Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Iaşi, 2016
CUPRINS
INTRODUCERE...........................................................................................................3
CONCLUZII................................................................................................................36
BIBLIOGRAFIE..........................................................................................................37
INTRODUCERE
2
Frumuseţea peisajului rural, sănătatea mediului de la ţară, etnografia şi folclorul, artizanul,
fondul viticol, pomicol şi agricol existente ţn mediul sătesc fac ca România să dispună de multiple
posibilităţi pentru dezvoltarea agroturismului.
Lista elementelor care concură la crearea produsului turistic ar trebui să includă următoarle
categorii principale de factori: patrimoniul turistic cu factorii naturali, diverse elemente naturale cu
atrcţie specifică, factorul uman, infrastructura generală a zonei, incluzând dezvoltarea generală,
dezvoltarea demografică, infrastructura cu aspect juridic, cadrul general privind pregătirea şi
perfecţionarea personalului din turism, cadrul instituţional legat direct sau indirect de turism.
Noţiunea de potenţial turistic naţional elte alcătuită la rândul său din resurse turistice
naturale şi resurse turiste antropice care generează diverse forme de turism.
Într-o accepţine generală, potenţialul turistic al unei zone este definit ca ansamblul
elementelor naturale, economice şi cultural-sociale care prezintă anumite posibilităţi de valorificare
turistică, ce dau o anumită funcţionalitate turismului şi deci constituie o premisă pentru dezvoltarea
turismului rural.
Din punct de vedere administrativ teritorial, comuna Saschiz este situată în sud-estul
judeţului Mureș, pe străvechile meleaguri ce au constituit vatra şi leagănul de zămislire a poporului
român: Transilvania.
Saschizul s-a dezvoltat pe structura unei aşezări neolitice, definindu-şi o formă de habitat în
epoca bronzului. Saschiz apare menţionat documentar pentru prima oară în perioada 1305-1310. În
anul 1419 figura ca oraş cu mai multe bresle, dintre care cele mai vestite erau cele ale ciymarilor,
tâmplarilor, olarilor şi zugravilor. Tot la acea vreme existau deja şcoli, spital, baia comunală şi
judecătoria. La 12 mai 1678, oraşul Saschiy a intrat sub administraţia Sighişoarei printr-o hotărâre a
Dietei Transilvaniei.
În prezent, comuna este alcătuită din trei sate (Saschiz, Mihai Viteazu şi Cloașterf) şi are o
populaţie de 2048 locuitori.
La sfârşitul secolului XV, în anul 1496, în Saschiz, s-a ridicat Biserica evanghelică
fortificată. Turnul bisericii seamănă vizibil cu Turnul cu ceas din Cetatea Sighişoarei. În cimitirul
bisericii, pe unele pietre funerare sunt inscripţionări vechi de sute de ani (1572, 1677, etc.). De
menţionat este Biserica-cetate evanghelică din Cloasterf (1521-1524), care în ciuda vechimii ei, este
încă în stare bună.
Comuna mureşeană Saschiz se detaşează prin trăsături aparte. În zona în care mitul Dracula
este exploatat la maximum, Saschizul oferă prin frumuseţea monumentelor sale de o arhitectură
4
unică o alternativă extraordinară pentru turişti. Acest statut a fost recunosocut şi prin includerea
comunei pe lista fortificaţiilor săseşti din patrimoniul UNESCO, începând cu anul 1999.
În zonă au mai rămas doar cca. 70 de saşi, în marea lor majoritate persoane în vârstă.
Depopularea acestei localităţi a început după cel de-al doilea Război Mondial prin deportarea în
Rusia a unei părţi însemnate a populaţiei de origine germană, pe de o parte, şi prin emigrarea în
Germania în anii 1980 pe de altă parte. Principala ocupaţie a localnicilor o reprezintă cultivarea
celor aproximativ 9000 de hectare de teren agricol şi creşterea animalelor. Conştienţi de frumuseţile
obiectivelor din zonă, au început treptate să dezvolte şi servicii de turism.
Cultura
În comuna Sachiz îşi desfăşoară actvitatea Şcloala Generală cu clasele I-VIII şi Grădiniţa cu
program prelungit. În cadrul Şcolii Generale există un centru de documentare şi informare.
În comuna Saschiz îşi mai desfăşoară activitatea: Căminul cultural Saschiz, Căminul
cultural Mihai Viteazu, Căminul cultural Cloaşterf, Biblioteca comunală Saschiz, Biblioteca
şcolară Saschiz, Punct de Acces Public la Informaţii în satul Saschiz, Centrul de documentare şi
informare din cadrul Şcolii Generale Saschiz, Centrul de informare turistică Saschiz.
Localitatea Saschiz a fost selectată pentru a găzdui unul din cele 7 Centre de Resurse
Culturale din ţară, realizate prin proiectul „Căminul Cultural – Actor principal al promovării
patrimoniului cultural local în vederea dezvoltării comunitare”, implementat de Centrul de
Asistență Rurală în parteneriat cu Ministerul Culturii și Patrimoniului Național, Institutul
Intercultural Timișoara și NIKU – The Norwegian Institute for Cultural Heritage. Obiectivul
general al acestui proiect este acela de a crește eficiența și calitatea serviciilor publice prestate de
5
căminele culturale, fapt care duce la comunități rurale românești vii și puternice, prin promovarea
patrimoniului local ca sursă-cheie pentru cultură, pentru dezvoltarea turismului și a spiritului
antreprenorial cultural.
Anual, la data de 15 august are loc manistarea “Fii Satului”, sărbătoare cu program artistic
pe tot parcursul zilei.
În 2009, comuna Saschiz a sărbătorit 700 de ani de atestare documentară, prilej cu care
comunitatea sătească a organizat o întâlnire a saşilor plecaţi în stăinătate, cu peste 400 de
participanţi.
Ansamblul folcloric “Românaşul” Saschiz care a fost înfiinţat în anul 2009, la iniţiativa
domnului primat Soaita Ovidiu, cu sprijinul Şcolii Generale Saschiz, este o altă organizaţie
culturală ce îşi desfăşoară activitatea în comuna Saschiz.
Servicii de sănătate.
Principalele servicii de sănătate din comună sunt prestate prin intermediul celor două
cabinete medicale:
Ambele cabinete medicale sunt situate în satul Saschiz, aproximativ în centrul comunei.
Medicii care își desfășoară activitatea în comuna Saschiz nu sunt localnici, aceștia făcând naveta din
orașele apropiate. Fiecare dintre cei doi medici este asistat de către un asistent medical, unul dintre
aceștia fiind localnic, iar unul navetist.
6
Aşezare geografică
Din punct de vedere administrativ teritorial, comuna Saschiz este situată în sud-estul
judeţului Mureș, pe străvechile meleaguri ce au constituit vatra şi leagănul de zămislire a poporului
român: Transilvania. Comuna Saschiz este străbătuta de paralela 46’12’ latitudine nordică şi de
meridianul 24’58’ longitudine estică, ceea ce, din punct de vedere al aşezării geografice, înseamnă
centrul ţării.
Privită în ansamblu, comuna face parte din Podişul Târnavelor, fiind situată în estul
Podişului Hârtibaciului, o subunitate a primului. În sens mai restrâns, Saschizul se încadrează într-o
zonă de culoar aflată în estul Podişului Vânători, la rândul său o subunitate a Podişului
Hârtibaciului, adică la contactul cu Subcarpaţii interni ai Transilvaniei. Saschizul se “ desfăşoară”
de-a lungul Văii Scroafa, care străbate satul de la sud spre nord vărsandu-se în Târnava Mare .
Comuna Saschiz se învecinează cu comuna Vânători, în sud-vest- comuna Apold, iar în sud-est cu
comuna Bunești (judeţul Brașov) Între aceste limite este cuprinsă o suprafaţă totală de 9120 ha, din
care 9816 ha reprezintă extravilanul, iar 145 ha intravilan localitatea Saschiz, 27 ha intravilan sat
Cloasterf, 32 de ha intravilan sat Mihai Viteazu intravilanul. Cu aceste “dimensiuni”, Saschiz intră
în categoria localităţilor rurale mari, chiar dacă deţine doar 1,51 % din întregul judeţ, în care
predomină satele mici şi foarte mici.
Soghişoara
SASCHIZ
Căi de acces
7
Accesul în comuna Saschiz (satele Mihai Viteazu şi Saschiz) se face pe DN 13, tronson din
şoseaua europeană E60 (Bucureşti-Braşov-Sighişoara-Târgu Mureş-Oradea-Borş spre Europa
Centrală). Satul Cloaşterf este conectat la DN 13 prin DC 53 (2 km până la intrarea în sat).
Niciunul din satele comunei Saschiz nu are conexiune direct la reţelele feroviare. Cele mai
apropiate gări se află la Mureni (4.5 km), Vânători (9.5 km), Albeşti (15 km), Sighişoara (22 km) şi
Rupea (2 km până la intrarea în sat). Cel mai aproapiat aeroport se află la Târgu Mureş (76 km).
Un alt proiect care s-a semnat este Contractul de Finanţare cu MDRT: “Restaurare cetate
secol IV, modernizare drum de acces”.
Comuna Saschiz a fost locuită preponderant de saşi, care – după 1990 – au plecat masiv în
Germania. Ocupaţiile tradiţionale sunt: creşterea animalelor, cultura plantelor, prelucrarea lemnului,
meşteşuguri. Până la începutul secolului XX, Saschiz era cunoscută pentru breslele de olari,
tăbăcari, cojocari, dogari, ţesătoare, ş.a.. La ora actuală populaţia aptă de ,uncă repreyintp
aproximativ 70% din totalul locuitorilot. Conform ultimului recensământ, numărul total al
locuitorilor este de 2048.
9
Saşi: 82 locuitori
Maghiari: 50 locuitori
Rromi: 122 locuitori
Cadrul economic
Înca din cele mai vechi timpuri, regiunea în care se află şi Saschizul a avut o poziţie
favorabilă din punct de vedere economic, fiind situată la adăpostul arcului carpatic, în apropierea
cursului Târnavei Mari, dispunând de bogăţii ale solului (păduri, păşuni, fâneţe) şi ale subsolului
(gaz metan şi argilă) ceea ce explică şi aria de umanizare timpurie de aici, pusă în evidenţă de
vestigii preistorice cum ar fi: Cetatea Uriaşilor “Hubnenburg” şi basilica romanică peste care s-a
construit (se presupune) ulterior biserica evanghelică fortificată. Importante vestigii istorice se afla
și în satele apatinatoare comunei Saschiz cum ar fi Castelul Haller din localitatea Mihai Viteazu și
Biserica evanghelica fortificata din Cloașterf.
10
Principalele ramuri economice sunt: industria (prelucrarea lemnului), agricultura,
silvicultura şi exploatările forestiere şi serviciile ( cu tendinţă crescătoare în domeniul turismului).
Dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii este deosebit de importantă deoarece pe de o
parte, în prezent este principala sursă de locuri de muncp, iar pe de altă parte, prin intermediul lor se
creează o cultură a competiţiei bazată pe flexibilitate şi productivitate.
- 15 societăţi comerciale;
- 1 asociaţie familială;
- 2 fundaţii ONG.
11
2.1 Potenţialul turistic
Biserica Evanghelică din Saschiz a fost construită la sfârşitul secolului al XV-lea de către
coloniştii saşi din localitate. Monumentul impresionează prin frumuseţea expresivă a populaţiilor şi
prin riguroasa adaptare a elementelor de fortificare la formele unui lăcaş. Există un etaj fortificat
care este suprapus peste navă şi cor, precum şi un drum de strajă scos în concola deasupra arcurilor
masive.Din exterior, edificiul apare ca un bastion, cu arcuri impunătoare construite deasupra
uriaşilor contraforţi de piatră şi cărămidă, elemente caracteristice tuturor monumentelor gotice.
Frumuseţea arhitecturală se îmbină însă cu destinaţia defensivă a Bisericii fortificate, în spatele
arcurilor fiind încă vizibile fantele gurilor de aruncare. Datorită distanţei considerabile dintre vatra
satului şi colina pe care a fost construită Cetatea ţărănească, în decursul timpului, Biserica
fortificată a devenit principalul loc de refugiu al sătenilor.
12
colorată. Şi tot acoperişul, prin cele patru turnuleţe de pe colţuri şi prin flesa foarte ascuţită, cu baza
în formă de bulb, aminteşte prin forma sa şi prin materialele utilizate de elegantul turn ce i-a servit
ca model: Turnul cu Ceas din Sighişoara. Sferturile de ora erau batute de o statuie de lemn numite
Bogdan ce tine un clopot in mana.
Astăzi, puteţi admira complexul monumental alcătuit din Biserica Evanghelică şi turnul cu
ceas la doar câţiva metri de şoseaua principală (E60) ce trece prin mijlocul Saschiz-ului.
Cetatea Țărănească din Saschiz a fost o cetate ridicată de sași începând cu anul 1347 la 4
kilometri nord de localitatea Saschiz, pe un deal, denumit în dialectul săsesc Burchreech (Dealul
cetății), care servea drept refugiu pentru localnici în caz de invazii, dar, în același timp, și pentru
păstrarea alimentelor, deoarece asigura un regim termic adecvat. Abia din anul 2004, după ce
primăria a curățat de copaci și lăstari coasta dealului pe care se afla vechea cetate săsească, ascunsă
de ani de zile privirii, cetatea a devenit din nou vizibilă din vale și domină solemn Saschizul. Cu
contribuția voluntarilor fost amenajat drumul care duce la cetate (trepte, bănci, coșuri de gunoi).
13
Cetatea Sighişoara este centrul istoric vechi al municipiului Sighişoara. Sighişoara, este
una dintre putinele cetăţi medievale locuite din această parte a Europei şi singura din Romania.
Oraşul se află în judeţul Mureş, iar întemeierea acestuia este datată la 1191, dar prima atestare
documentară a fost facută în 1280. Localitatea este locuită de aproape 4.000 de ani, fiind atestată o
aşezare chiar din epoca bronzului, însă şi din epoca fierului (aşezări dacice). În 1999 cetatea a fost
înscrisă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Datorită arhitecturii sale remarcabile, a
poziţiei dominante şi a ambianţei geografice, oraşul a fost supranumit încă de la sfârşitul secolului
al XIX-lea “Perla Transilvaniei”.
14
Rezervaţia “Stejari multiseculari Breite”. Pe platoul Breite de lângă Sighişoara se află cel
mai mare, reprezentativ şi bine conservat habitat de pășune împădurită (wood pasture) cu goruni
(Querqus petraea) şi stejari (Querqus robur) multiseculari din centrul şi estul Europei. Scorburoși,
ciuntiți, cu scoarța brăzdată de riduri adânci și ciuruită de ciocănitori, stejarii de pe Breite sunt cele
mai bătrâne ființe vii din Sighișoara. În zona strict protejată din sudul platoului Breite trăiește o
mică populație de Maculinea teleius, un fluture rar, protejat la nivel european, cu un ciclu de viață
foarte interesant.
De primăvara până toamna cei care vizitează Breite pot vedea oi, capre și, în viitorul
apropiat, bivoli la păscut pe platou.
Ecoturismul
Agroturismul
Turiştii au posibilitatea cunoaşterii micilor producători din comuna Saschiz, petrecerii unor
sejururi în gospodăriile acestora, implicării în activităţile specific tradiţiei locale, cum ar fi:
15
prepararea pâinii de casă, degustarea produdelor alimentare locale, mulsul oilor, recoltarea fructelor
sau legumelor, etc.
Turismul de aventură
Turismul cultural
Biserica fortificată din Saschiz face parte din patrimoniul mondial UNESCO, reprezentând
atracţia principal a comunei. Repere importante sunt şi cetatea ţărănească, biserica ortodoxă,
colecşia de icoane pe dticla din satul Saschiz, cetatea fortificată din satul Cloaşterf, castelul Haller
din satul Mihai Viteazu.
16
2.2 Unităţi de cazare, unităţi de alimetaţie publică, bucătărie locală
Unităţi de cazare
Pensiunea Violeta *** (pensiune turistică rurală), este situată în imediata vecinătate a
localităţii Saschiz, la aprox. 500 m de sat, pe DN13-E60. Accesul direct se poate face cu
autoturismul proprietate personală sau prin cursele de microbuze cu plecări din oraşele: Târgu
Mureş, Bistriţa-Năsăud, Bucureşti, Braşov. Pensiunea Violeta asigură condiţii de cazare de trei stele
pentru 6 camere duble care pot fi închiriate, la cerere, şi în regim single, cu mic dejun inclus.
Hanul Cetăţii este situat în comuna Saschiz, fiind iniţial, datorită unor oameni harnici şi
vrednici, o gospodărie săsească construită în anul 1814. Această casă a adăpostit o familie
numeroasă de saşi, lăsând după plecarea lor o multitudine de amintiri frumoase. Casa este situată în
centrul comunei, la nr. 157, aproape de primărie, fiind transformată de o familie cu iniţiativă în
Hanul Cetăţii, denumirea venind de la Cetatea Tărănească aflată pe deal.
Casa de pe Deal® este o marcă dezvoltată sub brandul zonei nostre, Târnava
Mare. Denumirea nu este deloc întâmplătoare ci dimpotriva-pentru ca aşa i-am spus dintotdeauna
casei în care locuim momentan şi pe care am moştenit-o de la bunicul meu şi în memoria căruia am
ales să păstrăm vechea denumire. De asemenea, casa se situează pe străduţa denumită popular „Pe
Deal” indicând totodata şi locaţia acesteia.
Ingrediente specifice:
Ardelenii iubesc mâncărurile grase, cu multă untură şi ardei iute. Şunca afumată, ceapa sau
pâinea proaspăt scoasă din cuptor, alături de un pahar de pălincă nu lipsesc de pe masa zilnică.
Carnea de porc sau de pui, cârnaţii, afumăturile, ardeiul iute, paprica, untura, dar şi legumele, sunt
folosite în numeroase preparate. Tarhonul este un alt ingredient care nu lipseşte din ciorbele şi
preparatele la cuptor. Preparatele din carne de porc, precum cârnaţii, caltaboşii sau toba nu lipsesc
de pe masa de sărbătoare.
Preparate tradiţionale
Balmoşul este o mâncare tradiţională, preparată în special la stână. Se prepară din caş dulce
de oaie, lapte sau unt şi mălai.
Sarmalele cu păsat sunt la fel de celebre ca suratele lor din Moldova. Se prepară în
perioadele de post şi conţin varză acră, păsat, legume. Se coc la cuptor, în oala de lut, fară apă, doar
cu puţin ulei pe deasupra. În Transilvania, sarmalele se servesc atât calde, cât şi reci.
Plăcinta creaţă este un preparat traditional, o plăcintă împăturită, cu brânză, care se prăjeşte
în ulei. Poate fi umplută şi cu cartofi, mere sau varză.
20
Specificul local cuprinde inclusiv elemente de gastronomie, precum prepararea gemului, a
sosului de rabarbăr, a sosurilor de fructe pentru fripturi, a lichiului, cozonacului etc. Se resimte
totodată sprijinirea produselor gastronomice locale pentru dobândirea unor recunoașteri la nivel
național și european (ex. Gemul de rabarbăr - Produs cu indicație geografică), elaborarea unor
culegeri cu rețete specifice locale, ș.a. Preparatele locale din rabarbăr sunt promovate la Sărbătoarea
Rabarbărului, organizată anual în luna mai.
În anul 2013, printr-un proiect al Vecinătății Tinerilor din Saschiz -
http://www.vecinatatea.saschiz.ro/ s-a publicat broșura ,,Rețete de bucate tradiționale din
Saschiz/Keis”. În 2015, rețete locale și producători locali din Saschiz au fost promovați prin
,,Broșura de bune practici privind conservarea și promovarea patrimoniului cultural în teritoriile
GAL Podișul Mediașului, GAL Dealurile Târnavelor și GAL Microregiunea Hârtibaciu˝.
21
2.3 Cadrul etnografic
Portul popular românesc din Saschiz, cultura şi arta populară romanească din Saschiz
“poartă” caracteristicile etnografice ale zonei Târnava Mare – o zonă caracterizată în primul rând
prin multiculturalitate. Dacă de-a lungul timpului unele obiceiuri au fost influenţate sau
împrumutate de la saşi, românii au păstrat în schimb, nealterată, structura portului lor popular, doar
materialul din care erau confecţionate iile, poalele, cioarecii ş.a., schimbându-se odată cu vremurile.
Împreună cu hrana şi locuinţa, îmbrăcămintea a constituit de-a lungul timpului una din
trebuinţele principale ale locuitorilor acestei zone. La confecţionarea pieselor de port, oamenii au
ţinut seama de condiţiile climaterice şi de resursele naturale oferite de mediul geografic . Ulterior, în
condiţii istorice specifice, îmbrăcămintea a parcurs un proces de dezvoltare continuă, îndeosebi cu
ajutorul podoabelor şi, în genere, a elementelor decorative şi ca un mijloc pentru diferenţierea
grupelor de populaţie după ocupaţie, sex, vârstă, stare civilă, categorie socială, apartenenţa la un
anumit popor şi o anumită zonă etnografică.
În această zonă, materiile prime pentru ţesături, cusături şi împletituri au fost asigurate de
agricultură (cultivarea cânepii şi a inului) şi de păstorit (lâna oilor, părul de la capre şi cai) . Cu
timpul, în paralel cu lâna şi inul sau în locul acestora, a apărut bumbacul. Femeile erau cele care se
îndeletniceau cu prelucrarea materiilor prime pentru ţesut, cusut, etc., de regulă în cadrul
şezătorilor , un obicei foarte vechi şi larg răspândit şi în Saschiz până în a doua jumătate a secolului
trecut.
Portul popular femeiesc
CĂMAŞA femeiască sau “IA ” tradiţională, desprinsă de poale , este prevăzută cu o năditură
în partea de sus, care-i asigură stabilitatea necesară atunci când este îmbrăcată.
LAIBĂRUL purtat de femei peste cămaşă era confecţionat de obicei din catifea neagră cu
căptuşeală neagră din bumbac şi încuietoare de tip “moş şi babă” . POALELE sau rochierul (fustă
largă) sunt confecţionate, de cele mai multe ori, din acelaşi material ca şi iile, din patru foi, în
“clini” şi numai în alb.
CRĂTINŢA , din postav de culoare neagră sau roşie este, de obicei, lungă de 75 de cm şi pe
jumătate de lată.
La BRÂU, fetele/ tinere şi femeile purtau uneori o bentiţă tricoloră.
Pe cap se poartă BATIC din bumbac şi doc, cu franjuri.
22
În picioare: GHETE sau pantofi cu tureac înalt, din piele sau imitaţie de piele neagră, cu
şiret negru.
Podoabele cele mai des întâlnite în portul popular al fetelor şi nevestelor tinere erau
mărgelele: din os, din piatră sau din sticlă, în formă pătrată şi sferică, etc.
23
În ceea ce priveşte CHEPTARELE (pieptarele), specific portului popular românesc din
Saschiz este cheptarul înfundat (un cojoc fără mâneci, care se închide pe lateral, sub braţ), cu
elemente decorative, de regulă motive florale şi/sau geometrice.
CIOARECII , pantaloni din pănură albă ţesută în casă, au constituit multă vreme o piesă
nelipsită din portul bărbătesc, în tot cursul anului. Coarecii simpli, fără şnur, sunt cunoscuţi mai ales
sub denumirea de “cioareci bătrâneşti” sau “rumâneşti”.
La mijloc, bărbaţii se-ncingeau cu brăcinar din piele sau şerpar (sărpar, cum zic saschizenii):
un brâu lat, din piele, prevăzut cu buzunare.
Pe cap: pălărie neagră din pâslă- vara şi căciulă din blană de miel- iarna.
În picioare, bărbaţii purtau cizme, pantofi sau ghete din piele de bou, cal, viţel, oaie, etc.
Fig. 2.15 Căluşari români din Saschiz, fotografie datând dinainte de 1900, sursa Monografia
comunei Saschiz
24
Portul saşilor din Saschiz deţine câteva elemente caracteristice: cilindrul din catifea neagră,
purtat pe cap de fete, având panglici divers colorate ce atârnă lung pe spate, scufiţa neagră de catifea
legată sub bărbie purtată pe sub vălitură (batic), de femei, şorţul bogat ornamentat, mantaua neagră
din postav purtată de femei pe spate , etc.
La femei se puteau deosebi uşor hainele pentru cele tinere sau pentru cele mai în vârstă.
Acestea din urmă purtau iarna un camizol de lână, negru şi peste el - o jachetă neagră, în timp ce
tinerele purtau acelaşi tip de jachetă doar că era de culoare albastru închis. Şurţa pe care o puneau
peste rochie era pentru vârstnice mai închisă la culoare, iar pentru tinere deschisă şi dintr-un
material subţire şi strălucitor.
Hainele care compun portul tradiţional săsesc, foarte valoroase, s-au moştenit din generaţie
în generaţie. “De multe ori se observă asemănări ale porturilor populare din sate învecinate. Însă
porturile populare săseşti din Saschiz nu erau asemănătoare cu porturile din satele vecine.”
Fig. 2.16 Săsoaice în costum de sărbătoare, sursa Monografia Fig. 2.18 Port popular al
comunei Saschiz femeilor tinere săsoice,
sursa Monografia comunei
Saschiz
Dacă vorbim despre cultură şi specific local, trebuie amintită şi arhitectura tradiţională care,
din păcate se mai respectă azi prea puţin de către localnici. La Muzeul Naţional al Satului Dimitrie
Gusti din Bucureşti sunt expuse două case tradiţionale româneşti din Saschiz. Despre una dintre ele
se spune că este o „Construcţie cu două niveluri; două încăperi; tindă; cameră de locuit; bârne
masive de stejar; acoperiş în două ape repezi; învelitoare din ţiglă”. Povestea casei Băcișor , aflată
acum la Muzeul Satului este spusă de una din nepoatele familiei în Vatra Saschizană, în rubrica
“Povești Saschizene”.
25
Obiceiuri şi tradiţii ale românilor din Saschiz
Botezul
Pe vremuri botezul se făcea şi-n zi lucrătoare, după 6 săptămâni, “cu nănaşa de cununie şi
dacă mai luau încă pe cineva” . Nu se organizau “mese mari” ca acum..” nănaşele erau servite cu
rachiu dulce şi scovărzi şi ăsta era tot botezul”. Înainte să se împlinească 6 săptămani , până “să-i
citească preotul”, lăuza nu avea voie să iasă în drum, să meargă la fântână ori să scoată apă. La
botez, ca şi acum, naşa “principală” zicea Credeul (Crezul).
Nunta
Nunta la români, ca şi la sasi, ţinea două zile: duminica şi lunea. În ultimele decenii, după ce
oamenii au început să aibă slujbe la oraş şi au fost nevoiţi să facă naveta, nunţile au început să se
ţină sâmbăta şi duminica, obicei care se păstrează până-n zilele noastre. Înainte de nuntă, mirele
împreună cu părinţii şi naşii aleşi mergeau la casa miresei pentru “tocmeală”, iar tot atunci se fixa
data nunţii şi-ncepeau pregătirile propriu-zise.
Cu o seară înaintea nunţii, (de obicei sâmbăta seara) fanfara românilor mergea la şărăndău ,
adică serenadă , la casa miresei.
“ Dusul la nuntă “ şi “ajutatul” – sunt obiceiuri ce se păstrează şi-n ziua de azi , cu scopul de
a ajuta familiile mirelui şi miresei. Rolul principal îl au femeile –rude sau femei din vecinătate -
care “duc la nuntă” găini, smântână, ouă, făină, zahăr ş.a., iar cu o zi înaintea nunţii ajută la tăiatul
găinilor, la copt pe vatră lichie şi cozonaci şi, în general, la tot ce ţine de prepararea mâncărurilor,
aranjarea meselor, etc.
Furatul miresei: un obicei care porneşte de la presupunerea că mirele nu trebuie să aibă ochi
decât pentru mireasa lui, dar unii nuntaşi mai glumeţi profită de neatentia mirelui şi fură mireasa.
Mirele este dator să o caute şi să o răscumpere.
La ospăţ se obişnuia “ să se cânte găina”. Datul găinii era însoţit de strigături , precum: “Ia
nănaşă găina/Că-i găină democrată/ Ouă şapte ouă-odată”.
A doua zi , nuntaşii petreceau în continuare “cu ce-a mai rămas”.
Înmormântarea
Un rol important în organizarea funeraliilor îl are vecinătatea: masa de mort şi scaunele de
mort sunt ale vecinătăţii, fiind puse la dispoziţie familiilor membrilor vecinătăţii, în caz de nevoie.
Tot dintre membrii vecinătăţii sunt alese, prin rotaţie, persoanele care sapă groapa în cimitir.
Mortul este priveghiat două zile ( în a doua seară preotul oficiază “sărăcusta” ), iar
înmormântarea are loc în cea de- a treia zi.
26
Sicriul este scos din casă, în curte, de către nepoti .Tradiţia orală spune că, după ce mortul
este scos în curte, când preotul cântă Fericirile, soţia, mama sau altă rudă apropiată trebuie să dea
“vama” : o bucată de material mare de “două mâneci” ( o faţă de masă, ştergar, etc. ), care se dă
peste sicriu, unui om necăjit. Mai demult morţii erau conduşi pe ultimul drum cu fanfara, iar sicriul
era purtat pe umeri de membrii vecinătăţii, numai în ultimii 15 ani a început să se folosească dricul.
În fruntea alaiului funerar merge vecinătatea cu steagurile643 , praporii şi coroanele, apoi preotul şi
cantărul, urmează sicriul şi în urma acestuia rudele şi ceilalţi enoriași.
Sfintele Paşti şi Rusaliile
Înainte de Sfintele Paşti, pe toată durata Postului Mare nu se juca, nu se făceau
maialuri/serbări câmpenești şi nu se organizau nunţi. Înaintea Duminicii Floriilor, sâmbăta, se ţinea
„Ziua Morţilor” când se oficia un parastas general în cimitir. Se dădeau de pomană tot felul de
bucături şi câte un pahar cu vin. În Vinerea Mare, ambele vecinătăţi ale românilor se întruneau la
biserică pentru a curăţa cimitirul şi curtea bisericii. Femeile se adunau şi ele la biserică pentru a
ajuta la curăţenie.
Şi de Paşti făceau rumânii petreceri mari: cu muzică, fanfară la”locul de joc”; a treia zi era
maial... se ţinea sub cetate, pe un platou, într-o poieniţă înconjurată de pădure, în locul denumir
popular „Ohin”
Tradiţii şi obiceiuri ale şaşilor din Saschiz
Sărbătorile şi balurile
Pe parcursul unui an, saşii organizau cel puţin şapte baluri : Balul de Katharina (în
noiembrie, înainte de lăsarea Postului), Balul de Crăciun, Balul femeilor în luna ianuarie (tradiţia
orală spune că pană la 12 noaptea femeile aveau voie să invite bărbaţii la dans), Balul organizat de
fanfară după câteun concert susţinut în Căminul cultural, Balul de Paşte (precedat de spectacole
artistice, de teatru la căminul cultural), Balul de Rusalii, etc. Demne de menţionat sunt şi “Dansurile
din Brazi” organizate cu ocazia unor sărbători religioase : Dansul de Sf. Gheorghe, de Sf. Ion, de Sf.
Petru şi Pavel, etc. Pe vremuri, saşii sărbătoreau numele/onomastica şi nu ziua de naştere. La locul
de dans “din brazi” copiii, tinerii, adulţii şi vârstnicii aveau fiecare locul lor, separat.
Botezul la saşi
În urmă cu 30-60 de ani, saşii îşi botezau copiii încă după vechiul obicei catolic, adică a
doua zi de la naşterea sa. În zilele noastre, botezul se face după 4 sau 6 săptămâni. Pentru botez sunt
necesare anumite pregătiri: trebuie anunţat preotul şi “rugaţi” naşii cu vorbe îngrijit alcătuite şi din
vechime învăţate anevoios de un “cuvântător” ales , drept pentru care în ziua de azi s-au împuţinat
27
încetul cu încetul sau au fost înlocuite printr-o rugăminte obişnuită. De obicei, botezul are loc după
predica din timpul liturghiei, în faţa întregii comunităţi, “anunţat” sau introdus printr-o cântare de
botez intonată de toţi oamenii din biserică.
Nunta la saşi
Legătura strânsă dintre vechile obiceiuri germanice şi tradiţiile bisericeşti iese la iveală în
felul cel mai impede cu putinţă din ceremonialul nunţii. Alcătuită după modelul căsătoriei
germanice, nunta săsească are două părţi importante : făgăduiala şi aducerea acasă a miresei
(cununia). Prima este precedată de peţit, iar cea de-a doua se împarte la rândul ei în : ridicatul
miresei şi aducerea miresei- coloana ceremonioasă ce se îndreaptă spre casa mirelui.
Porţile caselor – a mirelui şi-a miresei- erau împodobite cu brad şi cu flori confecţionate din
hârtie creponată . La nuntă participă toate neamurile din partea mirelui şi-a miresei . Într-una dintre
fotografiile culese de noi, înfăţişând o nuntă la saşi din anul 1930, se pot observa mama mirelui şi a
miresei ţinând pe braţe câte o pernă, acestea împreună cu alte obiecte reprezentând cadourile pentru
noua familie.
Nunta dura două zile : duminica şi lunea. La nuntă naşul era obligatoriu ales unul din naşii
de botez: al mirelui sau al miresei. În ziua cununiei mirele şi mireasa mergeau separat spre altar,
sentâlneau în faţa bisericii şi intrau împreună înăuntru. În biserică, mirele şi mireasa aveau fiecare
locul lor, naşii la fel,precum şi fiecare membru al alaiului de nuntă, de obicei în funcţie de vârstă.
Fig.2.19 Mire şi mireasă, sat Cloaşterf, comuna Saschiz, sursa:Monografia comunei Saschiz
28
CAPITOLUL 3 STRATEGII DE DEZVOLTARE ŞI PROMOVARE A
POTENŢIALULUI TURISTIC RURAL AL COMUNEI SASCHIZ
29
La nivel local, dezvoltarea turismului a fost definită ca una din prioritățile majore ale
dezvoltării locale, acest domeniu putând susține și impulsiona dezvoltarea economico-socială a
localităţii Sasciz în perioada următoare. În acest sens, sunt prevăzute 3 măsuri specifice prin care
se vor atinge obiectivele propuse:
Conservarea patrimoniului natural, istoric și cultural;
Dezvoltarea, diversificarea și promovarea ofertei turistice;
Crearea, dezvoltarea, modernizarea infrastructurii de turism pentru valorificarea
durabilă a resurselor naturale și pentru creșterea calității serviciilor în turism;
Creşterea calităţii vieţii în mediul rural şi încurajarea diversificării economiei
rurale;
30
3.2 Determinarea indicelui de atractivitate (Ia) al comune Saschiz
În practicare turismului rural, indicele de atractivitate turistică (Ia) are un rol important în
determinarea valorii turistice a unor arii – regiuni, areale, staţiuni turistice – şi în stabilirea
oportunităţilor şi priorităţilor de valorificare în turism.
Nivelul calitativ al elementelor (ci) este reprezentat de o notă care variază între limitele 1-4,
astfel:
31
Tab. 3.1 Calculul indicelui de atractivitate turistică
Componentele ofertei turistice Pondere Nivelul calitativ Indice de
(qi) (ci) atractivitate (I)
1. Resurse naturale 0,3
- peisaj 0,075 3 0,225
- climă 0,035 2 0,070
- reţea hidrografică 0,02 2 0,040
- faună de interes cinegetic 0,02 1 0,020
- păduri 0,04 2 0,080
- rezervaţii 0,06 3 0,120
- monumente ale naturii 0,05 3 0,150
2. Resurse antropice 0,35
- Clădiri civile 0,05 2 0,100
urbane(primărie)
- Biserici 0,070 3 0,210
- Monumente istorice 0,070 3 0,210
- Case memoriale 0,035 1 0,035
- Etnografie 0,065 3 0,195
- Folclor 0,060 2 0,180
3. Poluarea mediului 0,100 2 0,200
4. Accesul 0,150
- Rutier 0,100 3 0,200
- Feroviar 0,050 2 0,050
5. Forme de turism practicate 0,100
- Turism rural 0,040 3 0,080
- Turism cultural 0,060 3 0,180
TOTAL 1 2,345
32
Comuna Saschiz are un indice de atractivitate de 2,345 pe o scară de la 1 la 4, de unde
rezultă că în zonă se poate amenaja o unitate de primire turistică în condiţii optime.
Această metodă a fost folosită pentru a vedea dacă în comuna Saschiz se pot realiza
amenajări turistice datprită cadrului natural pe care îl prezintă şi capacitatea acestei zone de a atrage
turişti prin datinile şi obiceiurile specifice acesteia.
Comuna Saschiz dispune de un potenţial turistic, dar trebuie exploatat şi ar trebui ca acest
lucru să prezinte mai mult interes pentru autorităţi, pentru a se ajunge a o dezvoltare optimă a
comunei care să aducă beneficii populaţiei locale.
Resursele antropice deţin o pondere mai mare decât cele naturale, de unde rezultă că turiştii
se vor deplasa în această comună pentru vizita şi a-şi îmbogăţi cunoştinţele, dar şi pentru a se
bucura de natură şi peisajele zonei.
33
3.3 Analiza SWOT
Puncte tari
Existența structurilor (diverse) de cazare turistică în comună;
Existența a două centre de informare turistică în comună;
Existenţa unor arii protejate: suprapunerea comunei cu situri Natura 2000 SCI și SPA;
Semnalizarea obiectivelor turistice din comună realizată prin proiect FEADR;
Conectarea comunei la pista de biciclete realizată de fundația ADEPT pe traseul Viscri –
Sighișoara;
Posibilitatea închirierii de biciclete de către turiști pentru practicarea cicloturismului;
ONG-uri active în zonă pentru promovarea turistică;
Branduri locale (ex. Casa de pe Deal, Pivnița Bunicii);
Brand turistic zonal: Târnava Mare.
Puncte slabe
Lipsa ghizilor turistici locali;
Facilități/servicii pentru turiști (informare, consiliere, parcări, curățenie - igienă, toalete,
acces, intervenții medicale, etc.) majoritar precare, insuficiente, neadecvate;
Lipsa traseelor turistice tematice, marcate corespunzător;
Calitate redusă a serviciilor turistice furnizate în comună ( lucrători neinstruiți, inclusiv
informarea și consilierea turiștilor);
Staționare ocazională sau de scurtă durată a turiștilor în comună;
Promovarea neprofesională a serviciilor turistice locale și promovarea externă redusă
(ex. lipsa unei oferte turistice locale pentru un sejur de mai multe zile, lipsa colaborărilor
cu agenții de turism);
Grad relativ scăzut de cunoaștere a unei limbi străine de circulație internațională de către
persoanele care lucrează în turism (ex. personalul pensiunilor);
Lipsa unei strategii de dezvoltare turistică a comunei Saschiz sau a unui plan de acțiune
pe termen scurt, mediu sau lung.
Colaborare scăzută între funizorii de servicii turistice din comună;
Grad de reprezentare scăzut a specificului local (ex. gastronomia locală) în oferta pentru
turiști.
Lipsa unui sistem electronic de rezervare, promovat și administrat de Centrul de
Informare Turistică;
34
Posibilități de agrement și recreere în pentru turiști neexploatate sau promovate
inadecvat (ex.- Lipsa locurilor de parcare, păzite, pentru autocare și nu numai);
Infrastructură de acces deficitară la unele obiective turistice (ex. cetatea Ţărănească de
refugiu);
Probleme generate de lipsa infrastructurii de bază: canalizare, colectare deșeuri; penuria
de apă.
Oportunități
Dezvoltarea unei structuri comune pentru promovarea turismului;
Creșterea calității acțiunilor pentru punerea în valoare a atracţiilor turistice ale comunei
Saschiz;
Dezvoltarea resurselor umane din turism;
Inițierea de parteneriate public-private pentru dezvoltarea turismului în comună;
Programe de calificare şi perfecţionare a forţei de muncă din unităţile de cazare şi
alimentaţie publică.
Ameninţări
Promovarea unor forme de turism nesustenabil, care să dăuneze resurselor naturale și
culturale ale comunei;
Schimbări legislative care nu sunt în beneficiul turismului local;
Lipsa de corelare între programe locale, judeţene şi naționale de dezvoltare a turismului;
Criză economică prelungită - poate avea un impact negativ asupra fluxului de turiști.
35
CONCLUZII
Fenomenul turismului rural nu este unul nou. Dorinţa de expansiune şi petrecere a timpului
liber şi a vacanţelor la "ţară" constituind preocupări vechi mai ales ale împatimiţilor de natură. Nou
este modul în care a evoluat această formă de turism atât cantitativ cât şi calitativ în ultimele
decenii, el tinzând să devină un fenomen de masă.
Agroturismul este definit prin deplasarea unor persoane într-o localitate rurală nepoluată,
aşezată într-o zonă pitorească, finalizată prin şederea a cel putin 24 ore şi prin consumul de produse
alimentare şi nealimentare specifice, completată cu coabitarea şi integrarea în societatea rurală
privită în toată complexitatea sa.
Promovarea şi dezvoltarea serviciilor este un aspect esenţial, cu atât mai mult cu cât
numeroase colectivităţi rurale sunt grevate încă frecvent de absenţa unor facilităţi de servicii
corespunzatoare.
Comuna Sachiz este una din comunele din România de o autenticitate aparte, cunoscută ca şi
comună cu monumente istorice, de artă şi arhitectură, remarcându-se prin bisericile fortificate care
se găsesc pe teritoriul său, specific zonei Transilvaniei.
36
BIBLIOGRAFIE
37