce atâta timp cât există un gradient de concentraţie,
indiferent dacă fluidul suport este în mişcare sau în repaus. Coeficientul de
difuziune moleculară se notează cu Dd(L2T -1) şi apare în cele două legi ale lui
Fick:
semnul ͞-͟se introduce intrucat F>0 iar dC<0, dx>0

în care:
F - este masa de poluant ce trece prin u nitatea de arie în unitatea de timp (MT -1L-
2);
C -concentraţia soluţiei (ML-3)
În mediile poroase, difuzia moleculară nu se produce la fel de repede ca în apă,
din cauză că ionii trebuie să urmeze un drum mai lung. Coeficientul de difuzie
moleculară efectiv se notează cu D*:
în care ʘ este un coeficient care depinde de tortuozitate (ʘ=0,7 pentru nisip
omogen).

Dispersia hidrodinamică.Precizarea domeniilor în care difuzia moleculară sau


dispersia mecanică au rol predominant se face cu ajutorul numărului Peclet:

în care:
vx-este viteza reală după direcţia x;
d-diametrul caracteristic al particulelor solide;
Dd-coeficient de difuzie moleculară.
Diversele studii realizate pun în evidenţă existenţa mai multor zone în care difuzia
moleculară sau dispersia mecanică au ponderi diferite. La viteze mici (Peare valori
mici) predomină dispersia moleculară, iar pentru nume rePemari dispersia
mecanică este predominantă, iar difuzia moleculară poate fi neglijată.
Trebuie precizat însă că cele două fenomene apar combinate, iar separarea lor
este dificilă. Din această cauză s -au definit coeficienţi hidrodinamici de dispersie,
care le reprezintă pe amândouă. Astfel:

în care:
DL-coeficient hidrodinamic de dispersie longitudinală;
DT-coeficient hidrodinamic de dispersie transversală;
ɲL-dispersivitatea dinamică longitudinală.
ɲT-dispersivitatea dinamică transversală.
D*-coeficientul de difuziune moleculară efectivă;
vi-viteza reală medie după direcţia i.
Coeficienţii DL şi DT apar în ecuaţiile de transport a poluanţilor şi reprezintă atât
caracteristicile terenului cât şi caracteristicile apei subterane. \
CURSUL 4
TRANSPORTUL POLUANŢILOR ÎN SOL ŞI ACVIFERE1. CARACTERISTICILE FIZICE
ALE ACVIFERELOR
Mediul permeabil este definit ca un corp solid care conţine spaţii libere -pori -de
dimensiuni variabile, dispuse într -o formă indefinită, prin care poate circula
fluidul.
Hidrodinamica curgerii prin medii permeabile este influenţată substanţial de
proprietăţile geometrice ale matricei solide, între care cele mai importante sunt:
porozitatea efectivă, suprafaţa specifică, mărimea porilor, tortuozitatea.
Apa subterană este una din formele în care se găseşte apa pe parcursul ciclului ei
în natură. Cea mai mare parte din apa care circulă sub pământ provine din apa
care se află la suprafaţa pământului şi se infiltrează prin pori şi crăpături ale
pământului. Apa subterană ocupă s au se mişcă în golurile care există între
particulele pământului. La acest fenomen participă un complex în două faze: faza
solidă, pământul şi faza lichidă, apa. În zonele de suprafaţă se adaugă, de cele mai
multe ori, ca a treia fază, aerul.

2. MECANISME DE TRANSPORT A POLUANŢILOR ÎN APA SUBTERANĂ

Transportul poluanţilor miscibili cu apa


Convecţia (advecţia)reprezintă transportul substanţelor dizolvate de către
curentul de apă subterană, la viteza medie a acestuia.
Pentru curent unidimensional:

Unde:
Vx - viteza reală medie (LT-1);
K - conductivitatea hidraulică (LT-1) din legea Darcy;

-cota piezometrică (L);

-gradientul hidraulic;
| -porozitatea efectivă

Pentru mişcarea unidimensională:

în care F este debitul masic de poluant, iar Cconcentraţia soluţiei (ML-3), celelalte
notaţii fiind explicate.
Prin transport convectiv într-o mişcare uniformă, volumul ocupat de poluant nu
se modifică. În cazul unei mişcări generale, volumul de poluant poate suferi
modificări datorită proceselor de transfer de ma să, dar fără amestec.
Dispersiaeste rezultatul acţiunii simultane a unui fenomen pur mecanic şi a unui
fenomen fizico-chimic.
Dispersia mecanică
Deoarece porii terenului aumărimi, forme şi aranjamente diferite, apa subterană
se deplasează cu viteze variabi le, diferite de viteza medie.Poluanţii miscibili cu
apa se vor deplasa cu fluidul suport, producându -se amestecul atât în sensul
liniilor de curent (longitudinal), cât şi perpendicular pe acestea (transversal).
Dispersia moleculară -difuziase produce ca urmare a diferenţelor de concentraţii
ale poluanţilor, evident de la concentraţii mai mari către concentraţii mai mici.
Se notează cu ɲL şi ɲT dispersivităţile dinamice pe direcţia longitudinală, respectiv
transversală, iar coeficienţii de dispersie mecanică corespunzători celor două
direcţii se obţin prin înmulţire cu viteza reală medie.
Difuzia moleculară se produce atâta timp cât există un gradient de concentraţie,
indiferent dacă fluidul suport este în mişcare sau în repaus. Coeficientul de
difuziune moleculară se notează cu Dd(L2T -1) şi apare în cele două legi ale lui
Fick:

în care:
F-este masa de poluant ce trece prin unitatea de arie în unitatea de timp (MT -1L-
2);
C-concentraţia soluţiei (ML-3)
Considerând mediul omogen şi izotrop, ecuaţia de trans port advectiv-dispersiv a
concentraţiei Care forma:

unde
X| Dx reprezintă dispersia longitudinală
X| Dy, Dz dispersia transversală
|
Ţinând cont de cele 2 mecanisme de transport, adică advecţie şi dispersie, ecuaţia
unidimensională este:

unde Dx este coeficientul de dispesie longitudinală (dispersia longitudinală), notată şi


cu DL.
Soluţia ecuaţiei , cu condiţiile iniţiale şi la limită:

este:

în care x este distanţa de la punctual de injecţie.

Termenul exponenţial reprezintă numărul Peclet:

Pentru numere Peclet mari (Pe>100), advecţia predomină şi al doilea termen din
partea dreapta a relaţiei poate fi neglijat.
Adsorbţia cauzează încetinirea migraţiei unui poluant înraport cu advecţia.Migraţia
poluantului în subteran este cu atât mai mult înce tinită cu cât partea adsorbită este
maimare.Aceste efect poate fi descris prin factorul de întârziere Ra care pentru
izoterma liniară este:

n-porozitatea;
ʌs-densitatea matricei solide
Õ r` `||
|` | ||  |  |

  || `|| |
|
|` || ` 
|||`
 | `|
|

|
În mediile poroase, difuzia moleculară nu se produce la fel de repede ca în apă, din
cauză că ionii trebuie să urmeze un drum mai lung. Coeficientu l de difuzie moleculară
efectiv se notează cu D*:

în care ʘ este un coeficient care depinde de tortuozitate (ʘ=0,7 pentru nisip


omogen).
Dispersia hidrodinamică este un fenomen ce constă în migrarea unei soluţii cu o
anumită concentraţie, prin domeniul ocupat de un alt fluid. Fizic, dispersia
hidrodinamică reprezintă un transfer spontan de masă a soluţiei de la un punct cu
potenţial chimic superior, la altul cu p otenţial chimic mai mic.
în care ʘeste un coeficient care depinde de tortuozitate (ʘ=0,7 pentru nisip
omogen).
*dDDʘ=5
În mediile poroase, difuzia moleculară nu se produce la fel de repede ca în apă, din
cauză că ionii trebuie să urmeze un drum mai lung. C oeficientul de difuzie moleculară
efectiv se notează cu D*:
DISPERSIA HIDRODINAMICĂ
În subteran, dispersia hidrodinamică a fluidului în mişcare se produce şi în absenţa
unui gradient de concentraţie.
În condiţiile hidrostatice, transportul se face prin mig rarea moleculelor datorită
gradienţilor de concentraţie, fenomenul reducându -se la difuzia moleculară. În
situaţia în care fluidul este în mişcare, în afara modificărilor de concentraţie datorate
difuziei moleculare se produc şi fenomene de dispersie mecan ică şi/sau advecţie.
În ansamblu, dispersia hidrodinamică este însoţită de următoarele fenomene:
X| mişcarea fluidelor este influenţată de geometria şi proprietăţile matricei
permeabile (porozitate, tortuozitate);
X| la fenomen participă şi difuzia moleculară de terminată de gradienţii de
concentraţie;
X| densitatea şi viscozitatea lichidelor pot varia în interiorul domeniului de
mişcare;
X| dispersia hidrodinamică este însoţită de interacţiunea între faza lichidă şi faza
solidă.
X| Fenomenul dispersiei hidrodinamice se de osebeşte de fenomenul curgerii
fluidelor nemiscibile unde apare o suprafaţă de contact ce separă cele două
fluide cu proprietăţi diferite.
Coeficientul de dispersie mecanică este dependent de viteza apei subterane: la viteze
reduse, coeficientul este relat iv constant, dar creşte liniar odată cu creşterea vitezei
apei. Pornind de la această observaţie, se defineşte un nou coeficient de dispersie
numit coeficient de dispersie hidrodinamică,exprimat ca sumă între coeficientul de
dispersie mecanică şi coeficientul de difuzie moleculară:

în care DLşiDTsunt coeficienţii de dispersie hidrodinamică longitudinală, respectiv


transversală.
Parametrii care influenţează dispersia hidrodinamică se pot împărţi în:
Parametrii prin care se măsoară dispersia
X| mărimile fizice: densitatea, concentraţia, viteza;
X| mărimile matematice: coeficienţii de dispersie şi difuzie;

Parametrii care influenţează dispersia dependenţi de mediul permeabil


X| dimensiunea caracteristică a particolelor;
X| porozitatea;
X| permeabilitatea;

Parametrii care influenţează dispersia dependenţi de faza fluidă


X| densitatea;
X| vâscozitatea;
X| compoziţia chimică;

Parametrii care influenţează dispersia dependenţi de caracteristicile deplasării


X| distribuţia de viteze;
X| lungimea zonei de tranziţie;

Într-un mediu subteran poluat, advecţia, dispersia şi difuzia se interinfluenţează,


măsurătorile in situ punând în evidenţă efectul combinat al acestora.Pe de altă
parte, procesul de transport al poluanţilor în curentul subteran de apă este
influenţat de o serie de procese fiz ice şi chimice care, la rândul lor, modifică
comportarea acestora. Pornind de la această observaţie, în continuare este pusă
în evidenţă influenţa a două din aceste procese chimice şi fizice, sorbţia şi
biotransformarea, asupra concentraţiei poluantului in trodus în mediul subteran
de o sursă de poluare continuă, respectiv, intermitentă.

Diversele studii realizate pun în evidenţă existenţa mai multor zone în care difuzia
moleculară sau dispersia mecanică au ponderi diferite. La viteze mici (Peare valori
mici) predomină dispersia moleculară, iar pentru numerePemari dispersia
mecanică este predominantă, iar difuzia moleculară poate fi neglijată.
Trebuie precizat însă că cele două fenomene apar combinate, iar separarea lor
este dificilă. Din această cauză s -au definit coeficienţi hidrodinamici de dispersie,
care le reprezintă pe amândouă. Astfel:

în care:
DL-coeficient hidrodinamic de dispersie longitudinală;
DT-coeficient hidrodinamic de dispersie transversală;
ɲL-dispersivitatea dinamică longitudinală.
ɲT-dispersivitatea dinamică transversală.
D*-coeficientul de difuziune moleculară efectivă;
vi-viteza reală medie după direcţia i.
Coeficienţii DL şi DT apar în ecuaţiile de transport a poluanţilor şi reprezintă atât
caracteristicile terenului cât şi caracteristicile apei subterane.

CURSUL 5
SOLUŢII ANALITICE ALE ECUAŢIEI DE ADVECŢIE -DISPERSIE
Ecuaţia de advecţie -dispersie poate fi rezolvată prin metode numerice sau analitice.
Metodele analitice implică rezolvarea ecuaţiilor diferenţiale parţiale, utilizân d calcule
bazate pe condiţii iniţiale şi la limită. Dezavantajele acestor metode sunt acelea că
sunt limitate la o geometrie simplă a acviferului iar acesta trebuie să fie omogen.
Metodele numerice implică rezolvarea ecuaţiilor diferenţiale parţiale prin m etode de
analiză numerică. Poate fi analizat un acvifer heterogen, indiferent de geometria lui.
Dezavantajele sunt date de erorile numerice (de ex. o extindere excesivă a fronturilor
de poluare).
Pentru a obţine o soluţie unică a ecuaţiilor diferenţiale, e ste necesar să se specifice
condiţiile iniţiale şi la limită.
Condiţiile iniţialedescriu valorile variabilei considerate (în acest caz concentraţia) la
unpas de timp iniţial egal cu ͞0͟.
Condiţiile la limităspecifică interacţiunea între zona supusă investi gării şi mediul
exterior.
Există 3 tipuri de condiţii la limită pentru transportul masic .

Condiţia la limită de tipul I este o concentraţie fixă.


Condiţia la limită de tipul II este un gradient fix.
Condiţia la limită de tipul III este variabila flux.
Pentru curgerea unidimensională, condiţiile la limită şi cele iniţiale sunt raportate la
distanţă, x, şi la timpul t.

în care C(t)este o funcţie cunoscută.


De ex. se poate scrie:

Condiţia iniţială spune că la timpul t = 0, concentraţia este ͞0͟ oriunde în domeniul


de curgere, pentru x ш 0.
Prima condiţie la limită spune că pentru timpul tш 0, la x = 0, concentraţia se menţine
la valoarea C0.(condiţie de primul tip ʹconcentraţie fixă).
Ce-a de-a doua condiţie la limită arată domeniul curgerii este infinit şi indiferent cât
de mare este timpul, concentraţia va fi ͞0͟ la sfârşitul sistemului (condiţie la limită de
primul tip la x = ь).
Condiţia la limită de tipul II (gradient fix) este exprimată ca:

sau
unde f(t) este o funcţie cunoscută.O condiţie de gradient fix comună este:

Condiţiala limităde tipul III (flux variabil) este exprimată ca:

unde C(t) este o funcţie de concentraţie cunoscută.O condiţie de flux variabil comună
este un flux constant cu o concentraţie de intrare constantă:

Condiţie la limită de tipul I


Soluţia ecuaţiei de advecţie -dispersie unidimensională este:
Condiţie la limită de tipul II (injecţie continuă unidimensională într -un câmp de
curgere)
În natură, aceasta poate fi situaţia unui canal care descarcă apă uza tă într-un acvifer,
ca sursă liniară de poluare. Rata de injecţie este considerată constantă, cu masa
injectată a soluţiei proporţională cu durata injecţiei. Concentraţia iniţială a soluţiei în
acvifer este ͞0͟ iar concentraţia soluţiei injectate este C0.
Condiţiile iniţiale şi la limită sunt:

Ce-a de-a doua condiţie la limită este aceea că masa de contaminant injectată în
domeniu de la -ьla +ь este proporţională cu durata timpului de injecţie.
Soluţia este:

Sauty (1980) dă o aproximare a ecuaţiei de dispersie unidimensională:


Condiţie la limită de tipul III
O soluţie a ecuaţiei de advecţie -dispersie a fost dată de van Genuchten (1981).
Condiţiile la limită:

A III-a condiţie specifică că pe măsură ce xtinde la ь, gradientul de concentraţie va


rămâne finit. Soluţia ecuaţiei este:

Pe măsură ce lungimea curgerii creşte, şi această ecuaţie se reduce la:

Injecţie intermitentă de poluant într -o curgere unidimensională


Dacă o masă de contaminant este injectată instantaneu într -o curgere uniformă,
unidimensională, va trece prin acvifer ca un ͞puls͟ cu o concentraţie la vârf, Cmaxla
un anumit timp tmax, după injectare. Soluţia ecuaţiei de advecţie -dispersie este
(formă adimensională):

Cu

unde:
tRmax= timpul adimensional
la care apare vârful de
concentraţie

Injecţie continuă de poluant într -o curgere bidimensională uniformă

Poluantul se va extinde în lungul curgerii, datorită dispersiei longitudinale şi


transversal pe direcţia de curgere datorită dispersiei transversale.
Ecuaţia de transport de masă pentru curgerea bidimensională a fost rezolvată pentru
mai multe condiţii la limită. Puţul este localizat în origine (x=0, y=0) iar viteza este
vxeste uniformă şi paralelă cu axa X. Poluantul este injectat continuu, cu concentraţia
C0, în origine.
Soluţia ecuaţiei a fost dată de Bear (1972), cu condiţia ca pana de poluant să se fi
stabilizat (͞nu se mai dezvoltă͟):
unde:K0= funcţia Bessel modificată, de tip II şi ordin ͞0͟
Q= rata la care poluantul de concentraţie C0este injectat

Injecţie intermitentă de poluant într -o curgere bidimensională uniformă


Dacă o masă de contaminant este injectată într -o perioada scurtă de timp, pe
întreaga grosime a unui acvifer având curgere bidimensională uniformă, se va
deplasa pe direcţia de curgere, în timp.

Injecţie intermitentă de poluant , vizualizată la 3 paşi de timp (în laborator).

Injecţie intermitentă de poluant , vizualizată la 4 paşi de timp (în teren).


Dacă un poluant de concentraţie C0este injectat într+un câmp de curgere
bidimensional, de suprafaţă A, în punctul de coordonate x0, y0, concentraţia în
punctul x,y, după timpul tde la injecţie, va fi:

Efectele dispersiei transversale


Raportul între dispersivitatea dinamică longitudinală şi cea transversală ɲL/ ɲTîntr -un
acvifer reprezintă un controlimportant asupra formei penei de poluant în transportul
de masă bidimensional. Cu cât raportul este mai mic, cu atât pana de contaminant
este mai extinsă. Datele de teren sunt puţine şi prezintă valori ale raportului,
cuprinse între 6 şi 20.
CURSUL 6
TRANSPORTUL POLUANŢILOR ÎN APE DE SUPRAFAŢĂ
Totalitatea schimburilor de proprietăţi care aparîn mediul fluid reprezintă aşa
numitele procese de transport (sau de transfer);funcţie de natura proprietăţii
transportate se disting:transferul de masă, transferul de energie ş.a.m.d.
Mecanismul transferului de masă (substanţei poluante), include următoarele
procese:
ùMasa transportată în lungul curentului, cu componentele vx, vy, vz ale vectorului
viteză. Acest proces este denumit transfer advectiv (convectiv)de masă. Direcţia lui
coincide cu direcţia curentului şi este legată de componentele (mediate în timp) ale
vectorului vitezei locale. În concluzie ʹadvecţia (convecţia), este mişcarea
elementelor din soluţie, ca o consecinţă a curgerii apelor de suprafaţă.
Ca impact asupra transportului de poluant, advecţia este cea mai importantă cale de
transport a soluţiei de la sursa de contaminare.
ùCelălalt proces important al transferului de masă este denumit dispersiesau
transport dispersiv.
Ca impact asupra transportului de poluant, dispersia este un mecanism care reduce
concentraţia soluţiei ͞în pana͟ de poluant, deşi întinderea acesteia este mai mare
decât în cazul singular al convecţiei.
Având în vedere aceste consideraţii, termenii de difuzie moleculară şi difuzie
turbulentă sunt definiţi astfel:
ͻ Difuzia molecularăsau difuzia ʹfenomen fizic legat de agitaţia moleculară. Într -un
fluid în repaus, mişcarea browniană provoacă deplasarea particulelor în toate
direcţiile spaţiului. Dacă concentraţi a fluidului este omogenă în spaţiu, două puncte
vecine trimit, în medie, acelaşi număr de particule unul spre celălalt, iar agitaţia
moleculară nu modifică concentraţia soluţiei. Dacă există un gradient de concentraţie
între două puncte vecine, punctul cu concentraţie mai ridicată va trimite, în medie,
mai multe particule în toate direcţiile, decât punctele cu concentraţie slabă.
Rezultatul acestei agitaţii moleculare va fi un transfer de particule dinspre zona cu
concentraţie mai ridicată spre cea cu conce ntraţie mai scăzută. În consecinţă ʹdifuzia
se poate defini ca fiind împrăştierea soluţiei datorită difuziei moleculare, ca urmare a
existenţei unui gradient de concentraţie.
Legat de difuzia moleculară, prima lege a lui Fick arată că fluxul masic ʔ, al
particulelor, într-un fluid în repaus, este proporţional cu gradientul de concentraţie:
ʔ = -D gradC
Deste numit coeficient de difuzie moleculară şi are formula dimensională [L2T -1]

O exprimare analitică a coeficientului de difuzie moleculară este următoare a:

| |
|

|
| !"|#$ |%||`   |&  |`'|
(|)* |+|!* |
,
|
|- &  '|
.|  
 |  
,|%'|
/||`   | `,| |


|0 '|
|  | | | &&  | `
 |` |
 ,| '|

|( 1|| ,| |* |1|2|! |+|!*|3  |
 |
42
 |

,|   ,|
`
 |

|` |
`|

|
||| ||   5 | 6`  |

,|
 
|  `|7,|
|
`|`8 ||
 , `|


 |  |8  `,
|` ,|

`
|&
 || `
|`  `|    -|
`||
|` `  |
 |

|` |
|`  ||
,|
,| |`| ,||` |` ,| `
& 9|
 ,| 
|| `  `
|6|| 
|| 
|
|
 `|   | `  || :| `  `
:

 

|| 
|| `
 |
|
.   |  `,| | 6`,|

| 
| |  |
 `,| |` ` ,|
| 6 |`
|| ,|| ``,|
6`  ||  ||
,|` & |
 | 6` | |` ,'|
 |
`
|`
 ,|

| |

|
;| `| , |`,|
;| |   ,|
;- 
 |

Dacă Feste viteză, componenta vitezei se scrie sub forma:

Pulsaţiile de viteză sunt variabile în timp.


Un trasor (colorant) este transportat în regim laminar şi turbulent. În curgerea
laminară particulele fluide urmează liniile de curent (liniile de culoare neagră,
paralele), în timp ce la curgerea turbulentă vârtejurile de diferite mărimi variază în
jurul vitezei medii. Când trasorul intră în regiunea turbulentă, rămâne o ͞urmă͟,
lăsată de viteza medie (liniile de curent) şi de vârtejuri. Vârtejurile mai mari
transportă colorantul lateral, traversând perpendicular liniile de curent. Vârtejurile
mai mici crează mici pulsaţii, ducând la împrăştierea (difuzia) colorantului.

2Forma integrală a ecuaţiei conservării masei dintr -un corp elementar de apă
Ecuaţia conservării masei reprezintă principiul conservării cantităţii de fluid aflată în
curgere. Prin cantitate se înţelege volum, masă, greutate. Ecuaţia de continuitate se
obţine făcând un bilanţ al maselor. Diferenţa dintre masa de fluid intrată şi cea ieşită
dintr-un volum de fluid este egală cu variaţia de masă din interior datorată variaţiei
de densitate în timp.
Astfel, ecuaţia de transport, la scara unui volum elementar, se obţine prin aplicarea
pricipiului conservării masei de apă conţinute în acest volum.
Se consideră un volum elementar de fluid ɷ, fix în raport cu axa de coordonate,
numit volum de control, limitat de suprafaţa curbă închisă S, numită suprafaţă de
control.

Conservarea masei elementului transportat în volumul elementar ɷse scrie:

Masa M, a elementului transportat, conţinut în domeniul ɷ, este:

unde C (x, y, z)= concentraţia de substanţă distribuită în interiorul volumului


elementar
Masa M poate varia în timp,datorită surselor de substanţă conţinute de volum,sau
datorită fluxurilor de masă care traversează suprafaţa S.Există douăforme de fluxuri
demasă caretrec prin suprafaţa decontrol S: advectiv şi difuziv.Fluxul de masă datorat
advecţiei la ieşirea din volumul de control este definit de integrala:

unde:
V - (u, v, w) este vectorul viteză;
N - normala exterioară la suprafaţa elementară dA;
nV5 - reprezintă componenta vitezei, perpendiculară pe suprafaţa elementară dA.
Fluxul de masă datorat difuziei, la ieşirea din volumul de control, este definit utilizând
legea lui Fick:

Dn= coeficient de difuzie, funcţie de direcţia normalei n


Expresia finală a conservării masei este:

2Forma diferenţială a ecuaţiei conservării masei dintr -un corp elementar de apă

Se consideră un corp elementar de apă ʹun cub cu dimensiunile dx, dy, dz

Forma diferenţială a conservării masei se obţine exprimând ecuaţia integrală, pentru


un cub volumic infinitezimal de fluid.

Scriind bilanţul de masă al fluxurilor de masă advective şi dispersive, pentru fiecare


faţă a cubului, la intrarea şi ieşirea din corpul elementar de apă, rezultă:
unde:

CURSUL 7

Ex, Ey, Ez-fluxurile de masă difuziv după direcţiile x, y, şi z (M L -2T-1);


ADVx-fluxul de masă advectiv după direcţia spaţială x (M L -2T-1);
C-concentraţia, care este masa constituentului în unitatea volumului de apă
(masă/volum, M L-3);
Dx-coeficientul de difuzie după direcţia x (suprafaţă/timp, L2T -1);
vx, vy, vz-componentele vitezei după direcţiile x, y, z (lungime/timp, L T -1);
dx, dy, dz-componentele cubului elementar, dintr-un corp elementar de apă;
S-sursele de substanţă.
Efectuându-se reducerea termenilor de semn contrar, aranjând termenii rămaşi şi
împărţind ecuaţia cu volumul elementar de apă (dx dy dz), forma diferenţială a
conservării masei devine:

Pentru un fluid incompresibil,ecuaţia de continuitate este:

Rezultând ecuaţia conservării masei pentru unfluid incompresibil:

În plus, dacă coeficienţii de difuzie sunt şi omogeni, Diт f (x, y, z), atunci avem:

Dacă coeficienţii de difuzie au proprietatea de isotropie, Dx= Dy= Dz, atunci :


Ecuaţia de bază a modelării calităţii apei din râuri:Ecuaţia convecţiei ʹdifuziei
Ecuaţia convecţiei ʹdifuziei descrie variaţia concentraţiei C a constituentului, cu
timpul şi spaţiul. Ea rezultă din combinarea ecuaţiilor (1) şi (2), efectuându-se
reducerea termenilor de semn contrar, aranjând termenii rămaşi şi împărţind ecuaţia
cu volumul elementar de apă dx dy dz :

unde:
C-concentraţia;
Dx, Dy, Dz-coeficienţii de difuzie după direcţiile x, y, şi z;
vx, vy, vz-componentele vitezei râului după direcţiile x, y, şi z (lungime/timp, L T -1);
t-timpul (T);
S (x, y, z, t)-sursele/puţurile externe care pot fi funcţii de poziţia în spaţiu şi timp
(masă/volum · timp, M L -3T-1);
Sinterne-sursele interne (surse sau consumatoare de substanţă C) a căror evoluţie
este influenţată de C, (M L -3T-1).

În această ecuaţie există un termen general, care este sursa internă, sau termenii de
reacţie internă.Termenii de reacţii introduc în bilanţul global efectele diverselor
procese de natură fizică, chimică, biochimică şi biologică prin care substanţa
considerată suferă transformări cantitative în interiorul volumului de control din
corpul de apă, fie sub formă de pierdere de substanţă (prin acumulare în biomasă,
prin descompunere chimică etc.), fie sub formă de aport (prin procese de creştere a
organismelor vii sau masei algale, prin reacţii chimice sau biochimice având ca
rezultat mărirea cantităţii de C pe seama reducerii altor constituenţi, de exemplu
nitraţii pe seama amoniacului şi nitriţi lor ş.a.).Sursele / puţurile externe de
constituent sunt considerate acelea care introduc din afara sistemului (afluenţi
concentraţi încărcaţi cu C sau surse difuze provenind din scurgere pe versanţi,
infiltraţii etc.) sau respectiv extrag din sistem (deri vaţii şi prelevări de debite,
curăţarea de plante acvatice, pescuitul etc.) cantităţi din substanţa considerată.
|
Ecuaţiile celor mai simple modele de calitate a apei|
Cea mai simplă modelarea unuirâu

Cea mai simplă modelare a unui lac:


C -concentraţia, care este masa constituentului calitativ în unitatea volumului de apă
(masă/volum, ML-3);
vx-componenta vitezei râului în direcţia spaţială x(lungime/timp, LT -1);
k-coeficientul vitezei de reacţie de transformare de ordinul întâi (T -1);
t-timpul de parcurgere a particulei poluante între două secţiuni, interpretat ca t = x /
v;
x-distanţa în aval de râu (L).

MODELE MATEMATICE UTILIZATE PENTRU CALCULUL DIFUZIEI ŞI DISPERSIEI


POLUANŢILOR

Modelul dispersiei longitudinale: ecuaţia unidimensională a convecţiei ʹdifuziei


În problemele de poluare ale râurilor de dimensiuni medii şi mici interesează să se
determine efectul poluantului pe distanţe mari în aval de punctul / punctele de
descărcare ale efluenţilor. La această scară, zona di n vecinătatea surselor (în care se
realizează amestecul complet în secţiune transversală) devine neglijabilă, iar sectorul
de albie de interes se schematizează printr -o succesiune de segmente (elemente de
volum) dispuse consecutiv în lungul curgerii.

|Variaţia
parametrilor hidraulici şi de calitatea apei se manifestă după axa longitudinală Ox (pe
măsură ce amestecul este transportat dintr -un segment de albie în următorul) şi este
descrisă de modele unidimensionale.
X| ¼xi= lungime,
X| Qi-1= debitul efluent din segmentul amonte i -1,
X| Qi= debitul efluent din segmentul i.
X| Qai= debitul de aport lateral,
X| Qei= debitul extras pe segment
X| |
|
Ei şi respectiv Pi= pierderile aportul prin evaporaţie sau infiltraţie/precipitaţie la
suprafaţă
Pornind de la ecuaţia generală tri dimensională a convecţiei difuziei,se obţine o
variantă unidimensională pentru descrierea comportării constituentului
respectiv.Se indică ipotezele care stau la bazaa ceste ischematizări
şianume:mişcare predominant unidirecţională(vy=vz=0),difuzie turbulentă după
direcţia verticală şi cea transversală neglijabilă,constituent conservativ.Admiţând
viteza şi concentraţia deforma:

Rezultă ecuaţia dispersiei unidimensionale longitudinale:

în care:
K - coeficientul de dispersie masică longitudinală, îng lobând efectul repartiţiei
neuniforme a vitezei în secţiune transversală şi al difuziei turbulente globale.
C- concentraţia medie în secţiune transversală
Utilizarea ecuaţiei este justificată doar de la o anumită distanţă în aval de sursă,
distanţă la care s-a realizat amestecul complet în secţiunea transversală, astfel încât
variaţiile locale c (x, y, t) devin nesemnificative în raport cu valoarea medie pe
secţiune
Dacă se renunţă la ipoteza regimului hidraulic permanent (care teoretic nu se
realizează niciodată în condiţii naturale), şi se apelează la ecuaţia de conservare a
masei de constituent pe un volum de control, în locul ecuaţiei anterioare se po ate
obţine varianta unidimensională a ecuaţiei convecţiei -difuziei valabilă în mişcarea
nepermanentă, sub forma generală:

încare s-a renunţat la bararea lui C (), iar semnificaţia celorlalţi termeni este
următoarea:
A = A (x, t)ʹeste suprafaţa secţiunii vii în secţiune transversală (m2);
Q = Q (x, t)ʹdebitul curentului în secţiune transversală (m3· s -1);
K = K (x, t)ʹcoeficientul de dispersie masică longitudinală (m2· s -1);
qd= qd(x, t)ʹdebitul specific al sursei liniare cu aport de constituent (m2· s -1);
Cd= Cd(x, t)ʹconcentraţia sursei difuze (mg · l-1);
Qp= Qp(x, t)ʹdebitul sursei punctuale cu aport de constituent (m3· s -1);
Cp= Cp(x, t)ʹconcentraţia sursei punctuale (mg · l -1);
¼xʹlungimea volumului de control recepţionând sursa punctuală (m).
În ecuaţie s-a ignorat contribuţia la bilanţ a eventualelor prelevări de debit lichid
încărcat cu poluant.

Modelul dispersiei transversale: ecuaţia bidimensională a convecţiei ʹdifuziei


Pentru fluviile de mari dimensiuni sau estuarele acestora, la care procesele de
amestec în secţiune transversală se pot întinde pe zeci sau sute de kilometri până
la omogenizarea completă, se adoptă, de regulă, modele multidimensionale.

Alte încercări de modelare bidimensională au admis, în locul sistemului ortogonal


cartezian de coordonate, un sistem ortogonal curbiliniu, compus din suprafeţe
longitudinale, transversale şi orizontale reciproc ortogonale, în orice poziţie în
lungul curgerii. Ecuaţia bidimensională a convecţiei ʹdifuziei s-a exprimat în acest
sistem de coordonate curbilinii pentru valorile mediate pe adâncime ale
parametrilor.

Ecuaţia bidimensională a convecţiei ʹdifuziei


Ţinând seama că analiza bidimensională a difuziei transversale interesează pe
distanţe reduse în aval de sursă, că timpul de realizar e a amestecului pe verticală
este mult inferior timpului de omogenizare pe întrega secţiune transversală şi că
difuzia longitudinală nu este foarte semnificativă pentru repartiţia concentraţiei,
avem:

unde:
X| C-concentraţia poluantului;
X| Dx-coeficientul de difuzie longitudinală;
X| Dy-coeficientul de difuzie transversală;k-coeficientul vitezei de reacţii de
transformare de ordinul întâi, pentru o substanţă neconservativă (T -1);
X| vx-viteza medie a curentului în direcţia x (L T -1, m/s);
X| t-timpul (T).
|
Ê 

  
   




 

 

În acest paragraf se vor prezenta aspecte suplimentare referitoare la soluţii analitice
posibil de obţinut plecând de la forma simplificată a ecuaţiei convecţiei ʹdifuziei:

în care s-a notat:


X| Vʹviteza medie a curentului;
X| Kʹcoeficientul de dispersie masică longitudinală;
X| kʹcoeficientul vitezei de reacţii de transformare de ordinul întâi;
X| Sdʹo sursă de aport difuz de poluant (mg/l· s);
X| Cʹconcentraţia medie în secţiune transversală (mg/l).
|
  !
"#$|
0|&<  | 

||`
 |  ,| |  |

CURS 8
SOLUŢII ANALITICE PENTRU FORME PARTICULARE ALE ECUAŢIEI CONVECŢIEI ʹ
DIFUZIEI

În acest paragraf se vor prezenta aspecte suplimentare referitoare la soluţii


analitice posibil de obţinut plecând de la forma simplificată a ecuaţiei convecţiei ʹ
difuziei:
în care s-a notat:Vʹviteza medie a curentului;
Kʹcoeficientul de dispersie masică longitudinală;
kʹcoeficientul vitezei de reacţii de transformare de ordinul întâi;S
dʹo sursă de aport difuz de poluant (mg/l· s);
Cʹconcentraţia medie în secţiune transversală (mg/l).

Curgeri la numere Peclet mari (advecţia dominantă)


Prin neglijarea termenului dispersiv, ecuaţia ant erioară ia forma:

caracteristică situaţiilor de poluare pe albii care sunt dominate de procesul de


transport.
ͻ În ipoteza regimului permanent (эC/эt = 0) şi negijând sursa difuză, ecuaţia devine:

şi, pentru condiţia iniţială C = C0la x = 0, are soluţ ia:

adică o descreştere exponenţială a concentraţiei în lungul albiei.


Dacă în ecuaţia regimului permanent se reţine şi sursa difuză de poluant,adică:

şi se admite C = C0la x = 0, se obţine soluţia analitică:

2Curgeri la numere Peclet moderate


Când ordinele de mărime ale termenilor dispersiv şi advectiv sunt comparabile,
evoluţia lui C este descrisă de ecuaţia:

ͻ În ipoteza regimului permanent şi fără sursă difuză, ecuaţia devine:

Soluţia generală a ecuaţiei se poate obţine admiţând că ea are forma:


Astfel că rezultă ecuaţia caracteristică:

ale cărei soluţii sunt:

Cu c1şi c2, două constante de integrare, soluţia generală se scrie:

iar constantele c1şi c2se găsesc folosind condiţiile la limita.

TRANSPORTUL POLUANŢILOR ÎN ATMOSFERĂ.


MODELUL GAUSSIAN, CLASE DE STABILITATE, PARAMETRI PENTRU ESTIMARTEA
DISPERSIEI.

Substanţele reziduale evacuate,în activităţile urbaneşi industriale,sub formă de


gaze,în atmosferă,conduc la fenomenul de poluare amediului ambiant,cure
percusiuni directe asupra relaţiilor dintrefactorii sociali şi naturali ai vieţii pePământ.

Surse de poluare Din punct de vedere al felului emisiei,sursele de poluare a aerului se


împart în două categorii principale,ş ianume:
Surse organizate,la care emisia se face prin instalaţii special concepute,situaţie în
care elementele geometrice,de biteleemise,concentraţiile de noxe sunt cunoscute
prin măsurători sau calcule.
ͻ
Surse neorganizate,la care emisia se produce întâmplător necontrolat,de multe orica
rezultat al uzurilor şi funcţionării incorecte a echipamentelor industriale.

În prima categorie sunt cuprinse costuri de dispersie,aerisiri şi purje.În a doua


categorie apar:îmbinăr in eetanşe,presetupe,scurgeri de lichide la pompe,armături
defecte,etc.Principalii polua nţi întâlniţi de obicei înaer sunt:oxizi de sulf,dioxid de
carbon,oxid de carbon,oxizi dea zot,acizi,pulberi,particule
radioactive,microbi,viruşi,etc.Acestora li se adaugă poluanţi specifici industriei
chimice şi petrochimice
ca:hidrocarburi,fenoli,stiren,butadiena,izopren,toluen,formaldehide.În
general,principalii poluanţise prezintă sub forma gazelor,a
vaporilor,iar,uneori,aceştia sunt însoţiţi departicule solide sau lichide.
Factori care influenţează dispersia poluanţilor în atmosferă

Procesul de dispersie a substanţelor nocive în atmosferă, stabilirea gradului de


poluare a acesteia şi, în final, determinarea concentraţiilor de poluanţi, sunt puternic
influenţate de starea t impului şi de condiţiile locale de climă.
ͻ Temperatura
Variaţia temperaturii aerului în funcţie de presiune şi de înălţime, este un factor
important care intervine în deplasare a maselor de aer şi implicit în răspândirea
nocivităţilor în atmosferă.
Temperatura aerului variază cu înălţimea. Această variaţie are o valoare cuprinsă
între 0.4 şi 0.9 °C la fiecare sută de metri.
Variaţia temperaturii aerului cu înălţimea se numeşte gradient vertical de
temperatură şi se exprimă prin raportul T/Z în care T este temperatura aerului în °C
iar Z înălţimea în metri.
Întrucât, în general, temperatura aerului scade cu înălţimea, media gradientului
vertical de temperatură este pozitivă. În funcţie de mărimea gradientului vertical de
temperatură se pot deosebi mai multe tipuri de stratificarea atmosferei.

ͻ Instabilitatea
Aceasta este caracterizată prin scăderea temperaturii cu înălţimea la o valoare mai
mare decât media gradientului vertical. Această condiţie se realizează cel mai
frecvent în zilele senine de vară când încălzirea rapidă a solului de către soare va
influenţa temperatura strat urilor de aer dând
naştere unui amestec vertical pronunţat de curenţi ascendenţi puternici.
Masa de aer în ascensiune se răceşte şi îşi continuă deplasarea fiind mai puţin densă
decât atmosfera înconjurătoare. Această situaţie de instabilitate faţă de medi ul
înconjurător va favoriza dispersia substanţelor nocive.

ͻ Stabilitatea
Aceasta este caracterizată prin faptul că scăderea temperaturii cu înălţimea este mai
puţin accentuată decât gradientul vertical mediu. În această situaţie masa de aer în
ascensiune se va răci cu mai puţin decât această medie.
Atmosfera înconjurătoare, considerată în repaus, dispune de o energie termică mai
mare, capabilă să frâneze mişcarea ascendentă a aerului.
Tendinţa de a rezista deplasărilor verticale este caracteristică stabil ităţii, starea
atmosferică în care difuzia este aproape absentă, ceea ce defavorizează răspândirea
poluanţilor .
ͻ Starea indiferentă
Această stare a atmosferei, numită şi neutră, prezintă o scădere a temperaturii cu
înălţimea după o relaţie adiabatică, a dică în repartiţia verticală a temperaturii aerului
din atmosfera înconjurătoare şi din masa de aer asupra deplasării nu există nici o
diferenţă.
Volumul de aer în ascensiune va avea aceeaşi temperatură cu straturile de aer care îl
înconjoară şi va fi echilibru la orice nivel, neavând tendinţa să revină la poziţia
iniţială.
Stările atmosferice deosebite sunt izotermiile şi inversiunile termice.
Izotermia este caracterizată de faptul că temperatura aerului este staţionară cu
înălţimea.
În cazul inversiunilor termice temperatura este crescătoare cu înălţimea, ceea ce
implică un gradient vertical de temperatură negativ.
Aceste stări atmosferice pot apărea datorită răcirii aerului de lângă sol ca urmare a
pierderii de căldură de către Pământ prin intermediul rad iaţiilor cu lungimi mari de
undă în nopţile senine.
ͻ Umiditatea
Umiditatea aerului se opune difuziei poluanţilor şi respectiv micşorării concentraţiilor
l or, împiedicând particulele să se deplaseze. Umiditatea crescută duce la formarea
de ceaţă care produce concentrarea impurităţilor . În zonele poluate, ceaţa se
produce frecvent.

ͻ Vântul
Vântul definit ca mişcare orizontală a aerului este cel mai important factor care
conduce la răspândirea poluanţilor în atmosferă. El nu este un element stabil, viteza
lui putând varia în limite largi între rafală şi acalmie.
Direcţia vântului reprezintă caracteristica principală a mişcării aerului în relaţia ei cu
poluarea, deoarece pe direcţia de mişcare se produce poluarea cea mai intensă, în
timp ce în alte zone, aerul poate rămâne curat.

Prin urmare vântul reprezintă procesul prin care are loc deplasarea poluanţilor şi
creează fenomenul prin care aceştia se difuzează în bazinul aerian. Difuzia este direct
proporţională cu viteza vântului.
Vântul uniform şi de vit eză mică menţine concentraţiile ridicate de poluanţi în stratul
de aer în care a ajuns. Cu cât viteza vântului este mai mare, cu atât înălţimea la care
ajung poluanţii este mai mică. Vitezele mari ale vântului împing spre sol pana de gaze
sau poluanţi elim inaţi de surse, din cauza rezistenţei de frecare mai mare pe care o
întimpină aerul din apropierea solului şi a vitezei mai
mari de la înălţime.

ͻTurbulenţa
Mişcarea curenţilor de aer este în general o mişcare turbulentă deci cu o structură
haotică, întâm plătoare, volumele mici de aer aflate în mişcare nepăstrându -şi
individualitatea.
Din punct de vedere al modului cum se produce turbulenţa, aceasta poate fi
mecanică şi termică.
a)| Turbulenţa mecanică are ca sursă principală frecarea aerului cu suprafaţa
pământului şi a altor obstacole. Ea se propagă în sus până la înălţimi mari şi
creşte cu rugozitatea pământului şi cu intensitatea vântului.
b) Turbulenţa termică sau convecţia ia naştere ca urmare a diferenţei de
temperatură dintre pământ şi curentul de aer, deci ca urmare a repartizării
neuniforme a temperaturii.
Ambele feluri de turbulenţă se găse sc concomitent în atmosferă, în diverse proporţii,
funcţie de condiţiile meteo.
Criteriile după care se apreciază turbulenţa aerul ui sunt următoarele:
a)Criteriul dinamic (Reynolds)
b)b) Criteriul termic (Richardson)
Turbulenţa este un factor care favor izează amestecurile şi de aceea difuzia
impurităţilor în masa de aer turbulent se face mai repede.

Bazele teoretice ale dispersiei p oluantilor in atmosfera

In prezentarile obisnuite ale dinamicii mediilor continue compozitia fluidelor este


considerata omogena in intreg domeniul spatio - temporal in care miscarea este
studiata. Pentru un amestec de lichide sau gaze, a caror compozitie e ste variabila in
timp si spatiu, ecuatiile
clasice ale mecanicii fluidelor trebuie modificate.
Se trateaza un amestec de doua componente fluide. Compozitia fluidelor va fi
descrisa cu ajutorul concentratiei ci, care se defineste ca raportul masei unui
component la masa unui volum de control (evident egala cu suma masei tuturor
constituentilor amestecului):

Odata cu variatia timpului se va modifica si concentratia componentelor amestecului


de fluide, pe care in cele ce urmeaza il vom numi simplu fluid, a tunci cand nu exista
pericol de confuzie. Variatia concentratiei ia doua forme:

ͻ o variatie datorata miscarii macroscopice a fluidului, la care participa fiecare


particula elementara de compozitie invariabila. Prin aceasta miscare are loc un
amestec numit amestec mecanic pur . Cu
toate ca, pentru fiecare particula elementara de amestec fluid in miscare, compozitia
nu variaza, ea este variabila de la punct la punct in spatiul fizic bine definit si fixat al
miscarii. In acelasi timp au loc
procese de transfer al caldurii si de frecare interna in amestecul de fluid, ceea ce
determina o variatie a concentratiei, variatie considerata ca proces termodinamic
ireversibil, care are loc fara disipare de energie.
ͻ pe de alta parte compozitia din interiorul une i particule de fluid in miscare se
modifica prin procese moleculare de transport al masei, avand tendinta de
omogenizare a concentratiei. Tendinta de
omogenizare a concentratiei in acest tip de variatie a concentratiei in exteriorul
fiecarui volum elementa r de fluid este cunoscuta sub numele de difuzie. Difuzia este
un proces ireversibil. Impreuna cu transportul de caldura si vascozitatea, este una din
cauzele disiparii energiei intr -
un amestec de gaze.
Daca se noteaza cu ʌ densitatea totala a amestecului de fluid, atunci ecuatia de
continuitate pentru masa totala de fluid isi pastreaza forma cunoscuta:

Aceasta ecuatie exprima faptul ca masa totala a amestecului de fluide,intr -un volum
arbitrar ales, sufera o variatie numai prin fluxurile demasa care int ra sau parasesc
acest volum prin suprafata sa. Trebuie insa, de la bun inceput, sa evidentiem faptul
ca notiunea de viteza trebuie redefinita pentru amestecul de fluide. Scriind ecuatia
de continuitate de mai sus, am considerat viteza in sensul definitiei clasice a
impulsului miscarii raportat la unitatea de masa.

Ecuatiile Navier - Stokes nu se modifica pentru amestec. Aceasta inseamna ca


derivata totala dc/dt este identic nula, adica:

Aceasta ecuatie, tinand cont de relatia de comtinuitate, se mai poate scrie:

adica, sub forma unei ecuatii de continuitate pentru unul din constituentii
amestecului (ʌci este masa constituentului pe unitatea de volum).
Deoarece difuzia contribuie suplimentar la fluxul al constituentului
considerat, ea va genera in fluxul total o componenta distincta de flux, care
actioneaza ca transport de materie, chiar daca miscarea generala inceteaza. Fie i
densitatea acestui flux de difuzie, adica o cantitate din constituentul considerat, care
este transportata prin unitatea de suprafata in unitatea de timp.
Variatia aceastei cantitati de substanta intr -un volum dat, este data de
relatia diferentiala:
Folosind ecuatia de continuitate, ult ima relatie de mai sus se poate rescrie:

CURSUL 9

Bazele teoretice ale dispersiei polu antilor in atmosfera

In prezentarile obisnuite ale dinamicii mediilor continue compozitia fluidelor este


considerata omogena in intreg domeniul spatio - temporal in care miscarea este
studiata. Pentru un amestec de lichide sau gaze, a caror compozitie este variabila in
timp si spatiu, ecuatiile clasice ale mecanicii fluidelor trebuie modificate. Se trateaza
un amestec de doua componente fluide. Compozitia
fluidelor va fi descrisa cu ajutorul concentratiei ci , care se defineste ca raportul
masei unui component la masa unui volum de control (evident egala cu suma masei
tuturor constituentilor amestecului):

Odata cu variatia timpului se va modifica si concentratia componentelor


amestecului de fluide, pe care in cele ce urmeaza il vom numi simplu fluid, atunci
cand nu exista pericol de confuzie. Variatia concentratiei ia doua forme:
ͻ o variatie datorata miscarii macroscopice a fluidului, la care participa fiecare
particula elementara de compozitie invariabila. Prin aceasta miscare are loc un
amestec numit amestec mecanic pur . Cu
toate ca, pentru fiecare particula elementara de amestec fluid in miscare, compozitia
nu variaza, ea este variabila de la punct la punct in spatiul fizic bine definit si fixat al
miscarii. In acelasi timp au loc
procese de transfer al caldurii si de frecare interna in amestecul de fluid, ceea ce
determina o variatie a concentratiei, variatie considerata ca proces termodinamic
ireversibil, care are loc fara disipare de energie.

ͻ pe de alta parte compozitia din interiorul unei particule de fluid in miscare se


modifica prin procese moleculare de transport al masei, avand tendinta de
omogenizare a concentratiei. Tendinta de
omogenizare a concentratiei in acest tip de variatie a concentratiei in exteriorul
fiecarui volum elementar de fluid este cunoscuta sub numele de difuzie. Difuzia este
un proces ireversibil. Impreuna cu transportul de caldura si vascozitatea, este una din
cauzele disiparii energiei intr -
un amestec de gaze.
Daca se noteaza cu ʌ densitatea totala a amestecului de fluid, atunci ecuatia de
continuitate pentru masa totala de fluid isi pastreaza forma cunoscuta:

Aceasta ecuatie exprima faptul ca masa totala a amestecului de fluide, intr -un volum
arbitrar ales, sufera o variatie numai prin fluxurile de masa care intr a sau parasesc
acest volum prin suprafata sa. Trebuie insa, de la bun inceput, sa evidentiem faptul
ca notiunea de viteza trebuie redefinita pentru amestecul de fluide. Scriind ecuatia
de continuitate de mai sus, am considerat viteza in sensul definitiei c lasice a
impulsului miscarii raportat la unitatea de masa.

Ecuatiile Navier - Stokes nu se modifica pentru amestec. Aceasta inseamna ca


derivata totala dc/dt este identic nula, adica:

Aceasta ecuatie, tinand cont de relatia de continuitate, se mai poate scrie:

adica, sub forma unei ecuatii de continuitate pentru unul din constituentii
amestecului (ʌci este masa constituentului pe unitatea de volum).

Deoarece difuzia contribuie suplimentar la fluxul al constituentului considerat, ea va


genera in fluxul total o componenta distincta de flux, care actioneaza ca transport de
materie, chiar daca miscarea generala inceteaza. Fie densitatea acestui flux de
difuzie, adica o cantitate din constituentul considerat, care este transportata prin
unitatea de suprafa ta in unitatea de timp.
Variatia aceastei cantitati de substanta intr -un volum dat, este data de
relatia diferentiala:

Folosind ecuatia de continuitate, ultima relatie de mai sus se poatere scrie:

Ecuaţiile de difuzie
Concentraţiile, notate cu ʖ, de a erosoli sau gaze (aerosolii fiind particule cu diametrul
mai mic de 20 de microni) provenite de la o sursă continuă cu o înălţime efectivă de
emisie H, calculate pe direcţiile x, y şi z sunt date de ecuaţia:

unde:
ʖ(x, y, z; H) = concentraţia
H = înălţimea centrului penei, considerată în momentul când aceasta ajunge să aibă
un volum substanţial, şi este suma dintre înălţimea fizică a coşului de emisie, notată
cu h, şi ѐH care reprezintă înălţarea penei.
Se va ţine cont de următoarele ipoteze:
- pana va dezvolta o dispersie cu o distribuţie de tip Gauss atât în plan orizontal cât şi
în cel vertical. Deviaţiile distribuţiilor de concentraţii, pe orizontală şi verticală ( y ʍ şi
z ʍ ) sunt considerate a fi standard;
- u = viteza medie a vântului care a fectează pana;
- emisia de poluant este uniformă, debitul ei fiind Q;
-se presupune că solul reflectă în totalitate pana, deci nu intervin depuneri sau reacţii
cu solul;

|= coeficentii de difuzie după axele y respectiv z.

Ecuaţia anterioară este valabilă în cazul în care difuzia pe direcţia deplasării penei
poate fi neglijată, deci dacă nu există dispersie pe direcţia x.
Ipoteza de mai sus este valabilă în cazurile în care:
- emisia se face continuu;
- durata emisiei este mai mare sau egală cu tim pul de deplasare (x/u) de la sursă
până la zona de interes.
Pentru concentraţiile calculate la nivelul solului (z=0), ecuaţia se simplifică:

Acolo unde concentraţia se calculează de -a lungul axei penei (y=0) intervin noi
schimbări (simplificări):

Pentru o sursă la nivelul solului, fără a exista o înălţare a penei (H=0):

Efectele stabilităţii. Clase de stabilitate


Valorile lui ʍy şi ʍz variază cu:
- gradul de turbulenţă al atmosferei;
- înălţimea în raport cu suprafaţa;
- ͞rugozitatea͟ (neregularităţile) suprafeţei;
- eşantionul de timp pe care se va estima concentraţia;
- viteza vântului;
- distanţa faţă de sursă.
Valorile lui ʍy şi ʍz sunt estimate conform stabilităţii atmosferei, care la rândul ei
este determinată în funcţie de vitez a vântului (măsurată la o înălţime de aproximativ
10 metri), de intensitatea radiaţiei solare (în timpul zilei) şi de nebulozitate (pe
timpul nopţii).
Clasele de stabilitate, şase la număr, sunt date în tabelul următor:
Clasa F este cea mai stabilă iar A cea mai instabilă.
Perioada de noapte este considerată ca fiind intervalul de timp care să conţină
noaptea propiu-zisă plus o oră înainte de asfinţitul şi o oră după răsăritul soarelui.
De reţinut că, pentru condiţii de vreme închisă, indiferent de vitez a vântului, se poate
folosi clasa neutră D.
Radiaţia solară ͞puternică͟ corespunde cazului cu cer senin şi altitudinea solară mai
mare de 60°. Insolaţie slabă înseamnă cer senin şi altitudine solară între 15 şi 35°.
Nebulozitatea va diminua radiaţia solară receptată şi va influenţa, împreună cu
altitudinea solară, încadrarea în cele trei categorii (P=Puternică, M=Moderată,
S=Slabă).
Radiaţia solară, puternică în zilele cu cer senin, va fi moderată în perioadele cu nori
sparţi, aflaţi la o înălţime medie şi care asigură o nebulozitate de 5/8 până la 7/8, şi
chiar slabă în cazul norilor sparţi şi joşi.
-`|  | |
 |  | | 
 |
 ,||
 
 |

|` |`8|
| 
 |  |
 | |
||
 |
| |
  |2 ||   ,|`

|||

,||`,
,|6| 

|`,| |
 |,| |=
&  >||

| | | |
  |2 || ``
 ,|| |
` |6|||`||  ||  |
 ,|
|7,|
  ||| |
 || ,|` ||
6 ,|
  |
|||  |
  |,| | |, ||
` | | | |`|  |, |` 
` |`
|
| |
|  | 
 | |
|
?|
 |  | |

|7 |||
,6
 | 
 |  6

|@ |5
|
| , |`,| |
 
 |  |
 || 
|||`  ,|
` |` |

|
|A|6|1 |?|7 || | | | , |`,|BC| |
  |`
|  |`   |

 |2|6|9 |
|
%&%'"!(#%)
|
|||D|
|`
|| |6|`||  | |
| |

| 

|
 ||&
 ,|  & `|  ||
`|`8 ,|`| |`|

|` |`|6| |
 ,6 |   ,| | 


||  |
0
|
||, || `|` ||7 ,|  |

|| |   |` ` | ` | |
| 

|,|
 |`8  |`  ||   |
97 |

| | | 
 |

 | | |  |` |

 |`   |
|`  |9 
 || ||
` ,|| `|` | 
`||` `
|
| |
|
` ||,  || ,| | 

| |  |`
|5 |
|
|
1?@?5|!*|
|
*+


+

Ê

|
||D| <   |   || 6| ||` ,|  |
, |`| |` 6

|  |`
|E|,  | |` |  | |
|`  ,|` |, |  | ` ,|, |` 
|`|
`| |` 6

|8 |
2 `,|  ||  ,||

 |,||` 6|
||
`,|` | | || ` ,| || |  ,|
 

||,|   `, |
2 `,|  || ,| | ,|,||

| 
`|
,  || ||
 ,|| ||| ` || |6|
   &` |
 ` |  |
|
4| |

|
|
4|  
 | 

|. |
4|  |

||  |`
|,  |
|
4|   |  `, |
|
; ` || |
|
 , |
4| |6|  
 |


| |6 ||` 6||6|.|
4| 
|&,
|` 6

| |
F  | <  | |`
 | 
 |
|` `

|, |
`|| |
|  ` |
9`
 |
|E  | | |,|
||| |
7  | ||
 |
 |` 6
| | ||
 
||!G|6|" | |6|`
|  
| | | |



|||6|*"|H1 |
9`
 | |
 |
 |,  |`,|| | |
,|
| `|
|
6 |& ||&
 , |9 ||

||
X| tE||,  || 
 |` 6

|I J'|
X| â|| |& 

|I J'|
X| || 
| | |` 6

|I J'|
X| ||
 |  `,|I J'|
X| .||  
 |& 

|I%J'|
X| . ||  
 | 

|I%J'|
X| )5!* || |`  ,|` || , ,||I !| !J |
|
0K19@9|29|.-(@;KF-9|-|0K5?-(L5K|D(|F92L?|
|
K| 
|| 
|
 |
,|
 | `||
` |
`   | ||, || ,|
X| @   ||
   | `
 | `

'|
X| @   ||`  
| & `||| `'|
X| |0`  '|
X| |A &   '|
X| | `|| 7 |
` |
@   | 6`  ||
|`,||  |`
| 6`  |
'|
|||||||||| `|`||
6| |
A &   |&  |  `,|6|`  |
`|
` `  | 
| |
|
`| ||   | |
 

| 
 |
9`
 ||
 `|| `,|
| ||
` ||
`| `|

|
|
|| |
|

| ` |



|   |



| | `|
1||` `  |
|| 
|
A||  | `

| |
25||` `||| &
 |
M||    |
| 
|| | 
 ,|
1N||`   || 
|  ,||
  || ,| |
`| |
7|| `|`8 `   &`| | 
|
|
A &   |
4|&   |` 
6 | & `|  || ,|
4|&   |   &`,| `|  `8 `,|`
,||  |
4|` 
6| & `|
| 7 ||` ||` |
`` |
| |
|
|`6&,|` '|
4|` |  | 7`| 7&
| `  ,|` |` |
`` '|
4|` |   |  7`|,,| 7&|:| ` &  |
 |  |` 
6| & `|` |` | `` |
K&  |
|
X| &  | `|| |
 |` ` |
| |
`  

| & `|
X| 
 |  ,| |` ` | ||`  | |

|6| |
` ` |
|
2|
`|||
  | &  |
|
X| `8  |   ,|& || 7  |` 
6 |
& `|
6|  |
X|
  | ,|`
 |||` 
6| |
 7||
`  '|
X| 8  |`,|
||`  | & `|
|
"!),#&&")"#

! |0 | &   |``'|| `|:| `'|
` &  |&'|
|
|
``|  |
|
` &  | `
 |
| ` |&` |
 |@
||&'|`  | & `|` |
,||&'||
   ||`  |  & `|&|6|` '|
|@
 ||`  '|O*|P||  |
` ,| | ` ||`  '|
` 
6| & `|
|
,||`  |6|&'|
" |9` | `` '|
|` 
6| ``,|` |  ||

||&'|` | `` |
|

|
O |(
'|  |  |` `
| &
'|  |!|P||  |

` ,|  | |P'|
) |1 || 
| `` '|  
 |E|   |

 |8  `,|   |  |&|  | 7`'|
` `  | 


'|
)"#
4|F` &  |:|8 ` 
|   |:|  |` |` |
`` '|
  |FK(K2| `|`  `|

|
E|:|` `  |8 ` 
|| |
F |:|  |  ,| | ` &   |
|| 
|
8
|:|
| 7 ||
 | |8 ` 
||
  || ,|
| ` &  |
% |:|Q||` `  |8 ` 
| |` | 
`|
| 7 |
|`6| | ` &   |
|
9`
 ||  |:|  &  |   ,|| ,|  ,|

|
|

|
8|:| ` 
|||
|8 ` 
|
8|:|
|& ,| ` |
2&   |  `,|
  
`|
4|0 `|||
4|0 `||&  |
4|
`|` `  || 
|   || `
| |

|R|| 
||<
,,| |  
` |
|
â    |
4|0 |`    || 
|
4|0 || ,|
` |` ` |
4|;   |  | 
||  | 
 ,|
4|-`

 ||
 |
4|-<
,| |    |`  ,|
4|-<
,| |`   |
|
;9(KF9(9|29|D(. SL99|D(|.-(@0K.?5|0K5?-(L5K|
@   | 
  |; ` |` |
 ,|   |
|
1--1.9L@.L1L59|1K(.-FL(-(.?5?L|
X|  
  || ,|
X| `  `
|  |:| `|
X| ` `
|| | `  |:| ,|
! 1 
6|
`| 
|
| |6|
6 |
||``

|
'0| 
 | |7 |
| | 
 |   | 
  |
6|  |
`8 | |` 


'|
||
 |
`||| |  |
 | ||&
 ||
X| `| `|
|`,` '|
X| `|  |`,` '|
X| `|  |`,` |
4` 
6|  & `|| 
|  ,|   ,|`| `|
|
`,` '|
4` 
6| & `|
|
|| |` & '|
4`  `
| `|:|  | |`   

| ` ,|   |
| 
|`|`,` |  ` | 
6 '|
||
|`|`,` |  |  | `
|
2
 |

|` 
|`8 `|| `  |6| ,|  ||
`  `||
` ||`8 
|
4|
|` 
6| & `|% T||!*|: |U |!*|G|
% T||  
|   || 
 |`  ,|` 
6 |
& `|| 
|
|
1--1.9L@.L1L59|@K5?5?L|
X|   & |
X|     |:|    |
X| 7
 |
X| &  |
X| ` 

||`  | & `|
X|  ` | |
   | `
| |
X|  |
 | `
|
X| & |6| 
|
  ,|``,| | `,|& ,|
X| , 
| |  |
,|
|`   |
X| `| 
`|:|` | &,|6| | ,`|
`  `  ||  |
|
1--1.9L@.L1L59|F92L?5?L|;5?L2|
X| E| `   
| | `
,|  |`,` ,| |
EV"G||
 | |E| | '| 
  |`6|| |!"| |3*| &|
X| ` 

||,
|
X| ` 

||`  | & `|  |

"%")!
| ||`8 
| |  ||  | |  '|
â || | | 


|| 
|| `
 |  ||

| | |` | | | |`


|
 | |` |
| <
&| |
|`8 
|  '||` |`  |`8 
|
|
 || '|
| 
|``|| 
| 


|| 
|| `
|
 |  || 
||  '|
4|  |  ||
`||` `  |  || 
|
4| `|  '|
4| `
|
`| | 
 | 
|
F 
|``| |  | || 
|!|
|

|
|

|%!||`   || 


|| 
|!|

|  || |   | |`   || 
|< |

,| |
 ` || , |
"%")! %)


%||`   | 

|`|  |
% ||`   | 

||  |
2
,|
| 
| || |
| | <
&| |`8 
|
6|1N|
|`  |

%1||||% 1N|6 |
-`| | | |
 |
|`|6| |||` 
6|
& ` |
|
"%")! %)






|%O|%)|6|(|
|`  '|  | ,|  | ,'|
`|6|  | |
5 |`8 
|

|
%O1(||%)1N|
|

`,|| <
&| |  |;
`8|
|
F 
|   |  |

|
|

|
|

W||,|`   | 7 ,||


 ,|`| ||
  ,|
%G||`   |  |
%||`   |  |
|
@ &|
4|

|7  ||`  `  |||
|``|


|`   |`| |
| 
|` & ||, '|
4|`  |  || 
,| ` |` 

| '|
` 7  | | ,||`  | ,|
 | |
,|
`
'|
4|
| | |
| 
|  `, |