SONDA LAMBDA

Sonda lambda ( numită şi sonda sau senzorul de oxygen ) are o importanţă

deosebită relativ la reducerea emisiilor poluante de pe automobile. Produs al
companiei Bosch, sonda lambda a fost utilizată pentru prima oara alături de
un catalizator pe un automobil Volvo la sfârşitul anilor 1970. Dezvoltarea şi
proiectarea sondei a fost începuta în timpul anilor 1960 sub supravegherea dr.
Gunter Bauman, în cadrul companiei Robert Bosch GmbH.

Foto: Sonda lambda - senzorul de oxigen

Sursa: Bosch

Aplicaţiile principale ale sondei lambda sunt motoarele pe benzină. Sonda se

utilizează şi pe motoarele diesel dar mult mai restrâns. Motivul este acela ca
motoarele pe benzina funcţionează în jurul amestecului stoichiometric în timp ce
motoarele diesel funcţionează cu amestecuri sărace.

Emisiile poluante ale automobilelor

Înainte de a explica modul de lucru al sondei lambda trebuie să avem o imagine

clară a emisiilor poluante de pe automobile. Principalele emisii poluante ale
automobilelor sunt:

monoxidul de carbon CO;

1
 oxizii de azot NOx;
hidrocarburile HC;
particulele PM.
Cea mai des utilizată metodă de a reduce emisiile poluante de pe un automobile
este catalizatorul. În cazul în care catalizatorul reduce proporţiile de CO, NOx şi
HC din gazele de evacuare, acesta se numeşte catalizator pe trei căi. Orice sistem
de post tratare a emisiilor poluante al unui automobil, ce utilizează un catalizator,
are în componenta şi o sondă lambda. Eficacitatea catalizatorului depinde în
întregime de buna funcţionare a sondei lambda.

Amestecul stoichiometric

Pentru a asigura arderea completă a combustibilului din motor (benzină sau

motorină) este nevoie de o anumita cantitate de oxigen deci de o anumita cantitate
de aer. Astfel, pentru a arde complet 1 kg de benzină avem nevoie de aproximativ
14.7 kg de aer. Dacă acest raport se păstrează (14.7:1) şi în cilindru putem spune că
amestecul din cilindru este stoichiometric. Notaţia utilizată în literatura de
specialitate, pentru evalua raportul aer:combustibil din motor, este litera greceasca
lambda (λ). Relativ la tipul amestecului aer-combustibil din motor putem avea
urmatoarele situaţii:

amestec bogat (λ < 1): în acest caz combustibilul este în exces, aerul
nefiind suficient pentru o ardere completă;
amestec stoichiometric (λ = 1): în acest caz raportul aer-combustibil este
ideal arderea fiind completă;
amestec sărac (λ > 1): în acest caz aerul este în exces, arderea fiind
completă dar cu exces de oxigen;

2
Rolul sondei lambda

Tipul amestecului aer-combustibil, bogat sau sărac, influenţează în mod direct

nivelul emisiilor poluante. Astfel în caz unui amestec bogat, combustibilul fiind în
exces, arderea este parţială, rezultă emisii bogate în monoxid de carbon (CO) şi
hidrocarburi (HC). În cazul amestecurilor sărace, oxigenul fiind în exces, conduce
la creşterea nivelului de oxizi de azot (NOx) din gazele de eşapament.
Compromisul este făcut în cazul amestecului stoichiometric, caz în care emisiile
sunt la un nivel mediu pentru fiecare din cele trei componente (CO, HC şi NOx).

Foto: Nivelul emisiilor poluante ale unui automobil în

funcţie de tipul amestecului aer-combustibil

3
 a. fără catalizator
b. cu catalizator
Eficacitatea catalizatorului este maximă atunci când amestecul aer-combustibil
este stoichiometric. Rolul sondei lambda este de a informa calculatorul de
injecţie care este starea amestecului aer-combustibil. Pe baza informaţie primite de
la sondă calculatorul va ajusta injecţia de combustibil astfel încât amestecul să se
menţină în jurul valorii stoichiometrice.

Foto: Controlul în bucla închisă al injecţiei de combustibil.

Sursa: Wikimedia Commons

Schema de principiu a controlului amestecului aer-combustibil în jurul valorii

stoichiometrice se compune din:

1. senzorul de masă de aer

2. catalizatorul primar
3. catalizatorul secundar

4
 4. injectoarele de combustibil
5. sonda lambda amonte
6. sonda lambda aval
7. circuitul de alimentare cu combustibil
8. galeria de admisie
9. galeria de evacuare
ECU – calculatorul de injecţie

Utilizând informaţia de la senzorul de masă de aer, calculatorul de injecţie

ajustează timpul de deschidere al injectoarelor reglând astfel cantitatea de
combustibil injectată. Acest mod de control al injecţie se numeşte control în bucla
închisă (closed loop control) şi se bazează pe informaţia primită de la senzori.

A doua sondă lambda, de după catalizator, are rolul de a monitoriza activitatea

catalizatorului, pentru a ne asigura că acesta funcţionează în parametrii normali. Cu
alte cuvinte rolul sondei lambda în aval de catalizator este de a diagnostica
funcţionarea catalizatorului.

Modul de funcţionare al unei sonde lambda

În echiparea automobilelor de serie exista mai multe tipuri de sonde lambda. Un

criteriu de clasificare ţine cont de principiul de funcţionare şi de numărul de
conexiuni electrice.

Astfel, dacă le clasificam după principiul de funcţionare, distingem:

sonde lambda binare

o cu zirconiu;
o cu titan;
sonde lambda liniare
Sonde lambda binare cu zirconiu
5
 Acestea sunt primele tipuri de sonde lambda utilizate în industria automobilelor.
Principiul de funcţionare se bazează pe modul de funcţionare al unei celule de
combustie (fuel cell), numita celulă Nernst. Acest tip de sondă lambda este de
tipul senzorului generator, senzor care produce o tensiune electrică fără să fie
alimentat la o sursa de tensiune exterioară. Tensiunea electrică generată de sondă
este produsă de diferenţa de molecule de oxigen din gazele de eşapament şi aerul
atmosferic.

Foto: Secțiune longitudinala printr-o sondă lambda

Sonda lambda se conectează pe galeria de evacuare (1) prin

intermediul carcasei cu filet (2). În interiorul tubului de protecţie (3) se
găseşte corpul ceramic din dioxid de zirconiu (4). Acesta este învelit cu doi
electrozi (5), unul în contact cu gazele de evacuare iar cel de-al doilea cu aerul
atmosferic. De reţinut că electrodul care este în contact cu gazele de evacuare este
acoperit de un material ceramic poros care permite pătrunderea gazelor şi în acelaşi
timp protejează suprafaţa electrodului de coroziune. Carcasa de protecţie (6)
conţine orificii (8) care au rolul de a permite aerului atmosferic să intre în contact
cu unul dintre electrozi. Arcul (7) asigura contactul între conectorul (9) şi
electrod.

6
 Foto: Sonda lambda - componente

În funcţie de cantitatea de oxigen din evacuare sonda lambda generează o

tensiune care semnalează calculatorului de injecţie dacă amestecul este sărac sau
bogat. Astfel dacă amestecul este bogat (λ < 1) atunci în gazele de eşapament se
află o cantitate foarte mică de oxigen. În acest caz sonda lambda va genera o
tensiune de aproximativ 0.8 ... 0.9 V. În cazul în care amestecul este sărac (λ > 1)
oxigenul se va găsi în cantitate mare în gazele de evacuare, diferenţa de molecule
de oxigen fiind mică tensiunea generată va fi de ordinul 0.1 ... 0.2 V. Cu cat
diferenţa dintre moleculele de oxigen este mai mare, între gazele de eşapament şi
aerul atmosferic, tensiunea generată de sonda lambda este mai mare.

Foto: Principiul de funcţionare al sondei lambda

7
 Ionii oxigenul din gazele de evacuare sunt conduşi prin intermediul dioxidului
de zirconiu către electrodul în contact cu aerul atmosferic. Se creează astfel
o diferenţă de potenţial între electrod şi masă (galeria de evacuare) care este
citită şi interpretată de calculatorul de injecţie. În cazul în care amestecul este
bogat (aprox. 0.9 V) calculatorul de injecţie va aplica corecţii, ceea ce va conduce
la o sărăcire a amestecului (aprox. 0.2 V). Rezultă că tensiunea de ieşire a sondei
lambda va avea un salt de la 0.9 la 0.1 V sau de la amestec bogat la amestec sărac.

Foto: Nivelul tensiuni generate de senzorul de oxigen în

funcţie de tipul amestecului aer-combustibil

Denumirea de sondă binară vine de la faptul că sonda identifică doar două stări
ale amestecului, bogatsau sărac, fără a putea determina care este nivelul exact de
îmbogăţire sau sărăcire. Un dezavantaj al sondei lambda este acela că funcţionează
numai la temperaturi în jur de 350 °C. Din acest motiv controlul îmbogăţirii
amestecului nu funcţioneaza exact din momentul demarării motorului, ci numai
după ce temperatura sondei a ajuns la valoarea nominală. Acest mod de funcţionare
este în defavoarea reducerii nivelului de emisii poluante. Astfel, pentru a
minimiza timpul de inactivitate al sondei lambda toate versiunile curente sunt
prevazute cu o rezistenţă electrică de încălzire.
8
Sonda lambda cu un fir

Foto: Conexiunea electrica a unei sonde lambda cu un singur fir

Sonda lambda cu trei sau patru fire

Foto: Conexiunea electrica a unei sonde lambda cu trei sau patru fire

Diagnosticarea sondei lambda

În funcţie de tipul amestecului aer-combustibil, bogat sau sărac, sonda lambda

generează o tensiune ce are forma semnalului similara cu o sinusoidă.

9
 Foto: Tensiunea generată de o sondă lambda binară

Odată ce senzorul a ajuns la temperatura nominală de funcţionare (aprox. 350

°C), pentru o turaţie a motorului termic în jur de 2000 rot/min, tensiunea generată
de sonda lambda ar trebui să sa situeze în intervalul 0.2 ... 0.9 V. Trecerea de la
tensiunea de 0.2 V la 0.9 V ar trebui să se producă în aproximativ 0.3 secunde
(durata tranziţiei). Diferenţa de tensiune dintre amestecul bogat şi sărac ar trebui sa
se situeze în jurul valorii de 0.45 V. Perioada semnalului trebuie să se încadreze
între 0.7 şi 1 secunde în cazul în care sonda lambda funcţionează la parametrii

10
nominali.

Foto: Semnalul sondei lambda în cazul unei funcţionări defectuoase

În cazul în care perioada semnalului este mai mare decât valorile recomandate,
sonda ar trebui examinată în detaliu şi înlocuită dacă este cazul. O reacţie mai lentă
din partea sondei conduce la concluzia că aceasta prezintă defecte sau este
îmbătrânită, ne mai fiind funcţională la parametrii nominali.

Configuraţiile care conţin două sonde lambda sunt utilizate pentru a monitoriza
eficienţa catalizatorului.
Implementarea celui de-al doilea senzor s-a făcut datorită normelor OBD 2 care
cer ca fiecare componentă care este implicată direct în reducerea emisiilor poluante
să fie diagnosticată. În cazul în care catalizatorul funcţionează corect tensiunea
sondei lambda de după catalizator (aval) are amplitudinea mai mică, aceeaşi
frecvenţă şi faza cu tensiunea sondei dinainte de catalizator (amonte).

11
 Foto: Semnalul sondei lambda după catalizator – funcţionare corectă

Diferenţa de tensiune dintre sonda lambda din amonte şi cea din aval ajută
la diagnosticarea catalizatorului. Este mai puţin probabil ca sonda de
după catalizator sa se defecteze (datorită îmbatrânirii) deoarece este supusă unor
regimuri termice mai scăzute. Din acesta cauza calculatorul de injecţie utilizează
tensiunea produsă de sonda de după catalizator pentru a compensa abaterile de la
parametrii nominali ale primei sonde. Performanţa sondei lambda este monitorizată
de calculatorul de injecţie utilizând următorii parametrii:
tensiunea de ieşire;
scurt circuitele;
rezistenţa internă;
viteza de trecere de la amestec bogat la amestec sărac;
viteza de trecere de la amestec sărac la amestec bogat;

12
 În cazul defectării sondei lambda amestecul aer-combustibil va fi
neechilibrat, consumul de combustibil va creşte, emisiile de fum se
vor intensifica iar performanţele automobilului vor fi diminuate.

Sonda lambda este un element cheie în funcţionarea optimă a motorului,

defectarea sau încercarea de eliminare a acesteia din sistem va conduce la
declanşarea modului de funcţionare în regim de avarie al motorului, cu
consecinţe negative asupra consumului şi a performanţelor.

13
 Bibliografie

 http://www.autogreen.ro/auto/ce-este-sonda-lambda/
 http://www.pilotauto.ro/tuning-magazin/sonda-lambda-10-intrebari-si-
raspunsuri-esentiale/
 http://e-automobile.ro/categorie-diagnoza/66-defect-sonda-lambda.html
 http://e-automobile.ro/categorie-electronica/10-senzor-oxigen-sonda-
lambda.html

14