Sunteți pe pagina 1din 2

Aparatul respirator.

Ca o adaptare la zbor, aparatul respirator al păsărilor are o


structură particulară, deosebită de a tuturor celorlalte vertebrate. El se compune
din căile respiratorii, plămîni şi sacii aerieni.

Căile respiratorii sînt formate din sacii nazali, cavitatea bucală, trahee şi bronhii.
Sacii nazali se deschid la exterior prin nări, iar în cavitatea bucală prin coane
aşezate în bolta palatină. Traheea are în pereţii săi inele cartilaginoase elastice,
care o ţin în continuu deschisă. Coarde vocale însă nu există şi laringele nu joacă
rol în emiterea sunetelor.

La locul unde traheea se ramifică în cele două bronhii primare, există un organ
vocal numit siringe sau sirinx, caracteristic pentru păsări. Din unghiul format la
ramificaţia bronhiilor, se ridică în lumenul traheei o membrană, membrana
semilunară, ale cărei vibraţii produc sunete.

Muşchi diferiţi, fixaţi pe inele cartilaginoase ale siringelui, lărgesc şi strâmtează


lumenul acestui organ și astfel modelează aceste sunete în glas.
Plămînii. Fiecare din cele două bronhii primare, în care se ramifica traheea,
întărite şi ele de inele cartilaginoase, intră în câte un plămîn, şi anume pe faţa lui
ventrală şi se continuă în tot lungul plă-minului, sub numele de mezobronhie.
Aceasta se ramifică în trei serii de bronhii secundare (4-6 ventrale, 6-10 dorsale
şi aproximativ 8 laterale). Bronhiile secundare se îndreaptă spre periferia
plămînilor şi se ramifică şi ele în tuburi şi mai subţiri numite bronhii terţiare sau
para-bronhii. La porumbel acestea au cîţiva mm lungime şi un diametru sub 1/2
mm.

Pereţii bronhiilor terţiare emit de pe suprafaţa lor tubuşoare scurte şi dese numite
bronhiole respiratorii, care stau în legătură cu altele prin nişte tuburi capilare
(capilare aeriene).Bronhiolele şi capilarele aeriene constituie suprafaţa
respiratorie a plămînilor. Printre ele se ramifică o bogată reţea de capilare
sanguine. Plămînii păsărilor nu formează alveole.

Sacii aerieni. Mezobronhia şi o parte din bronhiile secundare ies din plămîni şi
se dilată formînd saci aerieni.Aceştia sînt cuprinşi printre diferitele organe
interne şi volumul lor total este de cîţeva ori mai mare decît cel al plămînilor.
Numărul lor de bază este de cinci perechi şi după poziţia lor se numesc saci
cervicali, claviculari, toracici, posttoracici şi abdominali. Sacii din prima şi a
doua pereche se unesc, de regulă, între ei. Sacii abdominali sînt cei mai
voluminoşi. Sacii aerieni trimit ramificaţii în oase. Ei sînt legaţi cu plămînii nu
numai prin bronhiile ale căror diverticule sînt, ci şi prin alte tuburi numite
bronhii recurente sau sacobronhii, care se deschid în bronhiile secundare.
Mecanismul respiraţiei. Inspiraţia şi expiraţia se face intr-un fel la pasărea în
repaus şi în altfel la pasărea în zbor. La pasărea în repaus , inspiraţia şi expiraţia
se face prin lărgirea şi strimtarea cuştii toracice sub acţiunea muşchilor
intercostali şi a altor muşchi. Plămînii păsărilor nu aderă cu toată suprafaţa lor la
cuşca toracică, aşa incit mişcările de dilatare şi contractare ale acesteia modifică
prea puţin volumul plămînilor; în schimb produc presiuni şi destinderi asupra
sacilor aerieni anteriori. Dilatîndu-se şi contractîndu-se, aceştia funcţionează ca
nişte foaie, care aspiră aerul din plămîni şi apoi îl presează din nou în plămîni,
iar din plămîni la exterior.

La pasarea in zbor, cuşca toracică devine imobilă şi ajută prea putin la respiraţie.
In acest caz, muşchii care mişcă aripile produc presiuni și destinderi asupra
sacilor aerieni, atît asupra celor anteriori, cit şi Asupra celor posteriori. Se
presupune că sacii anteriori funcţionează antagonist cu cei posteriori.

Atît la inspiraţie cît şi la expiraţie, aerul din sacii aerieni trece prin bronhiile
secundare şi terţiare. Se face astfel o dublă ventilaţie a plămanilor şi o dublă
respiraţie, căci aerul intrat în sacii aerieni mai conţine oxigen, care serveşte la
respiraţie şi atunci cînd aerul este expirat. La eliminarea lui din sacii aerieni,
aerul trece mai ales prin bronhiile recurente şi urmează alt drum decît la
inspiraţie.

In afară de rolul principal al sacilor aerieni, acela jucat în respiraţie, ei mai


îndeplinesc şi alte roluri. La pasărea în repaus aerul din ei împiedică răcirea
corpului. La pasărea în zbor, din contră, aerul, încontinuu împrospătat, ce umple
sacii aerieni, reduce temperatura corpului, care se ridică în urma mişcărilor
active ale muşchilor. De asemenea, sacii aerieni umpluți cu aer reduc greutatea
spcifică a corpului.