Universitatea din Bucureşti

Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială

Descifrarea misterului “centrelor de

gravitaţie” din locuinţele oamenilor

Student: Agabay Hikmet-Georgiana Profesor coordonator: Drd. Popa Silvia

Specializarea Sociologie
Anul I, Seria I, Grupa 1

Bucureşti,
2016
 Întrebarea mea de cercetare este: “De ce oamenii preferă să-şi pună lucrurile
personale în anumite părţi ale locuinţei?”
În cadrul acestei cercetări, voi analiza şi interpreta semnificaţia “centrelor de
gravitaţie” din trei locuinţe ale oamenilor. Aceste “centre de gravitaţie” reprezintă locurile
din interiorul unei locuinţe cel mai frecvent utilizate, în care sunt puse lucrurile, pentru ca
oamenii să nu uite de ele, să le găsească mult mai uşor. Motivul pentru care am ales această
temă este acela că mă interesează în mod special, să descopăr dacă lucrurile pe care le deţin
anumiţi oameni sunt asemănătoare, care este importanţa acestora şi unde anume le păstrează.
Cercetarea s-a desfăşurat în incinta a trei locuinţe din oraşul Vălenii de Munte, oraşul
din care provin: în apartamentul bunicilor, în apartamentul Ginei, o prietenă din copilărie, şi
în apartamentul lui Viorel, un prieten bun. Fiind trei locuinţe, am optat ca perioada de
realizare a studiului etnografic să dureze trei zile (15, 16, 17 ianuarie, 2016). În fiecare zi, am
cercetat, astfel, câte o locuinţă.
Metodologia pe care am utilizat-o în cadrul efectuării cercetării mele este observaţia
participativă şi discuţiile libere, prin intermediul cărora nu am întâmpinat niciun fel de
problemă în atingerea scopului propus, şi anume, acela de a înţelege modul de a acţiona al
oamenilor.
Cercetarea mea, realizată în cele trei locuinţe, s-a manifestat sub foma unor vizite
obişnuite, în cadrul cărora nu am dorit să divulg adevăratul motiv al prezenţei mele. Nu am
intenţionat să le spun de la început ceea ce doresc să fac, întrucât am constatat că în acest
mod, răspunsurile primite vor fi naturale, sincere şi spontane. De altfel, în cele trei locuinţe
studiate, am încercat să găsesc momentele potrivite pentu a face poze, fără ca nimeni să mă
observe.
În prima zi de cercetare, m-am dus acasă la bunicii mei. După o săptămână în care nu
ne-am văzut, din pricina faptului că am fost plecată la facultate, am considerat că este
momentul să îi vizitez. Am ajuns vineri seara, pe 15.01.2016, la ora 18:00 şi am ales să rămân
peste noapte, pentru a-mi îndeplini sarcina propusă. Iniţial, m-am folosit de observaţia
participativă. Am luat, astfel, fiecare cameră la rând. Mi-am luat notiţe pe telefon şi am
realizat câteva poze, pentru a surprinde mult mai bine cele constatate. Am observat că în
sufragerie, bunicul are o vitrină în care sunt diferite bibelouri, însă deasupra căreia ţine o
mulţime de lucruri, precum: plicuri cu facturi, acte, programările la doctor, depozitate în cutii,
dar şi diferite instrumente (şurubelniţă, cleşte, ruletă) (Vezi foto 1). Motivul pentru care ţine
acele lucruri acolo este acela că îi sunt mult mai la îndemână. Fotoliul pe care îşi petrece
majoritatea timpului din zi se află lângă vitrină, iar atunci când are nevoie de acte sau
instrumente urgent, le găseşte instantaneu. El mi-a mărturisit că de la o anumită vârstă uită
mult mai repede unde îşi pune lucrurile şi nici nu mai are răbdarea necesară: “De’, taică, am
şi eu o vârstă şi uit repede. Aşa e oamenii la bătrâneţe.” Bunicul este un fumător veteran,
drept pentru care nu există zi să nu fumeze. Lucrul pe care l-am tot observat este că nu-şi ţine
niciodată pachetul la vedere, pentru că, spune el, „Bunica ştie că am mai rărit ţigările”. Prin
urmare, locul unde-şi ascunde pachetele este într-o cutie, ascunsă lângă pat (Vezi foto 2). În
schimb, bunica îşi petrece majoritatea timpului în bucătărie. Ceea ce am constatat este că în
ultimul sertar al mobilierului din bucătărie, aceasta deţine o mulţime de lucruri, precum: acte
(cartea de identitate), o foarfecă, o ojă, o cutie de medicamente, reviste şi diferite hârtii pe
care îşi notează ceea ce a cumpărat şi cât anume a cheltuit (Vezi foto 3). Iniţial, acel sertar a
fost locul unde depozita pâinea, însă bunica mi-a mărturisit că are nevoie de toate acele
lucruri, în timp ce ia câte o pauză de la gătit. („Îmi mai fac câte o unghie, mai citesc o
revistă... Să nu se plictisească baba.”). Centrele de gravitaţie din locuinţa bunicilor se află în
sufragerie şi bucătărie, locurile unde-şi petrec majoritatea timpului dintr-o zi.
Cea de-a doua zi de cercetare s-a desfăşurat în locuinţa lui Viorel. Era ora 12:13 când
l-am sunat şi i-am spus că am venit în oraş weekend-ul acesta şi că aş dori să-l vizitez, să bem
o ciocolată caldă şi să mai stăm de vorbă. La ora 13:25 am ajuns acasă la el. Eram foarte
atentă la detaliile din locuinţa sa. Am observat că pe scaunele din sufragerie erau aruncate
bluze, umeraşe şi o curea (Vezi foto 4). Imediat, i-am cerut să aducă ciocolata caldă în
sufragerie, pentru a putea să fac repede poza, fără ca el să mă vadă. Un lucru interesant a fost
acela că Viorel nu s-a scuzat pentru dezordinea din cameră, drept pentru care, prima impresie
creată a fost aceea că la el în casă totul reprezintă un ritual. Mai mult decât atât, consider că
dacă nu urma să port o discuţie cu el despre motivul pentru care se află acele lucruri acolo, nu
ar fi sesizat dezordinea. În urma conversaţiei, cuvintele lui Viorel, care ne-au amuzat pe
amândoi, au fost: „Sunt o persoană foarte dezordonată, dar umeraşele sunt puse de mama
acolo. Ea este o persoană mai dezordonată decât mine.” Viorel mi-a dat de înţeles că nu ştie
cum de se întâmplă, dar tot timpul scaunele din cameră sunt ocupate. Probabil este mult mai
uşor aşa, iar lucrurile devin mai accesibile pentru cei din locuinţă. Centrul de gravitaţie din
locuinţa sa îl reprezintă scaunele din sufragerie, unde îşi găsesc loc hainele purtate, dar şi cele
proaspăt spălate.
În cadrul celei de-a treia zi de cercetare, am analizat locuinţa Ginei. M-am dus pur şi
simplu la ea la uşă, fără să o anunţ, şi i-am zis că am venit să o văd. Bucuroasă, pentru că nu
ne mai văzusem de mult, m-a invitat înăuntru. Nu am reuşit să stau prea mult la ea, deoarece
trebuia să mă întorc la Bucureşti. Singurul lucru pe care am reuşit să-l observ este faptul că în
camera ei, pe scaunul de lângă şifonier, erau întise haine (o pijama, un tricou), dar şi geanta
de la laptop (Vezi foto 5). Am reuşit să fac o poză în momentul în care Gina s-a dus la toaletă
şi m-a lăsat singură, iar apoi am purtat o discuţie liberă, referitoare la acest aspect. La fel ca şi
Viorel, a recunoscut că este foarte dezordonată, dar şi stresată din cauza proiectelor pe care le
are de realizat. Nu are timp şi nici starea necesară să le aşeze în şifonier. Spune ea, “Sunt mai
de uşor de găsit aşa.” Asemenea lui Viorel, comoditatea pentru Gina este mare, iar centrul de
gravitaţie din locuinţa sa îl reprezintă scaunul.
În concluzie, răspunsul la întrebarea cu care am debutat cercetarea, în urma studiului
realizat în cele trei locuinţe, reiese din faptul că oamenii preferă să-şi pună lucrurile pe care le
utilizează frecvent în acelaşi loc, undeva la îndemână, pentru a nu uita de ele (spre exemplu,
actele depozitate în cutii, sertare), dar şi pentru simplu fapt că sunt foarte comozi (de
exemplu, hainele aruncate pe scaune).
Anexă

Foto 1

Actele depozitate în cutii şi diferitele instrumente înşirate pe noptieră.

Foto 2

Pachetele de ţigări ale bunicului, ascunse într-o cutie de lângă pat, printre mai multe hârtii.
 Foto 3

Obiectele necesare bunicii, atunci când ia o pauză de la gătit.

Foto 4

Hainele purtate, umeraşele şi cureaua

aruncate la întâmplare pe scaun
 Foto 5

Hainele folosite şi geanta pentru laptop, aşezate la un loc pe scaun.