Sunteți pe pagina 1din 35

UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

FACULTATEA DE GEOGRAFIE
SPECIALIZAREA – GEOGRAFIA TURISMULUI

Proiect Geografie Fizica Generala ANUL I, Sem. 1, Grupa 107

Data prezentarii proiectului: 15.01.2018

STUDIUL FIZICO-GEOGRAFIC AL MEDIULUI


TEMPERAT CONTINENTAL RECE

- Relatia dintre relief, clima si vegetatie -

Profesor coordonator: Studenti (echipa numarul 5):

Andreea Andra Toparceanu Alin Grigorita


Victor Hampu
Calin Gheorghe
CUPRINS

INTRODUCERE

OBIECTIVELE STUDIULUI

CAPITOLUL 1. ASEZAREA GEOGRAFICA

CAPITOLUL 2. MATERIALE SURSA SI METODE

CAPITOLUL 3. ELEMENTE DE GEOLOGIE

CAPITOLUL 4. ELEMENTE DE GEOMORFOLOGIE (RELIEF)

CAPITOLUL 5. ELEMENTE DE CLIMATOLOGIE (CLIMA)

CAPITOLUL 6. ELEMENTE DE HIDROLOGIE

CAPITOLUL 7. ELEMENTE DE BIOGEOGRAFIE

CAPITOLUL 8. ARII PROTEJATE

CAPITOLUL 9. CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE

Tema aleasa este studiul aprofundat al Mediului temperat-continental-rece si


relatia dintre relief, clima si vegetatie in mediul respectiv.

Motivul alegerii este studierea unui mediu geografic care acopera una dintre cele
mai mari parti de uscat de pe glob, parte care este insa in cea mai mare parte nelocuita
in primul rand datorita conditiilor climatice extreme dar si altor factori pe care ii vom
detalia in ceea ce urmeaza.

Ca o privire de ansamblu, mediul temperat continental rece se intinde in Emisfera


Nordica de la un capat la celalalt al Globului si acopera aproape in intregime cele mai
mari doua tari ca suprafata din lume, Rusia si Canada. Este o zona extrem de bogata in
resurse de subsol dar destul de greu de exploatat datorita distantelor uriase si climei
foarte aspre. Cea mai cunoscuta regiune din mediul descris, regiune cu caracteristici
unice pe Glob si de o frumusete aparte, este Siberia. Despre Siberia dar si despre
celelalte zone geografice cuprinse in cadrul Mediului temperat-continental-rece vom
vorbi in detaliu in ceea ce urmeaza.

OBIECTIVELE STUDIULUI

1. Transmiterea unor informatii si cunostinte privind mediul temperat-continental-


rece in complexitatea acestuia;
2. Analiza incadrarii geografice si administrative;
3. Stabilirea limitelor geografice;
4. Precizarea metodelor, materialelor si a surselor utilizate;
5. Descrierea si detalierea elementelor de geologie si geomorfologie, prezentarea
tipurilor genetice de relief, a regionarii geomorfologice, analizarea elementelor
climatice, de hidrologie, de biogeografie, precizarea Ariilor Protejate si a
Parcurilor Nationale;
6. Evidentierea relatiei dintre relief, clima si vegetatie in mediul temperat-
continental-rece;
CAPITOLUL 1. ASEZAREA GEOGRAFICA

1.1. Asezarea matematica (latitudine, longitidine)

Mediul temperat-continental-rece se desfasoara la latitudini de 55-70o latitudine


nordica si este mediul geografic ce face trecerea dintre zona temparat-continentala si cea
polara; acesta se intinde din nordul Americii de Nord, trecand prin Scandinavia si pana in
extremitatea estica a Siberiei.

Pe harta cu regiunile climatice realizata de climatologul ruso-german Wladimir


Koppen (Fig.1), mediul temperat continental rece se suprapune zonei Dfc, caracterizata de
precipitatii moderate si veri cu temperaturi scazute.

Fig:1 – Harta cu clasificarile climatice Koppen - Geiger

1.2. Incadrarea regiunilor geografice

Regiunile geografice care se incadreaza in mediul temperat-continental-rece sunt:

- Siberia aproape in totalitate dar si nordul Rusiei Europene


- Alaska aproape in totalitate
- Aproximativ 2/3 din teritoriul Canadei acoperind Northwest Territories, Manitoba
si jumatatea de nord din Quebec si Ontario
- Peninsula Scandinava aproape in totalitate
1.3. Incadrarea in bazine hidrografice a mediului temperat continental rece

Dintre bazinele hidrografice importante ar fi in Siberia Yana, Lena, Obi, Enisei


sau Tunguska iar in Canada si Alaska MacKenzie si Bazinul Fluviului Yukon. (Fig.2).

Fig.2 – Harta cu bazinele hidrografice majore pe Glob

1.4. Incadrarea administrativa a mediului temperat continental rece

Tarile acoperite partial de mediul temperat continental rece sunt Canada, Statele
Unite (Alaska), Norvegia, Suedia, Finlanda si Rusia (Siberia si nordul Rusiei Europene)
(Fig.3).

Fig.3 – Harta politica a lumii


1.5. Limitele mediului temperat continental rece

1.5.1. Limitele geologice

a) limite tectonice:
- mediul temperat continental rece se desfasoara aproximativ pe mijlocul a doua
placi tectonice majore, cea Nord-Americana si cea Euro-Asiatica; la extremitatile
mediului cele doua placi majore sunt marginite de Placa Pacificului, iar in partea
de vest intra in contact si cu Placa Juan de Fuca (Fig.4);

Fig.4 – Harta tectonica

b) limite litologice
- litologia mediului temperat-continental-rece este constituita in cea mai mare
parte din roci sedimentare, cu o prezenta mai mare a unor roci vulcanice in partea
centrala a Siberiei (Fig.8);
c) limite structurale
d) limitele de la marginea arealului
- arealul este limitat pe teritoriul Americii de Nord in partea de sud-vest de Muntii
Stancosi, in cea de sud si sud-est de Marile Lacuri si Muntii Apalasi iar in nord de
Marea Beaufort si Golful Hudson; limita sudica a arealului in partea sa asiatica
este delimitata de la est la vest de Marea Caspica, Masivele Tianshan, Altai si
Saian, de Lacul Baikal si Desertul Gobi in timp ce limita vestica se intinde pana
inspre Tarile Baltice iar cea estica la Marea Bering; Peninsula Scandinava (care
face deasemenea parte din arealul studiat) este delimitata la sud de Marea Baltica
si Marea Nordului; intreaga limita nordica a mediului temperat-continental-rece
este marginita de Oceanul Arctic.
1.5.2. Limitele geografice

a) limitele geomorfologice ale mediului temperat-continental-rece se extind in zona


Asiei intre partea de sud delimitata de muntii si podisurile inalte din Asia Centrala
si zona joasa dinspre Oceanul Arctic; singurele delimitari sunt cele date de Muntii
Ural care impart in doua Campia Rusiei si de masivele din Extremul Orient catre
care se face trecerea prin intermediul Podisului Siberiei Centrale; in America de
Nord arealul se desfasoara de la zonele inalte din vest Muntii Brooks si Muntii
McKenzie spre zonele joase acoperite de lacuri din nordul si nord-estul Canadei;
deasemenea se intalnesc si de falii in zona Lacului Baikal (format intr-o astfel de
depresiune tectonica) si in zona Marilor Lacuri Nord-Americane;
b) ca tipuri de relief identificam in arealul studiat doua forme predominante de relief:
campia prezenta atat in Siberia cat si in cea mai mare parte a Canadei si muntii
care delimiteaza la est si vest arealul in Alaska si Extremul Orient; exceptia este
Podisul Siberiei Centrale despre care am amintit;

1.5.3. Limitele climatologice

a) izoterme – mediul temperat continental rece se afla intre limitele izotermelor de


150 si 50 in perioada verii si respectiv 00 si -300 in perioada iernii (Fig.5);
Fig.5 – Harta cu izoterme
b) izohiete – exceptand zona Peninsulei Scandinaviei unde precipitatiile sunt ceva
mai abundente datorita influentei Oceanului Atlantic si a Curentului Atlanticului
de Nord, pe restul suprafetei arealului precipitatiile se situeaza la medii anuale
intre 10 si 50 de centimetri pe an (Fig.6);

Fig.6 – Harta precipitatiior medii anuale

c) vanturi – prezenta unor centre barice de presiune ridicata in mijlocul arealului atat
in Asia cat si in nord-vestul Americii de Nord face ca vanturile predominante sa
aiba o directie divergenta, dinspre centru arealului catre extremitatile acestuia pe
timp de iarna si invers pe timp de vara (Fig7);

Fig:7 – Harta vanturilor si centrilor de presiune


1.5.4. Limitele hidrologice

a) cumpene de apa – in America de Nord fluviile aflate in arealul temperat-


continental-rece se regasesc de o parte si de alta a Muntilor McKenzie,
alimentandu-se de pe culmile acestora; in Asia cumpenele de apa care alimenteaza
fluviile ce curg pe directia sud-nord varsandu-se in marile de la limita Oceanului
Arctic sunt constituite de masivele muntoase Ural, Verhoiansk, Cerski sau Saian si
Alta, dar si de Podisul Siberiei Centrale;
b) cursurile de apa care delimiteaza arealul sunt in zona Campiei Rusiei Europene
Fluviul Volga sau Fluviul Sf. Laurentiu la sud de Peninsula Labrador;
c) debitele maxime din arealul studiat se inregistreaza pe Fluviul Lena cu 16.871
m3/s;

1.5.5. Limitele biogeografice

a) tipuri de asociatii de vegetatie – mediul temperat-continental-rece este acoperit in


cea mai mare parte de Taiga care este o padure aproape exclusiv de conifere,
majoritatea florei fiind alcatuită din brazi, pini, zade si molizi; in extremitatile
sudice ale taigalei pot fi intalniti si arbori foiosi, precum plopul, mesteacanul și
arinul; alte specii de plante des intalnite in taiga sunt muschii si lichenii; Tundra
este si ea prezenta in zona studiata avand o vegetatie saraca si implicit o fauna
redusa.

1.6. Suprafata in km2

a) suprafata pe care am estimat-o pentru mediul in studiu este de aproximativ 20 de


milioane de km2, dintre care mai bine de jumatate (13 mil.) in Siberia; ca ordin de
marime Romania are o suprafata de sub 240 de mii de km2 in timp ce suprafata
Europei cu tot cu Rusia Europeana are putin peste 10 milioane de km2;

b) lungime/latime – lungimea aproximata este intre 17 si 18 mii de km iar latimea


medie poate fi aproximata la 1200 – 1300 de km.
CAPITOLUL 2. MATERIALE SURSA SI METODE

2.1. Fazele realizarii proiectului:

1. alegerea temei si prezentarea acesteia catre profesorul indrumator;


2. identificarea materialelor scrise care pot fi folosite ca sursa pentru realizarea
proiectului - la bibliotecile Universitatii;
3. identificarea surselor informatice care pot ajuta la realizarea proiectului;
4. structurarea materialelor identificate pe capitole și subcapitole;
5. impartirea in cadrul echipei a sarcinilor de cercetare si redactare a proiectului;
6. redactarea proiectului;
7. parcurgerea impreuna a intregului proiect in asa fel incat toti membrii echipei sa
fie la curent cu intreg continutul acestuia;
8. realizarea prezentarii in vederea sustinerii orale a proiectului;
9. prezentarea propriuzisa.

2.2. Metode si materiale folosite:

1. Metoda cartografica: se refera la reprezentarea grafica la o scara redusa a


elementelor, fenomenelor, proceselor geografice de la suprafata terestra sau
proiectate pe această suprafata;

2. Metoda analizei: analizarea atat in detaliu cat si in ansamblu a tuturor aspectelor


care definesc mediul geografic ales, pentru a identifica legaturile pe care le-am
stabilit ca si obiectiv al studiului;

3. Metoda lucrului cu hartile: am folosit Atlasul Geografic al Lumii ca si baza de


studiu pentru identificarea elementelor care definesc arealul studiat;

4. Metoda analizei hărţilor tematice: explicarea cu ajutorul acestora a unor


caracteristici specifice mediului temperat-continental-rece;

5. Metoda sintezei: extragerea de concluzii si observatii in urma analizei complete a


arealului;

6. Metode informatice: folosirea datelor identificate online, verificarea acestora din


mai multe surse si interpretarea lor.
CAPITOLUL 3. ELEMENTE DE GEOLOGIE

3.1. Evolutia paleogeografica

Am analizat evolutia mediului temperat-continental-rece in decursul perioadelor


paleontologice cu ajutorul unei harti interactive a tuturor resturilor fosile descoperite pe
Glob pana in acest moment. Dupa cum se poate oserva aproape toate sunt din perioada
Mezozoic (Jurasic/Cretacic) si nu intalnim aproape deloc resturi fosile din perioada
Neozoica dar nici din erele cele mai indepartate ale Paleozoicului.
3.2. Elemente de litologie

Fig.8 – Harta litologica

Tipuri de roci prezente in mediul temperat continental rece:

 roci vulcanice bazice


 roci vulcanice intermediare
 roci vulcanice acide
 roci plutonice bazice
 roci plutonice intermediare
 roci plutonice acide
 roci metamorfice
 evaporite
 piroclaste
 roci sedimentare carbonice
 roci sedimentare mixte/amestecate
 roci sedimentare siliclatice
 sedimente neconsolidate

Rocile predominante in mediul temperat-continental-rece sunt cele sedimentare, in special


cele silicatice si cele neconsolidate.

3.3. Structura geologica (identificarea si enumerarea tipurilor structurale geologice):

Falia (Fig.9) reprezinta o ruptura aparuta în scoarta Pamântului, ca urmare a miscarilor


tectonice verticale, care despart două grupuri de straturi. Eliberarea de energie asociată cu
mișcarea rapidă pe falii active este cauza celor mai multe cutremure.
Tipuri de falii:

Fig.9

Falie oblica

Falie normala

Falie inversa

In arealul studiat intalnim falii normale in nordul Oceanului Atlantic intre placa
Euroasiatica si cea Nord Americana;
Faliile inverse sunt intalnite intre placa Nord Americana si placa Pacifica, de asemenea si
in estul Rusiei intre placa Euroasiatica si placa Nord Americana (Fig10).

Fig.10 – Harta placilor tectonice majore

3.5. Seismicitatea

O zona cu o seismicitatea ridicata este partea de nord vest a Americii de Nord.


Seismicitatea puternica este datorata miscarilor de subductie care au loc intre placa
Pacifica si cea Nord Americana, in zona in care se afla si placa Juan de Fuca (Fig.11).
O alta zona cu o seismicitate puternica se afla la intalnirea placii Euroasiatice cu cea Nord
Americana. Aici activitatea vulcanica este mult mai ridicata, iar deseori pot avea loc
eruptii vulcanice.

Fig.11 – Harta seismica

Ca o privire de ansamblu la nivelul arealului nu putem vorbi despre o activitate seismica


sau vulcanica foarte pronuntata, in cea mai mare parte acesta fiind desfasurat pe doua
placi tectonice mari.
CAPITOLUL 4. ELEMENTE DE GEOMORFOLOGIE (RELIEF)

Relieful caracteristic mediului temperat-continental-rece este dominat in partea sa


asiatica (Siberia) de o zona cu altitudini destul de scazute (100 – 200 m), o zona
asemanatoare fiind intalnita si in cea mai mare parte a Canadei. In Alaska, Extremul
Orient al Rusiei si Peninsula Scandinava regasim cateva lanturi muntoase nu foarte inalte
care diversifica geomorfologia arealului.

4.1. Morfometrie – cu ajutorul Google Earth Pro am realizat doua profile de altitudine
(unul pentru America de Nord si unul pentru zona Euro-Asiatica) cu ajutorul carora
putem sa ne facem o idee asupra felului in care se desfasoara arealul descris din punct de
vedere morfometric (Fig.12):

Fig:12 – Profilul altimetric


Dupa cum se poate observa, din punct de vedere morfometric, zona temperat-
continental-rece are pe fiecare dintre cele doua parti continentale zone inalte spre
extremitati si respectiv zone joase pe cea mai mare parte care cuprinde mijlocul arealului.
In partea Euro-Asiatica regasim la extremitati inspre vest Muntii Scandinaviei iar in
extremitatea estica Podisul Siberiei Centrale si Muntii Verhoiansk si Cerski – altitudinile
medii conform profilului variaza astfel intre 100 si 1200 m. Altitudinea maxima pe care o
intalnim in partea sudica a Siberiei este in Muntii Altai (Vf. Beluha 4506m) iar in
Scandinavia cel mai inalt varf este (Vf. Kebnekajse 2111m). Pentru America de Nord
avem altitudini maxime in Muntii McKenzie (max. 2357m), Muntii Brooks (max. 2816m)
si Muntii McKinley cu cel mai mare varf din America de Nord (Vf. Denali 6194m
cunoscut si sub numele de Muntele McKinley). Minimele de altitudine in aceasta regiune
se gasesc in zona lacurilor din Canada cu altitudini cuprinse intre 200 si 300 de m. Pentru
ambele regiuni panta medie este de 0,1%, tot conform datelor obtinute cu ajutorul
profilului din Google Earth Pro.

4.2. Tipuri de relief

Tipurile de relief caracteristice mediului temperat-continental-rece sunt in


principal campiile joase (acoperite in cea mai mare parte de paduri de conifere), mlastinile
despadurite in care se regasesc numeroase lacuri si muntii prezenti la extremele arealului.
Exista si o importanta zona de podis care face trecerea intre Campia Siberiei de Est si
Muntii Verhoiansk, trecere intrerupta de Fluviul Lena.

4.3. Morfodinamica (procesele geomorfologice – identificare si caracterizare)

Procesele morfodinamice din arealul temperat-continental rece se manifesta in


special dealungul marilor fluvii care il strabat prin crearea unor bazine de sedimentare
foarte mari, cu Fluviile Obi, Lena, Jana si Kolama curgand spre nord dinspre zonele mai
inalte din sudul Siberiei. In Canada si Finlanda zonele acoperite in cea mai mare parte de
lacuri au o morfodinamica pronuntata, delimitarea suprafetelor de apa de zonele
mlastinoase sau uscate fiind intr-o continua schimbare in functie de conditiile climatice si
pe alocuri de activitatile antropice.
O alta zona cu o morfodinamica ridicata se regaseste la gurile de varsare ale
fluviilor Lena si McMenzie, cele doua avand doua dintre cele mai mari delte din aralul
nostru. In general in zonele deltaice datorita aluviunilor aduse de marile fluvii schimbarea
cursurilor de apa, a depunerilor de sedimente sau a debitelor respectivelor ape este una in
continua dinamica avand ca rezultat intr-un termen foarte scurt crearea de noi portiuni de
uscat sau mlastinoase, a unor noi lacuri sau cursuri de apa (Foto 1,2).

Foto 1 – Delta Fluviului Lena Foto 2 – Delta Fluviului McKanzie


4.4. Regionarea geomorfologica

O impartire pe regiuni a formelor de relief prezente in mediul temperat-


continental-rece cuprinde trei zone:

a) Nordul Americii de Nord (Alaska si Canada): Muntii Brooks, Muntii McKinley,


Muntii McKenzie, Zona Lacurilor Canadei;

b) Peninsula Scandinaviei (cea mai mare parte din Norvegia, Suedia, Finlanda):
Muntii Scandinaviei, Laponia (cele 1000 de lacuri finlandeze);

c) Siberia: Campia Rusiei de Vest, Muntii Ural, Campia Siberiei de Est, Podisul
Siberiei Centrale, Muntii Verhoiansk si Cerski, Muntii Saian si Altai si podisurile
care fac trecerea catre stepele inalte ale Mongoliei, Podisul Lena-Angarsk, Podisul
Stanovoi si Podisul Prilensk.
CAPITOLUL 5. ELEMENTE DE CLIMATOLOGIE (CLIMA)

5.1. Factori generatori si favorizanti ai climei

Radiatia solara – cantitatea de energie calorica ce ajunge in mediul studiat –


constituie factorul determinant al climei caracteristice acestuia. Radiatia solara
este radiația electromagnetică emisă de Soare având lungimi de undă din
întregul spectru al undelor electromagnetice. Intensitatea radiației solare este cantitatea de
radiație solară, ce cade pe o anumită suprafață terestră în decursul unei perioade de timp și
se determină cu ajutorul pirheliometrelor și a radiometrelor. Intensitatea radiației solare
directe depinde de starea atmosferei și de poziția pe glob, având variații zilnice și anuale
în funcție de mișcarea globului terestru, aceasta fiind cauza modificărilor
de temperatură de la zi la noapte și de la un anotimp la altul.

Dupa cum se poate observa pe harta iluminarii solare prezentata mai jos, zonele
din mediul temperat-continental-rece primesc o cantitate de radiatie solara destul de mica
fapt ce determina o medie de temperatura destul de scazuta si implicit caracteristici
distincte din punct de vedere climatic (Fig.13).

Fig.13 – Harta iluminarii solare (ore/an)

Albedoul reprezintă mărimea care indică fracțiunea din energia luminoasă


incidentă radiată în mod difuz de un corp. Albedo, în definiția sa curentă numit albedoul
lui Bond, este o valoare cuprinsă între 0 și 1: un corp negru perfect, care ar absorbi
toate lungimile de undă fără să reflecte niciuna, ar avea un albedo nul, în timp ce
o oglindă perfectă, care ar reflecta toate lungimile de undă, fără să absoarbă niciuna, ar
avea albedoul egal cu 1.
Conform hartii albedoului pe Glob (Fig.14) putem observa ca albedoul in mediul
temperat continental rece se incadreaza in valori intre 0,5 si 0,7 deoarece in majoritatea
timpuli anului sunt acoperite de zapada, aceasta avand un albedouu foarte ridicat.
Fig. 14 – Harta albedoului pe Glob

Circulația atmosferică reprezintă fenomenul de mișcare continuă a aerului, sub


influența directă a unor puncte de minimă și de maximă presiune de pe suprafața terestră.
Prezenta a doua centre barice de presiune ridicata in mijlocul arealului (Fig.7) atat in Asia
cat si in nord-vestul Americii de Nord face ca circulatia atmosferica in arealul studiat sa
fie una divergenta dinspre centrul acestuia catre extremitati pe timp de iarna si invers pe
timp de vara.

5.2. Elemente si parametri climatici

5.2.1. Temperatura

Temperatura medie multianuala din mediul temperat-continental-rece este de


aproximativ -8/-10oC. Desi la nivel global se inregistreaza cresteri ale temperaturilor
multianuale in majoritatea regiunilor, in mediul studiat (in special in Siberia) variatia nu
este semnificativa datorita caracterului izolat continental al acestei regiuni.

Temperatura medie lunara pe timp de iarna in mediul temperat-continental-rece


este de aproximativ -30oC iar vara temperaturile pot urca pana la o medie de aproximativ
13-16oC ( Fig.15).

Fig.15 Temperatura medie


lunara in mediul temperat-
continental-rece
Temperatura maxima/minima absoluta. Rusia este cea mai rece țară din lume.
Temperatura medie anuală este de −5,5°C. O mică localitate din nord-estul Republicii
ruse Yakutia, unde temperatura medie în luna ianuarie este de minus 50 de grade Celsius,
este cunoscută drept cel mai friguros punct locuit de pe planetă. Oymyakon este
cunoscut sub numele de "Polul Frigului", cea mai scăzută temperatură înregistrată
vreodată fiind de minus 71,2 grade Celsius.

5.2.2. Presiunea atmosferica din mediul temperat-continental-rece variaza in functie de


perioada anului si se incadreaza in lunile de iarna intre 1015 si 1020 de milibari asa cum
se poate vedea pe harta barometrica a Globului pentru luna ianuarie (Fig.16).
Valori ceva mai scazute se inregistreaza in zona Peninsulei Scandinaviei iar valori peste
medie in centrul Siberiei datorita unui centru baric de presiune ridicata aflat in Asia
Centrala.

Fig. 16 – Harta presiunii si vanturilor pe Glob

5.2.3. Precipitatii – Mediul temperat-continental-rece este caracterizat de precipitatii


moderate cu valori medii intre 10 si 50 de centimetri pe an (Fig.6). Zilele cu precipitatii
sunt mai multe in perioada de toamna iarna cand temperaturile sunt negative si astfel cea
mai mare parte a teritoriului din mediul temperat-continental-rece este acoperita cu
zapada cel putin 7-8 luni pe an (Fig.17).

Fig.17 Media de zile cu


precipitatii in mediul
temperat-continental-rece
Precipitatiile predominante din mediul temperat-continental-rece sunt ninsorile
care cad cu regularitate incepand din lunile septembrie-octombrie si pana in luna mai.
Stratul de zapada astfel acumulat poate atinge 2m. Datorita prezentei unor zone anti-
ciclonale in centrul Siberiei si in centrul Americii de Nord, la intersectia acestora cu
zonele de presiune joasa din partea de nord a Globului si respectiv din Oceanul Pacific
apar zone cu precipitatii peste media arealului in Insulele Kurile si Peninsula Kamchatka,
dar si in Alaska si partea de nord-vest a Canadei. Peninsula Scandinaviei si partea de
nord-est a Canadei se afla in zona de intersectie dintre centrul baric de presiune ridicata
din Atlanticul de Nord si o zona de presiune scazuta care coboara dinspre Cercul Polar de
Nord, asa incat si aici precipitatiile sunt peste media inregistrata in arealul in studiu.

5.2.4. Vanturile dominante in mediul temperat-continental-rece sunt determinate de


prezenta centrilor barici amintiti anterior. Astfel asa cum se poate vedea in Fig.18 directia
predominanta a vanturilor este in partea asiatica a arealului de la nord la sud in lunile de
iarna si invers in lunile de vara. Aceeasi directie se pastreaza si pe continentul Nord-
American in timp ce in Scandinavia in general predomina Vanturile de Vest. Am
identificat si cateva vanturi locale (Fig.18) care au ca si cauze diverse caracteristici ale
zonelor in care bat.

Fig.18 – Vanturi locale pe Glob

a) Nor’easter Blizzards – sunt vanturi cu intensitate foarte mare care se formeaza


datorita intersectiei dintre masele de aer cald aduse de Curentul Golf Stream din
mijlocul Oceanului Atlantic si masele de aer polar care vin din nordul canadei si
Groenlanda;
b) Helm – la fel ca si in cazul Nor’easter si vanturile Helm din Scandinavia (care
ajung pana in Scotia) sunt generate de prezenta a doua importante mase de aer
cald/rece in zona de nord a Atlanticului;
c) Buran – este un vant care se dezvolta intre zona inghetata a Siberiei extreme si
zona mai calda din Asia Centrala;
d) Karaburan – apare pe aceeasi directie ca si Buran dar are ca si cauze si diferentele
de altitudine dintre Podisul Siberiei Centrale si zonele mai joase din zona Marii
Caspice.
5.2.5. Nebulozitatea reprezintă in meteorologie gradul de acoperire cu nori al cerului la un
moment dat.
Durata de stralucire a soarelui urmează un model geografic general: latitudinile
subtropicale (aproximativ 25° până la 40° nord/sud) au cele mai ridicate valori ale
soarelui, deoarece acestea sunt locațiile părților estice ale sistemelor subtropicale de înaltă
presiune asociate cu coborârea la scară largă de aer din tropopauza de nivel superior.
Multe dintre cele mai uscate climate din lume se găsesc adiacent laturilor estice ale
înălțimilor subtropicale, creând condiții atmosferice stabile, răsturnare convectivă mică și
umiditate mică și acoperire cu nor.
Dimpotrivă, latitudinile mai mari (peste 50° nord/sud) situate în vestul furtunilor
au o vreme mult mai tulbure și mai instabile și mai umede și au adesea cele mai scăzute
valori ale duratei soarelui anual. Temperaturile oceanice temperate, cum ar fi cele din
nord-vestul Europei, coasta de vest a Canadei și zonele din Insula de Sud din Noua
Zeelandă, sunt exemple de climă rece, umedă, unde valorile duratei soarelui sunt foarte
scăzute. Zonele cu cea mai scăzută durată a soarelui se află mai mult în oceanele polare,
precum și în zonele din nordul Europei, sudul Alaska, nordul Rusiei și zonele din
apropierea Mării Okhotsk. Cea mai innorata zona din mediul temperat-continental-rece se
gaseste in Statele Unite si este numita Cold Bay (Alaska) cu o medie de 304 de zile de
nori grei (peste 3/4 din cer) pe an.

5.2.6. Fenomene meteorologice

Cel mai des intalnite fenomene meteorologice in mediul temperat-continental-rece sunt


ninsorile, urmate de ploi si alte tipuri de precipitatii de tip meteoric. In afara de aceste
fenomene putem identifica si cateva dintre fenomenele meteorologice exceptionale sau
extreme care traverseaza arealul:
 viscolele si furtunile de zapada – apar cu precadere in lunile de iarna in parte a de
nord a arealului atat in Canada cat si in Siberia, dar si in Extremul Orient;
 ploi de tip musonic – pot aparea in partea de sud est a Siberiei in perioada de vara
atunci cand zona este traversata de ploile care vin din Asia de Est si Sud-est;

5.2.7. Fig. 19 – Regionarea climatica


CAPITOLUL 6. ELEMENTE DE HIDROLOGIE

6.1.Apele subterane definesc ansamblul apelor care se află în golurile scoarței


Pământului, goluri care se formează sub acțiunea forței gravitaționale.

6.1.1 Apele de adancime


Apele de adancime provin din infiltrari de foarte lunga durata din apele de suprafata,
reimprospatarea lor facandu-se in cicluri seculare sau chiar geologice. Se estimeaza ca cel
mai mare rezervor acvifer de pe Glob se gaseste in Siberia (Fig.20).

Fig.20 – Harta rezervelor acvifere pe Glob

6.1.2 Apele freatice sunt ape de mica adancime si sunt adesea influentate de precipitatii,
de gradul de evaporatie si infiltratie si de alti factori pe termen scurt. Datorita cantitatii de
precipitatii relativ constante, a radiatiei solare nu foarte puternice (cu un grad de
evaporatie relativ redus) si a structurii geologice formata in special din roci sedimentare,
panza de apa freatica din mediul temperat-continental-rece este una continua si constanta
ca si cantitate.

6.2 Ape de suprafata

6.2.1 Ape curgatoare

Mediul temperat-continental-rece este strabatut pe aproape intreaga suprafata de


importante fluvii si rauri (Fig.2), acestea acoperind cu bazinele lor hidrografice cea mai
mare parte din areal. Cele mai importante fluvii cu afluentii lor sunt pe regiuni:
a) America de Nord: Mckenzie cu afluentul sau principal Liard si cu lacul de
alimentare Slaves; Yukon cu afluentii Yoyukuk si Porcupine;
b) Siberia: Lena cu afluentii Viliui, Aldan si Olekma; Obi; Enisei cu afluentii Tura si
Baikit; Tunguska.
Bazinele hidrografice aferente fluviilor siberiene acopera aproape intreg arealul
colectand apele de suprafata din zonele inalte ale Asiei Centrale aflate la limita sudica a
arealului si transportandu-le catre gurile de varsare in marile adiacente Oceanului Arctic.
La fel se intampla si in nord-vestul Canadei cu Fluviul McKenzie care aduna apele din
muntii cu acelasi nume.

6.2.2 Ape statatoare

Cel mai important si cunoscut lac aflat in arealul temperat-continental-rece este


Lacul Baikal (Foto 3), care esteeste situat în sudul Siberiei (Rusia). Este un lac cu apă
dulce (reprezintă cea mai mare rezervă de apă dulce din lume 23000 km³) și este cel mai
adânc lac de pe glob (1637 m) (Fig.21).

Fig. 21 – Harta lacului Baikal

In apropierea lacului Baikal se afla cel mai important oras al Siberiei (capitala
provinciei), Irkutsk. Lacul s-a format intr-o falie si are peste 100 de vulcani de gas sau
noroi in pe fundul sau. Dintre particularitatile acestui loc special amintim cateva:
 Lacul Baikal este cel mai vechi de pe Glob cu o varsta estimata la peste 35 de
milioane de ani;
 in Lacul Baikal au loc cutremure cu magnitutini uriase care nu se mai regasesc
nicaieri in zonele continentale ale globului; astfel in 1959 a avut loc un cutremur
care a coborat nivelul lacului cu 20m; numarul cutremurelor de aici sare de 2000
pe an;
 muntii care inconjoara lacul sunt in continua miscare unii deplasandu-se chiar cu
cativa centimetri pe an ceea ce este foarte mult la scara miscarilor de acest fel;
 Singurul rau alimentat din Lacul Baikal este Angara cu o gura de formare de peste
1km;
 Numarul de cursuri de apa care alimenteaza permenent sau nepermanent lacul este
de 544.
O alta arie din cadrul mediului temperat-continental-rece cu importante suprafete
acoperite de lacuri este partea de nord-est a Canadei unde se afla cele mai multe dintre
cele 31.752 de lacuri cu o suprafata mai mare de 3km2 ale acestei tari, cele mai mari fiind
Lacul Sclavilor (27.200 km2) si Lacul Ursilor (31.150 km2).
In Peninsula Scandinava Finlanda este tara cu peste 1000 de lacuri si alte zone
mlastinoase.

Foto 3 – Lacul Baikal

Pe o harta a retelei hidrografice a globului putem identifica bogatia imensa in ape de


suprafata a mediului temperat-continental-rece (Fig.2).
CAPITOLUL 7. ELEMENTE DE BIOGEOGRAFIE
7.1.Vegetatia specifica climatului temperat continental rece este reprezentata de taiga sau
padurea boreala in proportie de 90%, iar restul de 10% este reprezentata de tundra
(FIG.22).

Vegetatia in aceste regiuni este in general slab diversificata, deoarece doar speciile
rezistente pot supravietui iernilor lungi si beneficieaza la maxim de verile scurte. In mare
parte arborii sunt reprezentati de conifere, doarece doar cativa arbori care au frunze late
pot rezista temeraturilor scazute din timpul iernii. Acest tip de padure este de asemenea
conoscut sub denumirea de taiga, un termen care este folosit uneori cand se face referire
la acel climat . Chiar daca diversitate este scazuta, numarul acestor plante este mare, si
taigaua fiind astfel cel mai raspandit biom din punct de vedere al padurilor. Majoritatea
padurilor boreale sunt localizate in Rusia si Canada.

Fig. 22 – Harta asociatiilor de vegetatie

Flora specifica padurii boreale se compune in mare parte din paduri de conifere,
aceste paduri sunt alcatuite in mare parte din Pini(Pinus), Molizi(Picea abies),
Zada(Larix). Totusi, principalele specii de copaci, lungimea de crestere si temperaturile
verii variaza. De exemplu taigaua Nord Americana este consituita in mare parte din
molizi(Picea); taigaua din Scandinavia si Finlanda se constituie dintr-un amestec de
molizi(Picea), pini(Pinus) si mesteceni(Betula); taigaua Rusa este compusa din
molizi(Picea), pini(Pinus) si zada (Larix).
Potentialul agricol in climatul temperat-continetal-rece este in general sarac,
datorita infertilitatii solurilor si raspandirii mlastinilor si lacurilor lasate in urma de topirea
ghetarilor, si datorita perioadei scurte in care culturile agricole se pot dezvolta. In ciuda
faptului ca sezonul in care aceste culturi se pot dezvolta este scurt, in zilele lungi de vara
la asemenea latitudini se pot creste totusi cateva culturi.
7.2 Fauna intalnita in mediul temperat continental rece se imparte diferit in tundra si
respectiv taiga. Astfel in tundra ea este reprezentata de rozatoarele mici si cateva feluri de
pasari traiesc in tunelele facute în zapada, hranindu-se cu muschi si licheni - plantele
specifice tundrei.
Odata cu sosirea perioadei de dezghet, tundra este populata de pasarile acvatice
sosite din tarile calde: rate, gaste(Anserini), lebede(Cyganus), pescarusi(Laridae),
cufundari(Gaviiforme), nagati(Vanellus vanellus), cocori(Grus grus) etc. Aparitia in
tundra a pasarilor calatoare atrage si anumite pasari rapitoare: vulturi(Haliaeetus
leucocephalus), soimi(Falco), sorecari(Buteo buteo).
Deopotriva cu pasarile calatoare se intalnesc și pasari sedentare, adaptate la
conditiile aspre ale mediului. Erbivorele sunt reprezentate de iepure, ren(Rangifer
tarandus), leming(Lemmini), care, la randul lor, servesc drept prada carnivorelor -
vulpea(Vulpes vulpes), bufnita polara(Bubo scandiacus), hermina(Mustela erminea),
lupul(Canis lupus).
În taiga viața animala este bogată, in cea nord-estica intâlnindu-se peste 300 de
specii de pasari. Sunt prezente mamiferele arboricole, multe cu blana pretioasa; reptilele
și batracienii sunt extrem de rari. In stepe sunt comune rozatoarele si erbivorele, diverse
specii de antilope, cai salbatici și camila cu doua cocoase; dintre pasari se remarca dropia.
În Asia de Est, si ea parte componenta a regiunii biogeografice palearctice, fauna este
originala, cu tigrii siberieni (Foto 4)si ursul panda uriaș (în munții din estul Tibetului).
Animalul specific Asiei este dromaderul (cămila cu o cocoașă), originar fiind din stepele
din jurul Marii Caspice.

Foto 4: Tigrul Siberian


7.3. Solurile (clase, tipuri, repartitia geografica) (Fig. 23).
Fig.23 – Harta solurilor pe Glob

Principalele tipuri de soluri raspandite in climatul temerat continental rece sunt


inceptisolurile, spodosolurile si gelisolurile in cea mai mare parte.
Solurile din taiga sunt soluri noi si sarace in nutrienti. Acestor soluri le lipseste
stratul imbogatit organic care este prezent in zonele temperate. Solurile sunt subtiri
datorita frigului care impiedica dezvoltarea acestora si usureaza felul in care plantele
folosesc nutrientii din acestea. Frunzele cazute si muschii pot ramane in stratul vegetal
aflat la suprafata solului pentru un timp mai indelungat in frig si intr-un climat umed,
acesti doi factori limiteaza contributia organica pe care ar avea-o frunzele daca ar ajunge
in sol; acizii din acele coniferelor filtreaza solul, creand spodosoluri, de asemenea
cunoscute si ca podzol-uri.
CAPITOLUL 8. ARII PROTEJATE. Monumente naturale, rezervatii, parcuri naturale si
nationale.
Lista Parcurilor Nationale din mediul temperat-continental-rece este una
impresionanta, mai ales ca cea mai mare parte din acest areal este nelocuit si in mare
masura intact:

Parcuri nationale din Alaska:


 Parcul national Glacier Bay
 Parcul national Kenai Fjords
 Parcul national Misty Fjords
 Parcul national Klondike Gold Rush
 Parcul national Chugach
 Parcul national Tongass
 Parcul national Bartlett Cove
 Parcul national Wild Alpine
 Parcul national McHugh Creek
 Parcul national Hallo Bay Lodge Bear
 Parcul national Pack Creek
 Parcul national Lake Clark

Cel mai important si cunoscut Parc National din Alaska este Denali, cel care
gazduieste si cel mai inalt varf din America de Nord, varf care are acelasi nume dar mai
este cunoscut si sub numele de Muntele McKinley (6.190m) Foto.5. Parcul are o suprafata
de 24.500km2 din care 8.787km2 sunt constituiti in Arii Protejate. In interiorul parcului se
pot gasi zone cu tundra sau taiga, o varietate multipla de vegetatie si fauna si un imens
potential turistic pentru pasionatii de hiking si drumetii montane.
Foto 5 – Mount McKinley
Parcuri nationale din Canada:
 Parcul national Point Pelee (Ontario)
 Parcul national Bruce Peninsula (Ontario)
 Parcul national Georgian Bay (Ontario)
 Parcul national St. Lawrence (Ontario)
 Parcul national Kluane (Northwestern Territories)
 Parcul national Riding Mountin (Manitoba)
 Parcul national Forillon (Quebec)
 Parcul national Tuktut Nogait (Northwestern Territories)
 Parcul national Terra Nova (New Found Land and Labrador)

Kluane National Park and Reserve este Parcul National din Canada care gazduieste
cel mai inalt varf din aceasta tara Mount Logan (5.959m) (Foto 6) care este al doilea cel
mai inalt varf din America de Nord. Acesta se afla in cea mai putin populata zona a
Canadei si este corespondentul canadian al Parcului National Denali din Statele Unite. Ca
si acesta din urma este un loc foarte popular pentru pasionatii de hiking si excursii
montane.
Foto 6 – Mount Logan

Parcuri nationale din peninsula Scandinava:


 Parcul national Reisa(Norvegia)
 Parcul national Gutulia(Norvegia)
 Parcul national Øvre Pasvik(Norvegia)
 Parcul national Stabbursdalen(Norvegia)
 Parcul national Abisko(Suedia)
 Parcul national Stenshuvuds(Suedia)
 Parcul national Tyresta(Suedia)
 Parcul national Skuleskogen(Suedia)
 Parcul national Soderasens(Suedia)
 Parcul national Tivedens(Suedia)
 Parcul national Kosterhavets(Suedia)
 Parcul national Fulufjallets(Suedia)
 Parcul national Store Mosse(Suedia)
 Parcul national Stora Karlso(Suedia)
 Parcul national Norra Kvill(Suedia)
 Parcul national Brosarps Backar(Suedia)
 Parcul national Bla Jungfrun(Suedia)
 Parcul national Muddus(Suedia)
 Parcul national Stora sjofallets (Suedia)
 Parcul national Sareks(Suedia)
 Parcul national Naturum Laponia(Suedia)
 Parcul national Garphyttans(Suedia)
 Parcul national Drakamollan Naturreservat(Suedia)
 Parcul national Haparanda Skargard(Suedia)
 Parcul national Arhipelagul
 Parcul national Marea Botnic
 Parcul national Golful Finlandei de Est
 Parcul national Arhipelagul Ekenas
 Parcul national Koli
 Parcul national Oulanka
 Parcul national Pallas-Yllastunturi
 Parcul national Pyha-Luosto
 Parcul national Urho Kekkonen

Peninsula Scandinava este presarata de o multime de Parcuri Nationale, partile


nordice ale Finlandei, Suediei si Norvegiei fiind in mare masura acoperite de aceste
parcuri. Cele mai cunoscute se afla in Norvegia acolo unde fiordurile (Foto 7) ofera o
experienta fascinanta asupra felului in care zona continentala muntoasa se intrepatrunde
cu zona oceanica.

Foto 7 – Fiordurile Norvegiei


Parcuri nationale din Siberia (Rusia):
 Parcul national Stolby
 Parcul national Pribaikalskiy
 Parcul national Alkhanai
 Rezervatia Altaiskiy
 Parcul national Tunkinsky
 Parcul national Shushenskiy Bor
 Parcul national Cape Skriper
 Parcul national Zabaykalskiy
 Parcul national Jerga Wildlife
 Parcul national Baikal

Ceva mai putin vizitate parcurile nationale din Siberia ofera imagini absolut
spectaculoase si o atmosfera parca de pe alta planeta. Lacul Baikal (Foto 8) are pe unul
dintre maluri un Parc National ce ii poarta numele, o destinatie turistica exotica aflata in
inima Siberiei.

Foto 8 – Lacul Baikal


CAPITOLUL 9. CONCLUZII – Relatia dintre relief, clima si vegetatie in mediul
temperat-continental-rece.

Mediul temperat-continental-rece constituie una dintre cele mai putin explorate


zone de pe Glob, o arie vasta care se desfasoara pe trei continente si care detine cea mai
mare parte a unor resurse foarte importante cum ar fi apa dulce si gazele naturale.
Elementul definitoriu al mediului este clima. Acesta este una considerata aspra, cu
extreme imposibil de suportat pentru majoritatea oamenilor si cu influenta directa asupra
vegetatiei care acopera arealul.
Astfel majoritatea plantelor nu se pot dezvolta intr-un astfel de climat,
predominand coniferele (rezistente la temperaturi foarte scazute). Incidenta radiatiei
solare are deasemenea o influenta majora asupra felului in care se dezvolta vegetatia in
mediul studiat, majoritatea plantelor avand nevoie de o iluminare superioara pentru a se
putea dezvolta intr-o astfel de zona.
Relieful din mediul temperat-continental-rece este predominant de campie aici
regasindu-se taigaua si tundra, prima cu o vegetatie bogata in conifere iar cea de-a doua
saraca in vegetatie. Lanturile muntoase cuprinse in arealul studiat au un climat dur,
dificultatile create de altitudine fiind dublate de clima cu temperaturi foarte scazute.
Felul in care vegetatia influenteaza relieful se poate observa mai ales in zona de
taiga acolo unde padurile de conifere ce acopera aproape in totalitate aria favorizeaza
stabilibarea morfologica a zonei si conservarea bazinelor hidrografice ale fluviilor
colectoare din zona. Prin contrast in zona de tundra stabilitatea este una relativa, lipsa
vegetatiei facand ca in aceste zone morfologia sa fie una mai dinamica.
Putem considera insa ca la nivel de clima, vegetatie si relief, in contextul general
al schimbarilor de pe Glob, mediul temperat-continental-rece nu sufera schimbari
importante, interventia antropica fiind una limitata.
BIBLIOGRAFIE

LOGHIN, V., – “Elemente de Geografie Fizica”, 2000, Editura Sfinx 2000, Targoviste,
pg.109-111
MURATOREANU, G., - “Geografie Fizica Generala”, 2008, Editura Valahia University
Press, Targoviste, Pg.95-99
IELENICZ, M., - “Geografie Fizica Generala”, 1996, Centrul de Multiplicare al Facultatii
de Geografia Turismului, Bucuresti, pg.144-150
STRAHLER, A.N., - Geografia Fizica”, 1974, Editura Stiintifica, Bucuresti, pg.216-219

Harta bazinelor hidrografice:


http://www.bafg.de/SharedDocs/Bilder/Bilder_GRDC/major_rivers_classified.gif;jsessio
nid=A5DB22F946A5F65EBA2DC1314FD984D8.live11292?__blob=poster

Harta politica a lumii:


http://ontheworldmap.com/world/world-political-map-with-countries.jpg

Harta precipitatiilor:
http://planetolog.com/maps/map-world/big/precipitation-world-map.jpg

Vanturile predominante:
http://go.grolier.com/atlas?id=mtlr088

Tipuri de falii:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Falie#/media/File:Fault_types.svg

Harta tectonica:
https://en.wikipedia.org/wiki/Plate_tectonics#/media/File:Plates_tect2_en.svg

Harta seismicitatii:
https://earthquake.usgs.gov/earthquakes

Lena delta:
https://earth.esa.int/documents/10174/1947525/Proba-
V_Lena_River_Delta_27072014_full.jpg

McKenzie delta:
https://msshicks.weebly.com/gr-9-academic-geo.html

Harta radiatiei solare:


https://solargis.com/products/maps-and-gis-data/free/download/world

Harta albedoului:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Albedo#/media/File:Ceres_2003_2004_clear_sky_total_sky
_albedo.png

Vanturile locale:
https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_local_winds
Ape freatice:
https://www.google.ro/url?sa=i&rct=j&q=&esrc=s&source=images&cd=&cad=rja&uact
=8&ved=0ahUKEwjO7suF19TYAhWIYJoKHUwDCyYQjRwIBw&url=https%3A%2F
%2Fensia.com%2Ffeatures%2Fgroundwater%2F&psig=AOvVaw15Qxh7o01UD9kyV9o
GCDCM&ust=1515923982124503

Tigrul siberian:
http://www.animalsworlds.com/siberian-tiger.html

Muntele McKinley:
https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Mount_McKinley,_Fall_(6473158823).jpg

Mount Logan:
https://www.canadiangeographic.ca/article/mount-logan-above

Date paleontologice:
https://paleobiodb.org/navigator/

S-ar putea să vă placă și