Sunteți pe pagina 1din 24

Sistemul financiar contabil american

Prezentarea sistemului contabil american - Consideratii generale

In abordarea sistemelor contabile comparate si a contibilitatii


internationale, contabilitatea americana constituie un punct de reper important.

Intre gandirea si practicile din contabilitatea americana si cele din


Europa continentala exista mari deosebiri, experienta americana in materie de
normalizare contabila reprezinta,atat din punct de vedere explicit cat si implicit,
o baza de reflectie pentru orice organism de reglementare, national, regional
sau international. Deosebirile dintre cele doua curente de gandire si practica
contabila au fost generate de influenta factorilor de mediu.

La baza dezvoltarii contabilitatii anglo-saxone a stat revolutia


industriala britanica trebuie sa recunoastem ca S.U.A., reprezinta astazi
motorul dezvoltarii sistemelor contabile, oriunde ar fi concepute acestea in
lume.Intre cele doua sisteme contabile, american si britanic, exista mari
deosebiri, , care au condus la punerea in evidenta a unor diferente
semnificative, generate de un volum mai mare al textelor americane fata de
cele engleze si, in acelasi timp, mult mai respective decat acestea din urma.

Atuurile sistemului contabil american sunt:

- nivelul ridicat de conceptualizare a contabilitatii;

- rearea cadrului conceptual contabil (au fost primii care au realizat


necesitatea acestuia si l-au creat);

-ridicarea la un inalt grad de rafinament a principiilor contabile,atat sub


aspect teoretic, cat si al aplicabilitatii practice;

- conceperea si dezvoltarea standardelor de contabilitate in


concordanta cu „principiile contabile general acceptate” (generally accepted
accounting principles: GAAP);

- perfectionarea teoriei contabile in universitatile americane, cercetarea


contabila imbracand doua forme: una normativa, menite sa uniformizeze si o a
doua pozitiva, care incearca sa se explice de ce face contabilitatea ceea ce
face, sugerand satisfacerea diferitelor cerinte informationale ale utilizatorilor.

Factorii de mediu si influenta lor asupra contabilitatii americane

In dezvoltarea sistemului contabil american sunt patru perioade, si


anume:

- perioada de la sfarsitul secolului al XIX-lea pana la criza economica


mondiala in anii 1930;

- perioada de la sfarsitul marii crize economice mondiale pana la


inceputul anilor 1970;
- din anul 1972 (anul creierii actualului organism de reglementare) pana
la sfarsitul anilor 1980;

- perioada anilor 1990.

Factorii de mediu care au influentat evolutia contabilitatii americane, au


actionant in contextul politic, economic, financiar si social al acestor perioade.

Caracterizarea perioadei de la sfarsitul secolului al XIX-lea pana la


marea criza a anilor 1930

Aceasta perioada este caracterizata prin dezvoltarea industriala a


S.U.A., deci sursa dezvoltarii sta in modelul industrial.Modelul industrial
american s-a dezvoltat mai lent la inceput datorita razboiul de secesiune
(1861-1865). Economia americana in aceasta perioada este caracterizata de:

- o piata interna, din ce in ce mai mare, protejata prin politici


protectioniste, incepand cu anul 1860;

- o infuzie de capitaluri interne, in mod deosebite britanice;

- premisele unor investitii din propriile capitaluri, americane.

Modelul industrial american de la sfarsitul secolului al XIX-lea se


caracterizeaza prin:

- adoptarea celor mai diferite forme de inovare;

- organizarea muncii;

- utilizarea eficienta a capitalurilor si a fortei de munca;

- standardizarea producţiei pentru a genera scăderea costurilor;

- concentrarea rapidă a întreprinderilor, prin constituirea oligopolurilor şi


monopolurilor.

Pe fondul transformărilor economice şi sociale petrecute în Statele


Unite in anii 1920 a apărut necesitatea normalizării contabile, ca urmare a
nevoii tot mai mare de informaţii financiar-contabile.

In anul 1887 ia fiinţă “ Institutul american al experţilor contabili


autorizaţi” ( American Institute of Certified Public Accountants – AICPA
),organism al profesiei contabile americane. Se constituie într-o instanţă
profesională a experţilor contabili din Statele Unite ale Americii, fiind în acelaşi
timp cea mai importantă sursă a doctrinei contabile. De la înfiinţare şi până în
anul 1929, AICPA emite câteva reguli cu privire la comunicarea informaţiior
financiare.
In această perioadă în Statele Unite nu existau obligaţii contabile reale,
lucru pus în evidenţă prin unele practici contestabile, dar tolerante, care aveau
drept scop mascarea situaţiei economice reale a întreprinderii, ca urmare a
reeveluărilor curente a activelor imobiliare şi înscrierea plusului de valoare
nerealizat la profituri. În materie de normalizare contabilă, perioada la care ne
raportăm poate fi caracterizată astfel:

- societăţile utilizau o multitudine de metode contabile în întocmirea şi


prezentarea situaţiilor financiare;

- în degajarea informaţiilor financiare societăţile sunt supuse legislaţiei


statale şi nu celei federale; -

- fiecare stat are propria sa legislaţie, lucru ce nu a permis o bună


informare a investitorilor;

- criza din 1929-1933, a fost şi o criză care a atins şi zona calităţii


informaţiilor financiare, care începând cu anii 1930 se cereau a fi din ce în ce
mai fiabile.

Perioada dintre anii 1933 – 1970 este caracterizată prin prezenţa a


două dominaţii, care şi-au pus amprenta asupra contabilităţii americane: -
dominaţia economică; - dominaţia monetară şi financiară.Dominaţia
economică este caracterizată de provocările dictate de o economie de război,
prin care a trecut Statele Unite, cu toate consecinţele ulterioare şi anume: -
producţia; -forţa de muncă;-finanţarea.

Modelul economic american a dominat economia mondială între anii


1940 şi 1960, perioadă caracterizată de triumful fordismului. Piaţa americană
se simte apărată de ameninţările concurenţilor străini. Întreprinderile
americane îşi dezvoltă investiţiile în stăinătate, plasându-şi afacerile în
Europa, Japonia şi America Latină.

La sfarsitul anilor 1960 apar primele semnale ale îmbătrânirii modelului


economic american.Astfel, SUA pierde suprematia economica mondiala in
favoarea favoarea Japoniei. Apare un declin economic, o dezindustrializare, o
societate postindustrială. Dominaţia monetară şi financiară este caracterizată
de ascensiunea dolarului.

În 1944 la Bretton Woods are loc conferinţa pentru reconstrucţia


sistemului monetar internaţional.Se adoptă un sistem de schimburi fixe
ajustabile, axat pe etalonul de schimb-aur, potrivit căruia aurul şi monedele
convertibile în aur puteau servi drept instrumente de plată la nivel
internaţional. Dolarul devine singura monedă convertibilă în aur, care joacă
rolul de monedă internaţională.Este creat Fondul Monetar Internaţional( 1944
). S.U.A. are supremaţia în sistemul monetar mondial până spre anii ’60.
Adâncirea deficitelor externe ale Statelor Unite duc la creşterea
numărului de dolari şi la scăderea încrederii în această monedă . Anul 1971
aduce pentru Statele Unite o balanţă comercială deficitară, care antrenează o
criză a dolarului, pieţele de schimb valutar se închid.

Factoriii prezentati au dus la o nevoie crescută de informaţii financiare,


ceea ce a presupus noi reglementări în materie,dar şi noi forme de organizare
a instituţiilor de reglementare. Astfel,in 1936 ca urmare a delegării SEC,
AICPA crează “Comitetul privind procedurile contabile”( Committee on
Accounting Procedures- CAP), formată din specialişti ai profesiei şi profesori
universitari. CAP publică un număr de 51 “ buletine de cercertare”( Accounting
Research Bulletins-ARB), care se referă ;

- recunoaşterea costului istoric ca bază de evaluare în contabilitate;

- contabilizarea veniturilor în momentul vânzării;

- înregistrarea cheltuielilor în acelaşi exerciţiu ca şi veniturile de care


acestea sunt legate.

Apar primele lucrări comune AICPA( prin CAP) şi SEC prin care au fost
fixate reguli precise pentru prezentarea situaţiilor financiare. Pentru a putea
face faţă schimbărilor din mediul contabil, CAP este înlocuit în anul 1959 cu “
Consiliul principiilor contabile”( Accounting Principles Board- APB care
prevede:

- asigurarea redactării de principii contabile generale şi reguli contabile;

- reducerea sau eliminarea regulilor incorecte;

- elaborarea unui cadru conceptual care să permită mai degrabă o


abordare “ proactivă” a problemelor decât o gestiune a rezolvărilor urgente.

APB publică 31 “opinii şi 4 “interpretări neoficiale.Opiniile se constituie


în norme având forţă obligatorie în timp ce interpretările au caracter de
recomandare. Multe din opinii au înlocuit buletinele de cercetare(ARB).

APB-ul a fost criticat si acuzat ca ar fi avut legături prea strânse cu


AICPA, că este dominat de experţii contabili, care prin poziţiile lor ar putea
avantaja clienţii lor.

Astfel la începutul anilor 1970, APB-ului îi sunt formulate două critici:

- că era dominat de marile cabinete americane de audit, lucru ce l-a


făcut să nu fie independent;

- opiniile formulate nu făceau referinţă la un cadru conceptual coerent


Această perioadă de aproape 20 de ani este caracterizată de evoluţii
ale situaţiei economice şi situaţia monetară şi financiară. Cu privire la situaţia
economică

Astfel, modelul american este acuzat că a privilegiat:

- concurenţa în detrimentul cooperării;

- interesul acţionarilor în detrimentul interesului salariaţilor;

- flexibilitatea externă a întreprinderii în detrimentul celei interne.

Nevoia de informaţii financiare sincere, credibile, devine tot mai mare.


Astfel, la începutul anilor 1970 AICPA crează două comitete:

-WHEAT Committee în anul 1971 care va fi însărcinat cu reforma


organismului şi mecanismului de normalizare;

-TRUEBLOOD Committee în anul 1972 însărcinat cu analiza situaţiilor


financiare, care în raportul său a propus desfiinţarea APB şi invita profesia
contabilă să creeze un nou organism de normalizare, complet independent.

În anul 1973 este creat un nou organism de normalizare, independent


de AICPA şi de SEC, “ Comitetul normelor de contabilitate financiară”(
Financial Accounting Standard Board-FASB), care va promulga începând de
la această dată normele contabile americane( US GAAP sau FAS). Activităţile
FASB sunt supravegheate de “ Fundaţia contabilităţii financiare”( Financial
Accounting FoundationFAF),organism cu o largă reprezentare. Administratorii
fundaţiei sunt numiţi din: - Institutul exerciţiilor financiare( Financial Executives
Institute); - Institutul contabililor de gestiune( Institute of Management
Accountants); - Aociaţia profesorilor universitari de contabilitate din Statele
Unite( American Accounting Association – AAA); - Federaţia analiştilor
financiari( Financial Analysts Federation); - Comitetul pentru standarde
contabile publice( Governmental Accounting Standard Board); 5 - AICPA.

FAF are sarcina dea găsi resursele pentru finanţarea activităţii FASB şi
de numi membrii “ Consiliului de sprijin al normalizării contabilităţii financiare(
Financial Accounting Standards Advisory CouncilFASAC), organism care
reprezintă producătorii, revizorii şi utilizatorii de informaţii financiare. FASB are
în structura sa un “ Comitet de urgenţă”( Emerning Issues Task Force –
EITF),care are rolul de a identifica noile probleme apărute în raportarea
financiară.

FASB emite două categorii de texte: - Enunţuri ale conceptelor de


contabilitate financiară( Statements of financial accounting conceptsSFAS),
care prezintă concepte fundamentale ale normelor de intocmire şi de
prezentare a conturilor; nu constituie GAAP-uri; - Enunţuri ale standardelor de
contabilitate financiară( Statements of Financial Accounting
StandardsFASs),care definesc reguli contabile aplicabile întocmirii şi
prezentării situaţilor financiare, cere sunt considerate GAAP-uri.

FASB devine sursa şi autoritatea principală de doctrină contabilă din


Statele Unite, primind recunoaşterea deplină din partea SEC. FASB este
autorul cadrului conceptual contabil american şi a unui număr de 130 de
norme contabile. Procesul de întocmire a normelor contabile de către FASB
cuprind:

- înscrierea subiectului pe ordinea de zi a unui grup de lucru; - emiterea


unui raport care se constutuie în document de discuţie;

- difuzarea documentului de discuţii publicului pentru amendări şi


comentarii emiterea de către FASB a proiectului de normă votarea proiectului
care poate deveni normă(SFAS sau FAS), cu votul a cinci din şapte membri ai
FASB.

Situţiile financiare trebuie să descrie cu onestitate situaţia financiară a


societăţii şi rezultatele sale în conformitate cu principiile contabile general
admise(GAAP). În perioada anilor ’1990.Această perioadă este caracterizata
prin reorganizarea întreprinderilor şi mondializarea.

Întreprinderile americane patrund pe trei pieţe: Statele Unite, Europa


comunitară şi Orientul îndepărtat. Se constată o continuare a concentrării ce
capital prin fuziuni, achiziţii, oferte publice de cumpărare, constituirea de ”
joint-ventures”, până la formarea de grupuri gigantice în toate sectoarele de
activitate.

Începe cotarea pe pieţele de capital a întreprinderilor mici, lucru ce


conduce la dezvoltarea NASDAQ, care devine după 1990 cea mai dianmică
piaţă din Statele Unite.

În planul normalizării contabile un rol important îl joacă SEC .

Astfel, cele aproximativ 11.000 societăţi care sunt cotate trebuie să fie
înscrise la SEC. Consiliul de administraţie al SEC este format din 5 membri şi
este numit de preşedintele Statelor Unite.

Societăţile înscrise la cotare au obligaţia: să publice documente anuale


de sinteză; să se supună auditului realizat de un expert autorizat;să
întocmească anual un formular cu informaţii suplimantare privind remuneraţiile
directorilor şi numărul de acţiuni deţonute, numele principalilor acţionari,
numărul de acţiuni, interesele personale pe care conducătorii pot să le aibă în
anumite operaţii ale societăţii, etc. In fiecare trimestru trebuie să întocmească
un imprimat care să indice cifra de afaceri şi rezultatul; informaţii care vizează
evenimentele excepţionale; să aplice întocmai principiile contabile general
admise.

Concluzie

FASB se constituie în organismul principal de normalizare şi


reglementare contabilă american. Acesta a elabora US GAAP- urile. Si-a
exprimat susţinerea în favoarea unei internaţionalizări a normelor contabile.
FASB are în vederea realizării obiectivului său şi promovarea elaborării şi
aderării la normele contabile internaţionale de înaltă calitate. Între US GAAP-
uri şi IAS-uri sunt diferenţe, atât ca număr cât ţi din punct de vedere
conceptual. IAS-urile nu vor înlocui US GAAP-urile.

Bibliografie:

1.Feleaga Niculae, Feleaga Liliana, Sisteme contabile comparate,


Editura Economica, 2007

2.Niculescu Ashrafzadeh Ileana, Sisteme contabile comparate, Editura


ASE 2016
Prezentarea situatiilor financiare

Situatiile financiare intocmite de intreprinderile americane sunt:

-bilant

-cont de profit si pierdere

-tabloul fluxurilor de trezorerie

-tabloul capitalurilor proprii (situatia variatiei capitalurilor proprii)

-situatia rezultatului global

-anexe la situatiile financiare.

Tabloului fluxurilor de trezorerie ii sunt destinate trei norme: FAS 95,


FAS 102, FAS 104.

Bilantul intreprinderilor americane cuprinde:

-activele

-pasivele (datoriile)

-capitalurile proprii.

Conform FAC:

-activele sunt elemente care genereaza beneficii sau avantaje


economice viitoare

-pasivele sunt sacrificii viitoare probabile privind beneficiile

-capitalurile proprii corespunde diferentei dintre active si pasive.

EQUITY=ASSETS-LIABILITIES.

Bilantul intreprinderilor americane se prezinta sub forma de table ca in


Franta si Romania.

Structura bilantului:

1 Active curente sau circulante (Current assets)

2 Active imobilizate (fixed assets)

3 Datoriile (liabilities) care sunt:

-datorii pe termen scurt (current liabilities)

-datorii pe termen lung (long term debts)


IV Capitaluri proprii.

In contabilitatea americana dar si in cea britanica o atentie deosebita se


acorda determinarii si utilizarii indicatorului fond de rulment.

Fondul de rulment este un indicator de masurare a solvabilitatii.

Contul de profit si pierdere (Statement of Income).

In SUA contul de profit si pierdere presupune o prezentare mai


condensata in SUA decat in tarile Europei continentale.

Contul de profit si pierdere este intocmit sub forma de lista. In sistemul


contabil american cheltuielile de exploatare sunt analizata dupa functia lor.

Functia de cumparare grupeaza in aceeasi rubrica costurile privind


marfurile, produsele, serviciile.

Functia comerciala grupeaza costurile generate de vanzarea si


promovarea produselor, salariile si alte cheltuieli de personal.

Functia administrativa include cheltuielile generale de personal,


impozite si taxe, onorarii.

Cheltuielile cu provizioanele care se refera la creantele dubioase sunt


deduse uneori in mod direct din veniturile de exploatare.

Rezultatele financiare sunt prezentate distinct, impozitul asupra


rezultatului din activitati curente este prezentat tot separat.

Rezultatul extraordinar trebuie priceput ca un element extraordinar,


neobisnuit.

Rezultatul pe actiune este vorba despre rezultatul pe o actiune ordinara


determinant dupa remunerarea actiunilor privelegiate care dau dreptul la un
dividend fix.

In SUA rezultatul net a facut obiectul mai multor abordari:

-abordarea extensiva conform caruia rezultatul net cuprinde elementele


care au contribuit la variatia neta a capitalurilor.

-abordarea bazata pe performantele operationale curente conform


caruia elementele extraordinare trebuie sa fie excluse din formarea
rezultatului.

Rezultatul net trebuie sa includa toate elementele de cheltuieli si de


venituri de profit si de pierderi ale perioadei.
In SUA contul de profit de pierderi poate fi prezentat in maniera simpla
sau manevra evoluata.

Contul de profit si pieredere simplu pune in evidenta un singur rezultat


fara sa faca distinctie partea din rezultat de ii revine activitatii de exploatare.

Contul de profit si pierdere evoluat face dinstinctie intre rezultatul


generat de activitatea curenta (rezultatul din exploatare) de rezultatele
necurente.

Aceasta distinctie este conforma cu norma internationala IAS 8.

Structura contului de profit si pierdere.

Conturile de profit si pierdere prezentate de societatile americane pot fi


repartizate in trei categorii:

-numai rezultatul exploatarii

-marja bruta si rezultatul exploatarii

-un singur rezultat intermediar inaintea rezultatului net.

Contul de profit si pierdere american nu releva valoarea adaugata si


nici productia exercitiului spre deosebire din tarile din Europa.

Notiunea fundamentala este a cea de cont a bunurilor vandute, aceasta


notiune face distinctie intre marfurile vandute si productia vanduta.

Din punct de vedere procentual contabilii americani se servesc de


informatiile generate de contabilitatea analitica adica de modul de identificare
si calcul al cheltuielilor directe si indirecte care permit identificarea costului
bunurilor vandute spre deosebire de contabilii francezi care pentru a intocmi
contul de profit si pierdere se folosesc de informatiile contabilitatii financiare.

Tabloul capitalurilor proprii cuprinde urmatoarele posturi:

1 Elemente ce compun capitaluri proprii:

-capital actiuni ordinare

-prime de emisiune

-rezerve

-alte elemente

2 Variatii intervenite in cursul exercitiului:

-cresterea de capital
-alte emisiuni de actiuni

3 Rezultatul perioadei

4 Dividente distribuite.

Rezultatul global sau economic (comprehensive income).

Acest tip de rezultat mai este numit si rezultatul extins. Conform FAS
130 elementele ce nu tranziteaza contul de profit si pierdere si care afecteaza
in mod direct fondurile proprii trebuie sa fie detaliate intr-o situatie financiara la
fel de importante ca celelalte situatii financiare. Soldul cumulat al elementelor
trebuie sa fie prezentate intr-o linie distincta a fondurilor proprii prezentate in
bilant.

Norma FAS 130 se aplica tuturor intreprinderilor americane care


prezinta situatii financiare exeptie fac elementele care nu tranziteaza contul de
profit si pierdere si care afecteaza direct fondurile proprii.

Rezultatul global este definit de sistemul american ca variatia fondurilor


proprii (activul net) al unei intreprinderi comerciale pe parcursul unei perioade
determinant de operatii si evenimente care nu sunt generate de proprietari.

Rezultatul global cuprinde toate variatiile de fonduri proprii exceptii fac


cele care provin din investitii.

Norma FAS 130 repartizeaza rezultatul global in:

Orice intreprindere este obligata sa prezinte rezultatul net.

SUA nu are o legislatie generala privind revizia conturilor. Comisia SEC


a fost creata datorita faptului ca legile diferitelor state s-au dovedit a fi
ineficace pentru a controla informatiile destinate investitorilor.

Legislatia celor 50 de state de americane nu contine dispozitii privind


revizia situatiilor financiare si pierdere se folosesc de informatiile contabilitatii
financiare.

Contabilitatea americana permite identificarea celor 3 categorii de


venituri si cheltuieli astfel:

-venituri si cheltuieli de exploatare

-venituri si cheltuieli financiare

-venituri si cheltuieli extraordinare.

Fluxurile de trezorerie.
Tabloul fluxurilor de trezorerie explica variatiile lichiditatilor sau a
echivalentelor lor in cursul exercitiului.

Fluxurile de trezorerie clasificare:

1 Fluxuri de trezorerie ce provin din operatii de investire:

-fluxuri pozitive de lichiditati

-fluxuri negative de lichiditati.

2 Fluxuri de trezorerie ce provin din operatii financiare:

-fluxuri pozitive de lichiditati

-fluxuri negative de lichiditati.

Un tablou al fluxurilor de trezorerie trebuie sa prezinte fluxurile nete ale


lichiditatii ce cuprind operatii de exploatare, de investire sau de finantare.

Doar cele aproximativ 12.000 de societati cotate au obligatie sa ceara


auditarea situatiilor anuale.

Situatiile financiare auditate si anexele sunt incluse in raportul anual


transmis actionarilor si pietelor financiare pe care actiunile societatilor
respective sunt cotate. Acest raport anual este inregistrat la SEC in maxim de
90 de zile de la sfarsitul anului fiscal.

Raportul de audit indica daca situatiile financiare prezinta in mod fidel


situatia financiara a intreprinderii, rezultatele activitatilor sale si fluxurile de
trezorerie in conformitate cu GAAP (Generally Accepted Accounting
Principles).

Raportul este prezentat sub forma unui raport normal fara rezerve in 90
% din situatii dar sunt si situatii in care raportul este insotit de observatii in
special in cazul cand nu s-a respectat principiul performantei metodelor.

Conform APB in contabilitatea americana distingem 3 categorii de


principii:

-principii generale

-principii generale operationale

-principii contabile in detalii.

Principiul costului conform caruia factorii de productie si celelalte


resurse ale intreprinderii sunt evaluati la data achizitionarii lor pe baza
costurilor stabilite:
Principiul veniturilor venmiturile sunt masurate la nivelul valorii
realizabile a produselor, marfurilor sau serviciilor intreprinderii pe baza
echivalentului monetar.

Principiul rezultatului conform caruia beneficiul este masurat prin


compararea veniturilor obtinute cu cheltuielile efectuate dupa principiul
costurilor.

Principiul capitalului capitalul social constituie o garantie a actionarilor.

Principiile GAAP (Generally Accepted Accounting Principles):

Grupa 1 Principiile universale reprezinta baza procesului contabil si


sunt structurate pe doua categorii:

-principiul primei inregistrari

-principiul realizarii unui venit.

Grupa 2 Principii generale operationale care cuprind doua categorii:

-principii de alegere si de masurare

-principii de prezentare a situatiilor financiare.

Grupa 3 Principii detaliate.

In anul 1978 FASB a publicat “Enunt al conceptelor de contabilitate


financiara” (SFAC) in care sunt definite principiile fundamentale pe care sunt
bazate standardele de contabilitate si de publicare a costurilor intreprinderilor.

Aceste concepte presupun:

-obiectivele contabile realizate de intreprindere

-caracteristicile calitative ale informatiilor contabile

-modul de recunoastere si de evaluare a elementelor in contabilitate.

Primul enunt SFAC 1 a fost in publicat in 1978 si cuprinde obiectivele


informatiilor financiare publicate de intreprindere, primul obiectiv fiind
conceptul de utilitate.

SFAC 1 spune ca informatiile trebuie sa ajute utilizatorii in luarea de


investitii.

SFAC 1 spune ca situatiile financiare trebuie sa furnizeze informatii cu


privire la resursele economice ale intreprinderii si despre angajamentele luate.
SFAC 1 se afla pe pozitia raportului Trueblod fata de dimensiunea
previzionala a intreprinderii. Astfel FASB recunoaste eficienta pietelor si se
aliniaza la modelul de luare a deciziei de catre investitor.

Al doilea enunt SFAC 2 a fost publicat in 1980 si furnizeaza o ierarhie a


calitatii informatiilor contabile.

SFAC 2 arata utilitatea informatiilor pentru luarea deciziilor este prima


calitate.

Al treilea enunt SFAC 3 a fost publicat in 1980 si se refera la


elementele situatiilor financiare ale intreprinderilor.

Enuntul arata elementele care compun situatiile financiare si anume:


activele, datoriile, capitalurile proprii, veniturile, cheltuielile, castigurile,
pierderile, rezultatul economic, investitiile proprietarilor, distribuirile in favoarea
proprietarilor.

Al patrulea enunt SFAC 4 publicat in decembrie 1980 si se refera la


obiectivele situatiilor financiare ale organizatiei cu scop lucrative.

Al cincelea enunt SFAC 5 a fost publicat in 1984 si se refera la


Principiile de recunoastere si de masurare a situatiilor financiare ale
intreprinderilor.

FASB considera ca pentru a fi recunoscut un element trebuie sa


indeplineasca 4 criterii:

-definitii

-pertinenta

-fiabilitatea

-evaluarea.

FASB referitor la evaluarea recunoaste existenta mai multor metode si


anume:

-costul istoric se aplica la imobilizari, stocuri, datorii

-costul actual sau valoarea de inlocuire pentru stocuri

-valoarea de piata se aplica titlurilor negociabile

-valoarea neta de realizare se aplica pentru stocuri

-valoarea actuala a fluxurilor viitoare de trezorerie- se aplica creantelor


pe termen lung.
Datorita faptului ca in sistemul contabil nu intalnim principiul
intangibilitatii bilantului de deschidere FASB arata ca in unele cazuri
consecintele financiare pot fi constate direct in variatia capitalurilor proprii.

Al saselea enunt SFAC 6 a fost publicat in 1985 si se refera la


elementele situatiilor financiare.

Consecintele utilizarii sistemului contabil american sunt:

-obiectivul informatiei trebuie sa permita luarea deciziei;

-informatia pentru a fi utila trebuie sa fie relevanta. Aceasta este


caracteristica fundamentala a informatiei contabile.

-in lista de utilizatori ai informatiei contabile primul loc trebuie sa fie


ocupat de investitori. In sistemul american mai mult de 80 % din activitatea
economica tranziteaza bursa de valori;

-investitorii utilizeaza in luarea deciziei de informatii de tip cash-flow si


mai putin beneficiul contabil;

-pentru a avea date relevante intreprinderea trebuie sa puna la


dispozitii informatii actuale, in timp scurt si oportun.

-cadrul conceptual american agreeaza modelul contabil bazat pe costul


actual.

FASB nu considera informatia contabila ca fiind sursa unica de


informare disponibila.

Naciri considera ca FASB a dorit sa-si consolideze pozitia sa


normalizator dar si sa intocmeasca independenta profesiei.

Naciri considera ca functia contabila din sistemul american a fost


transformata dintr-o disciplina de inregistrare, intr-o disciplina de luare a
deciziei.

Naciri considera ca acest cadru conceptual (FASB) se caracterizeaza


prin:

-prioritatea acordata aspectului economic al informatiei contabile

-importanta acordata investitorului

-accentul pus pe informatia previzionala.

Imobilizarile necorporale.

Ca si norme aplicate sunt ARB 43, ARB6,ARB7,APB17, FAS 44, FAS


72, FAS 96, FAS 109,FAS 121.
In SUA cea mai aplicata norma este APB 17 care dateaza dn anul
1970,ceva modificari sau efectuat in anul 1995 cand s-a publicat FAS 121si
care se refera la deprecierea activelor pe termen lung.

Imobilizarile necorporale pot fi: identificate si neidentificate din punct de


vedere al structurii.

Din punct de vederer de intrare a modulului de intrare sunt:

-dezvoltate de intreprindere

-achizitionate.

Evaluarea imobilizarilor necorporale se face la preturi de revenire


(costul de productie). Ca metode pentru determinarea costului sunt:

-pretul de achizitie

-valoarea justa

-valoarea actualizata pentru achizitia lor.

Sistemul de amortizare.

Durata maxima de amortizare este de 40 de ani exista de a inscrie


cheltuielile o imobilizare achizitionata din momentul achizitionarii ei.

FAS 121 trateaza problema contabilizarii deprecierii activelor pe


termem lung si a pasivelor pe termen lung care trebuie cedate.

Imobilizarile corporale.

Metoda de evaluare generala de apolicare este cea a costurilor


generale. Terenurile nu se amortizeaza.

Metoda de amortizare este cea liniara.

Calculul amortizarii se face in doua etape:

-se calculeaza valoarea de amortizat care corespunde costului istoric,


diminuat cu valoarea recuperata stabila cu ocazia cesiunii.

-se repartizeaza valoarea stabilita pe durata de viata economica.

Alte metode de amortizare folosite:

-metoda degresiva

-metoda soldului degresiv inmultit cu 2

-metoda sumei numerelor anilor


-metoda bazata pe activitatea realizata cu ajutorul imobilizarii
respective.

Stocurile sunt evaluate la costul de productie achizitie sau de productie.

In practica contabila americana ala evaluarea produselor finite si a


lucrarilor in curs sunt probleme legate de alocarea costurilor si cheltuielilor.

De exemplu cheltuielile legate de desenta rezultate din determinare pot


fi anormal de mari.

Evaluarea creantelor se face la cost de achizitie acestea se


contabilizeaza la valoarea lor nominala.

Dupa inregistrarea creantelor in bilant acestea figureaza la valoarea la


valoarea lor neta de realizare.

Conform FAS 144 creantele cu o durata mai mare de un an sunt


creante de tip loan.

Cand un creditor considera ca creanta nu se poate recupera creanta


este considerata dubioasa (impaired).

Conform FAS 144 creantele dubioase vor fi evaluate dupa metoda


valorii actuale a fluxurilor de trezorerie viitoare.

Contabilitatea dobanzilor referitoare la creante si datorii comerciale este


reglementata de APB 21.

Aceasta norma reglementeaza evaluarea creantelor si a datoriilor


comerciale atunci cand valoarea lor actuala este diferita de valoarea nominala.

FAS 5 reglementeaza modul general pentru crearea crearea


provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli. Aceasta a introdus notiunea de
contingencies (eventualitati) si prevede sa se estimeze eventualitatea unei
cheltuieli pe care o cuprinde in categoriile:

-foarte probabila

-destul de probabila

-putin probabila.

FAS 87 prevede pentru pensii si alte plati efectuate vechilor salariati


cum ar fi cheltuielile medicale.

In SUA exista un organism al asigurarilor sociale. Norma 87 prevede


constituirea provizioanelor pentru pensii.

In 1990 aceasta norma a extins cheltuielile medicale ale pensionarilor.


In SUA sunt active regimuri de pensii cu prestatii diferite (marimea
pensiei corespunde cu un anumit procent din pensie). In SUA se practica
sistemul de capitalizare in cazul pensiilor.

Impozitul asupra beneficiilor (income taxes).

In SUA regulile cu privire la determinarea beneficiului contabil si fiscal


sunt diferite. Exista notiunea de impozit amanat.

Ca norme de referinta APB 11, FAS 96, FAS 100, FAS 115, FAS
Tehnical Bulletin 82-1.

In SUA metoda impozitelor amanate a fost introdusa in anul 1960.

Astfel, se propune metoda raportului fix in cazul acesteia provizionul


este calculat plecand de la contul de profit si pierdere, cheltuiala fiscala se
determina pe baza beneficiului contabil iar marimea impozitului pe baza
beneficiului fiscal iar deferenta se inregistreaza la impozitele amanate.

Impozitul amanat se inregistreaza pentru toate efectele fiscale viitoare.

Impozitul amanat este evaluat pe baza regulilor fiscale care sunt


aplicabile in momentul in care impozitul va fi platit sau recuperat.

In 1976 FASB a emis o analiza a conturilor societatii pe sectoare de


activitate.

Aceasta norma este pentru avaluarea riscurilor si propune sa se


realizeze la inceput o analiza pe sectoare economice si pe sectoare
geografice.

Ca sa poata identifica sectoarele de activitate intreprinderea trebuie sa


efectueze o analiza a produselor si serviciilor.

Situatiile financiare in acest caz trebuie sa cuprinda:

-produsele corespunzatoare acelui sector ce depasesc 10% din cifra de


afceri a grupului;

-rezultatul de exploatare al sectorului respective ce trebuie sa


depaseasca 10 % din rezultatul de exploatare a grupului;

-elementele de active utilizate de sector ce depasesc 10% din activele


grupului.

In 1997 FASB a publicat norma 131 cu prevederi care sa ajute


utilizatorii de situatii financiare:

-sa inteleaga mai bine performantele intreprinderii


-sa aprecieze mai bine fluxurile de trezorerie viitoare

-sa poata intelege mai bine intreprinderea ca ansamblu.

Norma 131 a fost publicata ca alternativa la norma FAS 114.

FAS 131 nu este aplicabila societatilor mama filialelor intreprinderilor de


tip joint venture si participizatilor contabile pe beza metodei de punere in
evidenta.

Norma 131 se aplica tuturor societatilor care fac apel la economisire si


care au emis actiuni sau obligatiuni cotate si care depun situatii la SEC
(comisia de valori mobiliare).

FASB sfatuieste intreprinderile care nu fac apel la economisire care sa


produca informatiile prevazute de norma FAS 131.

Intreprinderea are obligatia sa prezinte evaluarea profitului sau a


pierderilor si anume:

-veniturille externe

-veniturile ce provin din tranzactii cu alte sectoare

-venituri din dobanzi

-cheltuieli cu amortizarile

-elementele neobisnuite

-cota parte din rezultatul net ale caror titluri sunt contabilizate pe baza
metodei punerii in echivalenta

-elementele extraordinare

-alte elemente semnificative

Intreprinderea trebuie sa furnizeze si alte informatii:

-valaorea investitiilor societatilor

-valoarea investitiilor in active pe termen lung.

Rezultatul pe actiune- norme aplicabile APB 15, APB 30, FAS 128.

FAS 128 este aplicabila soietatilor cotate la burda aceasta solicita ca


rezultatul de baza pe actiune sa fie prezentat la nivelul contului de profit si
pierdere.

Opiniile de activitati sunt reglementata cu norma APB 30.

Cazuri de opriri de activitati sau sectoare:


-vanzarea unei parti, ramuri de activitate

-oprirea unei linii de produse

-modificari care se datoreaza progresului tehnic.

Costurile consolidate norme contabile aplicate la ARB 43, ARB 51, FAS 13, FAS
58, FAS 94, FAS 96.

Metode de consolidare:

-metoda achizitiei (purchase metod);

-metoda punerii in echivalenta (Equity method).

Datoriile- norme de referinta FAS 15, FAS 114.

Regulile americane ce privesc restructurarea datorilor se aplica actiuni cand


dificultatile finnaciare ale debitorilor ii costrang pe creditori sa faca eforturi speciale
in favoarea lor.

Reguli ce privesc restructurarea datoriilor sunt continute de FAS 15, se disting


doua moduri de restructurare a datoriilor:

-un transfer de activ in profitul creditorului;

-o modificare a datelor privind creanta care ar putea fi o reducere a ratei dobanzii,


o amanare a scadentei, o reducere a marimei creantei.

Fac exceptie de la aceste reguli contractele de locatie, angajamentele cu salariatii


dar si regimurile de pensionare.

Nu vizeaza dificultatile legate de plata factorilor datorate de clienti, intrazierile


implicate de angajarea procedurilor judiciare de catre creditori.

Clasificarea si evalaurea titlurilor norme de referinta FAS 115.

Norma FAS 115 a fost emisa in 1993 si prevede urmatoarele categorii de titluri:

-titluri ce reprezinta datorii pe care intreprinderea are intentia si capacitatea de a le


conserva pana la data scadentei (Held to maturity securities).

-titluri de tranzactii ce vizeaza plasamente ce reprezinta capitaluri proprii (actiuni)


dar exclud obligatiunile convertibile sau actiuni care sunt privelegiate de
rascumparare (debt securities).

-alte titluri de plasament (avaible for sale securities).

Clasificarea titlurilor Held to maturity nu se dace doar daca intreprinderea are


intentia de a conserva acest titlu.
SEC este impotriva schimbarilor sau vanzarilor abuzive a titlurilor considerate ca
detinute obligatoriu pana la scadenta.

Intreprinderile trebuie sa fie prudente in alegerea categoriei Held to maturity.

Conform FASB exceptie la vanazarea sau transferul Held to maturity:

-proba deteriorarii semnificative a solvabilitatii emitentului titlului;

-modificarea reglemnetarii fiscae care poate elimina sau reduce regimul de


examinare a dobanzilor ce privesc titlurile care exprima datorii.

-gruparea de intreprinderi.

Titlurile de tranzactii (Tranding securities) sunt titluri cumparate si detinute o


perioada scurta in vederea revanzarii.

Acestea sunt cumparate si vandute pentru a obtine profituri prin diferente pe


termen scurt.

Aceste titluri sunt evaluate la valoarea lor de negociere pe piata sunt prezentate la
nivelul lor marimii totale.

Castigurile dar si pierderile care reprezinta diferenta dintre evaluarile de la


inceputul si sfarsitul exercitiului sunt inregistrate in contul de profit si pierdere.

Titlurile Avaible for sale securities sunt alte titluri de plasament decat cele ce
apartin celor doua categorii precedente.

Aceste titluri sunt evaluate la valoarea lor de negociere de pe piata (fain value).

Castigurile dar si pierderile ce rezulta nu sunt inregistrate in contul de profit si


pierdere, ele sunt inscrise la valoarea neta dupa deducerea imopozitului pe o linie
speciala a fondurilor proprii.

Deprecierea titlurilor eventualele cresteri sau diminuari ale valorii de piata a


titlurilor de tip Avaible for sale sunt inscrise la o linie distincta a fondurilor proprii
conform prevederile FAS 115.

Pentru titlurile Held to maturity se determina o depreciere daca scaderea valorii de


piata este sub costul amortizat.

Transferurile intre categoriile de titluri trebuie sa fie efectuat la valoarea de


negociere pe piata si anume:

-pentru un titlu de tranzactie (Tranding security), transferat la o alta categorie, nu


se procedeaza la retratare (castigurile si pierderile potentiale au fost deja
contabilizate in contul de profit si pierdere);
-pentru un titlu transferat la categoria Tranding security, se va proceda la o
contabilizare imediata a acastigului sau a pierderii potentiale in contul de profit si
pierdere;

-pentru un titlu ce exprima o datorie, considerat ca fiind detinut obligatoriu pana la


scadenta sa (Held-to-maturity security), si transferat in categoria alte titluri de
plasament (Avaible-for-sale security), castigul sau pierderea potential/potentiala va
trebuie sa fie contabilizat/contabilizata la o linie distuncta a fondurilor proprii;

-pentru un titlu ce exprima o datorie considerat ca fiind Avaible-for-sale security si


tranferat in categoria Held-to-maturity security, castigul sau pierderea
potential/potentiala la data transferului va continua sa figureze ca un element
distinct al fondurilor proprii, dar va trebui sa fie amortizat pe durata de viata
restanta a titlului (impact asupra contului de venituri din dobanzi), in pararel cu
amortizarea primei sau a reducerii (discount).

Obligatiunile convertibile si instrumentele financiare.

Norme de referinta:APB 14; FAS 105; FAS 107; FAS 119.

In conformitate cu norma APB 14, daca o societate emite obligatiuni convertibile,


sumele primite sunt in intregime contabilizate la datorii fara sa se evalueze
separate valoarea optiunii.

In ultimii ani, un grup de lucru al FASB a studiat problemele implicate de


instrumentele financiare. Ca rezultat al acestui program, FASB a emis doua
norme. Aceste norme solicita ca informatiile referitoare la riscurile asociate
instrumentelor financiare sa figureze in anexa.

Norma FAS 105 solicita ca riscurile de credit, referitoare la instrumentele


financiare care nu apar in bilant, sa fie indicate in anexa. Intreprinderea in cauza
trebuie sa-si estimeze pierderea pentru cazul cel mai nefavobil sis a-si prezinte
politica de acoperire.

Norma FAS 107solicita informatii privind valaorea justa (fair value) a


instrumentelor financiare, pentru intreprinderile al caror active total depaseste 150
milioane de dolari.

Sunt considerate instrumente financiare:

-moneda fiduciara sau scripturala;

-participatiile in capitalul unei intreprinderi;

-contractele ce comporta in acelasi timp.


Concluzie

FASB se constituie în organismul principal de normalizare şi


reglementare contabilă american. Acesta a elabora US GAAP- urile. Si-a
exprimat susţinerea în favoarea unei internaţionalizări a normelor contabile.
FASB are în vederea realizării obiectivului său şi promovarea elaborării şi
aderării la normele contabile internaţionale de înaltă calitate. Între US GAAP-
uri şi IAS-uri sunt diferenţe, atât ca număr cât ţi din punct de vedere
conceptual. IAS-urile nu vor înlocui US GAAP-urile.

Bibliografie:

1.Feleaga Niculae, Feleaga Liliana, Sisteme contabile comparate,


Editura Economica, 2007

2.Niculescu Ashrafzadeh Ileana, Sisteme contabile comparate, Editura


ASE 2016.