Sunteți pe pagina 1din 184

TATIANA DOBRESCU

METODICA PREDARII
GIMNASTICII ÎN SCOALA

CURS PENTRU STUDENTII DE LA IFR

În conţinutul acestui curs se regăsesc capitole din Metodica predării gimnasticii în


gimnaziu - Curs de specialitate, ISBN 978-973-716-803-0, Editura Pim, Iaşi 2007.
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU

Cuprins
OBIECTIVELE DISCIPLINEI .................................................................................... 6
COMPETENŢE ASIGURATE PRIN PARCURGEREA DISCIPLINEI ................... 6
FOND DE TIMP ALOCAT, FORME DE ACTIVITATE, FORME DE
VERIFICARE, CREDITE ........................................................................................... 6
STABILIREA NOTEI FINALE .................................................................................. 7
TIMP MEDIU NECESAR PENTRU ASIMILAREA FIECĂRUI MODUL .............. 7
INSTRUCŢIUNI PENTRU PARCURGEREA RESURSEI DE ÎNVĂŢĂMÂNT ..... 8
Modulul I. GIMNASTICA ÎN SISTEMUL EDUCAŢIONAL ŞI LA NIVELUL
CURRICULEI GIMNAZIALE .................................................................................... 9
Unitatea de studiu I.1. GIMNASTICA – DISCIPLINĂ COMPONENTĂ A
SISTEMULUI DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT DIN ROMÂNIA ..................... 10
INTRODUCEREA GIMNASTICII ÎN ŞCOALĂ ..................................................... 10
OBIECTIVELE GIMNASTICII ÎN ŞCOALĂ .......................................................... 11
MIJLOACELE GIMNASTICII ÎN ŞCOALĂ ........................................................... 11
RAMURILE GIMNASTICII ÎNTÂLNITE ÎN ANSAMBLUL ACTIVITĂŢILOR
DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT .......................................................................... 13
GIMNASTICA DE BAZĂ......................................................................................... 13
GIMNASTICA DE PERFORMANŢĂ ...................................................................... 13
GIMNASTICA APLICATĂ LA ALTE DOMENII .................................................. 16
Unitatea de studiu I.2. GIMNASTICA ÎN CURRICULA ŞCOLARĂ
GIMNAZIALĂ .......................................................................................................... 19
PREVEDERILE PROGRAMEI DE EDUCAŢIE FIZICĂ LA CICLUL
GIMNAZIAL ............................................................................................................. 19
GIMNASTICA ÎN PROGRAMA DE EDUCAŢIE FIZICĂ GIMNAZIALĂ .......... 20
PARTICULARITĂŢI MORFO-FUNCŢIONALE ŞI PSIHOLOGICE ALE
COPIILOR DIN CICLUL GIMNAZIAL .................................................................. 23
Modulul II. GIMNASTICA ÎN STRUCTURA LECŢIEI DE EDUCAŢIE FIZICĂ 27
Unitatea de studiu II.1. CONŢINUTUL GIMNASTICII ÎN STRUCTURA
LECŢIILOR DE EDUCAŢIE FIZICĂ ...................................................................... 28
TIPOLOGIA LECŢIILOR CU TEME DIN GIMNASTICĂ .................................... 28
STRUCTURA LECŢIEI CU TEME DIN GIMNASTICĂ ....................................... 29
MODELE DE PROIECTE DIDACTICE CU TEME DIN GIMNASTICĂ.............. 32
Modulul III. METODOLOGIA PREDĂRII MIJLOACELOR GIMNASTICII DE
BAZĂ ÎN ŞCOALA GIMNAZIALĂ ........................................................................ 60
Unitatea de studiu III.1. METODOLOGIA ÎNVĂŢĂRII ŞI CONSOLIDĂRII
CONŢINUTULUI MOTRIC SPECIFIC GIMNASTICII ......................................... 61
METODE ŞI PROCEDEE SPECIFICE INSTRUIRII ÎN GIMNASTICĂ ............... 61
FORMAREA ŞI CONSOLIDAREA DEPRINDERILOR SPECIFICE
GIMNASTICII ........................................................................................................... 64
3
TATIANA DOBRESCU
FORMAREA REPREZENTĂRII MIŞCĂRILOR.................................................... 64
ÎNVĂŢAREA MIŞCĂRILOR .................................................................................. 65
CORECTAREA GREŞELILOR ............................................................................... 65
FIXAREA ŞI CONSOLIDAREA DEPRINDERILOR............................................. 66
INSTALAŢII UTILIZATE ÎN PROCESUL DE ÎNSUŞIRE A DEPRINDERILOR
ÎN GIMNASTICĂ ..................................................................................................... 67
Unitatea de studiu III.2. PARTICULARITĂŢILE PREDĂRII EXERCIŢIILOR DE
FRONT ŞI FORMAŢII ÎN CICLUL GIMNAZIAL ................................................. 69
EXERCIŢIILE DE FRONT ŞI FORMAŢII – CARACTERISTICI,
SISTEMATIZARE .................................................................................................... 69
PARTICULARITĂŢI ALE PREDĂRII EXERCIŢIILOR DE FRONT ŞI
FORMAŢII ÎN CICLUL GIMNAZIAL .................................................................... 71
Unitatea de curs III 3. PARTICULARITĂŢI ALE PREDĂRII EXERCIŢIILOR
DE DEZVOLTARE FIZICĂ GENERALĂ .............................................................. 74
EXERCIŢIILE DE DEZVOLTARE FIZICĂ GENERALĂ - CARACTERISTICI,
SISTEMATIZARE, MODELE ................................................................................. 74
EXERCIŢII PENTRU EDUCAREA FORŢEI MUSCULARE ................................ 75
EXERCIŢII PENTRU EDUCAREA MOBILITĂŢII/SUPLEŢEI ........................... 79
EXERCIŢII LIBERE (FĂRĂ OBIECTE)................................................................. 94
EXERCIŢII CU PARTENER.................................................................................... 98
EXERCIŢII CU OBIECTE ..................................................................................... 100
EXERCIŢII CU APARATE .................................................................................... 108
EXERCIŢII LA BANCA DE GIMNASTICĂ ........................................................ 108
EXERCIŢII LA SCARĂ FIXĂ ............................................................................... 116
EXERCIŢII CU APARATE SPECIALE ................................................................ 118
PARTICULARITĂŢI ALE PREDĂRII EXERCIŢIILOR DE DEZVOLTARE
GENERALĂ LA CICLUL GIMNAZIAL ............................................................. 119
Unitatea de curs III 4. PARTICULARITĂŢI ALE PREDĂRII EXERCIŢIILOR
APLICATIVE LA CICLUL GIMNAZIAL ........................................................... 123
EXERCIŢII APICATIVE – CARACTERISTICI, SISTEMATIZARE, MODELE
OPERAŢIONALE ................................................................................................... 123
EXERCIŢII APLICATIVE SPECIFICE GIMNASTICII ....................................... 124
EXERCIŢII APLICATIVE NESPECIFICE GIMNASTICII ................................. 126
PARCURSURI APLICATIVE ................................................................................ 128
PARTICULARITĂŢILE PREDĂRII EXERCIŢIILOR APLICATIVE ÎN
ÎNVĂŢĂMÂNTUL GIMNAZIAL ......................................................................... 131
Modulul IV. METODOLOGIA PREDĂRII DEPRINDERILOR SPORTIVE
SPECIFICE CICLULUI GIMNAZIAL .................................................................. 136
Unitatea de studiu IV.1. METODOLOGIA ÎNVĂŢĂRII ŞI CONSOLIDĂRII
GIMNASTICII ACROBATICE .............................................................................. 137
EXERCIŢII ACROBATICE – CARACTERISTICI, SISTEMATIZARE, FIŞE
TEHNICO-METODICE, MODELE ....................................................................... 137
EXERCIŢII ACROBATICE LIBERE .................................................................... 138

4
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU
PODUL DIN CULCAT ........................................................................................... 139
PODUL DIN STÂND .............................................................................................. 140
SFOARA ÎN PLAN SAGITAL ............................................................................... 141
SFOARA LATERALĂ (ÎN PLAN FRONTAL) ..................................................... 141
CUMPĂNĂ FACIALĂ............................................................................................ 142
STÂND PE OMOPLAŢI ......................................................................................... 143
STÂND PE MÂINI .................................................................................................. 144
EXERCIŢII ACROBATICE DINAMICE ............................................................... 146
ROSTOGOLIRE ÎNAINTE DIN GHEMUIT ÎN GHEMUIT ................................. 146
ROSTOGOLIRE ÎNAPOI DIN SPRIJIN GHEMUIT ÎN GHEMUIT .................... 147
ROSTOGOLIRE ÎNAPOI DIN DEPĂRTAT ÎN DEPĂRTAT .............................. 148
ROSTOGOLIRE ÎNAINTE DIN DEPĂRTAT ÎN DEPĂRTAT ............................ 148
ROSTOGOLIRE ÎNAINTE CU PICIOARELE ÎNTINSE ŞI APROPIATE .......... 149
ROSTOGOLIRE ÎNAPOI CU PICIOARELE ÎNTINSE ŞI APROPIATE............. 150
CILINDRUL ............................................................................................................ 150
ROSTOGOLIRE ÎNAINTE DIN SĂRITURĂ ........................................................ 151
ROSTOGOLIRE ÎNAPOI ÎN STÂND PE MÂINI ................................................. 152
STÂND PE MÂINI ROSTOGOLIRE ..................................................................... 153
ÎNDREPTARE DE PE CAP .................................................................................... 154
RĂSTURNARE LENTĂ ÎNAINTE ........................................................................ 155
RĂSTURNARE LATERALĂ (ROATA LATERALĂ).......................................... 156
EXERCIŢII ACROBATICE CU PARTENER ŞI ÎN GRUP .................................. 160
EXERCIŢII ACROBATICE LA APARATE SPECIALE ...................................... 165
TRAMBULINA ELASTICĂ ................................................................................... 165
PLASA ELASTICĂ ................................................................................................. 165
PARTICULARITĂŢI ALE PREDĂRII EXERCIŢIILOR ACROBATICE ÎN
ÎNVĂŢĂMÂNTUL GIMNAZIAL .......................................................................... 166
Unitatea de studiu IV.2. PARTICULARITĂŢI ALE PREDĂRII SĂRITURILOR
CU SPRIJIN LA CICLUL GIMNAZIAL ................................................................ 169
SĂRITURILE CU SPRIJIN – CARACTERISTICI, SISTEMATIZARE ............... 169
SĂRITURI DIRECTE.............................................................................................. 170
SĂRITURĂ ÎN SPRIJIN GHEMUIT PE LADA TRANSVERSALĂ, SĂRITURĂ
DREAPTĂ ÎN ZBORUL II...................................................................................... 170
SĂRITURA ÎN SPRIJIN DEPĂRTAT.................................................................... 171
SĂRITURA ÎN SPRIJIN GHEMUIT ...................................................................... 172
SĂRITURĂ PRIN ROSTOGOLIRE PESTE LADA ÎN LUNGIME ..................... 172
SĂRITURĂ DEPĂRTAT PESTE CAPRĂ, CU ÎNTOARCERE 180O ÎN TIMPUL
CELUI DE-AL DOILEA ZBOR.............................................................................. 173
SĂRITURA ÎN ECHER, CU BĂTAIE PE UN PICIOR ....................................... 174
SĂRITURA PRIN ÎNDREPTARE DE PE CAP ..................................................... 175
SĂRITURĂ CU RĂSTURNARE PRIN STÂND PE MÂINI (COLA CAO)......... 176
PARTICULARITĂŢI ALE PREDĂRII SĂRITURILOR CU SPRIJIN ÎN
ÎNVĂŢĂMÂNTUL GIMNAZIAL .......................................................................... 177

5
TATIANA DOBRESCU

OBIECTIVELE DISCIPLINEI
1. Abilitarea studenţilor cu cunoştinţe teoretice privind conţinutul gimnasticii de
bază şi de a opera cu terminologia domeniului în vederea formării
competenţelor generale ale viitorului formator;
2. Formarea unui bogat bagaj de cunoştinţe teoretice privind folosirea mijloacelor
gimnasticii de bază necesare formării complexe a viitorului specialist în sensul
organizării şi desfăşurării activităţilor specifice domeniului Educaţie Fizică şi
Sport.
3. Formarea capacităţii de a însuşi şi executa corect exerciţiile de front şi formaţii,
exerciţiile aplicative şi de dezvoltare fizică generală.

COMPETENŢE ASIGURATE PRIN PARCURGEREA


DISCIPLINEI
1. Proiectarea modulară (Educaţie fizică şi sportivă, Sport şi performanţă
motrică, Kinetoterapie şi motricitate specială) şi planificarea conţinuturilor de
bază ale domeniului cu orientare interdisciplinară
2. Descrierea şi demonstrarea sistemelor operaţionale specifice Educaţiei fizice şi
sportive, pe grupe de vârstă.
3. Operaţionalizarea conceptelor cheie din domeniul Educaţie Fizică şi Sport,
formularea de ipoteze pentru explicarea şi interpretarea unor variate tipuri de
situaţii asociate cu intervenţia kinetoterapeutică

FOND DE TIMP ALOCAT, FORME DE ACTIVITATE,


FORME DE VERIFICARE, CREDITE

Forma de activitate Număr ore semestru Număr credite


Lucrări practice 28 2
Studiu individual 97 3
Verificare finală Examen Validare total credite: 5

6
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU

STABILIREA NOTEI FINALE


Forma de verificare (Examen, Colocviu, Verificare Colocviu
pe parcurs)
Modalitatea de susţinere (Scris şi Oral, Oral, Test Scris Puncte sau
grilă, etc.) procentaj
Test grilă /lucrare scrisă 5 (50%)
NOTARE

Evaluarea pe parcurs a activităţii la lucrări practice 3,5 (35%)


Teme de casă 1,5 (15%)
TOTAL PUNCTE SAU PROCENTE 10 (100%)

TIMP MEDIU NECESAR PENTRU ASIMILAREA


FIECĂRUI MODUL

Nr. Timp mediu necesar


Denumire modul
Crt. SI LP Total
1 Metodica predării exerciţiilor de front şi 6 2 2
formaţii
2 Metodica predării de dezvoltare fizică 25 6 17
generală
3 Metodica predării exerciţiilor aplicative 12 4 10
4 Metodica predării exerciţiilor acrobatice 18 6 30
5 Metodica predării săriturilor cu sprijin 10 4 16
6 Lecţia de educaţie fizică cu teme din 26 6
gimnastică
Timp total necesar 97 28 125

7
TATIANA DOBRESCU

INSTRUCŢIUNI PENTRU PARCURGEREA RESURSEI


DE ÎNVĂŢĂMÂNT

Prezenta resursă de învăţare conţine toate informaţiile necesare însuşirii


cunoştinţelor teoretice şi metodice referitoare la exerciţiul fizic şi specificitatea
aplicării lui în educaţie fizică şi sport.
Conţinutul este structurat în module, în cadrul fiecărui modul regăsindu-se
unul sau mai multe unităţi de studiu, în aşa fel încât să eşaloneze şi să faciliteze
parcurgerea materialului şi însuşirea sa.
Pentru parcurgerea resursei de învăţământ se recomandă următoarea
succesiune :
1. Citirea, cu atenţie, a fiecărei unităţi de studiu şi, consultarea recomandărilor
bibliografice în legătură cu aceasta.
2. Parcurgerea rezumatului fiecărei unităţi de studiu.
3. Rezolvarea temelor de autoevaluare (pentru fiecare unitate de studiu).
4. Rezolvarea testului de autoevaluare (pentru fiecare modul).
5. Conceperea unor mijloace specifice gimnasticii.
6. Explicarea şi demonstrarea unor mijloace ale gimnasticii.

8
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU

Modulul I. GIMNASTICA ÎN SISTEMUL


EDUCAŢIONAL ŞI LA NIVELUL
CURRICULEI GIMNAZIALE

Scopul modulului:
 Formarea unei viziuni globale asupra problematicii gimnasticii în
sistemul educaţional.
 Formarea unei viziuni asupra rolului gimnasticii la realizarea
obiectivelor educaţiei fizice şcolare gimnaziale.

Obiective operaţionale:

 să identifice obiectivele şi caracteristicile gimnasticii şcolare la


nivel gimnazial;
 să identifice ramurile, mijloacele şi particularităţile gimnasticii
şcolare gimnaziale;
 să înţeleagă contribuţia gimnasticii la realizarea obiectivelor
educaţiei fizice în ciclul gimnazial;
 să cunoască mijloacele gimnasticii prevăzute în programa şcolară
gimnazială.

9
TATIANA DOBRESCU

Unitatea de studiu I.1. GIMNASTICA – DISCIPLINĂ


COMPONENTĂ A SISTEMULUI DE EDUCAŢIE
FIZICĂ ŞI SPORT DIN ROMÂNIA

INTRODUCEREA GIMNASTICII ÎN ŞCOALĂ


Preocupări pentru introducerea gimnasticii în şcoli au fost destul de
frecvente şi timpurii. Astfel, în anul 1776, în timpul domnitorului Alexandru
Ipsilanti, regulamentul şcolii domneşti de la Sf. Sava cuprindea instrucţiuni asupra
exerciţiilor corporale dar fără detalii. Aplicarea lor a fost însă sporadică.
Primul document în care apare cuvântul „gimnastică” este o cerere a
pastorului luteran Serai din 1830, adresată generalului Kieseleff prin care acesta
solicită înfiinţarea unei şcoli.
În 1832 sunt prevăzute în bugetul şcolilor din Ţara Românească sume
necesare şcolarizării a doi profesori de gimnastică de la Şcoala Centrală din
Craiova şi Sf. Sava din Bucureşti.
Cercetări mai recente arată existenţa în şcolile româneşti din Transilvania
a unui „ludi magister” în anii 1836-1837 la Liceul Român din Beiuş.
În Moldova, Academia Mihăileană din Iaşi a angajat în anul 1841 un
profesor de gimnastică italiană Luzzato.
Despre dezvoltarea gimnasticii la noi se poate vorbi după venirea
profesorului Gheorghe Moceanu (1831-1909) de la Cluj la Bucureşti. După anul
1862, timp de trei decenii aceasta a activat pentru introducerea gimnasticii în
şcoală, în armată şi pentru înfiinţarea societăţilor de gimnastică.
Gheorghe Moceanu era adeptul lui Jahn şi a scris singur sau în colaborare
mai multe manuale. Prima carte scrisă în 1839 se intitula „Carte de gimnastică” cu
figuri şi text explicativ. A fost un pasionat al jocurilor populare a căror frumuseţe a
demonstrat-o atât în ţară cât şi în străinătate. El a format şi primii profesori care au
funcţionat începând din anul 1876.
Legea instrucţiei din 1864 introduce gimnastica şi muzica vocală în liceu,
dar predarea era întâmplătoare din lipsa personalului pregătit.
Gimnastica devine obligatorie în şcolile secundare în anul 1879 iar în anul
1893 prin reforma învăţământului, Spiru Haret o introduce în şcolile primare.
Programele prevedeau folosirea exerciţiilor libere şi la aparate.
Din îndemnul lui Spiru Haret în vacanţa anului 1909-1910 are loc pentru
prima dată un curs oficial de gimnastică cu profesorii care erau deja în activitate.
Lupta sistemelor de gimnastică suedez şi german pe plan internaţional s-a
resimţit şi la noi mai ales în gimnastica şcolară. Disputa celor doi protagonişti,
prof. Dumitru Ionescu adept al gimnasticii germane şi prof. Ion Bucovineanu
adept al gimnasticii suedeze s-a finalizat prin oficializarea celui de-al doilea.
Legea învăţământului secundar din anul 1928 schimbă termenul de
10
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU
gimnastică folosit până atunci cu cel de educaţie fizică şi măreşte numărul de ore
săptămânal afectat acestei discipline. Gimnastica este prezentă cu o pondere
însemnată în toate programele de educaţie fizică.

OBIECTIVELE GIMNASTICII ÎN ŞCOALĂ


Datorită bogăţiei de mijloace de care dispune, gimnastica în şcoală
urmăreşte realizarea următoarele obiective:
1. asigurarea dezvoltării corecte şi armonioase a organismului în creştere;.
2. stimularea şi îmbunătăţirea funcţiilor organismului uman, baza sănătăţii şi a
capacităţii de efort;
3. educarea esteticii corporale şi motrice prin formarea unei ţinute corecte şi a
expresivităţii mişcărilor;
4. dezvoltarea aptitudinilor motrice, în special a forţei, supleţei şi coordonării;
5. formarea deprinderilor şi/sau priceperilor motrice specifice gimnasticii;
6. prevenirea şi corectarea influenţelor negative ale unor activităţi profesionale
asupra organismului;
7. menţinerea şi dezvoltarea capacităţii motrice la vârste înaintate;
8. formarea capacităţii de practicare independentă a gimnasticii;.
9. formarea unor trăsături pozitive de personalitate ca: voinţa, curajul,
perseverenţa, stăpânirea de sine, disciplina conştientă, răspunderea personală.

MIJLOACELE GIMNASTICII ÎN ŞCOALĂ


Diversitatea mijloacelor de care dispune gimnastica în şcoală se poate
sistematiza (fig.1) în funcţie de obiectivele vizate astfel:

Exerciţii de front şi formaţii

Exerciţii de dezvoltare fizică generală

Exerciţii aplicative
MIJLOACELE
GIMNASTICII Exerciţii acrobatice
ÎN ŞCOALĂ
Exerciţii la aparatele de gimnastică

Exerciţii din gimnastica ritmică

Exerciţii din gimnastică aerobică

Fig. 1 Mijloacele gimnasticii şcolare în gimnaziu


11
TATIANA DOBRESCU
1. Exerciţii de front şi formaţii prin care se realizează organizarea
colectivului, captarea atenţiei disciplinarea colectivului şi crearea omogenităţii lui.
Ele cuprind acţiuni efectuate pe loc şi din deplasare, formaţii şi schimbări de
formaţii.

2. Exerciţii de dezvoltare fizică generală folosite în scopul pregătirii


organismului pentru efort, influenţării selective a aparatului locomotor, formării
bazelor generale ale mişcarii dar şi pentru educarea aptitudinilor motrice.
Se pot executa liber, sub formă de exerciţii simple sau compuse, cu
obiecte portative (bastoane, mingi, gantere, extensoare, sandouri, corzi, măciuci,
cercuri etc.) şi la diferite aparate (scara fixă, banca de gimnastică şi aparate
complexe).

3. Exerciţii aplicative care contribuie la formarea deprinderilor motrice


de bază şi cu caracter aplicativ, necesare în viaţa de toate zilele. Ele cuprind
exerciţii de mers, alergare, sărituri, aruncare şi prindere, echilibru, târâre, căţărare
şi escaladare, transport de greutăţi.

4. Exerciţii acrobatice care îşi aduc contribuţia la educarea coordonării


şi orientării în spaţiu, constau din exerciţii statice şi dinamice, de mare mobilitate,
echilibru şi forţă. Se pot executa individual, în doi sau în grup, cu şi fără aparate
speciale.

5. Exerciţii la aparatele de gimnastică care urmăresc formarea unor


deprinderi şi priceperi de stăpânire a corpului în condiţii neobişnuite, de atârnare,
sprijin şi echilibru. Cuprind mişcări cu o tehnică bine determinată (de forţă şi de
balans), executate la diferite aparate.

6. Exerciţii din gimnastica ritmică care contribuie la educarea esteticii


corporale şi motrice, a ritmului coordonării imaginaţiei creatoare. Caracteristica
principală este simbioza dintre mişcare şi muzică. Ele cuprind o mare varietate de
mişcări sistematizate în elemente corporale (variaţii de paşi, balansări şi
circumducţii, întoarceri şi piruete, echilibru, valuri, săltări şi sărituri) şi elemente
obiect (acţiuni de mânuire a obiectelor portative: minge, cerc, panglică, coardă,
măciuci).

7. Exerciţii din gimnastică aerobică care îşi are rădăcinile în fitness şi


reprezintă abilitatea de a efectua cu continuitate complexe de mare intensitate –
mişcări după modelul aerobic „patterns”, cu elemente de dificultate pe un
acompaniament muzical adecvat.

12
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU

RAMURILE GIMNASTICII ÎNTÂLNITE ÎN


ANSAMBLUL ACTIVITĂŢILOR DE EDUCAŢIE
FIZICĂ ŞI SPORT
În cadrul activităţilor de educaţie fizică şi sport se întâlnesc cele trei
ramuri ale gimnasticii şi anume: gimnastica de bază, gimnastica de performanţă şi
gimnastica aplicată la alte domenii cu următoarele subramuri (fig.2):

GIMNASTICA DE BAZĂ
Are conţinutul cel mai potrivit pentru realizarea obiectivelor educaţiei
fizice, fapt ce a determinat includerea ei în toate programele şcolare. Această
ramură contribuie la menţinerea sănătăţii, dezvoltarea fizică corectă şi armonioasă,
formarea deprinderilor motrice de bază, aplicative şi specifice gimnasticii, precum
şi la educarea aptitudinilor motrice de bază. Conţinutul ei este alcătuit din exerciţii
de front şi formaţii, exerciţii de dezvoltare fizică generală şi exerciţii aplicative.
Se poate practica individual, cu sau fără acompaniament muzical şi în
grup.

GIMNASTICA DE PERFORMANŢĂ
Deşi reprezintă forma de concurs a practicării gimnasticii, cele cinci
subramuri ale gimnasticii de performanţă: gimnastica generală (pentru toţi),
artistică, acrobatică, ritmică şi aerobică se regăsesc în activităţile curriculare şi
extracurriculare la ciclul gimnazial..

Gimnastica generală
Activităţile de gimnastica au aparut cu mult timp îin urmă şi acestea se
înscriu activităţilor cunoscute azi sub numele de gimnastica generală - concepute
special să imbunătăţească sănătatea unei persoane şi condiţia fizică sau pentru
participare doar pentru distracţie şi simplă relaxare. Gimnastica generală propune
multe exerciţii diferite, care sunt adaptate regulat dezvoltării de noi programme şi
sporturi. Valoarea sa stă în primul rand în promovarea sanătăţii
Gimnastica generală, uneori denumită gimnastica în grup, ii ajută pe
persoanele de toate vârstele şi capacităţile, să participe în echipe formate de 6 până
la 150 de participanţi. Comform acestei ramuri se efectuează exerciţii sincron şi
coregrafice. Echipele pot fi de acelaşi sex sau mixte. Nu există diviziuni pe vârste
în gimnastica generală.
Cea mai mare manifestare generală a acestei ramuri de performanţă este
Gimnastrada Mondială organizată din patru în patru ani şi care a avut loc prima
oară în 1929.
La Congresul FIG din 2006, unde au fost reprezentate peste 90 de federaţii
naţionale, s-a luat o hotărârea ca din ianuarie 2007, disciplina Gimnastica generală
să se numească Gimnastica pentru Toţi. Schimbarea semnalizează atât comunităţii
13
TATIANA DOBRESCU
de gimnastică cât şi publicului larg rolul importat pe care Gimnastica generală il
joacă ca baza a tuturor activităţilor FIG. Pe lângă aceasta, noul nume ne face să
înţelegem faptul că această disciplinăa oferă un spectru larg de activităţi şi este
potrivită pentru toate vârstele, capacităţile, pentru toate genurile şi culturile.
Pornind că gimnastica ofera premisele unei bune sănătăţi, beneficii sociale
şi educative, schimbarea de nume semnalează lumii acest rol important, cât şi
angajamentul că FIG va contribui la îmbunătăţirea sănătăţii globale, a condiţiei
fizice şi întărirea relaţiilor de prietenie.
Preşedintele Comitetului de Gimnastică Generală FIG, d-na Margaret
Sikkens Ahlquist remarca că „aceasta schimbare este o acţiune atât de importantă
cât şi istorică a FIG. Gimnastica pentru Toti va permite federatiei FIG să
poziţioneze gimnastica pe locul care i se cuvine, ca fiind una dintre activităţile
sportive cele mai mari din lume, care asigură sănătate şi condiţie fizică, beneficii
aduse cetăţenilor din întreaga lume, neţinând cont de vârsta, abilităţi, sex sau
culturăa.
Cu peste 50 milioane de participanţi activi şi majoritatea bucurându-se de
activităţile Gimnasticii pentru Toţi, disciplina este o semnificaţie fundamentală în
cadrul FIG şi asigura Federaţiilor Nationale oportunităţi nesfârşite.

Gimnastica artistică
Denumită până în anul 1991 (Campionatul Mondial de la Indianapolis),
gimnastică sportivă, gimnastica artistică este un poliatlon care cuprinde exerciţii
liber alese, pe mai multe categorii de clasificare, la probele de concurs: 6 probe la
masculin (sol, cal cu mânere, inele, sărituri, paralele, bară fixă) şi 4 probe la
feminin (sărituri, paralele, bârnă, sol). În şcoală întâlnim elemente ale acestei
ramuri pentru realizarea obiectivelor privind elementele acrobatice şi săriturilor cu
sprijin.

Gimnastica acrobatică
A cunoscut în ultimii ani o dezvoltare rapidă pe plan internaţional. Ea
solicită coordonare, orientare în spaţiu şi mult curaj. în prezent sunt cunoscute
următoarele forme de practicare:
a) Gimnastica acrobatică individuală (tumbling)
Constă în efectuarea unei înlănţuiri de răsturnări şi salturi fără paşi
intermediari şi fără rupturi de ritm pe linia marcată pe mijlocul unei piste. Pista este
lungă de 40 metri şi lată de 1,5 - 2 metri şi are delimitată o zonă de elan lungă de
10 metri şi o zonă de recepţie tot de 10 metri.
b) Gimnastica acrobatică în doi (2 băieţi, 2 fete, 1 băiat şi 1 fată), în trei
(3 băieţi, 3 fete) şi în grup.
Exerciţiul liber ales este alcătuit din elemente statice, dinamice şi gimnice
şi se execută pe covorul de gimnastică cu suprafaţa de 12/12 metri.
c) Gimnastica la aparate speciale: plasa elastică, roata acrobatică,
bascula.
14
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU
Competiţiile internaţionale la plasa elastică cuprind probele de individual
şi sincron.
Mijloacele acestei ramuri sunt incluse în şcoală în conţinutul exerciţiilor
acrobatice, sărituri cu sprijin şi acrogym.

Gimnastica ritmică
Are conţinutul cel mai potrivit caracteristicilor organismului feminin.
Programul competiţional cuprinde:
- exerciţii individuale, liber alese cu obiecte portative: coardă, cerc,
minge, panglică, măciuci.
- ansambluri: un ansamblu cu acelaşi obiect şi un ansamblu cu două
obiecte diferite.
Concursurile la cele două categorii de individual şi ansambluri pot fi
promovate la nivelul elevelor de vârstă gimnazială.

Gimnastica aerobică de performanţă


Reprezintă cea mai tânără ramură de performanţă a gimnasticii, fiind
consolidată de FIG în 1995. Programul ei tehnic cuprinde pe baza codului de
punctaj internaţional, următoarele probe:
- individual feminin;
- individual masculin;
- perechi - mixt;
- trio opţional combinat (2 fete şi 1 băiat; 2 băieţi şi 1 fată; 3 fete sau 3
băieţi);
- grup – 6 sportivi combinat opţional.
Programul se execută pe o scenă înaltă de 100-150 cm cu o suprafaţă de
9/9 cm. Aria de competiţie este de 7/7 m (10/10 m la grup) marcată de o linie roşie
de 5 cm inclusă în suprafaţa competiţională. Exerciţiile liber ales trebuie să conţină
combinaţii de paşi specifici aerobici „patterns” (4 paşi de bază şi 3 de legătură) şi
12 elemente de dificultate (A până la J) din cele 4 familii: Push-up, Free fall, Leg
circle & cuts (Familia A), Supports and levers (Familia B), Jumps and Leaps, kicks
and Air turns (Familia C), şi Balance and flexibility (Familia D).
La nivelul sistemului şcolar s-a iniţiat Festivalul şcolar de gimnastică
aerobică încă din anul 2001. Introducerea gimnasticii aerobice de performanţă în
circuitul competiţional de masă; oferă alternative atractive eficiente privind
rezolvarea obiectivelor educaţiei fizice şi sportului. Cunoscând efectele psiho-
sociale ale competiţiei, specifice acestei ramuri (sport de scenă), se doreşte
angrenarea în activitatea competiţională a unui număr cât mai mare de elevi.

15
TATIANA DOBRESCU

GIMNASTICA

GIMNASTICA
ÎN GIMNAZIU

GIMNASTICA DE GIMNASTICA
GIMNASTICA PERFORMANŢĂ
DE BAZĂ performanţă APLICATĂ
generală

medicală
acrobatică

înviorare
Gim. aerobică de

gimnastică

sportive
Gim pt alte discipline
Minutul de
Gimnastica artistică

Gimnastica de
Gimnastica

Gimnastica ritmică
Gimnastica

Gimnastica
Fig. 2 Ramurile şi subramurile gimnasticii şcolare gimnaziale

GIMNASTICA APLICATĂ LA ALTE DOMENII

Această ramură cuprinde domenii de activitate care utilizează mijloace ale


gimnasticii pentru realizarea obiectivelor specifice şi cuprinde:
a) Gimnastica de înviorare care urmăreşte menţinerea unei stări bune de
sănătate şi întăririi rezistenţei organismului prin stimularea marilor funcţiuni vitale,
sporirea capacităţii de muncă a elevilor, prevenirea şi combaterea unor afecţiuni
care pot apărea în urma poziţiilor incorecte în bancă.
Se poate practica individual sau în grup. Mijloacele de bază ale acestor
tipuri de gimnastică sunt exerciţiile de dezvoltare fizică generală libere. Ele se pot
efectua dimineaţa înaintea începerii orelor sau în pauza mare în formaţii de lucru
organizate sau individal dar sub supravegherea cadrului didactic.

16
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU

b) Minutul de gimnastică sau gimnastica din timpul programului şcolar


urmăreşte înlăturarea oboselii acumulate, depăşirea unor momente de neatenţie la
oră, lipsă de concentrare şi refacerea capacităţii de muncă. Se poate efectua în orice
moment al lecţiei sau a altor activităţi şcolare prin exerciţii de dezvoltare fizică
generală libere, adaptate vârstei elevilor şi locului de desfăşurare al acestora.

c) Gimnastica pentru alte discipline sportive, contribuie la dezvoltarea


fizică armonioasă, la realizarea pregătirii fizice generale şi speciale pentru o
disciplină sportivă. Se poate vorbi de gimnastica atletului, înotătorului, schiorului,
boxerului, etc. În şcoală, aceste mijloace se pot întâlni în lecţiile cu teme din alte
sporturi, în antrenamentele echipelor reprezentative sau în activităţi de ansamblu
sportiv.

d) Gimnastica medicală foloseşte în special exerciţii de dezvoltare fizică


generală şi aplicative pentru corectarea / reducerea unor deficienţe şi disfuncţii ale
aparatului locomotor şi restabilirea capacităţii funcţionale a organismului. Aceste
mijloace specifice se pot efectua pe baza unor programe individualizate,
coordonate şi supravegheate de cadrele didactice de specialitate în timpul lecţiilor
de educaţie fizică.
Toate aceste subramuri ale gimnasticii aplicate le întâlnim la nivelul şcolii
sub forme adaptate vârstei gimnaziale.

Rezumatul unităţii de studiu


Despre dezvoltarea gimnasticii la noi se poate vorbi după venirea
profesorului Gheorghe Moceanu (1831-1909) de la Cluj la Bucureşti. După anul
1862, timp de trei decenii aceasta a activat pentru introducerea gimnasticii în
şcoală, în armată şi pentru înfiinţarea societăţilor de gimnastică. Ea devine
obligatorie în şcolile secundare în anul 1879 iar în anul 1893 prin reforma
învăţământului, Spiru Haret o introduce în şcolile primare. Programele prevedeau
folosirea exerciţiilor libere şi la aparate. Legea învăţământului secundar din anul
1928 schimbă termenul de gimnastică folosit până atunci cu cel de educaţie fizică
şi măreşte numărul de ore săptămânal afectat acestei discipline. Gimnastica este
prezentă cu o pondere însemnată în toate programele de educaţie fizică.
Datorită bogăţiei de mijloace de care dispune, gimnastica în şcoală
urmăreşte realizarea a 9 obiective. Diversitatea mijloacelor de care dispune
gimnastica în şcoală se poate sistematiza în funcţie de obiectivele vizate astfel:
o Exerciţii de front şi formaţii prin care se realizează organizarea
colectivului, captarea atenţiei disciplinarea colectivului şi crearea omogenităţii lui.
17
TATIANA DOBRESCU
o Exerciţii de dezvoltare fizică generală folosite în scopul pregătirii
organismului pentru efort, influenţării selective a aparatului locomotor, formării
bazelor generale ale mişcarii dar şi pentru educarea aptitudinilor motrice.
o Exerciţii aplicative care contribuie la formarea deprinderilor motrice de
bază şi cu caracter aplicativ, necesare în viaţa de toate zilele.
o Exerciţii acrobatice care îşi aduc contribuţia la educarea coordonării şi
orientării în spaţiu, constau din exerciţii statice şi dinamice, de mare mobilitate,
echilibru şi forţă.
o Exerciţii la aparatele de gimnastică care urmăresc formarea unor
deprinderi şi priceperi de stăpânire a corpului în condiţii neobişnuite.
o Exerciţii din gimnastica ritmică care contribuie la educarea esteticii
corporale şi motrice, a ritmului coordonării imaginaţiei creatoare
o Exerciţii din gimnastică aerobică care îşi are rădăcinile în fitness şi
reprezintă abilitatea de a efectua cu continuitate complexe de mare intensitate –
mişcări după modelul aerobic „patterns” pe un acompaniament muzical adecvat.
În cadrul activităţilor de educaţie fizică şi sport se întâlnesc cele trei
ramuri ale gimnasticii şi anume: gimnastica de bază, gimnastica de performanţă şi
gimnastica aplicată la alte domenii.

Autoevaluare
 Ce repere istorice privind introducerea gimnasticii în şcoală cunoaşteţi?
 Care sunt obiectivele şi mijloacele gimnasticii în şcoala gimnazială?
 Ce ramuri şi subramuri se deosebesc în cadrul gimnasticii şcolare?

18
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU

Unitatea de studiu I.2. GIMNASTICA ÎN CURRICULA


ŞCOLARĂ GIMNAZIALĂ

PREVEDERILE PROGRAMEI DE EDUCAŢIE FIZICĂ


LA CICLUL GIMNAZIAL

Curriculum-ul şcolar de educaţie fizică pentru învăţământul gimnazial


reflectă concepţia care stă la baza reformei sistemului românesc de învăţământ,
urmărind realizarea finalităţilor prevăzute de Legea Învăţământului, referitoare la
dezvoltarea complexă a personalităţii autonome şi creative a elevilor.
Prin obiectivele specifice disciplinei sunt urmărite cu precădere:
întreţinerea şi îmbunătăţirea stării de sănătate, dezvoltarea fizică armonioasă,
dezvoltarea capacităţii motrice generale şi a celei specifice unor ramuri şi probe
sportive, educarea unor trăsături pozitive de caracter.
Disciplina educaţie fizică este prevăzută, în Planul cadru de învăţământ,
pentu învăţămîntul gimnazial cu 2-3 ore pe săptămână pentu clasele V-VII şi o oră
pentru clasa a VIII-a.
Astfel în Curriculum întâlnim obiective de referinţă care să adopte
poziţiile corecte ale corpului şi ale segmentelor acestuia în efectuarea acţiunilor
motrice; să folosească adecvat exerciţiile specifice pentru dezvoltarea musculaturii
spatelui, a abdomenului, a membrelor şi în acest sens să adopte posturi corecte ale
corpului în poziţiile stând, aşezat şi pe parcursul deplasărilor; exersarea de mişcări
analitice, precis localizate, libere şi în regim izometricâ; efectuarea exerciţiilor
specifice de dezvoltare a vitezei de reacţie, de execuţie şi de deplasare.
Tot în curricula gimnazială întâlnim la favorizarea întreţinerii şi
îmbunătăţirii stării de sănătate conform particularităţilor de vârstă şi sex ale
elevilor, obiective care să cunoască principalii indici morfologici şi funcţionali; să
cunoască şi să respecte regulile de igienă personală, să utilizeze echipamentul
adecvat pentru activităţile de educaţie fizică şi sport; să evite pericolul de
accidentare respectând regulile stabilite.
În acest sens se recomandă identificarea elementelor schemei corporale;
determinarea principalilor indici morfologici proprii; echipări corespunzătoare
pentru lecţie şi exersarea în condiţii de respectare a structurilor motrice stabilite, a
formaţiilor de lucru, a ordinii de realizare a execuţiei, direcţiilor şi sensurilor de
deplasare.
La dezvoltarea trăsăturilor de personalitate favorabile integrării sociale în
cadrul obiectivelor, elevii trebuie să se integreze şi să acţioneze eficient intr-un
grup prestabilit; să-şi depăşescă inhibiţia, ocuparea şi păstrarea sistematică a
locului stabilit în formaţiile de adunare, de marş şi de lucru; acordarea sprijinului şi
19
TATIANA DOBRESCU
ajutorului reciproc; execuţii individuale, iniţial asistate şi apoi realizate
independent, cu grad de risc progresiv.
La clasele V-VI, jocul rămâne principalul mijloc. El este însă mai
complex, mai solicitant şi cu un regulament complicat.
La clasele VII-VIII, o pondere sporită o capătă concursul, întrecerea,
deoarece elevii şi-au însuşit suficiente deprinderi motrice pentru a putea practica
global o ramură de sport sau o probă sportivă. Durata într-o lecţie este de 50 de
minute şi numărul temelor de regulă este de 2-3.
Este indicat ca în alegerea temelor să se ţină cont de opţiunile elevilor
pentru anumite ramuri de sport dacă baza materială permite acest lucru. Se
urmăreşte ca un număr cât mai mare de lecţii să se desfăşoare în aer liber.

GIMNASTICA ÎN PROGRAMA DE EDUCAŢIE FIZICĂ


GIMNAZIALĂ

Prevăzute la toate clasele, mijloacele gimnasticii recomandate în curricula


gimnazială sunt prezente în toate conţinuturile învăţării după cum urmează:

I CAPACITATEA DE ORGANIZARE
- formaţii de adunare, în linie pe unul şi două rânduri;
- poziţiile: drepţi, pe loc repaus;
- alinierea în linie şi în coloană;
- întoarceri de pe loc;
- pornirea şi oprirea din mers;
- formarea şi strângerea coloanei de gimnastică.
- treceri dintr-o formaţie în alta.
- opriri din mers;
- trecere din mers în alergare şi invers.
- formaţii de adunare, rupere de rânduri şi regrupări în diferite formaţii;
- deplasări în diferite formaţii urmate de opriri, porniri, ocoliri, şerpuiri.

II. DEZVOLTAREA FIZICĂ ARMONIOASĂ


- prelucrare analitică a aparatului locomotor;
- mobilitate articulară;
- reflexul de postură;
- prevenirea instalării atitudinilor deficiente;
- educarea actului respirator.
- atitudinea corporală corectă, globală şi segmentară;
- respiraţie în diferite tipuri de efort;
- solicitări cardio-vasculare la eforturi diferite.

20
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU

III. CALITĂŢI MOTRICE DE BAZĂ


1. Viteza
- viteza de reacţie la stimuli vizuali, auditivi şi tactili.
- viteza de execuţie în acţiuni motrice singulare; cu obiecte portative.şi în
relaţie cu parteneri şi adversari.
- viteza de deplasare pe direcţie rectilinie, cu schimbări de direcţie, cu
ocoliri de obiecte şi cu manevrarea unor obiecte.
- Viteza de reacţie, la stimuli vizuali şi tactili.
- Viteza de execuţie în acte motrice singulare, în acţiuni motrice cu obiecte
portative şi în relaţie cu parteneri şi adversari.
- Viteza de deplasare cu schimbări de direcţie şi cu manevrarea unor
obiecte.
1. Îndemânarea
- coordonarea segmentelor faţă de corp;
- coordonarea acţiunilor corpului în spaţiu şi timp;
- coordonarea acţiunilor cu obiecte şi la aparate;
- coordonarea acţiunilor cu partener şi adversar.
2. Forţa
- forţă dinamică segmentară;
- forţă segmentară în regim de rezistenţă.
- forţă explozivă.
3. Rezistenţa
- rezistenţă cardio-respiratorie la eforturi aerobe şi variabile;
- rezistenţa musculară locală;

IV DEPRINDERI MOTRICE DE BAZĂ


1. Mersul pe vârfuri, pe călcâie, pe părţile laterale ale labei piciorului, ghemuit,
cu pas adăugat, cu pas încrucişat, cu schimbări de direcţii, în formaţii diferite,
cu diferite poziţii de braţe, cu purtare de obiecte.
2. Alergarea pe direcţii diferite, cu ocoliri de obstacole, pe perechi, cu schimbări
de direcţie, pe perechi şi în grup, cu purtări de obiecte, cu variaţii de ritm,
precedată şi urmată de alte deprinderi.
3. Sărituri cu desprindere de pe unul şi ambele picoare, în lungime, în înălţime,
în adâncime, sărituri de pe obstacole, sărituri succesive, pe loc şi cu deplasare,
peste obstacole, sărituri precedate şi urmate de alte deprinderi.
4. Aruncarea şi prinderea
- aruncări azvârlite la ţintă;
- aruncări lansate cu două mâini de jos, la distanţă;
- prindere cu două mâini de pe loc.
21
TATIANA DOBRESCU
- aruncări lansate cu două mâini de jos, la distanţă şi la partener;
- prinderi cu două mâini de pe loc şi din deplasare;
- aruncări şi prinderi la perete sau cu partener, de pe loc şi din deplasare.

V. DEPRINDERI APLICATIV-UTILITARE
1. Căţărare la scara fixă şi pe banca de gimnastică înclinată.
2. Escaladare prin apucare şi păşire pe aparat; prin apucare şi rulare pe partea
anterioară a corpului, pe piept şi abdomen, prin apucare şi încălecarea
obstacolului;
3. Tracţiuni pe banca de gimnastică orizontală şi înclinată, pe perechi, la baston şi în
grup la frânghie.
4. Împingeri din culcat dorsal pe banca de gimnastică, din stând pe perechi, faţă în faţă,
spate în spate şi spate-faţă şi din aşezat spate-n spate
5. Transport de obiecte individual, pe perechi şi în grup.

VI DEPRINDERI SPORTIVE
1. Gimnastică acrobatică
- Elemente statice:
- cumpăna pe un genunchi şi pe un picior;
- semisfoara şi sfoara (fete);
- stând pe omoplaţi;
- stând pe cap (băieţi);
- podul de jos (băieţi) şi de sus (fete);
- stând pe mâini;
- Elemente dinamice:
- rulări înapoi;
- rostogolire înainte şi înapoi din ghemuit în ghemuit;
- rostogolire înapoi şi înapoi din ghemuit în depărtat;
- răsturnare lentă înainte şi înapoi (fete);
- roata laterală;
- rostogoliri laterale.
- stând pe mâini rostogolire.
- linii acrobatice (cuprinzând elementele însuşite)

2. Sărituri la aparate
- elemente pregătitoare pentru sărituri;
- săritură în sprijin depărtat peste capră;
- săritură în ghemuit pe lada aşezată transversal.
- săritură în sprijin ghemuit pe lada aşezată transversal, urmată de săritură
cu extensie;
- săritură în sprijin depărtat peste capră cu întoarcere de 90o.
22
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU

Ramuri sportive alternative


Gimnastică ritmică
- Elemente de echilibru din stând pe vârfuri, stând pe un picior, cu celălalt îndoit
înainte, stând pe un picior, celălalt întins înapoi (arabesque);
- Întoarceri cu paşi succesivi şi arcuiţi.
- Val de corp înainte şi lateral
- Săritură închisă-deschisă.
- Paşi de dans clasic, sportiv şi modern
- Piruete pe un picior, cu celălalt îndoit înainte şi sprijinit (passé)
- Săritura pas
Gimnastică aerobică
- Elemente tehnice pe fond muzical.
- Legări de 2-3 elemente pe fond muzical.
- Program cu conţinut impus.
- Programe pentru fete şi băieţi, pe fond muzical, cuprinzând exerciţii
pentru principalele segmente şi regiuni musculare
- Programe mixte.

PARTICULARITĂŢI MORFO-FUNCŢIONALE ŞI
PSIHOLOGICE ALE COPIILOR DIN CICLUL
GIMNAZIAL

Caracteristica principală a creşterii şi dezvoltării organismului elevilor din


clasele V-VIII constă în parcurgerea unei etape de mari modificări morfologice şi
funcţionale care îşi lasă pregnant amprenta asupra întregii personalităţi viitoare a
elevului. Vârsta cronologică la care apar semnele instalării perioadei pubertare
prezintă mari varietăţi individuale, datorită unor factori ereditari, alimentari,
condiţii de mediu fizic şi social.
Pubertatea începe în jurul a 10-11 ani la ambele sexe şi durează
aproximativ doi ani la fete şi patru ani la băieţi. Transformările complexe suferite
de organism în această perioadă exercită influenţe importante pe plan psiho-fizic.
Procesele de osificare continuă accelerat apărând noi centrii la nivelul
coloanei vertebrale, bazinului şi oaselor lungi ale membrelor. Toracele se dezvoltă
mai accentuat spre sfârşitul perioadei.
La fete creşterea încetineşte mult spre sfârşitul perioadei pubertare, la
băieţi ea continuă. Muşchii cresc în lungime, dar suprafaţa secţiunii sale este mică.
Indicii de forţă cresc lent, fetele se apropie ca forţă de nivelul băieţilor sau chiar îi
întrec. Creşte într-o anumită măsură forţa extensorilor ajungând să depăşească forţa
flexorilor.

23
TATIANA DOBRESCU
Sitemul cadio-vascular creşte în dimensiuni în ritm accelerat între 13-14
ani. Inima creşte în greutate şi volum iar activitatea ei este mai eficientă, astfel
inima fetelor la vârsta de 13-14 ani se apropie de greutate cu cea a băieţilor.
Frecvenţa cardiacă scade astfel că la 13 ani ajunge la 82 de bătăi/minut la
băieţi şi 88 de bătăi/minut la fete.
Tensiunea arterială este mică: 90-100/40-50 iar în efort ajunge la 150-
160/10-15 mm. Hg.
Respiraţia externă sau ventilaţia pulmonară este stâns legată de nivelul
dezvoltării anatomice a aparatului respirator. Ritmul accelerat de creştere şi
dezvoltare a căilor respiratorii, a alveolelor şi parenchimului pulmonar propriu-zis
reprezintă suportul material al creşterii capacităţi funcţionale a aparatului respirator
respectiv a ventilaţiei pulmonare. Creşte amplitudinea mişcărilor respiratorii în
medie de la 230 ml. volum curent (11 ani), la 300 ml. (13 ani) şi la 350 ml. (15
ani). Minut-volumul (debitul) respirator creşte în medie de la 5l. /minut (11 ani) la
6-6,3l la 13 şi respectiv 15 ani.
Frecvenţa respiratorie scade de la 22/minut cât era la 11 ani la 20/minut
la 13 ani şi 18/minut la 15 ani. Valorile consumului maxim de O2 cresc mai repede
la băieţi decât la fete.
La vârsta şcolară medie, elevul îşi perfecţionează procesele gândirii
trecând uşor la înţelegerea noţiunilor abstracte, îşi formează conzingeri, elaborează
idei, are concepţii personale despre lume şi societate.
Acum se leagă prietenii, creşte interesul pentru sexul opus este însă şi
vârsta speranţelor,ambiţiilor sau pasiunilor ascunse.
Sprijinul educatorilor trebuie acordat cu mult tact.
Caracteristici psihologice:
Intelectual, preadolescenţii marchează un salt în dezvoltarea gândirii care
devine abstractă şi foarte critică, memoria este logică şi capacitatea de asimilare
creşte.
Gândirea dobândeşte posibilităţi operaţionale noi, este abstractă,
raţionamentele devin mai complexe, reversibilitatea gândirii fiind deja dobândită.
Afectivitatea puberului este marcată de erorizarea conduitei şi atitudinii faţă de
sexul opus.
Emotivitatea se manifestă viu, prin trecere de la stări de excitaţie mare la
închiderea în sine.
Personalitatea oglindeşte noua stare a puberului, apropiindu-se de stadiu
de relativă stabilizare a trăsăturilor caracteristice. Laturile pozitive ale
personalităţii, atitudinea profundă faţă de sine, curiozitatea pentru cunoaşterea
lumii subiective, atracţia pentru activităţi variate de însemnătate socială se impun
tot mai mult şi vor realiza integrarea socială a individului în adolescenţă.

24
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU

Rezumatul unităţii de studiu

Curriculum-ul şcolar de educaţie fizică pentru învăţământul gimnazial


reflectă concepţia care stă la baza reformei sistemului românesc de învăţământ,
urmărind realizarea finalităţilor prevăzute de Legea Învăţământului, referitoare la
dezvoltarea complexă a personalităţii autonome şi creative a elevilor.
Prin obiectivele specifice disciplinei sunt urmărite cu precădere:
întreţinerea şi îmbunătăţirea stării de sănătate, dezvoltarea fizică armonioasă,
dezvoltarea capacităţii motrice generale şi a celei specifice unor ramuri şi probe
sportive, educarea unor trăsături pozitive de caracter.
Prevăzute la toate clasele, mijloacele gimnasticii recomandate în curricula
gimnazială sunt prezente în toate conţinuturile învăţării după cum urmează:
 capacitatea de organizare
 dezvoltarea fizică armonioasă
 calităţi motrice de bază: viteza, îndemânarea, forţa, rezistenţa:
 deprinderi motrice de bază: gimnastică acrobatică, sărituri la aparate
 deprinderi aplicativ-utilitare: nespecifice gimnasticii: mersul,
alergarea, săriturile, aruncarea şi prinderea; şi cele specifice
gimnasticii: căţărare, escaladare, tracţiuni, împingeri, transport de
obiecte
 deprinderi sportive: gimnastica acrobatică, sărituri la aparate
 ramuri sportive alternative: Gimnastică ritmică şi aerobică
Caracteristica principală a creşterii şi dezvoltării organismului elevilor din
clasele V-VIII constă în parcurgerea unei etape de mari modificări morfologice şi
funcţionale care îşi lasă pregnant amprenta asupra întregii personalităţi viitoare a
elevului. Vârsta cronologică la care apar semnele instalării perioadei pubertare
prezintă mari varietăţi individuale, datorită unor factori ereditari, alimentari,
condiţii de mediu fizic şi social.

Autoevaluare
1. Subliniaţi câteva prevederi ale programei şcolare la ciclul gimnazial.
2. Care sunt mijloacele gimnasticii prezente în conţinuturile de învăţare?
3. Subliniaţi particularităţile morfo-funcţionale şi caracteristicile
psihologice ale elevilor de vârstă gimnazială?

25
TATIANA DOBRESCU

Test de autoevaluare a cunoştinţelor din modulul I


1. Evidenţiaţi 3 personalităţi, figuri marcante în dezvoltarea gimnasticii în
ţara noastră:
….1…………………………………………………………………………………
….2…………………………………………………………………………………
….3………………………………………………………………………………….
2. Enumeraţi 5 din obiectivele gimnasticii pe care le consideraţi mai
importante:
…1……………………………………………………………………………………
…2……………………………………………………………………………………
…3……………………………………………………………………………………
…4……………………………………………………………………………………
…5……………………………………………………………………………………
3. Enumeraţi mijloacele gimnasticii sistematizate după obiectivele vizate într-o
ordine aleatoare:
…1……………………………………………………………………………………
…2……………………………………………………………………………………
…3……………………………………………………………………………………
…4……………………………………………………………………………………
…5……………………………………………………………………………………
…6……………………………………………………………………………………
…7……………………………………………………………………………………
4. Evidenţiaţi care sunt cele 3 ramuri ale gimnasticii şi enumeraţi în paranteze
subramurile fiecăreia:
…1……………………………………………………………………………..…….
…2………………………………………...
.a……………………...
b……………..………
c…………………………………….
d……………………………….……
…3……………………………..…………….
a…………………
b……………..…………………………
c………..…………………………….
d……………………

26
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU

Modulul II. GIMNASTICA ÎN STRUCTURA


LECŢIEI DE EDUCAŢIE FIZICĂ

Scopul modulului:
 Formarea unei viziuni globale asupra ponderii, locului şi rolului
gimnasticii în lecţia de educaţie fizică din ciclul gimnazial.

Obiective operaţionale:
 să identifice locul mijloacelor gimnasticii în lecţia de educaţie fizică
din ciclul gimnazial;
 să înţeleagă rolul gimnasticii la realizarea vergilor lecţiei de educaţie
fizice;

27
TATIANA DOBRESCU

Unitatea de studiu II.1. CONŢINUTUL GIMNASTICII ÎN


STRUCTURA LECŢIILOR DE
EDUCAŢIE FIZICĂ

TIPOLOGIA LECŢIILOR CU TEME DIN GIMNASTICĂ

Lecţia reprezintă unitatea didactică funcţională centrată pe obiective şi


care implică conţinuturi didactice şi strategii de desfăşurare şi evaluare bine
diferenţiate (Cerghit I, 1983): Este forma fundamentală de organizare a procesului
de învăţământ. Lecţiile de educaţie fizică cu teme din gimnastică pot fi de mai
multe tipuri:
1. În funcţie de etapele învăţării motrice:
 de învăţare;
 de consolidare;
 de perfecţionare;
 mixte (combinate: învăţare cu consolidare, consolidare cu
perfecţionare, etc.).
2. După componenta tematică abordată în lecţie:
 lecţii cu teme din deprinderi şi/sau priceperi motrice;
 lecţii mixte care cuprind atât teme din deprinderi şi/sau priceperi
motrice cât şi din calităţi motrice.
3. După deprinderile şi/sau priceperile abordate ca teme de lecţie:
 lecţii monosport – când temele lecţiei sunt numai din gimnastică;
 lecţii bisport – când temele sunt abordate din gimnastică şi o altă
ramură de sport.
4. După numărul temelor abordate
 lecţii cu o temă;
 lecţii cu două teme;
 lecţii cu trei teme.
Mijloacele gimnasticii sunt prezente în toate lecţiile de educaţie fizică
desfăşurate pe tot parcursul anului şcolar. Ponderea cea mai mare o au în verigile 1,
2, 3, 6, 7.
În sezonul rece când sunt planificate teme din gimnastica acrobatică şi
săriturile, mijloacele gimnasticii sunt folosite în toate verigile lecţiei.
Prezentăm câteva direcţii care trebuie urmate pentru ca lecţia de educaţie
fizică cu teme din gimnastică să se desfăşoare la cote ridicate:
 eliminarea rigidităţii lecţiei în general şi a verigilor în special
asigurând o bună fluiditate în desfăşurarea ei. S-a dovedit eficientă,
mai ales în condiţii de spaţiu insuficient, realizarea verigilor 2 şi 3
28
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU
printr-un complex executat pe loc care conţine mijloace adecvate
realizării obiectivelor acestor verigi;
 diversificarea formaţiilor de deplasare şi de lucru pentru eliminarea
monotoniei, creşterea interesului şi a efortului elevilor, folosirea
judicioasă a spaţiului şi îmbunătăţirea orientării în spaţiu;
 realizarea dezvoltării fizice armonioase printr-o paletă largă de
exerciţii clasice şi exerciţii preluate din aerobic, step şi adaptate
cerinţelor lecţiei de educaţie fizică;
 realizarea temelor din gimnastică prin lucrul pe cât mai multe ateliere
cu aplicarea tratării diferenţiate. Este bine să dăm elevilor
responsabilitatea asigurării şi ajutorului, sarcini care contribuie la
îmbunătăţirea motricităţii lor (dezvoltarea forţei şi îndemânării) la
educarea încrederii în sine şi a capacităţii de a acţiona în colectiv;
 împletirea creatoare a tradiţionalului cu noul pe tot parcursul lecţiei, a
jocurilor şi întrecerilor specifice gimnasticii conduce la creşterea
atractivităţii lecţiei, stimularea interesului elevilor pentru practicarea
gimnasticii;
 folosirea acompaniamentului muzical bine ales în funcţie de
mijloacele aplicate în lecţie, de particularităţile dar şi de preferinţele
muzicale – muzică modernă „în top”. El este un susţinător al efortului
iar prin valoarea afectiv-emoţională are implicaţii deosebite în sfera
comportamentului, a interesului pentru depăşirea propriilor
posibilităţi, a unei motivaţii superioare;
 valoarea deosebită a mijloacelor gimnasticii impune activitatea
creatoare a profesorului pentru utilizarea integrală a resurselor lor;
 pregătirea profesorului pentru lecţie, receptivitatea la nou, renunţarea
la rutină, îmbinarea creatoare a mijloacelor şi metodelor vor conduce
nemijlocit la optimizarea lecţiei şi dovedesc măiestria pedagogică.
Putem vorbi despre optimizarea predării gimnasticii atunci când această
activitate va reuşi să asigure nu numai dobândirea de către elevi a cunoştiinţelor,
priceperilor şi deprinderilor motrice ci mai ales când va contribui la formarea
personalităţii lor, la pregătirea pentru viaţă, corespunzătoare comenzii sociale.

STRUCTURA LECŢIEI CU TEME DIN GIMNASTICĂ

Lecţia de educaţie fizică este structurată pe 8 verigi, fiecare verigă având


obiective proprii, sisteme de acţionare, formaţii de lucru, o anumită dozare a
efortului. Toate acestea concură la realizarea temelor şi obiectivelor lecţiei.
Primul moment al lecţiei este organizarea colectivului de elevi şi se
realizează prin exerciţii de front şi formaţii.
Formaţiile de adunare se vor alege în funcţie de numărul elevilor şi spaţiul

29
TATIANA DOBRESCU
în care se desfăşoară lecţia. După verificarea efectivului, echipamentului şi stării de
sănătate, prin intermediul raportului, profesorul salută elevii şi anunţă temele şi
obiectivele lecţiei. Apoi se vor efectua acţiuni pe loc, simple şi complexe cu scopul
captării atenţiei pentru a da o notă atractivă acestor exerciţii; acestea se pot
desfăşura sub formă de joc: comanda inversă, etc.
La colectivele mari (clasele VII - VIII) se poate renunţa la raport. Elevii
vor fi adunaţi în diverse formaţii inclusiv în grup iar profesorul va prezenta temele
şi obiectivele lecţiei respective.
În a doua verigă a lecţiei, pregătirea organismului pentru efort, se
urmăreşte stimularea marilor funcţiuni ale organismului. Acest lucru se realizează
prin exerciţii de front şi formaţii (acţiuni din deplasare) variante de mers şi alergare
însoţite de mişcări ale segmentelor corpului, săltări, paşi specifici de mers şi paşi de
dans din gimnastica ritmică, jocuri de atenţie, parcursuri aplicative uşoare.
Pentru educarea ritmului se folosesc jocuri şi teme ritmice nu numai la
colectivele de eleve ci şi la cele mixte.
Formaţiile cele mai des utilizate sunt cele de deplasare în coloană câte unu
şi câte doi. Folosirea raţională a spaţiului, mai ales când acesta este mic, se poate
realiza prin diversele deplasări în figuri.
Recomandăm eliminarea caracterului rigid, milităros din lecţie prin
folosirea excesivă a exerciţiilor de front şi formaţii. Acestea vor avea o pondere
mai mare la clasele de început ale ciclurilor de învăţământ (a V-a, a IX-a) pentru a
se realiza omogenizarea colectivului în privinţa modului în care se deplasează şi
răspunde la comandă.
Veriga a treia a lecţiei se numeşte influenţarea selectivă a aparatului
locomotor. În această verigă se prelucrează analitic aparatul locomotor în special a
grupelor musculare angrenate în temele de lecţii cu ajutorul întregii palete de
exerciţii clasice şi moderne. Acestea sunt prezente în lecţie sub formă de complexe.
Pentru a creşte eficienţa acestor exerciţii trebuie să se apeleze nu numai la exerciţii
libere arhicunoscute, cu influenţe modeste ci şi la exerciţiile pe perechi, cu obiecte,
cu şi la aparate unde creativitatea profesorului se poate manifesta din plin.
Considerăm că se pot adapta cu succes exerciţii din curente larg mediatizate ca
aerobic, step, cu condiţia respectării triadei „ce, cum şi cât” se preia din aceste
metode.
Pentru formarea bazelor generale ale mişcării este imperios necesar ca
încă din ciclul primar aceste exerciţii să fie executate cu maximă corectitudine
(amplitudine, direcţie, grad de încordare).
Legarea exerciţiilor sub forma unui exerciţiu continuu (poziţia finală a
exerciţiului precedent devine poziţia iniţială a următorului exerciţiu) sau cel puţin
reducerea la minimum a pauzelor dintre ele, executarea complexului pe muzică
sunt direcţii de urmat.
Conştientizarea elevilor, mai ales a celor din clasele mari, asupra
influenţei exerciţiului pentru aspectul fizic şi plasticitatea mişcărilor aduce un plus
de interes în executarea lor atât în lecţie cât şi în activitatea independentă.
30
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU
Elevii trebuie implicate treptat în conducerea şi autoconducerea
exerciţiilor de dezvoltare fizică generală. O dată formată această capacitate se va
putea aplica tratarea diferenţiată. Elevele vor putea efectua un complex de exerciţiu
aerobic pe muzică, elevii un alt tip de exerciţii iar cei cu diferenţe fizice vor efectua
complexul pentru corectarea acestora.
Elevii din clasele mai mari, care cunosc o gamă largă de exerciţii le pot
executa individual.
Profesorul va supraveghea activitatea şi va interveni cu indicaţiile
necesare.
Folosirea muzicii mobilizează şi susţine mişcarea, favorizează relaxarea;
crează o ambianţă plăcută în lecţie. De asemenea suplineşte numărătoarea
profesorului.
Verigile a IV-a şi a VI-a sunt destinate educării calităţilor motrice viteză
şi/sau îndemânare respectiv forţă şi/sau rezistenţă.
Prin intermediul mijloacelor gimnasticii putem educa în mare măsură
forţa, supleţea şi coordonarea fără a se neglija unele forme de manifestare ale
vitezei şi rezistenţei.
Mijloacele principale sunt exerciţiile de dezvoltare fizică generală iar
procedeul metodic folosit este circuitul. Acesta se poate exersa frontal (fără
schimbarea locului ci numai a exerciţiilor) sau pe staţii (cu schimbarea locului).
Exerciţiile trebuie alese în aşa fel încât să se alterneze grupele musculare angrenate
în efort.
Creşterea interesului elevilor se va realiza prin executarea exerciţiilor
clasice (flotări, tracţiuni, etc.) sub formă de întreceri (mimate, calitatea execuţiei,
etc.) a exerciţiilor tip step la banca de gimnastică şi prin folosirea unor aparate
uşoare apărute în comerţ pentru dezvoltarea forţei. Poate fi folosită şi muzica fără
pretenţia ca toţi elevii să se încadreze în ritmul ei.
Parcursurile aplicative concepute pentru a educa cu prioritate una din
calităţile motrice se folosesc cu succes în aceste verigi deoarece sunt foarte
atractive.
În veriga a V-a se însuşesc, consolidează, perfecţionează şi se verifică
deprinderile motrice specifice gimnasticii acrobatice, săriturilor şi gimnasticii
ritmice.
La ciclul primar elementele acrobatice se vor învăţa mai ales sub formă de
joc. La ciclul gimnazial se însuşeşte în majoritate conţinutul acrobaticii şi
săriturilor pe elemente, legări şi combinaţii, exerciţii pentru proba de control
alcătuite de elevi. În acest fel creşte interesul elevilor pentru această activitate,
sporeşte încrederea în forţele proprii şi se stimulează creativitatea elevilor. Fetele
vor îmbina elementele acrobatice cu cele din gimnastica ritmică şi le vor executa pe
muzică.
În această verigă pot fi prezente şi exerciţii de dezvoltare fizică generală
necesare pentru încălzirea specială efectuată înaintea unor elemente de mare

31
TATIANA DOBRESCU
mobilitate sau a săriturilor.
Perfecţionarea elementelor acrobatice şi săriturilor se poate realiza şi prin
introducerea lor în parcursuri aplicative. Totodată se consolidează şi se
perfecţionează deprinderile motrice aplicative.
Pentru creşterea eficienţei activităţii, elevii vor fi implicaţi în acordarea
ajutorului şi asistenţei.
Aplicarea tratării diferenţiate pe grupe valorice şi pe sexe încurajează pe
cei cu motricitate superioară şi stimulează pe ceilalţi.
Gimnastica ritmică se realizează sporadic în lecţiile de educaţie fizică
chiar şi atunci când se lucrează demixtat deşi mijloacele ei îşi aduc o contribuţie
importantă la realizarea obiectivelor educaţiei fizice la colectivele de fete. însuşirea
conţinutului acestei ramuri a gimnasticii constituie baza de plecare în realizarea
ansamblurilor pentru serbări şcolare dar mai ales pentru activitatea independentă a
elevilor.
Verificarea modului de însuşire a deprinderilor motrice specifice
gimnasticii se poate realiza în cadrul unui concurs arbitrat de elevi.
Veriga a VII-a se numeşte revenirea organismului după efort. în această
verigă se folosesc variante de mers şi alergare cu caracter liniştitor, paşi de dans,
mişcări de relaxare pentru braţe, trunchi şi picioare, exerciţii de respiraţie, exerciţii
corective, exerciţii de întindere tip stretching, etc.
Ele se vor executa în coloană câte unu, câte doi, semicerc, cerc, deplasare
liberă în sală.
În ultima verigă a lecţiei se fac evidenţieri pozitive şi negative privind
comportamentul elevilor în lecţie precum şi recomandări pentru activitatea
independentă.

MODELE DE PROIECTE DIDACTICE CU TEME DIN


GIMNASTICĂ

PROIECT DIDACTIC NR. 1

CLASA-a-VI-a
Locul de desfăşurare: sala de sport
Materiale didactice: saltele, mingi, cronometru

Temele lecţiei 1. Consolidarea rostogolirii înapoi din ghemuit în ghemuit


2. Dezvoltarea forţei
Obietive operaţionale:
Psihomotrice: 1.să execute rostogolirile conform modelului;
2.să reacţioneze prompt la indicaţiile profesorului;
3.să execute exerciţiile de forţă cât mai corect.

32
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU
Cognitive: 1. să evalueze execuţiile colegilor;
2. să creeze situaţii noi pentru educarea forţei;
3. să creeze situaţii noi de legări ale rostogolirilor.
Afective: 1.să fie supărat când nu reuşeşte o execuţie corectă.
Sociale: 1.să colaboreze cu coechipierii.
Estetice 1.să aprecieze frumuseţea execuţiei;
2.să aprecieze calităţile colegilor.

VERIGA ŞI CONŢINUT DOZA STRATEGII DIDACTICE


DURATA SISTEME DE ACŢIONARE RE FORME METOD INDICATII
SAU MIJLOACE DE LUCRU E METODICE
-adunarea, 20sec conversaţi -să pastreze
ORGANIZA -alinierea, 10sec a, liniştea,
REA -controlul ţinutei, 20sec -în linie pe -expli- -să fie atenţi
COLECTI- -controul stării de sănătate, 10sec un rând caţia, la
VULUI DE -enumerarea temelor şi a 30sec -exersa- comenzile
ELEVI (2 obiectivelor operaţionale, rea. profesorului
min) -exerciţii de atenţie. 20sec .
-alergare uşoară, 30m demonstra
-mers pe vf. cu mâinile sus, 15m ţia -să păstreze
-mersul piticului cu ţinerea 10m - locul în
PREATIRE mingii între parteneri, -în coloană explicaţia, formaţii,
A -mers fandat cu trecerea câte 2, -
ORGANISM mingii printre picioare, 20m exersarea.
ULUI alternând cu partenerul, -să fie atenţi
PT EFFORT -mers cu ridicarea piciorului 20m la comenzi.
(6 min) înainte şi menţinere 2,3 sec,
-pas adăugat, partenerii faţă- 20m
n faţă, mingea ţinuta de
amândoi.
1-P.I.-Stând depărtat faţă în
faţă, cu braţele înainte,
INFLUENŢA mingea ţinută în ambele -să păstreze
REA mâini. 4x8T -conver- liniştea,
SELECTIVA 1,3-ridicarea şi îndoirea saţia,
A piciorului stg-dr înainte,
APARATUL 2,4,6,-revenire în P.I. -să păstreze
UI 5,7-ridicare pa vârfuri şi a locul în
LOCOMOTO braţelor înainte sus, -expli- formaţie,
R 8-revenire în P.I. caţia,
(8 min) 2-P.I.-Stând depărtat spate - în linie pe
în spate cu braţele sus, două
mingea ţinută în ambele rânduri, -să fie atenţi

33
TATIANA DOBRESCU
mâini la direcţia
1+3-îndoirea trunchiului de execuţie
înainte cu preluarea mingii 4x8T
de către nr.1/2 -demon-
2,4,6-rev în P.I. straţia,
5,7-îndoirea picioarelor şi a -să asculte
braţelor cu ducerea mingii la indicaţiile
ceafă profesorului
8-rev în P.I.
3-P.I.-Stând faţă în faţă, cu
braţele înainte mingea ţinută 4x8T -
în ambele mâini observare
1,3-fandare laterală stg/dr. a
2,4,6-rev. În P.I.
5,7-îndoirea pic stg/dr
şiîntinderea piciorului dr/stg
înapoi
8-rev în P.I.
4-P.I.-Ghemuit faţă în faţă,
mingea ţinută în ambele
mâini de nr.1 4x8T
1,5-săritură cu întinderea
pic. Şi ridicarea braţelor sus,
mingea la nr.1/2
2,6-sărit în depărtat şi
coborârea braţelor înaonte
3-rev în P.I.
4,7-rularea mingii pe sol cu
preluarea ei de către nr.2/1
8-rev în P.I.
5-P.I.-Aşezat depărtat faţă în 4x8T
fată cu mingea ţinută în
ambele mâini de către nr.1
1+5-îndoire laterală stg/dr şi
ridicarea braţelor sus
2,4,6-rev în P.I.
3+7-îndoirea trunchiului
înainte cu ridicarea braţelor
sus şi preluarea mingii de
către nr2 (1)
8-rev în P.I.
6-P.I.-Pe genunchi depărtat 4x8T
faţă în faţă, braţele înainte-
34
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU
sus mingea ţinută în ambele
mâini
1,3-extensia tr. mingea la
nr.1(2)
2,4,6-rev în P.I.cu preluarea
mingii de către nr.2(1)
5,7-răsucirea tr.dr/stg, minge
ala nr.1(2)
8-rev în P.I.
7-P.I.-Stând faţă în
faţă,braţele înainte-sus
mingea ţinută în ambele
mâini
1,3-săritură în depărtat
2,4,6-rev în P.I.
5,7-săritură în fandare
înainte pe pic stg/dr
8-rev în P.I.
8-P.I.-Stând faţă în
faţă,mingea ţinută în ambele 4x8T
mâini
1,3-săritura pe pic stg/dr cu
ridicarea şi îndoire pic dr/stg
înapoi
2,4,6-rev în P.I.
5,7-săritură cu ridicarea şi
îndoirea pic.dr/stg lateral
8-rev în P.I
1.Consolidarea rostogolirii demonstra -să păstreze
ÎNVĂŢAREA înapoi din ghemuit în 3x ţia ritmul de
CONSOLIDA ghemuit(15min) -4 grupe a - execuţie
REA ŞI -rostogolire înapoi din 3x câte 6 elevi exersarea
PERFECŢIO ghemuit în ghemuit la saltea -să execute
NAREA -2 rostogoliri înapoi legate 3x -aprecieri cât mai
DEPRINDERI înapoi din chemuit în stimulativ corect
LOR ghemuit e
MOTRICE -torente a câte 3 rostogoliri
înapoi din ghemuit în
ghemuit

35
TATIANA DOBRESCU
2. Educarea forţei (15min) -explicaţia -să fie atenţi
At 1: pe perechi faţă în faţă, 2 serii - la
genoflexiuni cu săritură şi a câte conversaţi indicaţiile
bătaie din palme cu 30 sec -4 ateliere a a profesorului
partenerul timp câte 4 staţii - -să păstreze
EDUCAREA At 2: din aşezat depărtat faţă lucru, observare ritmul de
REA FORŢEI în faţă, de mâini apucat, iar 20 a execuţie
ŞI ridicări de trunchi sec demonstra - exersare
REZISTENŢ At 3: din culcat facial cu pauză ţia
EI braţele sus, ridicări de
trunchi
At 4: flotări cu bătaie din
palme, băietii cu bătăi, fetele
simple
-alergare uşoară -
REVENIRE 2’ -în coloană conversaţi -exerciţiile
A ORG -mers ex de respiraţie câte unul, a de relaxare
DUPĂ -explicaţia să fie ample
EFORT
(2min.)
CONCLUZII -reorganizarea colectivului 40’’ -
APRECIERI de elevi 40’’ -în linie pe conversaţi -să facă
RECOMAN -aprecieri şi recomandări un rând e autoaprecier
DĂRI (1- -aprecieri i
2min)

PROIECT DIDACTIC NR. 2


CLASA-a-V-a
Locul de desfăşurare: sala de sport
Materiale didactice: saltele, bastoane, cronometru, mingi

Temele lecţiei: 1. Educarea supleţei


2. Învăţarea rostogolirii înainte şi înapoi din depărtat în depărtat
Obietive operaţionale:
Psihomotrice: 1.să execute rostogolirile conform modelului;
2.să reacţioneze prompt la indicaţiile profesorului;
3.să execute exerciţiile de supleţe cât mai corect.
Cognitive: 1. să evalueze execuţiile colegilor;
2. să creeze situaţii noi pentru educarea supleţei;
3. să creeze situaţii noi de legări ale rostogolirilor.
Afective: 1.să fie supărat când nu reuşeşte o execuţie corectă.
Sociale: 1. să colaboreze cu profesorul.

36
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU
Estetice 1. să aprecieze frumuseţea execuţiei;
2. să aprecieze calităţile colegilor.

VERIGA ŞI CONŢINUT DOZA STRATEGII DIDACTICE


DURATA SISTEME DE ACŢIONARE RE FORME DE METODE INDICATII
SAU MIJLOACE LUCRU METODICE
ORGANIZ -adunarea, 20sec conversaţi -să pastreze
A -alinierea, 10sec a, liniştea,
REA -controlul ţinutei, 20sec -în linie pe - -să fie
COLECTI- -controul stării de sănătate, 10sec un rând explicaţia, atenţi la
VULUI DE -anunţarea temelor şi a 30sec - comenzile
ELEVI (2 obiectivelor lecţiei, exersarea. profesorulu
min) -exerciţii de atenţie. 20sec i
-alergare uşoara, 2xD demonstra
PREATIRE -mers pe vf. cu mâinile sus, 1XD -în ţia -să
A -mersul piticului cu ţinerea 1XD coloană - păstreze
ORGANIS mingii între parteneri, câte unu explicaţia locul în
MULUI -mers cu pas fandat şi 1XD - formaţii,
PT trecerea mingii printre exersarea.
EFFORT (6 picioare,alternând cu
min) partenerul, 1XD
-mers cu ridicarea
piciorului şi menţinere 2,3 1XD
sec,
-pas adăugat, partenerii
faţă-n faţă, mingea ţinută în
ambele mâini
1-P.I.-Stând depărtat
INFLUENŢA 1,3-aplecarea capului
REA înainte/înapoi conversaţia -să păstreze
SELECTIVA 2,4,6-rev în P.I. liniştea,
A 5,7-îndoirea picioarelor şi
APARATUL ridicarea braţelor sus cu -explicaţia,
UI percuţie
LOCOMOTO 8-rev în P.I.
R 2-P.I.-Stând depărtat cu -să păstreze
(8 min) mâinile pe şold locul în
1,3-răsucire atr. Stg(dr) demonstraţi formaţie,
2,4,6-rev în P.I. a
5,7-aplecarea tr. Înainte cu
întinderea br. Sus
8-rev în P.I. -exersarea
3-P.I.- Stând -în trepte

37
TATIANA DOBRESCU
1,3-fandare înainte pe pic. câte trei
stg(dr) cu ridicarea br. -să fie
lateral atenţi la
2,4,6-rev în P.I 4x8T direcţia de
5,7-îndoirea tr. Înainte şi observarea execuţie
ridicarea br.sus
8-rev în P.I.
4-P.I.- Pe genunchi
1.3-întindera pic. stg(dr)
lateral şi ridicarea br. sus cu
percuţia palmelor -să asculte
2,4,6-rev în P.I. -aprecieri comenzile
5,7-întinderea pi. stg(dr) stimulative profesorulu
înapoi şi ridicarea br. lateral i
8-rev în P.I
5-P.I.-Aşezat depărtat
1,3-ridicarea şi îndoirea pic
stg(dr) şi rid br. lateral
2,4,6-rev în P.I.
5,7-îndoire răsucită stg(rd) -să fie
şi ridicarea br. sus atenţi la
8-rev în P.I. numere,
6-P.I.-Culcat dorsal cu .
braţele sus
1,3-departarea pic lateral şi
coborârea braţelor lateral
2,4,6-rev în P.I.
5,7-ridicarea şi îndoirea
pic.stg(dr)
8-rev în P.I
7-P.I.- Stând
1,3-sarit în depărtat cu
ridicarea br. înainte
2,4,6-rev în P.I
5,7-sărit în fandare înainte
pe pic stg(dr) şi rid br drept
înainte şi a celui stg lateral
8-rev în P.I
8-P.I.- Stând depărtat
1,3-sărit cu aprop pic şi
ridicarea br. sus cu percuţia
palmelor
2,4,6-rev în P.I
38
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU
5,7-sărit. cu încrucişarea pic.
8-rev în P.I
Educarea supleţei (15min) -explicaţia -să păstreze
Aparat 1:-aşezat depărtat, 30’’ -în linie pe distanţa
bastonul de capete apucat două -să fie atenţi
aplecarea trunchiului înainte rânduri - la
EDUCAREA
Aparat 2:-stând spate-n 30’’ conversaţia indicaţiile
VITEZEI,
spate bastonul de capete profesorului
SUPLEŢEI
apucat, pas înainte cu indicaţii
ŞI
extensia trunchiului 30’’ demonstraţi -să execute
COORDON
Aparat 3:-fandare spate-n a cât mai
Ă
spate, bastonul de capete corect
RII
apucat menţinere 30’’ -exerciţiile
Aparat 4:-din culcat facial, să fie
bastonul de capete apucat, executate
extensie cât mai
amplu
Învăţarea rostogolirii din -explicaţia -să păstreze
depărtat în depărtat liniştea şi
înainte-înapoi (15 min) demonstraţ ordinea în
-rostogoliri înainte şi înapoi 3X ia formaţie
ÎNVĂŢARE
din ghemuit în ghemuit
A,
-rostogolite înainte din 2X conversaţia
CONSOLID
depărtat în depărtat cu ajutor -exersarea -să execute
AREA ŞI
-rostogolire înainte fără 2X 4 grupe a conform
PERFECŢIO
ajutor-rostogolire înapoi cu câte 6 elevi -aprecieri cerinţelor
NAREA
ajutor la saltea stimulative profesorului
DEPRINDE
rostogolire înapoi fara ajutor 3X
RI
-rostogolire înainte din -să execute
LOR
depărtat în depărtat legată cu cât mai
MOTRICE
rostogolire înapoi din 3X corect
depărtat în depărtat
-torente de rostogoliri din
ghemuit în depărtat şi invers
REVENIREA -alergare uşoară
ORG DUPĂ 2’ -în linie pe conversaţia -exerciţiile
EFORT -mers cu exerciţii de un rând -explicaţia de relaxare
(2min.) relaxare să fie ample
-reorganizarea colectivului 30’’ -
CONCLUZII
de elevi -în linie pe conversaţia -să facă
APRECIERI
-aprecieri şi recomandări 60’’ un rând -aprecieri autoaprecier
(1-2 min)
stimulative i

39
TATIANA DOBRESCU

PROIECT DIDACTIC NR. 3


CLASA-a-VI-a
Locul de desfăşurare: sala de sport
Materiale didactice: saltele, bastoane, cronometru

Temele lecţiei: 1. Educarea supleţei


2. Învăţarea rostogolirii înainte prin săritură
Obietive operaţionale:
Psihomotrice: 1.să execute rostolirile conform modelului;
2.să reacţioneze prompt la indicaţiile profesorului;
3.să execute exerciţiile de supleţe cât mai corect.
Cognitive: 1. să evalueze execuţiile colegilor;
2. să creeze situaţii noi pentru educarea supleţei;
3. să creeze situaţii noi de legări ale rostogolirilor.
Afective: 1. să fie supărat când nu reuşeşte o execuţie corectă.
Sociale: 1. să colaboreze cu profesorul.
Estetice 1. să aprecieze frumuseţea execuţiei;
2. să aprecieze calităţile colegilor.

VERIGA ŞI CONŢINUT STRATEGII DIDACTICE


DURATA SISTEME DE ACŢIONARE DOZ FORM DE METODE INDICATII
SAU MIJLOACE ARE LUCRU METODICE
ORGANIZA - adunarea; 10 -
REA - alinierea; min conversaşia-să păstreze
COLECTI- - salutul; 20 -în linie pe-exersarea ordinea şi
VULUI DE -controlul ţinutei şi a stării de min un rand frontală disciplina în
ELEVI (2 sănătate; 10 -explicaţia formaţie
min) - anunţarea temelor si min
obiectivelor lectiei;. 30
min
20
min

30
min
PREATIREA -întoarceri pe loc la stg.,dr. -observarea-să păstreze
ORGANISM - mers cu rulare călcâi vârf; 10 m -în ritmul de
ULUI -mers pe partea exterioară a 10 m coloană execuţie
PT EFORT labei piciorului; 10 m câte unu
(6 min) -mers pe partea interioară a 10 m

40
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU
labei piciorului; 10 m
-mers pe vârfuri cu braţele
sus
-mers pe călcâie cu mâinile la 10 m
spate; demonstraţi
-mers ghemuit cu bastonul la a
ceafă de capete apucat. 20m
-din deplasare ducerea
piciorului la sezută cu 20 m
mentinerea bastonului la -exersarea
picior câteva secunde. 20 m -să fie atenţi
-din deplasare ridicarea la indicaţiile
genunchiului sus cu trecerea 20 m profesorului
bastonului pe sub genunchi -explicaţia
(stg.,dr); 20 m
-din deplasare balansarea
alternativă a picioarelor
înainte cu trecerea bastonului 20 m
pe sub picior.
- din deplasare fandări
alternative cu trecerea 20’’
bastonului pe sub picior
-alergare uşoară cu bastonul
înainte de capete apucat. 3’
Ştafetă:
-săritură într-un picior până la
jumatea terenului
-sărituri pe 2 picioare
-alergare cu spatele înapoi
până la jum.
-alergare de viteză
1.PI:Stand depărtat cu mâinile
pe şolduri
INFLUENŢA 1-aplecarea capului înainte
REA 2,4,6-rev în P.I demonstraţi
SELECTIVA 3-aplecarea capului înapoi 4x8T a
A 5,7-aplecarea capului stg(dr)
APARATUL 8-rev în P.I
UI 2.P.IStând depărtat
LOCOMOT 1-rid pe vf şi a br lateral -explicţia
OR 2,4,6-rev în P.I. -să păstreze
(8 min) 3-îndoirea pic şi rid br sus cu dist şi
percuţia palmelor 4x8T -în trepte liniştea
41
TATIANA DOBRESCU
5,7-îndoirea tr lateral stg(dr) câte -conversaţia
şi rid mâinilor pe şolduri patru
8-rev în P.I
3.PI :Stând
1,3-fandare laterală stg(dr) cu -aprecieri
percuţia palmelor stimulative
2-rev în P.I
3-pas lateral dr(stg) cu 4x8T
aplecarea tr -să
Înainte şi rid braţelor lateral -exersarea urmărească
6-îndoirea tr şi rid br sus direcţia de
7-îndreptarea tr şi cob br execuţie
lateral
8-rev în P.I 4x8T -observarea
4.PI :Sprijin aşezat
1,3-depărtarea pic
2,4,6-rev în P.I
5,7-rid şi îndoirea pic stg(dr) -să păstreze
8-rev în P.I ritmul de
5.PI : Sprijin aşezat depărtat execuţie
1,3-îndoire laterală stg(dr) şi
rid br sus 4x8T
2,4,6-rev în P.I
5,7-apropierea şi îndoire apic
8-rev în P.I
6.P.Istând cu mâinile pe şold
1,3-sărit în fandare înainte pe 4x8T
pic stg(dr)
2,4,6-rev în P.I
5,7-săritură în depărtat
8-rev în P.I 4x8T
7.P.I:Stând
1-2-sărit pe pic st
3-4-sărit pe pic dr
5,6,7-sărit ca mingea cu
percuţia palmelor
8-rev în P.I.
EDUCAREA Educarea supleţei (15 min) 30’’ demonstraţi
VITEZEI, Staţia 1: -din aşezat apropiat, a explicaţia -să execute
SUPLEŢEI aplecarea trunchiului şi - în linie observarea corect,
ŞI atingerea vârfurilor 30’’ pe două conform
COORDON picioarelor cu mâinile şi rânduri indicaţiilor
ĂRII menţinere profesorilor
42
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU
Staţia 2: -din stând depărtat, 30’’
spate în spate cu braţele sus 30’’
de mâini apucat, fandare Cu
înainte cu cu extensia pauze
trunchiului şi menţinere între
Staţia 3: -stând depărtat de staţii
mâini apucat,depărtarea de 15
picioarelor până la senzaţia de sec
durere, menţinere
Staţia 4: -stând depărtat,
îndoirea trunchiului înainte ,
cu ridicarea braţelor sus,
menţinere
Consolidarea rostogolirii
ÎNVĂŢAREA prin săritură (15 min) demonstraţi
CONSOLIDA -rostogolire din ghemuit în 4 grupe a a -să păstreze
REA ŞI ghemuit înainte, câte 5 -explicaţia- ritmul de
PERFECŞIO - rostogolire din ghemuit în 3 ori elevi la aprecieri execuţie şi
NAREA ghemuit înainte prin săritură saltea stimulative ordinea în
DEPRINDER peste un baston 3 ori -observarea formaţie
ILOR - rostogolire din ghemuit în 3 ori
MOTRICE ghemuit înainte, cu trecere
printr-un cerc 3 ori
săritură cu extensia
trunchiului cu braţele sus
REVENIREA -alergare uşoară 2 ture -ex de
ORG. DE -în coloană conversaţia respiraţie să
DUPĂ -mers cu exerciţii de respiraţie 20m câte unu fie ample
EFORT
(2 min)
CONCLUZII -alinierea 10’’ -conversaţia
ŞI -aprecieri 20’’ -aprecieri autoaprecier
APRECIERI -încurajări 20’’ -în linie pestimulative i
(1-2 min) un rând

43
TATIANA DOBRESCU

PROIECT DIDACTIC NR. 4

CLASA-a-V-a
Locul de desfăşurare: sala de sport
Materiale didactice: saltele, mingi, cronometru, scări fixe.

Temele lecţiei: 1. Învăţarea rostogolirii înapoi din depărtat în depărtat


2. Dezvoltarea forţei musculare prin exerciţii cu mingea
Obietive operaţionale:
Psihomotrice: 1.să execute rostolirile conform modelului;
2.să reacţioneze prompt la indicaţiile profesorului;
3.să execute exerciţiile de forţă cât mai corect.
Cognitive: 1. să evalueze execuţiile colegilor;
2. să creeze situaţii noi pentru educarea forţei;
3. să creeze situaţii noi de legări ale rostogolirilor.
Afective: 1. să fie supărat când nu reuşeşte o execuţie corectă.
Sociale: 1. să colaboreze cu profesorul şi coechipierii.
Estetice 1. să aprecieze frumuseţea execuţiei;
2. să aprecieze calităţile colegilor.

VERIGA ŞI CONŢINUT STRATEGII DIDACTICE


DURATA SISTEME DE DOZ FORM METO INDICA
ACŢIONARE SAU ARE DE DE TII
MIJLOACE LUCRU METODI
CE
ORGANIZA -adunarea 20’’ - -să
REA -alinierea 20’’ -în linie explicaţi păstrze
COLECTI- -salutul 20’’ pe un rând a ordinea
VULUI DE -acţiuni complexe 60’’ şi
ELEVI (2 - disciplin
min) exersarea a în
frontală formaţie
PREATIRE -alergare uşoară (joc de
A atenţie-la numărul 1 elevii -
ORGANISM vor elerga cu spatele, la observare -să
ULUI numărul 2 vor sării pe loc 1xL a păstreze
PT EFFORT într-un picior, la 3 vor -în linie distanţa
(6 min) schimba sensul de pe două şi ritmul
deplasare) rânduri demonstra de
-mers pe vârfuri cu braţele ţia execuţie
lateral, mingea ţinută între
palmele celor două -exersarea
44
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU
executante
-mers pe câlcăie, mingea la
spate prin paşi adîugaţi
-mersul piticului, br. lat,
mingea ţinută între palme
-pas fandat cu transmiterea
mingii partenerului
-mersul elefantului cu
rularea mingii de la un
partener la altul
-paşi adăugaţi, mingea
ţinută de ambii parteneri
-joc prinselea pe perechi-
spate în spate cu mingea
între ei ţinându-se de braţe,
perechea care prinde va
încerca să prindă o altă
echipă fără să scape mingea
1. PI-Stând costal stg(dr) cu -
pic dr(stg) sprijinit pe şipcă observare
INFLUENŢ şi br. lateral a
A 1,5-îndoirea pic dr.(stg) şi 4X8
REA ridicarea br sus cu percuţia T
SELECTIV lor demonstra
AA 2,4,6-rev în P.I ţia
APARATUL 3,7-aplecarea tr. Înainte şi - -să
UI ridicarea br sus exersarea păstreze
LOCOMOT 8-rev în P.I distanţa şi
OR 2. PI- Stând costal dr(stg) conversaţ ritmul de
(8 min) 1,5-rid pic stg(dr) sprijinit ia execuţie
pe şipcă şi a br. lat 4X8 -aprecieri
2-răs tr dr(stg)cu ducerea T
mâinilor pe umeri -câte doi
3-îndreptarea tr cu întind br la scara
lateral fixă
4-rev în P.I -să
6-îndoire răs a tr dr(stg) şi urmăreasc
rid br sus 4X8 ă direcţia
7-îndrept tr şi cob br lateral T de
8-rev în P.I execuţie
3. PI- Stând cu faţa la scara
fixă, br înainte de şipcă
apucat
45
TATIANA DOBRESCU
1,3-fandare lat stg(dr)
2,4,6-rev în P.I 4X8
5-îndoirea pic T -să
6-extensia tr păstreze
8-rev în P.I liniştea
4. PI-Atârnat
1,3-rid şi îndoirea pic stg(dr)
2,4,6-rev în P.I
5,7-rid şi îndoirea pic 4X8
8-rev în P.I T
5. PI- Stând cu faţa la scara
fixă
1,5-rid pic stg(dr) pe şipcă
cu rid br înainte şi apucarea
şipcei 4X8
2,6-îndoire pic dr(stg) şi a br T
3,7-întinderea pic şi a br
4,8-rev în P.I
6. PI- Stând cu faţa la scara
fixă br înainte de şipcă
apucat
1,7-sărit cu îndoirea pic
înapoi
2,4,6-rev în P.I
3,5-sărit spre dr(stg)
8-revenire în P.I
1. Învăţarea rostogolirii -să
ÎNVĂŢARE înapoi din depărtat în 3x observare execute
A depărtat (15 min) 5 grupe a a conform
CONSOLID -rulări din stând dep. (cu câte 5 modelulu
A genunchii bine întinşi) pe 3x elevi la i
REA ŞI spate şi, cu poziţionarea saltea demonstra -
PERFECŢIO corectă a palmelor pe saltea 3x ţia sărespecte
NAREA -rostog înapoi din ghemuit - indicaţiile
DEPRINDE în ghemuit exersare profesorul
RILOR -rostogoliri înapoi din 3x a ui
MOTRICE depărtat în dep. pe un plan -să
înclinat conversaţ păstreze
-rostogolire înapoi din dep. ia liniştea
în dep. cu ajutor
-rostogolirea propriu-zisă
2. Educarea forţei demonstra
VI musculare prin exerciţii cu ţia
46
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU
EDUCARE mingea (15 min) -să fie
A FORŢEI -Staţia 1.-dezv. musc. 30’’ atenţi la
ŞI membrului sup. cu - indicaţiile
REZISTENŢ -din sprijin pe mâini, pauz exersarea profesorul
EI partenerii aşezaţi faţă-n faţă, e ui
rularea mingii cu palma între -4 ateliere
Staţia 2.-dezv. musc. staţii a câte 4
abdominale de staţii -
-din culcat dorsal, talpă în 15 conversaţ
talpă,cu picioarele îndoite, sec ia -să
ridicarea trunchiului şi pastreze
predarea mingii partenerului ritmul de
Staţia 3.-dezv. musc. execuţie
spatelui
-din culcat facial, braţele
sus,faţă în faţă ridicări de
trunchiului, mingea fiind
ţinută în mâini de ambii
parteneri
Staţia 4.-dezv. musc.
membrelor inferioare
-săritură peste minge de o
parte şi de alta
REVENIRE -mers cu exerciţii de 1L
A ORG. DE relaxare 20m -în conversaţ -exerciţiile
DUPĂ -alergare uşoară 1L coloană ia de relaxare
EFORT -mers cu mişcări de câte unul -aprecieri să fie lente
(2min) respiraţie stimulativ
e
CONCLUZ -adunarea 30′
II ŞI -aprecieri pozitive sau 30′ -în linie recomand -să facă
APRECIER negative 30′ pe un rând ări autoapreci
I -salutul stimulativ eri
(1-2 e
min)

47
TATIANA DOBRESCU

PROIECT DIDACTIC NR. 5

CLASA-a-V-a
Locul de desfăşurare: sala de sport
Materiale didactice: saltele, corzi, cronometru,

Temele lecţiei: 1. Învăţarea stândului pe cap


2. Educarea fortei

Obietive operaţionale:
Psihomotrice: 1.să execute stândul pe cap conform modelului;
2.să reacţioneze prompt la indicaţiile profesorului;
3.să execute exerciţiile de forţă cât mai corect.
Cognitive: 1. să evalueze execuţiile colegilor;
2. să creeze situaţii noi pentru educarea forţei;
3. să creeze situaţii noi de legări ale celorlalte elemente învăţate
cu standul pe cap.
Afective: 1.să fie supărat când nu reuşeşte o execuţie corectă.
Sociale: 1.să colaboreze cu profesorul şi coechipierii.
Estetice 1.să aprecieze frumuseţea execuţiei;
2.să aprecieze calităţile colegilor.

VERIGA ŞI CONŢINUT STRATEGII DIDACTICE


DURATA SISTEME DE ACŢIONARE DOZ FORM DE METOD INDICATII
SAU MIJLOACE ARE LUCRU E METODICE
ORGANIZA -adunarea; 25sec -
REA -alinierea; 20sec explicaţia
COLECTI- -salutul; 15sec -în linie pe - -să păstreze
VULUI DE -verificarea ţinutei si a stării 20sec un rând. conversaţi liniştea şi
ELEVI (2 de sănătate; 40sec a ordinea în
min) -anuntarea temelor si - formaţie
obiectivelor lecţiei. observare
a
Mers de voie ; -
Mers pe varfuri, cu braţele 1l+1 observare
PREATIRE sus coarda pliată în 4 de L a -să mentină
A capete apucat; 1L braţele
ORGANISM Mers pe călcaie cu braţele întinse,spate
ULUI înapoi cu coarda de capete 1L le drept şi
PT EFFORT apucat ; privirea
48
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU
(6 min) Mers ghemuit cu ţinerea 1L -în coloană înainte.
corzii la ceafă de capate câte unu demonstra
apucat; prin ţia
Din deplasare: 1L desfacere
- ducerea piciorului la şezută prin
cu încercarea de a atinge 1L apropiere
coarda ţinuta cu braţele -
înapoi de capete apucat. 1L exersare -să
- ridicarea genunchiului sus a urmărească
cu tragerea acestuia cu direcţia de
coarda şi mentinerea lui; 1L deplasare
- balansări alternative cu
picioarele întinse cu 2L+2 conversaţi
atingerea corzii care este l a
ţinută cu braţele întinse
înainte; -să fie atenţi
- fandări alternative cu la indicaţiile
braţele îndoite cu coarda de - profesorului
capate apucat la ceafă; explicaţi
- alergare usoară cu coarda a
înainte de capăt apucat .
 Jocuri:
 Fereşte picioarele;
-Se formează 2-3 echipe de
studenţi în funcţie de
numărul lor şi se adună în
formă de cerc.În mijlocul
cercului se va afla un student
care cu ajutorul unei corzi va
încerca să atingă picioarele
colegilor; astfel aceştia fiind
eliminaţi din joc.Ultimul va
fi declarat câştigător şi va fi
aplaudat de colegi.
2.Năvodul:
Studenţii sunt răspândiţi în
toată sala. Unul din ei este
ales conducator. Acesta
urmareşte pe ceilalti,căutând
să prindă unul sau să-l atingă
cu mâna. Acela care a fost
atins îl ia de mană pe
conducător şi împreună
49
TATIANA DOBRESCU
continuă urmărirea altui
copil.Pe măsură ce sunt
prinşi mai mulţi se formează
un şir,”năvodul”.
1.P.I.Stând cu mâinile pe -
şolduri observare
INFLUENŢ 1-2-rotarea capului spre stg 4x8T a
A 3-4-rotarea capului stre dr -să
REA 5-rev în P.I urmăreascădi
SELECTIVA 6-îndoirea pic cu ridicare pe rectia de
A vf executie
APARATUL 7-întinderea pic demonstra
UI 8-rev în P.I ţia
LOCOMOT 2.P.I.Stând cu mâinile pe 4x8T
OR şold
(8 min) 1,3-fandare înainte pe pic -exersarea -să păstreze
st(dr) distanţa între
2,4,6-rev în P.I 4x8T ei.;
5,7-pas lateral stg(dr)cu
răsucirea tr stg(dr)cu -
ridicarea br şi ducere conversaţi
mâinilor la ceafă a
8-rev în P.I Cocor
3.P.I. Pe genunchi 4x8T inchis -să fie atenţi
1,3-întinderea pic la indicaţiile
stg(dr)lateral şi rid br înainte profesorului
2,4,6-rev în P.I
5,7-aşezare pe călcâie şi rid -aprecieri
br dr(stg)sus stimulativ
8-rev în P.I e
4.P.ISprijin aşezat 4x8T
1-depărtarea pic lateral
2,4,6-rev în P.I
3,5-rid şi îndoirea pic stg(dr)
înainte
7-ridicarea bazinului
8-rev în P.I
5.P.I.Stând cu mâinile pe
şold
1,3-sărit în fandare înainte
2,4,-rev în P.I
5,7-sărit în sprijin ghemuit
6-sărit cu întinderea
50
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU
pic(înapoi)
8-rev în P.I
6.P.I.Stând
1,3-sărit în depărtat cu rid br
înainte
2,4,-rev în P.I
Sărit cu întoarcere şi percuţia
palmelor
8-rev în P.I
ÎNVĂŢARE 1. Învăţarea stândului pe observare -să execute
A cap(15 min) a conform
CONSOLID
MIN -exerciţii de echilibru statice modelului
AREA -cumpăna, demonstr
DEPRINDE -stând pe un picior cu ochii aţia -sărespecte
RILOR închişi cu braţele întinse 4 grupe a - indicaţiile
MOTRICE lateral 3x câte 6 elevi exersarea profesorului
Exerciţii ajutătoare la saltea
-rostogolire înainte din conversaţi -să păstreze
ghemuit în ghemuit a liniştea
-spijin pe frunte se formează -aprecieri
un triunghi echilateral cu stimulativ
ajutorul braţelor şi se e
împinge în picioare cu
desprindere de pe sol.
-stând pe cap cu ajutor
-concurs care execută cel mai
corect stând pe cap
2 Educarea fortei (15 min) demonstra
EDUCARE Atelierul nr 1 ţia
A -din culcat facial cu braţele 30′ -să fie atenţi
FORŢEI ŞI întinse cu,coarda pliată in 4 timp -exersarea la indicaţiile
REZISTENŢ de capete apucat ridicări de de profesorului
EI trunchi lucru
Atielierul nr 2 Cu -
-din stând coarda de capete pauz -4 ateliere conversaţi
apucat sărituri peste coardă e de a câte 4 a -să pastreze
cu piciorele lipite 20′înt staţii ritmul de
Atelierul nr 3 re -aprecieri execuţie
-din culcat dorsal cu braţele staţii stimulativ
întinse coarda pliată in 4 de e
capete apucat ridicări de
trunchi
Atelierul nr 4
51
TATIANA DOBRESCU
-sprijin pe braţe poziţia
flotare treceri simultane peste
coarda întinsă pe covor
REVENIRE -alergare uşoară -conv -să păstreze
A ORG. DE -mers cu accent pe inspiraţie 2’ -în coloană - distanţa şi
DUPĂ şi expiraţie câte unul observare liniştea
EFORT a
(2min)
CONCLUZII -alinierea 10’’ -să facă
ŞI -aprecierea 10’’ -în linie pe recomand autoaprecieri
APRECIERI -aprecieri pozitive şi negative 10’’ un rând ări
(1-2 min)

PROIECT DIDACTIC NR. 5


CLASA-a-V-a
Locul de desfăşurare: sala de sport
Materiale didactice: saltele, cercuri, cronometru, bastoane, mingi

Temele lecţiei: 1. Educarea supleţei.


2. Învăţarea rostogolirii înapoi din ghemuit în ghemuit.
Obietive operaţionale:
Psihomotrice: 1. să execute rostolirile conform modelului;
2. să reacţioneze prompt la indicaţiile profesorului;
3. să execute exerciţiile de supleţe cât mai corect.
Cognitive: 1. să evalueze execuţiile colegilor;
2. să creeze situaţii noi pentru educarea supleţei;
3. să creeze situaţii noi de legări ale rostogolirilor.
Afective: 1.să fie supărat când nu reuşeşte o execuţie corectă.
Sociale: 1.să colaboreze cu profesorul şi coechipierii.
Estetice 1.să aprecieze frumuseţea execuţiei;
2.să aprecieze calităţile colegilor.

VERIGA ŞI CONŢINUT STRATEGII DIDACTICE


DURATA SISTEME DE ACŢIONARE DOZ FORM DE METODE INDICATII
SAU MIJLOACE ARE LUCRU METODICE
ORGANIZA -adunarea, 20sec conversaţi -să păstreze
REA -alinierea, 10sec a liniştea,
COLECTI- -controlul ţinutei, 20sec -în linie pe -explicaţia
VULUI DE -controul starii de sănătate, 10sec un rând -exersa- -să fie atenţi
ELEVI (2 -anunţarea temelor şi a 30sec rea. la comenzi.
min) obiectivelor operaţionale,
-exerciţii de atenţie. 20sec

52
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU
-mers în cadentă
-mers pe vârfuri cu br.sus 15m demonstra
PREATIRE -mers cu ex de relax. ţia
A -mers pe călc cu mâinile la 15
ORGANISM ceafă
ULUI -mers cu ex de relax. 10m -să păstreze
PT EFFORT -alergare usoară locul în
(6 min) -mers cu ex de relax. 15m formaţii,
-mers ghemuit cu palmele pe
gen -mers cu 10m
relax.pic
-mers cu rid.altern. a 15m -în coloană
genunchilor -mers cu câte unu
rid.lat altern. a pic - 10m -
balansarea alten. a pic. explicaţia,
-mers cu fandare pic. drept 15m
-mers cu fandare pic. stâng
-alergare de viteză cu 10m
schimbare de direcţie la
semnal 15m -să fie atenţi
-alergare usoară la comenzi
-mers cu ex de respiraţie 15m
ŞTAFETE
-plecare cu faţa din pic. cu 15m
braţul de ştafeta în mână
-săritură peste baston 15m
-cercuri la distanta de 3m
mingea în interiorul primului 15m -exersarea.
cerc
-mutăm mingea dintr-un cerc 20m
in altul
-alergare de viteză cu 20m
atingerea
peretelui 15m
-întoarcere
-alergare de viteză 2ori
-mutăm mingea înapoi în
primul cerc
-alergare de viteză
-saritură peste baston
-predăm ştafeta
-plecare cu spatele din
ghemuit
53
TATIANA DOBRESCU
baţul de ştafetă în mâna
-săritură peste baston
-trecere pe dedesubtul
frânghiei
-săritură într-un pic(pic dr)
-întoarcere săritură într-un pic
(pic stg)
-săritură peste frânghie
-alergare de viteză
-săritură peste baston
-predăm ştafeta
-plecare cu spatele din 2ori
ghemuit băţul de ştafeta în
mână
-săritură peste baston
-trecere pe dedesubtul
frânghiei
-săritură într-un pic(pic dr)
2ori
-întoarcere săritură într-un pic
(pic stg)
-săritură peste frânghie
-alergare de viteza
-săritură peste baston
-predăm ştafeta
1.P.I-Stând faţă în faţă de
mâini apucat -să păstreze
INFLUENŢ T1-aplec.cap lat dr. cu conversaţi liniştea,
A ridicarea br sus a,
REA T2,4,6,8-revenire
SELECTIVA T3-aplec.cap.lat stg -să păstreze
A T5-aplec.cap.înainte rid br locul în
APARATUL înapoi formaţie,
UI T7-aplec.cap.înapoi rid br -
LOCOMOT înainte explicaţia,
OR 2.P.I-Stând fată în fată de -să fie atenţi,
(8 min) mâini apucat
T1-îndoirea tr spre dr
T2,4,6,8-revenire -să asculte
T3-îndoirea tr spre stg - în trepte comenzile,
T5,7-alpecarea tr 4x8T câte trei
nr1/extensie tr.nr2 demonstraţ
3.P.I-Stând depărtat spate în ia -să fie atenţi
54
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU
spate de mâini apucat la numere,
T1,3- răsucire tr stg(dr)
T2,4,6,8-reveniredr
T5-rid br lateral
T7-rid br.sus
4.P.I-Stând faţă în faţă
de mâini apucat
T1-îndoirea pic.cu rid
braţele înainte
T2,4,6,8-revenire
T3-ridic.pe vârf.
T5-răsucirea tr.dr.
T7-răsucirea tr.stg.
5.P.I-Stând faţă în faţă de
mâini apucat
T1,5-fandare înainte pe pic
dr/stg
T2,4,6,8-revenire
T3,7-fandare lat stg/dr
6.P.I-Stând faţă în faţă de
mâini apucat
T1,3-îndoirea pic stg dr şi
întinderea pic dr stg lateral
T2,4,6,8-revenire în P.I
T5,7-ridicarea şi îndoirea pic
stg dr înainte
Educarea supleţei (15 min)
Circuit pentru educarea 30’’ conversaţi să execute
EDUCARE supleţei: a, cât mai
A VITEZEI, *Staţia 1: Stând depărtat faţă- corect
SUPLEŢEI n faţă , braţele înainte, palmă
ŞI în palmă, îndoirea 30’’
COORDON trunchiului. Dozare: 45’’. -
ĂRII Exercitiu pentru muschii explicaţia, -să păstreze
membrelor inferioare. 4 grupe liniştea,
*Statia 2: Spate-n spate,
bratele sus, de mâini apucat, 30’’
fandare pe piciorul drept.
Dozare 45’’. Exerciţiu pentru
muschii abdomenului. demonstraţ -să păstreze
*Statia 3: Aşezat, faţă-n faţă, ia locul în
braţele înainte, de mâini 30’’ formaţie,
apucat, îndoirea trunchiului.
55
TATIANA DOBRESCU
Dozare: 45’’. Exerciţiu
pentru muşchii spatelui.
*Statia 4: Stând faţă-n faţă,
braţele jos de mâini apucat,
balansarea braţelor spre
stânga si spre dreapta.
Dozare: 45’’. Exerciţiu
pentru muşchii braţelor.
Învăţarea rostogolirii
ÎNVĂŢARE înapoi din ghemuit in
A ghemuit (15 min) -să execute
CONSOLID Exerciţii pregătitoare: 3 ori - conform
AREA ŞI - rulări pe spate cu prinderea observarea modelului
PERFECŢIO genunchilor si revenire în
NAREA ghemuit. 2 ori demonstraţ
DEPRINDE - rulare pe spate cu aşezarea ia
RILOR mâinilor langă urechi. 2 ori 4 grupe a -exersarea -sărespecte
MOTRICE - rostogolire înapoi pe plan căte 5 elevi indicaţiile
înclinat. la saltea conversaţi profesorului
- executarea rostogolirii cu a
ajutor. 3 ori
- executarea rostogolirii fără - să
ajutor. păstreze
- executarea rostogolirii în liniştea
torent.
Ştafetă : 2 echipe- se execută
pe perechi.
- rostogolire înapoi din
ghemuit în ghemuit.
- 5m alergare cu partenerul în
spate.
- rostogolire înainte din
ghemuit în ghemuit.
- sărituri într-un picior,
mâna-n mână cu partenerul.
- atingerea peretelui.
- sărituri cu desprindere de pe
ambele picioare, mână-n
mână cu partenerul.
- rostogolire înapoi din
ghemuit în ghemuit.
- 5m de dus partenerul
“roaba”.

56
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU
- rostogolire înainte din
ghemuit în ghemuit.
Prima oară se execută liber,
apoi stil concurs.
REVENIRE -alergare uşoară -conv
A ORG. DE -mers cu accent pe inspiraţie 2’ -în coloană -exe să fie
DUPĂ şi expiraţie căte unul -aprecieri ample
EFORT stimulativ
(2 min) e
CONCLUZII -alinierea 10’’
ŞI -aprecierea 10’’ -în linie pe -aprecieri -să facă
APRECIERI -recomandări pentru 10’’ un rând stimulativ autoaprecier
(1-2 min) activitatea de timp liber e i

57
TATIANA DOBRESCU

Rezumatul unităţii de studiu


Mijloacele gimnasticii sunt prezente în toate lecţiile de educaţie fizică
desfăşurate pe tot parcursul anului şcolar. Ponderea cea mai mare o au în verigile 1,
2, 3, 6, 7. În sezonul rece când sunt planificate teme din gimnastica acrobatică şi
săriturile, mijloacele gimnasticii sunt folosite în toate verigile lecţiei.
Primul moment al lecţiei este organizarea colectivului de elevi şi se
realizează prin exerciţii de front şi formaţii.
În a doua verigă a lecţiei, pregătirea organismului pentru efort, se
urmăreşte stimularea marilor funcţiuni ale organismului. Acest lucru se realizează
prin exerciţii de front şi formaţii (acţiuni din deplasare) variante de mers şi alergare
însoţite de mişcări ale segmentelor corpului, săltări, paşi specifici de mers şi paşi de
dans din gimnastica ritmică, jocuri de atenţie, parcursuri aplicative uşoare.
Veriga a treia a lecţiei se numeşte influenţarea selectivă a aparatului locomotor. În
această verigă se prelucrează analitic aparatul locomotor în special a grupelor
musculare angrenate în temele de lecţii cu ajutorul întregii palete de exerciţii
clasice şi moderne.
Verigile a IV-a şi a VI-a prin intermediul mijloacelor gimnasticii putem
educa în mare măsură forţa, supleţea şi coordonarea fără a se neglija unele forme
de manifestare ale vitezei şi rezistenţei.
În veriga a V-a se însuşesc, consolidează, perfecţionează şi se verifică
deprinderile motrice specifice gimnasticii acrobatice, săriturilor şi gimnasticii
ritmice.
Veriga a VII-a se numeşte revenirea organismului după efort. în această
verigă se folosesc variante de mers şi alergare cu caracter liniştitor, paşi de dans,
mişcări de relaxare pentru braţe, trunchi şi picioare, exerciţii de respiraţie, exerciţii
corective, exerciţii de întindere tip stretching, etc.
În ultima verigă a lecţiei se fac evidenţieri pozitive şi negative privind
comportamentul elevilor în lecţie precum şi recomandări pentru activitatea
independentă.

Autoevaluare
 Care este tipologia lecţiilor de educaţie fizică ?
 Evidenţiaţi particularităţi ale fiecărui moment al lecţiei specifice
ciclului gimnazial.

58
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU

Test de autoevaluare a cunoştinţelor din modulul II


1. Precizaţi care sunt tipologiile lecţiilor de educaţie fizică cu teme de
gimnastică:
…1……………………………………………………………………………………
…2……………………………………………………………………………………
…3……………………………………………………………………………………
....4……………………………………………………………………………………
2. Menţionaţi care din mijloacele gimnasticii se regăsesc în conţinutul lecţiei :
…1……………………………………………………………………………………
…2……………………………………………………………………………………
…3……………………………………………………………………………………
....4……………………………………………………………………………………
…5……………………………………………………………………………………
4. Evidenţiaţi în ce verigi ale lecţiei se regăsesc mijloace ale lecţiei de educaţie
fizică cu teme de gimnastică:
…1……………………………………………………………………………………
…2……………………………………………………………………………………
…3……………………………………………………………………………………
....4……………………………………………………………………………………
…5……………………………………………………………………………………
…6……………………………………………………………………………………
....7……………………………………………………………………………………

Tema de control nr. 1:


 Întocmiţi un proiect didactic cu două teme din gimnastică pentru
clasa a VII a.

59
TATIANA DOBRESCU

Modulul III. METODOLOGIA PREDĂRII


MIJLOACELOR GIMNASTICII
DE BAZĂ ÎN ŞCOALA
GIMNAZIALĂ

Scopul modulului:
 Formarea unei viziuni asupra metodologiei învăţării şi consolidării
mijloacelor gimnasticii.
 Prezentarea principalelor repere metodologice pe care le implică
predarea exerciţiilor de front şi formaţii, complexelor de dezvoltare
fizică generală şi a exerciţiilor aplicative în ciclul gimnazial.
 Prezentarea principalelor repere metodologice pe care le implică
predarea exerciţiilor pentru educarea forţei şi supleţei la ciclul
gimnazial.

Obiective operaţionale:

 să identifice metodele specifice însuşirii şi consolidării mijloacelor


gimnasticii de bază;
 să cunoască etapele formării deprinderilor motrice specifice
gimnasticii.
 să generalizeze acţiunile pe loc, din deplasare, formaţiile şi
schimbările de formaţii în lecţia de educaţie fizică din ciclul
gimnazial;
 să generalizeze exerciţiile de dezvoltare fizică generală sub forma
complexelor în lecţia de educaţie fizică din ciclul gimnazial;
 să generalizeze folosirea exerciţiilor aplicative sub forma
parcursurilor aplicative în lecţia de educaţie fizică din ciclul
gimnazial;
 să diversifice formele de folosire a parcursurilor aplicative în
concordanţă cu verigile şi obiectivele lecţiei, cu particularităţile de
vârstă şi pregătire a elevilor.

60
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU

Unitatea de studiu III.1. METODOLOGIA ÎNVĂŢĂRII


ŞI CONSOLIDĂRII
CONŢINUTULUI MOTRIC
SPECIFIC GIMNASTICII

METODE ŞI PROCEDEE SPECIFICE INSTRUIRII ÎN


GIMNASTICĂ

Conţinutul variat şi posibilităţile multiple de aplicare şi adaptare a


exerciţiilor la condiţii materiale şi umane diverse au condus la o diversitate a
metodelor şi procedeelor de care dispune gimnastica.
Dintre metodele de cercetare utilizate în investigaţiile ştiinţifice din acest
domeniu subliniem: studiul bibliografiei, observaţia, ancheta, experimentul, metoda
testelor, statistico-matematică şi grafică.
În scopul formării deprinderilor motrice specifice, alegerea şi stabilirea
metodelor şi procedeelor metodice depinde de unii factori precum (Grigore V.,
2003, p. 170):
 dificultatea şi structura mişcărilor tehnice,
 nivelul de pregătire fizică şi tehnică al executanţilor;
 stadiul procesului de formare, fixare sau perfecţionare a tehnicii noilor
mişcări;
 sarcinile parţiale ale pregătirii;
 nivelul de însuşire tehnică a mişcării (calitate, ritm, greşeli).
In procesul de învăţare a mişcărilor în gimnastică apar unele condiţii care
îngreunează în diferite moduri reuşita astfel:
 poziţii şi mişcări neobişnuite,
 execuţii pe suprafeţe înguste, dure, înalte,
 complexitate şi cerinţe pretenţioase privind calităţile fizice,
 probleme deosebite legate de orientarea în spaţiu,
 teama de accidente.
Toate aceste obligă profesorii să utilizeze procedee metodice adecvate
fiecărui caz în parte, constituit fie de specificul aparatului sau mişcării respective,
fie chiar de elevul în cauză.
Procesul de instruire în gimnastică este caracterizat printr-o continuă
învăţare şi perfecţionare a noi exerciţii, elemente sau combinaţii.
Dintre cele mai utilizate metode neverbale folosite în gimnastică
evidenţiem:

61
TATIANA DOBRESCU
1. Metoda globală – folosită în cazul mişcărilor mai simple din punct de
vedere tehnic sau în cazul celor de dificultate în condiţiile luării unor măsuri de
ajutor şi asigurare corespunzătoare.
Acestă metodă se foloseşte în general la elementele de complexitate mai
redusă, atunci când procesul de instruire a fost corect aplicat, având un conţinut
raţional orânduit, adică atunci când elevii vor găsi în experienţa lor motrică
suficiente componente asemănătoare pe care să se sprijine învăţarea "noului".
În gimnastică sunt mai multe elemente complexe care nu pot fi învăţate
integral prin metoda fragmentară, datorită forţelor externe care au efecte pozitiva în
realizare mişcării (elemente de elean, rotari, elemente acrobatice), deoarece
fragmentarea nu ar permite terminarea lor cu succes.
Chiar în afara celor de mai sus, ar fi de dorit ca învăţarea globală să fie
folosită majoritar, pentru că ea înseamnă învăţare simplificată, directă, finalizată,
comportând metodica mai puţin elaborată.
 Un argument important pentru folosirea acestei metode, se referă la
economia de timp ce poate fi obţinută, bineînţeles dacă ea a fost corect folosită şi
învăţarea s-a realizat la nivelul corespunzător.
În cadrul activităţii practice se întâlnesc ca variante ale acestei metode:
 folosirea directă a mişcării sau metoda globală propriu-zisă
 folosirea exerciţiilor pregătitoare asemănătoare ca structură cu tehnica
mişcării de însuşit.
Procedeele specifice metodei globale care sunt folosite în gimnastică sunt:
 executarea independentă a mişcării propuse pentru învăţare cu ajutor
din afară sau prin şi instalaţii speciale (lonje, gropi cu bureţi, calupuri
din burete şi saltele ),
 executarea mişcării prin utilizarea unor reglatori metodici (materiale
ajutătoare pentru uşurarea condiţiilor de execuţie) sau intervenţia din
afară în fazele principale ale mişcării,
 conducerea lentă prin mişcarea globală cu ajutorul cadrelor de
specialitate,
 conducerea mai rapidă prin mişcare prin aceeaşi intervenţie din afară.
Învăţarea globală în gimnastică, date fiind condiţiile specifice, trebuie
ajutată cu unele corective sau uşurând pentru a facilita parţial sarcinile
executantului, astfel:
 uşurarea poziţiei iniţiale sau finale;
 reducerea înălţimii aparatelor;
 folosirea reglatorilor metodici (protecţii speciale cu manşoane
amortizante, utilizarea altui aparat, caluburi burete, alte instalaţii).
 ajutorul nemijlocit al profesorului sau al altui elev de încredere;
 diferite semnale auditive care să marcheze declanşarea acţiunilor
principale, stabilesc ritmul execuţiei, atât în spaţiu cât şi din punctul
de vedere al intensităţii acţiunilor principale.
2. Metoda parţială sau analitică – cea mai utilizată metodă practică în
62
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU
gimnastică. Aplicarea acesteia este condiţionată de fragmentarea structurii mişcării
conform necesităţilor fără a denatura tehnica acesteia, fragmentele propuse să
cuprindă toate fazele iar gradul de fragmentare să se efectueze în funcţie de
dificultatea şi complexitatea mişcării de însuşit.
Se referă la însuşirea separată a componentelor unui element, după care
acestea vor fi reunite în întreg. Profesorul va folosi acest procedeu metodic în
cazurile necesare, mai cu seamă la elementele de mare complexitate şi când elevul
întâmpină dificultăţi care dau naştere la greşeli mari, ce modifică structura de bază
a acestuia.
În gimnastica acrobatică, dacă avem de învăţat mai multe mişcări
simultane de braţe şi picioare asimetrice, se vor învăţa separat, apoi se vor reuni.
De regulă, multe elemente acrobatice executate în viteză, la care fiecare fază
componentă este sau o condiţionează pe următoarea, se pot învăţa şi prin aceasta de
a deveni stabile, fapt care produce modificări structurale şi îngreunează învăţarea
ulterioară.
De regulă se fragmentează săriturile cu sprijin, care din cauza vitezei
deosebite în care se efectuează mai multe acţiuni complexe, este foarte greu să fie
repetate global. La sărituri mai apare un aspect foarte important. Repetarea globală
nu permite un număr suficient de repetări pe lecţie, pentru a înregistra un progres
vizibil, datorită elanurilor numeroase, a bătăilor şi aterizărilor, care obosesc
prematur elevul.
În acest caz, se repetă fragmentat componentele mai dificile, de un număr
semnificativ de ori, în condiţii favorizante şi deseori simplificate, părţi care apoi se
reunesc apropiindu-se de forma finală a unei săriturii. Când această parte s-a însuşit
în formă acceptabilă se reuneşte cu elanul, trecându-se la execuţia globală, cu
ajutor la început, dacă este cazul.
Această metodă de învăţare se poate folosi şi pentru corectarea sau
clarificarea unor componente de bază din elementele complexe, care se degradează
periodic, din diferite cauze.
Pentru învăţarea fragmentată se vor utiliza exerciţii de structură
asemănătoare elementului respectiv, obţinându-se un transfer pozitiv. Folosirea
exerciţiilor ajutătoare face parte integrantă din învăţarea fragmentată.
Imbinarea metodei analitice cu cea globală se va face numai după
parcurgerea exerciţiilor pregătitoare şi ajutătoare, prin gradarea elanului, a înălţimii
aparatului, a ajutorului, etc.
Totodată pentru o bună însuşire a noilor mişcări se mai folosesc metode
intuitive (demonstraţia, observaţia execuţiei proprii sau a altor executanţi) şi
metode verbale (explicaţia, conversaţia). Pentru formarea unei tehnici corecte, este
necesar să se folosească demonstraţia şi materialele intuitive (desene, chinograme,
filme, video-magnetofoane, etc.). Alte metode utilizate în procesul de învăţare a
noilor tehnici, corelate cu cele evidenţiate mai sus sunt asigurarea, ajutorul,
corectarea greşelilor ce pot apărea pe parcursul instrurii şi programarea
algoritmizată.

63
TATIANA DOBRESCU
Folosirea exagerată a ajutorului în timpul învăţării mişcărilor (cu excepţia
celor periculoase) frânează dezvoltarea spiritului de independenţă, a initiaţivei şi
încrederii în posibilităţile proprii.
Pentru pregătirea fizică se recomandă folosirea cu discernamant a unor
metode moderne dintre care amintim:
 metoda contracţiilor izometrice, îmbinată cu cea a contracţiilor
izotonice, pentru dezvoltarea forţei necesare mişcărilor cu caracter
static şi dinamic;
 metoda „power training", pentru dezvoltarea forţei în regim de viteză
şi a detentei;
 metoda în circuit, specifică gimnasticii, pentru dezvoltarea complexă a
calităţilor fizice;
 metoda intervalelor şi a repetărilor, adaptată în vederea dezvoltarii
rezistenţei specifice.
Utilizarea metodelor de învăţare analitică şi globală are o însemnatate
deosebită. Aceste metode trebuie studiate de fiecare profesor şi aplicate în funcţie
de cerinţele programei şcolare, vârstă, sex, nivel de pregătire.

FORMAREA ŞI CONSOLIDAREA DEPRINDERILOR


SPECIFICE GIMNASTICII
In procesul de învăţare şi perfecţionare al deprinderilor specifice
gimnasticii (elementelor), se succed în ordine 3 momente mai importante:
 formarea reprezentării mişcărilor
 învăţarea mişcărilor
 fixarea şi perfecţionarea deprinderilor.

FORMAREA REPREZENTĂRII MIŞCĂRILOR

Mişcarea de învăţat va fi prezentată cu denumirea terminologică şi cu


precizarea locului ei în sistemul de deprinderi însuşite anterior, sugerându-se
asocieri şi puncte de sprijin printre cunoştinţele existente deja.
Formarea corectă a reprezentării noii mişcări, se obţine prin intermediul
demonstraţiei şi explicaţiilor. Cu acest prilej, elevii vor fi sfătuiţi să "execute
mintal" mişcarea, pentru a parcurge corect succesiunea acţiunilor, durata,
deplasările diferitelor segmente, intensitatea efortului (în măsura posibilităţilor).
În etapa formării reprezentării, a formării imaginii cât mai fidele despre
mişcarea respectivă, organele de simţ colaborează pentru recepţionarea senzaţiilor
tactile, vizuale şi auditive, pe care prin analiza şi sinteză le transformă în imaginea
model, pre care ulterior se va strădui să o reproducă în procesul învăţării.
Pe parcursul învăţării, continuă rolul analizatorilor: auditiv, apoi cel
vizual, iar mai apoi şi cel chinestezic.
Demonstraţia trebuie să fie cât mai sugestivă, clară şi exactă. În acest scop
64
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU
se va utiliza material ajutător (planşe, schiţe făcute pe loc, kinograme, execuţii ale
colegilor cu aptitudini sau chiar ale profesorului dacă mai poate).
Ea va fi însoţită de precizarea acţiunilor şi momentelor principale precum
şi a celorlalte detalii semnificative care însoţesc demonstraţia, se vor acorda
diferenţiat, în funcţie de puterea de înţelegere şi de vârsta elevilor. La cei din
clasele mai mici (V-VI) predomină mijloacele intuitive, globale, iar la cei mai mari
se vor folosi din ce în ce mai multe aspecte precise de biomecanică.

ÎNVĂŢAREA MIŞCĂRILOR

In procesul de învăţare directă a elementelor, se impune rezolvarea


următoarelor sarcini:
 clasificare senzaţiilor kinestezice;
 controlul asupra mişcărilor;
 corectarea greşelilor.
In prima etapă, adică la efectuarea primelor încercări, elevul îşi reprezintă
mişcarea în mod global sesizând numai forma exterioară a ei, senzaţiile şi
reprezentările motorii fiind confuze. Chiar dacă mişcarea este executată corect,
executantul nu este suficient de conştient ce trebuie să simtă când mişcarea a fost
bine executată.
Integrarea explicaţiilor cu mişcarea propriu-zisă, apariţia senzaţiilor
proprii elementului respectiv nu poate avea loc decât prin intermediul repetărilor.
Pentru încercarea mişcării fără teama de accident, pentru a lucra degajat şi
a se putea concentra numai asupra acţiunilor necesare, condiţiile de exersare vor
trebui uşurate sau create condiţii favorabile. Ajutorul acordat de profesor sau de
colegi nemijlocit, va favoriza reuşita mişcării, va face posibilă clarificarea tuturor
senzaţiilor specifice mişcării (elementului), senzaţii venite de la senzorii musculari,
articulari, tactili, auditivi si vizuali.
Pe măsură ce procesul de clarificare kinestezică a mişcării se
îmbunătăţeşte iar intensitatea, direcţia, durata acţiunilor se aproprie de cele
necesare, ajutorul se reduce, transformându-se în asigurare. Prin repetări, elevul va
reuşi să-şi creeze o imagine clară acţiunilor necesare, elementul respectiv căpătând
un corespondent precis în reprezentările lui.
De mare importanţă este capacitatea de autocontrol a acţiunilor săvârşite,
putându-se sesiza componentele incorecte şi trece la corectarea greşelilor.

CORECTAREA GREŞELILOR

Corectare greşelilor constituie o sarcină importantă şi de bună calificare


profesională, pe care profesorul trebuie să o efectueze cu îndemânare şi eficienţă.
Acest lucru se realizează numai pe măsură ce se repetă mişcările. Se începe prin
greşelile ce modifică structura de bază a mişcării, apoi se vor înlătura cele

65
TATIANA DOBRESCU
secundare.
Pentru eficacitate reală se vor urmări eliminarea cauzelor apariţiei
greşelilor şi anume:
 înţelegerea greşită a tehnicii;
 ajutor fizic prea mult sau prea redus la primele încercări;
 mişcarea este prea complexă faţă de experienţa anterioară a elevului,
acesta negăsind în cunoştinţele lui anterioare, nici un punct de sprijin;
 lipsuri importante din punct de vedere al pregătirii fizice specifice
mişcării abordate;
 repetări mult necontrolate şi necorectate;
 utilizarea incorectă a forţelor externe şi interne faţă de tehnică
raţională a mişcării;
 lecţie prost organizată (densitate necorespunzătoare, încălzire
defectuoasă, moment neprielnic pentru începerea învăţării de noutăţi,
oboseala, etc);
 cauze legate de suportul psihologic şi motivaţie.
In cazul unui proces de învăţare bine condus, nu este posibilă apariţia
greşelilor mari, care odată fixate se înlătură greu, cu un consum neraţional de
energie fizică şi nervoasă în plus. Un rol important în prevenirea greşelilor o au
exerciţiile ajutătoare, constituite special pentru uşurarea învăţării, apropiindu-l pe
elev de structura de bază a mişcării, mai direct sau în trepte.
Dacă se ajunge la învăţarea greşită a unui element, se va trece la corectare,
folosind după caz unul din procedeeele:
 se întrerupe învăţarea, pentru a o relua mai târziu;
 se va începe învăţarea în parate opusă (unde este cazul);
 se va utiliza un ajutor şi o asiguare mai masivă pentru a uşura sarcina
gimnastului, acesta putând să se concentreze mai eficient pe acţiunile
principale;
 se va sări peste element, învăţându-se altul mai greu dar cu structură
asmănătoare;
 cerem elevului să explice detaliat tehinca elementului.

FIXAREA ŞI CONSOLIDAREA DEPRINDERILOR

După eliminarea greşelilor (dacă au fost), execuţia fiind considerată


corectă, se trece la fixarea ei. Aceasta se realizează prin repetări în condiţii
neschimbate (acelaşi sens, cu aproximativ aceiaşi asistenţă, pe acelaşi aparte, cu
acelaşi elan, etc).
Fixarea mişcărilor se consideră satisfăcătoare, când majoritatea mişcărilor
reuşesc un bun nivel de stabilitate şi corectitudine. După fixare urmează ca
deprinderea să fie consolidată, ceea ce implică o creştere calitativă deosebită şi
capacitatea de a o folosi în condiţii schimbătoare.

66
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU
Creşterea calitativă proprie unei deprinderi perfecţionate, se caracterizează
prin:
 executarea tuturor componentelor elementului este precisă, fluentă,
amplă, dagajată, economică, expresivă;
 în totalitate mişcarea nu dă impresia că este executată cu efort, pare
naturală iar prin respectarea stiului specific algimnasticii devine,
estetică.
Pentru fiecare din cele două carecteristici ale deprinderilor consolidate, se
va lucra în mod special astfel:
1. pentru creşterea calitativă a execuţiei vom folosi repetarea de
nenumărate ori cu maximă exigenţă privind toate componentele, cu accentuarea
fiecărui aspect vizat, eventual chiar "desprinzând" unele acţiuni care manifestă
calitate slabă şi prelucându-le separat, până se ajunge la o automatizare de înaltă
calitate;
2. pentru obţinerea stabilităţii în condiţii schimbătoare, se vor folosi
următoarele procedee:
 modificarea înălţimii aparatului;
 schimabrea locului sau a orientării acestuia în sală;
 legea mişcării în combinaţii diverse;
 lucru pe aparte diferite având caracteristic diverse;
 lucru în condiţii de mediu neobişnuite;
 lucru fără asigurare sau asistenţă;

INSTALAŢII UTILIZATE ÎN PROCESUL DE ÎNSUŞIRE


A DEPRINDERILOR ÎN GIMNASTICĂ
Planul înclinat este o instalaţie utilizată pentru creşterea vitezei în
rostogolire. Există mai multe posibilităţi de realizare a planului înclinat:
 trambulina elastică acoperită cu o saltea;
 capac de ladă sprijinit pe o bancă;
 saltea pliată sub o altă saltea;
 două bănci apropiate fixate cu un capăt la scara fixă şi acoperită cu o
altă saltea.
Trambulina rezemată se aşează pe o bancă de gimnastică şi se acoperă cu
o saltea. Este indicată în exersarea îndreptării de pe cap, răsturnării înainte cu zbor.
Culoarul este din două sfori sau cordon elastic paralele depărtate la 30-40
cm şi la o înălţime de 20-30 cm de sol. Lungimea acestora variază între 2-4 m. Este
utilizat pentru menţinerea direcţiei la roata laterală.
Unghiul este realizat dintr-o sfoară sau cordon elastic dispus în V. Vârful
este ancorat iar capetele sunt ţinute de parteneri. Se utilizează pentru menţinerea
direcţiei la roata laterală şi roata întoarsă.

67
TATIANA DOBRESCU

Rezumatul unităţii de studiu


Procesul de instruire în gimnastică este caracterizat printr-o continuă
învăţare şi perfecţionare a noi exerciţii, elemente sau combinaţii.
Dintre cele mai utilizate metode neverbale folosite în gimnastică
evidenţiem:
1. Metoda globală – folosită în cazul mişcărilor mai simple din punct de
vedere tehnic sau în cazul celor de dificultate în condiţiile luării unor măsuri de
ajutor şi asigurare corespunzătoare.
Acestă metodă se foloseşte în general la elementele de complexitate mai
redusă, atunci când procesul de instruire a fost corect aplicat, având un conţinut
raţional orânduit, adică atunci când elevii vor găsi în experienţa lor motrică
suficiente componente asemănătoare pe care să se sprijine învăţarea "noului".
2. Metoda parţială sau analitică – cea mai utilizată metodă practică în
gimnastică. Aplicarea acesteia este condiţionată de fragmentarea structurii mişcării
conform necesităţilor fără a denatura tehnica acesteia, fragmentele propuse să
cuprindă toate fazele iar gradul de fragmentare să se efectueze în funcţie de
dificultatea şi complexitatea mişcării de însuşit.
Se referă la însuşirea separată a componentelor unui element, după care
acestea vor fi reunite în întreg. Profesorul va folosi acest procedeu metodic în
cazurile necesare, mai cu seamă la elementele de mare complexitate şi când elevul
întâmpină dificultăţi care dau naştere la greşeli mari, ce modifică structura de bază
a acestuia.
In procesul de învăţare şi perfecţionare al deprinderilor specifice
gimnasticii (elementelor), se succed în ordine 3 momente mai importante:
 formarea reprezentării mişcărilor
 învăţarea mişcărilor
 fixarea şi perfecţionarea deprinderilor.

Autoevaluare
 Descrieţi metodele şi procedeele specifice instruirii în gimnastică.
 Care sunt etapele formării şi consolidării deprinderilor în gimnastică ?
 Ce instalaţii pot fi utilizate în procesul de însuşire a deprinderilor în
gimnastică ?

68
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU

Unitatea de studiu III.2. PARTICULARITĂŢILE


PREDĂRII EXERCIŢIILOR DE
FRONT ŞI FORMAŢII ÎN
CICLUL GIMNAZIAL

EXERCIŢIILE DE FRONT ŞI FORMAŢII –


CARACTERISTICI, SISTEMATIZARE

Exerciţiilor de front şi formaţii sunt acţiuni efectuate de pe loc şi în


deplasare folosite în scopul organizării colectivului în lecţie, captării atenţiei şi
creării unei bune dispoziţii pentru lucru, disciplinării colectivului, sincronizării
acţiunilor colectivului, educării simţului ritmului şi al tempoului.
Exerciţiile de front şi formaţii contribuie la educarea unei ţinute corecte, la
dezvoltarea memoriei, prezenţei de spirit, promptitudinii şi siguranţei în acţiuni,
precum şi a coordonării. Predarea şi realizarea eficientă a exerciţiilor de front şi
formaţii necesită utilizarea corectă a termenilor, precum şi a comenzilor specifice
executării acţiunilor.
Exerciţiile de front şi formaţii se sistematizează în trei grupe (fig.3):
- acţiuni pe loc,
- acţiuni din deplasare,
- alcătuiri şi schimbări de formaţii.
Formaţiile de adunare şi de lucru fac parte din categoria formaţiilor de
pe loc care la rândul lor se pot sistematiza în:
- formaţii din linie;
- formaţii din şir.
Formaţiilor din linie se pot alcătui, în funcţie de scopul urmărit şi de
vârsta elevilor, în următoarele variante:
 din linie pe un rând în linie pe două rânduri
 din linie pe un rând în linie pe trei rânduri
 din linie pe un rând în formaţie câte patru în trepte
 din linie pe un rând pe centrul sălii, în trepte.
 din linie pe un rând în cocor
 din linie pe un rând în cerc
 din linie pe un rând în coloană câte unu
 din linie pe un rând în coloană câte patru prin arc de cerc
 din linie pe două rânduri în linie pe patru rânduri
 din linie pe două rânduri în linie pe şase rânduri
69
TATIANA DOBRESCU
 din linie pe două rânduri în romb

EXERCIŢII DE FRONT ŞI
FORMAŢII

ACŢIUNI DIN
DEPLASARE
ACŢIUNI PE LOC

Poziţia de drepţi
ALCĂTUIRI ŞI Pasul de marş
Poziţia de SCHIMBĂRI DE Pasul de voie
repaus
FORMAŢII
Deplasare laterală prin
Adunarea
paşi adăugaţi.
Alinierea
Formaţia de adunare Pasul alergător
Numărătoarea
Formaţia de deplasare Trecerea mers - alergare
Raportul.
Formaţia de lucru Trecerea alergare - mers
Întoarceri pe loc
Opririle
Acţiuni
întoarceri din deplasare
complexe
Schimbarea direcţiei
Fig. 3 Sistematizarea exerciţiilor de front şi formaţii
prin ocolire

Formaţiilor din şir pot fi alcătuite prin mai multe modalităţi de


efectuare şi anume:
 dintr-un şir pe două şiruri. (în coloană câte doi)
 dintr-un şir în formaţie de trepte câte trei
 dintr-un şir în formaţie câte patru în trepte
 dintr-un şir în trepte câte cinci.
 din două şiruri în formaţie câte patru în şah.
Formaţiilor din deplasare au şi ele un număr diversificat de relizare
după cum urmează:
 din coloană câte unul în coloană câte doi
 din coloană câte unu în coloană câte trei
 din coloană câte unu în coloană câte 3-4-5 cu ocolire sau întoarcere
90O de pe o latură a sălii.
70
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU
 din coloană câte unu în două coloane câte unu prin desfacere cu
ocolire.
 deplasări în figuri
- bucla deschisă, închisă
- şerpuirea
- zig-zagul
- spirala
- cercul
- arcul de cerc
- arcul dublu
- contra arcul
- optul

PARTICULARITĂŢI ALE PREDĂRII EXERCIŢIILOR


DE FRONT ŞI FORMAŢII ÎN CICLUL GIMNAZIAL
 Însuşirea corectă a exerciţiului de front şi formaţii contribuie la
desfăşurarea organizată a lecţiei de educaţie fizică. Ele sunt prezente pe tot
parcursul lecţiei. Nu trebuie însă să se exagereze în efectuarea lor la comandă
pentru a înlătura caracterul milităros al acestora.
 Profesorul se va plasa în aşa fel încât să poată urmări şi să poată fi văzut
de toţi elevii.
 Comanda, care se formează printr-un antrenament îndelungat, trebuie să
fie clară, precisă, mobilizatoare, energică, dar plăcută. Ea trebuie adaptată
condiţiilor în care se desfăşoară lecţia pentru a fi auzită de toţi elevii.
 Există unele comenzi care cuprind numai partea a doua, săvârşitoare
(executivă) ca „drepţi”, „stai” şi de aceea este necesară prevenirea colectivului cu o
indicaţie (grupă, coloană, clasă) după care se dă comanda săvârşitoare. De exemplu
„atenţie-drepţi”, „atenţie-stai”. Comanda prevestitoare trebuie să se dea uşor
prelungit pentru a se asigura pregătirea colectivului. Cea săvârşitoare se dă după o
scurtă pauză pe un ton energic, răspicat; profesorul trebuie să aibă o ţinută
controlată în poziţia stând. Când transmite comanda nu se permite să o dea din
aşezat sau din poziţii necontrolate. Trebuie să se dea o atenţie deosebită execuţiei
precise şi corecte a comenzilor date.
 Pe parcursul lecţiei în loc de comenzi se pot da dispoziţii a căror
execuţie nu trebuie să fie unitară. De exemplu „începeţi”, „încetarea”. Când este
necesar să se anuleze sau să se întrerupă comanda folosim dispoziţia „la loc
comanda”.
 Poziţia drepţi nu se menţine timp îndelungat mai ales la elevii mai mici
şi se va pune accentul pe corectitudinea poziţiei.
 Pentru uşurarea alinierii sau amplasării elevilor în unele formaţii se vor
folosi unele repere ca linia trasată pe sol, bordura, linia de marcare a terenurilor.

71
TATIANA DOBRESCU
 Folosirea raportului se face din lecţiile la clasele a V a şi chiar a VI a,
mai întâi într-o formă simplificată după ce s-au însuşit acţiunile care îl cuprind,
adunarea, alinierea, numărătoarea. El se recomndă a fi efectuat prin rotaţie de către
toţi elevii. La clasele mari se poate renunţa la această acţiune pe loc.
 La clasa a V-a, întoarcerile pe loc se însuşesc din săritură indicându-se
repere vizibile, stimulative, în planuri apropiate şi cunoscute de elevi. Pentru
însuşirea direcţiei (stânga, dreapta) întoarcerile din săritură se vor executa cu braţul
din direcţia întoarcerii sus sau cu mâna pe şold. întoarcerea în doi timpi se însuşeşte
încă din clasa a II-a .
 De la clasa a VII-a se vor folosi acţiuni din ce în ce mai complexe şi
anume legarea a 2-3 şi mai multe într-o singură comandă cu scopul măririi
eficienţei exerciţiilor de front şi formaţii. De exemplu „doi paşi înainte, la stânga,
un pas lateral stânga, la dreapta, un pas înapoi”. Aceste acţiuni complexe necesită o
concentrare mare a atenţiei elevilor.
 Mersul în cadenţă se repetă la clasa V-a cu pretenţia încadrării tuturor în
ritm. Obişnuirea de a merge în ritm se face prin numărătoare, bătăi din palme, în
tamburină, tobă mică. Se poate executa mers pe loc şi apoi cu deplasare, cu
marcarea pasului cu piciorul stâng, bătăi din palme sau pe coapse la păşirea cu
piciorul stâng din 2 în 2 timpi sau din 4 în 4 timpi, mers cu numărătoare în cor, etc.
Aceste exerciţii se pot aplica şi la clasa a VI-a pentru anumite colective .
 Opririle din mers se însuşesc din clasa V, întâi din mers pe loc şi apoi
din deplasare.
 La nivelul acestor vârste se realizează schimbări de direcţie la repere
vizuale, semnale acustice şi apoi la comandă (pe diagonală, cu ocolire, cerc).
 Schimbările de direcţie din deplasare se pot include în lecţie încă din
primele clase gimnaziale sub formă de diagonală, zigzag, şerpuire. Locul de
schimbare a direcţiei se va marca cu repere ca: măciuci, cuburi, etc. Pentru
însuşirea lor, profesorul va conduce coloana, apoi elevii vor executa singuri. La fel
se procedează şi la executarea deplasării în figuri.
 În ciclul gimnazial se consolidează formaţiile de adunare: în linie pe un
rând, pe două rânduri, semicerc, careu. Deplasările se vor efectua în coloană câte
unu şi câte doi.
 La aceste acţiuni se vor realiza şi treceri dintr-o formaţie în alta.
 În ceea ce priveşte ponderea exerciţiilor de front şi formaţii, aceasta
trebuie să fie mai mare în clasele de început de ciclu de învăţământ, a V-a pentru a
se realiza omogenizarea privind modul de a acţiona în colectiv.
Realizarea acestor exerciţii pe muzică conferă o notă plăcută şi contribuie
la educarea ritmului. Se vor folosi piese muzicale în măsurile 2/4 şi 4/4.

72
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU

Rezumatul unităţii de studiu


Exerciţiilor de front şi formaţii sunt acţiuni efectuate de pe loc şi în
deplasare folosite în scopul organizării colectivului în lecţie, captării atenţiei şi
creării unei bune dispoziţii pentru lucru, disciplinării colectivului, sincronizării
acţiunilor colectivului, educării simţului ritmului şi al tempoului.
Exerciţiile de front şi formaţii contribuie la educarea unei ţinute corecte, la
dezvoltarea memoriei, prezenţei de spirit, promptitudinii şi siguranţei în acţiuni,
precum şi a coordonării. Predarea şi realizarea eficientă a exerciţiilor de front şi
formaţii necesită utilizarea corectă a termenilor, precum şi a comenzilor specifice
executării acţiunilor.
Exerciţiile de front şi formaţii se sistematizează în trei grupe:
- acţiuni pe loc,
- acţiuni din deplasare,
- alcătuiri şi schimbări de formaţii.

Autoevaluare
 Ce tipuri de acţiuni şi formaţii se pot organiza într-o lecţie de
educaţie fizică gimnazială?
 Care sunt particularităţile predării exerciţiilor de front şi formaţii la
vârsta gimnazială?

73
TATIANA DOBRESCU

Unitatea de curs III 3. PARTICULARITĂŢI ALE


PREDĂRII EXERCIŢIILOR DE
DEZVOLTARE FIZICĂ
GENERALĂ

EXERCIŢIILE DE DEZVOLTARE FIZICĂ GENERALĂ


- CARACTERISTICI, SISTEMATIZARE, MODELE
Exerciţiile de dezvoltare fizică generală sunt mişcări naturale şi concepute
special pentru prelucrarea sistematică a grupelor musculare şi articulaţiilor.
Exerciţiile de dezvoltare fizică generală sunt predate sub formă de
complexe alcătuite din 8-10 exerciţii. Alegerea şi aplicarea exerciţiilor trebuie să se
facă în funcţie de sarcinile urmărite, nivelul de pregătire al executanţilor şi
condiţiile de lucru.
La alcătuirea complexului de exerciţii trebuie respectate următoarele
reguli:
 angrenarea succesivă a grupelor musculare;
 folosirea la început a unor exerciţii ample, cu mare amplitudine şi
viteză de execuţie redusă;
 spre mijlocul complexului se vor folosi exerciţii cu dozare şi viteză
crecută;
 spre sfârşitul complexului exerciţiile trebuie să angreneze mai
multe grupe musculare;
 intensitatea exerciţiilor trebuie să ajungă la maximum la sfârşitul
complexului.

Influenţa exerciţiilor de dezvoltare fizică generală creşte prin folosirea


unor obiecte (bastoane, mingi medicinale, gantere, hantele) şi a unor aparate (scară
fixă, bancă, etc.). Desfăşurarea complexelor de exerciţii pe muzică, apelarea la
exerciţii diversificate, originale, la exerciţii tip aerobic şi step vor creşte interesul
elevilor pentru aceste exerciţii. Treptat se va forma şi capacitatea elevilor de a
conduce executarea complexului de către colegi.

Ele se pot sistematiza după cum urmează:

74
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU

ANATOMIC FORME DE
EXERCIŢII DE PRACTICARE
exerciţii pt gât DEZVOLTARE
FIZICĂ exerciţii libere
exerciţii pt braţe
GENERALĂ exerciţii cu partener
exerciţii pt trunchi
exerciţii cu obiecte
exerciţii pt picioare exerciţii la aparate

CARACTERUL ACTIVITĂŢII
MUSCULARE

exerciţii de forţă/viteză
exerciţii de mobilitate/supleţe
exerciţii de relaxare

Fig. 4 Sistematizarea exerciţiilor de dezvoltare fizică


generală

EXERCIŢII PENTRU EDUCAREA FORŢEI MUSCULARE

Forţa musculară se dezvoltă prin exerciţii izometrice, dinamice şi


combinate (fig. 5).
Pentru a dezvolta forţa, exerciţiile trebuie să îndeplinească anumite
condiţii:
a) să fie executate sistematic;
b) să depăşească în intensitate activitatea obişnuită a muşchilor;
c) intensitatea lor trebuie să crească treptat pe măsura adaptării.
Creşterea dificultăţii exerciţiilor pentru dezvoltarea forţei se realizează
prin următoarele procedee:
a) schimbarea poziţiei iniţiale cu altele mai grele;
b) creşterea numărului de repetări şi implicit a duratei de execuţie;
c) mărirea vitezei şi ritmului de execuţie;

75
TATIANA DOBRESCU
d) creşterea treptată a complexităţii exerciţiilor.
e) intensificarea efortului de voinţă prin autodepăşire.

EXERCIŢII PENTRU EDUCAREA


FORŢEI MUSCULARE

EXERCIŢII DINAMICE
EXERCIŢII 
IZOMETRICE  exerciţii cu
 învingerea
poziţii menţinute
greutăţii propriului
pe o durată de 5-6
corp;
sec, cu intensitate
 contraacţiunea
mare şi datorie de EXERCIŢII COMBINATE
partenerului;
oxigen.
(contracţie auxotonică)  obiecte;
deplasări ale segmentului  aparate.
cu opriri în anumite
poziţii şi continuarea
mişcării

Fig. 5 Sistematizarea exerciţiilor pentru educarea forţei musculare

MODELE OPERAŢIONALE CU CIRCUITE PENTRU


EDUCAREA FORŢEI

Se lucrează câte 40 secunde la fiecare staţie cu pauza 30”.


Schimbarea staţiei se face la semnalul profesorului şi se execută în sensul
rotării acelor de ceas.

Circuitul nr. 1
1. Stând cu mingea ţinută între glezne: sărituri cu genunchii la piept
2. Culcat facial pe banca de gimnastică cu bazinul la capătul băncii, coapsele pe
bancă, mingea ţinută în ambele mâini, braţele sus : extensia trunchiului, odată
cu ridicarea braţelor sus şi revenire în poziţia iniţială.

76
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU
3. Câte doi faţă în faţă (5m): aruncarea mingii medicinale de la piept cu două
mâini.
4. Culcat dorsal pe saltea cu mingea ţinută sus: ridicarea picioarelor la 45 grade,
concomitent cu ridicarea trunchiului şi ducerea mingii la vârfurile picioarelor.
Circuitul nr. 2
1. Stând costal faţă de minge: sărituri peste minge stânga-dreapta pe ambele
picioare.
2. Culcat facial pe banca de gimnastică, cu o minge ţinută între glezne.târâre cu
ajutorul braţelor, pe două bănci unite cap la cap.
3. Genuflexiuni cu desprindere cu o minge ţinută în mâini.
4. Culcat dorsal, braţele sus, apucat de prima şipcă a scării fixe, mingea ţinută
între glezne: ridicarea picioarelor la 45 grade cu revenire.

Circuitul nr. 3
1. Stând cu mingea medicinală ţinută înainte jos: ducerea braţelor sus, odată cu
ridicarea pe vârfuri, genuflexiuni ;
2. Sărituri succesive pe ambele picioare peste minge (înainte -- înapoi);
3. Flotări la banca de gimnastică (triceps) din sprijin cu mâinile pe muchia
apropiată şi călcâiele pe sol, cu mingea medicinală ţinută între genunchi;
4. Culcat dorsal pe saltea cu genunchii îndoiţi la 900, tălpile fixate la scara fixă,
mingea ţinută la ceafă: ridicări de trunchi cu atingerea genunchilor cu coatele
şi revenire în culcat.

Circuitul nr. 4
1. Culcat dorsal la 2m distanţă de un perete, pe care este trasată o linie la 1m de
sol: aruncarea mingii în perete peste linie şi prinderea ei.
2. Ridicarea şi coborârea unei bănci de gimnastică, sprijinită cu un capăt pe sol.
3. Urcare pe un scaun, urmată de coborâre.
4. Culcat dorsal: ridicarea picioarelor şi trecerea lor dintr-o parte în cealaltă parte
cu scaun (taburet).
5. Sărituri pe ambele picioare, de pe sol pe banca de gimnastică, alternativ,
dreapta-stânga (executanţii fiind aşezaţi între 2 bănci).

Circuitul nr. 5
1. Ridicarea şi coborârea unei bănci de gimnastică, agăţată cu un capăt de scara
fixă.
2. Culcat: ridicarea picioarelor şi trecerea lor dintr-o parte în cealaltă, peste o
bancă de gimnastică la capătul ei.
3. Culcat facial transversal capul spre bancă, de o parte şi de alta a băncii de
gimnastică, pasarea mingii colegei din faţă cu ambele mâini şi prinderea
acesteia.
4. Culcat facial, cu sprijinul picioarelor pe bancă: flotări.
5. Urcare pe banca de gimnastică, urmată de coborâre şi 5 sărituri din ghemuit în

77
TATIANA DOBRESCU
ghemuit.

Circuitul nr. 6
1. Culcat dorsal, braţele lateral cu hantele în mâini: ridicarea trunchiului în
aşezat cu încrucişarea braţelor înainte, cuprinzând genunchii.
2. Culcat facial, cu trunchiul pe capacul lăzii de gimnastică aşezată transversal,
picioarele sprijinite la scară fixă, trecerea unei mingi medicinale dintr-o parte
în cealaltă peste scaun.
3. Stând cu un picior sprijinit pe o băncă de gimnastică: ridicare pe piciorul de
sprijin şi revenire. Seria următoare se schimbă piciorul.
4. Culcat facial cu abdomenul pe capra aşezată în faţa scării fixe, cu picioarele
sprijinite la scară: fixă, trunchiul îndoit înainte mâinile la ceafă, ridicări ale
trunchiului în extensie până la 450 şi revenire.
5. Culcat dorsal, braţele sus, cu o minge între glezne: ducerea picioarelor peste
cap, aşezând-o pe palme, revenirea picioarelor pe sol, concomitent cu
ridicarea trunchiului şi îndoire lui înainte cu ducerea mingii în poziţia iniţială.

MODELE OPERAŢIONALE CU PARCURSURI


APLICATIVE PENTRU DEZVOLTAREA FORŢEI

Parcursul aplicativ nr. 1


Materiale: 5 bănci de gimnastică, 6 cercuri
Descriere: colectivul se împarte în 3 echipe, fiecare echipă în două grupe
de o parte şi de alta a traseului dispuşi în coloane, primii executanţi găsindu-se în
interiorul unui cerc. La comanda profesorului pleacă elevii din partea indicată, care
sar peste prima bancă aşezată transversal în faţă, trec apoi la capătul băncii aşezată
în lungime şi efectuează sărituri de o parte şi de alta pe toată lungimea acesteia.
Executantul sare prin păşire peste cealaltă bancă aşezată transversal lovind palma
celui din faţă care pleacă în sens invers.
Varianta 1: Acelaşi traseu cu transportul şi predarea unei mingi
medicinale
Varianta 2: Acelaşi traseu cu transportul şi predarea a două mingi
medicinale
Se repetă de 4-6 ori

Parcursul aplicativ nr. 21


Materiale: 5 bănci de gimnastică şi 4 saltele.
Descriere: colectivul este împărţit în două echipe, fiecare echipă în două
grupe de o parte şi de alta a traseului dispuşi în coloane La comanda profesorului
pleacă primii elevi, care execută în faţa saltelei o cumpănă facială urmată de o
rostogolire înainte din depărtat în depărtat. Trece apoi în culcat facial pe banca de
gimnastică şi efectuează târâre cu ajutorul braţelor simultan, apoi efectuează o
78
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU
târâre pe sub banca de gimnastică aşezată transversal urmată de o târâre pe
următoarea bancă din culcat facial cu ajutorul braţelor alternativ.Se execută o
rostogolire înainte din ghemuit în ghemuit şi se predă ştafeta colegului din faţă.

Parcursul aplicativ nr. 3


Materiale: 4 bănci de gimnastică, 4 saltele.
Descriere: colectivul se împarte în două echipe fiecare aşezată la capătul
traseului La comanda profesorului, elevii pleacă din poziţia culcat facial executând
târâre pe banca înclinată cu ajutorul braţelor simultan, la capătul băncii trec în stând
şi efectuează o săritură dreaptă cu aterizare pe saltele urmată de două rostogoliri
înainte din ghemuit în ghemuit după care aleargă prin lateral la locul de unde a
plecat.
Varianta 1: acelaşi traseu cu târâre din culcat facial cu tracţiune alternativă
a braţelor urmată de două rostogoliri înainte din depărtat în depărtat.
Varianta 2: acelaşi traseu cu târâre în sprijin stând urmată de două
rostogoliri înapoi din ghemuit în ghemuit.

EXERCIŢII PENTRU EDUCAREA MOBILITĂŢII/SUPLEŢEI

Educarea supleţei se realizează printr-un antrenament sistematic


(continuitate şi insistenţa în executarea exerciţiilor de întindere şi se vor executa
serii de exerciţii cu 10-15 repetări fiecare, zilnic sau chiar de două ori pe zi, după o
bună încălzire. Amplitudinea mişcărilor trebuie să crească de la o serie la alta.

EXERCIŢII PENTRU EDUCAREA


SUPLEŢEI

EXERCIŢII ACTIVE EXERCIŢII PASIVE


mişcări efectuate cu poziţii menţinute pe
atâta forţă încât baza forţelor externe
impulsul continuă (greutatea propriului
dincolo de limita corp, partener, diferite
normală pentru greutăţi)
articulaţia respectivă

79

Fig. 6 Sistematizarea exerciţiilor pentru educarea supleţei


TATIANA DOBRESCU

Pentru educarea mobilităţii/supleţei se foloseşte cu succes metoda


stretchingului care are la bază respectarea unor reguli:
1. plasarea corectă a segmentelor pentru ca efectul să fie cel dorit
2. relaxarea zonelor întinse, simţirea stretchingului
3. adaptarea exerciţiilor la posibilităţile individuale şi la condiţia fizică
care se modifică de la un antrenament la altul
4. adaptarea, reglarea respiraţiei (lentă, bine ritmată şi controlată)
5. să nu apară scuzaţia de durere. Durerea este rezultatul unor rupturi
microscopice ale fibrelor musculare. Aceste rupturi provoacă formarea unui ţesut
cicatrizat în muşchi care, în mod progresiv, îşi pierd elasticitatea şi devin dureroşi.
Supleţea, spre deosebire de celelalte calităţi fizice ale omului, începe să
regreseze încă din primii ani ai vieţii, sub influenţa factorilor de vîrstă. Pe măsura
osificării ţesuturilor cartilaginoase se micşorează mobilitatea în articulaţii; către 13-
16 ani se încheie procesul de formare a articulaţiilor, acestea fiind din ce în ce mai
puţin supuse modificărilor morfologice; aparatul ligamentar se consolidează şi, ca
urmare, elasticitatea ligamentelor este mai puţin perfectibilă. Toate acestea se
explică prin micşorarea amplitudinii maxime posibile a mişcărilor. Astfel, încă de
pe la 10-12 ani, procentul de reducere în articulaţiile gleznei este de aproape de
25% în articulaţiile coloanei vertebrale, mobilitatea scade şi mai mult de la vîrsta
de 14-15 ani. Acest regres natural al supleţei poate fi contractat eficient în procesul
de educaţie fizică, cu condiţia ca subiecţii să fie de vîrstă cît mai fragedă.
După cum s-a demonstrat prin cercetări speciale, creşterea supleţei poate fi
mult mai uşor dirijată la elevii de vîrstă mică decît la cei din clasele superioare.
În educaţia fizică, către vîrsta şcolară mare se pune problema asigurării
unui asemenea grad de dezvoltare generală a supleţei care să permită însuşirea unor
forme desăvîrşite ale mişcărilor fundamentale şi manifestarea cu maximă eficienţă
a calităţilor fizice de bază: îndemînarea, viteza, forţa, rezistenţa. Dacă această
sarcină este rezolvată, pe viitor nu mărirea constituie obiectivul principal, ci
menţinerea la un nivel optim a indicatorilor atinşi a supleţei.
Educarea supleţei la copii are ca prim scop asigurarea dezvoltării
armonioase a mobilităţii în toate articulaţiile. Dar în acelaşi timp accentul trebuie să
cadă, în primul rînd, asupra acelor verigi ale aparatului locomotor care au cea mai
mare însemnătate în însuşirea acţiunilor aplicative necesare în viaţă.
După cum se ştie, principalele mijloace de educare a supleţei sunt
exerciţiile de întindere: exerciţii de gimnastică cu caracter relativ local, repetate de
nenumărate ori, cu amplitudinea maximă posibilă a mişcărilor şi cu creşterea
treptată a acestui maxim. Asemenea exerciţii se utilizează la vîrsta şcolară mică,
într-un regim dinamic activ mai ales, deşi se introduce şi o anumită doză de
exerciţii statice şi pasive.

80
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU
Când este nevoie să se asigure modificări însemnate în dezvoltarea
supleţei într-un timp relativ scurt, se recomandă, în special, următoarele proporţii în
exerciţii: 40% exerciţii active dinamice, 40% pasive şi 20% statice. Au fost
elaborate de asemenea recomandări orientative în funcţie de numărul de repetări, de
tempoul mişcărilor sau timpul de menţinere. La elevii de aceeaşi vîrstă şi sex,
supleţea se caracterizează prin mari deosebiri individuale. Evident supleţea este în
mare măsură o calitate ereditară. Sub influenţa exerciţiilor care urmăresc
dezvoltarea supleţei, mobilitatea în articulaţii la unii copii creşte rapid şi
substanţial, iar la alţii încet şi neînsemnat.
Una din principalele reguli limitative, care se cere a fi respectată cu
stricteţe la educarea supleţei la copii şi adolescenţi, constă în aceea că nivelul atins
în dezvoltarea acestei calităţi nu trebuie să vină în contradicţie cu formarea unei
ţinute corecte. La vîrsta şcolară se încheie formarea bazelor morfologice ale ţinutei
şi aceasta se transformă într-o deprindere trainică. în strînsă legătură cu cele de mai
sus, paralel cu consolidarea deprinderilor de menţinere a poziţiilor corecte în
condiţii statice şi dinamice, este necesar să se asigure dezvoltarea proporţională a
supleţei şi forţei în principalele verigi ale aparatului locomotor, de care depinde,
într-o măsură hotărîtoare, ţinuta.

MODELE OPERAŢIONALE PENTRU EDUCAREA SUPLEŢEI

A. COMPLEXE DE DEZVOLTARE FIZICĂ GENERALĂ

COMPLEXUL NR.1

1. PI Stând cu mâinile pe şolduri,


1-4 rotarea capului spre stânga;
5-8 rotarea capului spre dreapta;
2. PI Stând
1-3 ridicarea braţului stâng sus şi ducerea celuilalt înapoi cu arcuire,
4,8 revenire în PI
5-6 se repetă pe partea cealaltă,
3. PI Stând depărtat,
1-3 îndoirea trunchiului înainte şi ridicarea braţelor sus cu arcuire,
4 revenire în PI;
4. PI Aşezat sprijinit înapoi,
1-2 ridicarea bazinului de pe sol cu genunchii îndoiţi ,
3-4 revenire în PI;
5. PI Pe genunchi,
1-3 coborârea bazinului pe călcâie, îndoirea trunchiului cu braţele înainte
sus sprjinite pe sol cu arcuire,
4 revenire în PI
6. PI Pe genunchi cu mâinile pe şold,
81
TATIANA DOBRESCU
1-3 extensia trunchiului cu ducerea braţelor lateral,
4 revenire în PI;
7. PI Culcat
1-4 ridicarea picioarelor la verticală şi ducerea lor peste cap
5-8 revenire în PI.
8. PI Stând,
1 pas lateral cu piciorul stâng, ridicarea braţelor lateral,
2-3 aplecarea trunchiului înainte şi menţinere,
4 revenire în PI;
5-8 se repetă cu celălalt picior.
9. PI Stând,
1-3 fandare înainte pe un picior cu arcuire cu ducerea mâinilor pe şolduri,
4,8 revenire în PI;
5-7 aceeaşi mişcare cu celălalt picior.
10. PI Stând cu braţele lateral,
1-2, 3-4 balansarea piciorului stâng (drept) înainte şi bătaia palmelor sub el,
5,7 balans cu piciorul stâng (drept) înapoi;
6,8 revenire în PI

COMPLEXUL NR. 2

1. PI Stând,
1 ridicare pe vârfuri cu ridicarea braţelor lateral,
2-3 încrucişarea braţelor sus,
4 revenire în PI;
2. PI Stând depărtat cu mâinile la ceafă
1-3 răsucirea trunchiului spre stânga cu întinderea braţelor lateral cu arcuire,
4 revenire în PI;
5-8 se repetă spre dreapta.
3. PI Stând depărtat cu braţele sus,
1-3 îndoirea trunchiului înainte cu arcuire,ducerea braţele înapoi,
4 revenire în PI;
4. PI Ghemuit,
1-3 rulare înapoi,
4 revenire în PI;
5. PI Pe genunchi depărtat,
1-4, 5-8 rotarea trunchiului spre dreapta (stânga);
6. PI Pe genunchi, pe călcâie aşezat,
1-2 ridicarea de pe călcâie pe genunchi cu extensia trunchiului, cu
ducerea braţelor prin înainte sus,
3-4 revenire în PI;
7. PI Aşezat depărtat
1-4 îndoirea răsucită a trunchiului spre dreapta cu ducerea braţelor sus cu
82
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU
menţinere;
5-8 se repetă în partea stângă.
8. PI Culcat facial,
1-3 ridicarea piciorului drept înapoi cu arcuire, ducerea braţelor lateral,
4 revenire în PI;
5-8 se repetă pe partea stângă.
9. PI Stând,
1 ridicarea unui picior lateral,
2-3 fandare laterală cu arcuire,
4 revenire în PI;
5-8 se repetă cu celălalt picior
10. PI Stând pe piciorul drept, celălalt sprijinit înapoi,
1-2 balansarea piciorului stâng lateral,
3-4 aceeaşi mişcare pe partea cealaltă.

COMPLEXUL NR. 3

a. PI Stând cu mâinile pe şolduri,


1-3 răsucirea capului spre stânga (dreapta);
5-7
4,8 revenire în PI;
2. PI Stând,
1 ducerea braţelor prin lateral cu mâinile la ceafă,
2-3 ridicare pe vârfuri cu încrucişarea degetelor şi întinderea braţelor sus cu
răsucirea lor cu palmele în sus,
4 revenire în PI;
3. PI Stând,
1-3 ducerea braţelor prin lateral înapoi,
5-7 ducerea braţelor înainte şi încrucişarea lor înainte;
4,8 revenire în PI
4. PI Stând cu mâinile pe şolduri,
1-2 extensia trunchiului cu ducerea braţelor sus,
3-4 revenire în PI;
5. PI Stând depărtat cu mâinile pe şolduri,
1-3, 5-7 răsucirea trunchiului spre dreapta (stânga),
4,8 revenire în PI;
6. PI Pe genunchi,
1-2 întinderea unui picior înapoi cu extensia trunchiului şi ducerea braţelor
sus,
3-4 revenire în PI;
5-8 se repetă pe partea cealaltă;
7. PI Aşezat depărtat cu braţele înainte,
1-3 îndoirea trunchiului înainte cu arcuire,
83
TATIANA DOBRESCU
4 revenire în PI;
8. PI Pe genunchi pe călcâie aşezat cu sprijin înainte,
1-3 ridicarea bazinului prin întinderea picioarelor în sprijin pe mâini şi
vârfurile picioarelor,
4 revenire în PI;
9. PI Stând,
1-3 fandare înainte pe piciorul stâng cu arcuire şi ducerea braţelor înapoi cu
arcuire,
4 revenire în PI;
5-8 se repetă cu celălalt picior;
10. PI Stând cu braţele lateral,
1-2 balansarea piciorului stâng înainte şi bătaia palmelor sub el,
3-4 balans cu piciorul drept înainte şi bătaia palmelor sub el;

COMPLEXUL NR. 4

a. PI Stând depărtat,
1-4 îndoirea răsucită a trunchiului spre dreapta cu ducerea braţelor
spre vârful piciorului şi menţinere,
5-8 se repetă în partea cealaltă.
2. PI Aşezat cu genunchii îndoiţi,
1-3 ridicarea unui picior, îndoirea trunchiului cu pieptul pe genunchi şi
menţinere,
4 revenire în PI;
5-8 se repetă cu celălalt picior.
3. PI Sprijin culcat înainte cu mâinile la nivelul pieptului,
1-3 îndoirea genunchilor şi întinderea braţelor, ridicarea trunchiului în
extensie cu menţinere,
4 revenire în PI;
4. PI Stând depărtat cu mâinile pe şolduri,
1-3 îndoirea piciorului drept, îndoirea trunchiului spre stânga cu menţinere,
4,8 revenire în PI;
5-7 se repetă pe partea cealaltă
5. PI Pe genunchi cu mâinile pe şolduri,
1-3 întinderea unui picior lateral şi îndoirea trunchiului lateral spre piciorul
întins, cu menţinere,
4 revenire în PI;
5-8 se repetă în partea cealaltă
6. PI Aşezat depărtat, braţele înainte,
1-3 îndoirea trunchiului lateral spre stânga cu menţinere,
4 revenire în PI;
5-8 se repetă în partea cealaltă
7. PI Stând pe un picior, celălalt îndoit la piept, de vârful piciorului apucat,
84
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU
1-3 întinderea piciorului drept înainte-sus
4,8 revenirea în PI;
5-7 se repetă în partea cealaltă.
8. PI Stând cu un picior îndoit lateral cu o mână apucat de călcâi,
1-2 întinderea piciorului lateral sus,
3-4 revenire în PI;
5-8 se repetă pe partea cealaltă.

B. MODELE OPERAŢIONALE CU EXERCIŢII APLICATE PRIN


PROCEDEUL FRONTAL

Metoda clasică

a) Exerciţii libere

1. Stând. 1-3 ridicarea braţelor sus cu arcuire, 4 revenire în poziţia stând;


2. Stând depărtat cu braţele înainte, 1-4 ridicarea braţelor încrucişate înainte şi
forfecarea lor în plan transversal, 5-8 coborârea braţelor prin forfecare;
3. Stând depărtat cu braţele înainte, 1-3 rotarea braţelor spre înainte, 4 revenire
în poziţia stând;
4. Stând depărtat cu un braţ sus şi unul jos, 1-3 rotarea succesivă a braţelor, 4
revenire;
5. Stând depărtat cu braţele lateral, 1-4 rotarea braţelor pe jos cu încrucişarea în
plan frontal.
6. Stând depărtat cu mâinile pe şold, 1-4 rotarea trunchiului spre dreapta
(stânga);
7. Stând, 1-2 balansarea unui picior înapoi cu balansarea braţelor sus, 3-4
balansarea celuilalt picior înapoi cu balansarea braţelor sus;
8. Sprijin ghemuit, 1-2 ridicarea pe un picior, balansarea celuilalt înapoi şi
balansarea braţelor sus, 3-4 revenire în sprijin ghemuit;
9. Sprijin ghemuit, 1-3 ridicarea unui picior înapoi cu palmele pe sol şi arcuire,
4 revenire în sprijin ghemuit
10. Ghemuit pe un picior, celălalt lateral, 1-3 îndoirea trunchiului înainte cu
aşezarea mâinilor pe sol şi arcuire, 4 revenire;
11. Stând, 1-2 balansarea piciorului stâng lateral cu bătaia palmelor sus, 3-4
aceeaşi mişcare cu celălalt picior;
12. Stând cu picioarele îndoite, 1-3 depărtarea genunchilor lateral, cu tălpile
apropiate şi arcuire cu palmele sprijinite pe genunchi, 4 revenire;

b) exerciţii pe perechi

1. Stând faţă în faţă, jos de mâini apucat, 1-4 balansarea braţelor lateral spre
dreapta (stânga), întoarcere 360O cu menţinerea prizei în timpul întoarcerii şi

85
TATIANA DOBRESCU
revenire la poziţia iniţială;
2. Stând spate în spate, jos de mâini apucat, 1-2 fandare înainte cu arcuire şi
menţinerea prizei mâinilor, 3-4 revenire;
3. Stând depărtat faţă în faţă, braţele înainte palmă în palmă, aplecarea trunchiului
înainte cu arcuire;
4. Stând depărtat faţă în faţă, 1-2 rotarea braţelor spre înainte, 3-4 aplecarea
trunchiului înainte şi arcuire cu presarea palmelor pe umeri;
5. Stând depărtat faţă în faţă, un partener cu trunchiul aplecat la orizontală şi cu
braţele înapoi, răsucite cu palma în sus, celălalt partener trage de braţe în sus.
6. Câte doi, unul înapoia celuilalt, primul stând cu braţele sus şi mâinile încleştate
execută extensia trunchiului, partenerul cu o mână trage braţele înapoi, iar cu
cealaltă îi presează spatele spre înainte;
7. Aşezat, faţă în faţă, talpă în talpă, braţele înainte de mâini apucat, unul execută
tracţiuni în braţe şi coborârea trunchiului înapoi, în timp ce partenerul execută
îndoirea completă a trunchiului înainte (ferăstrăul). Se execută alternativ;
8. Culcat, partenerii cap la cap, braţele sus, de mâini apucat, 1-4 ridicarea
simultană a picioarelor şi ducerea lor peste cap până se ajunge talpă-n talpă, 5-8
revenire;
9. Stând faţă în faţă cu un picior ridicat sprijinit talpă în talpă, braţele înainte, de
mâini apucat, întinderea picioarelor înainte sus;

Metoda stretching

a) exerciţii libere

1. Stând cu braţele îndoite, degetele încrucişate la ceafă, se apropie omoplaţii


prin tragerea coatelor spre înapoi, menţinere 25-30 secunde;

2. Stând pe vârfuri, braţele sus înainte şi încrucişate, palmele faţă în faţă se trag
braţele în sus şi uşor înapoi, menţinere 30 sec.;
3. Stând cu mâinile la spate, degetele încrucişate se apropie uşor omoplaţii
trăgând uşor de braţe, coatele uşor răsucite spre interior, menţinere 30 sec.;
4. Stând depărtat, braţele îndoite sus, se aşează mâna stângă pe cotul drept, se
execută tracţiunea cotului înapoi, în spatele capului. Se repetă cu celălalt braţ,
menţinere 25 sec.;
5. Stând depărtat, îndoirea lentă a trunchiului înainte mişcare localizată la
nivelul şoldurilor, menţinere 25 sec.;
6. Stând depărtat, braţul stâng lateral, braţul drept îndoit cu mâna la piept,
mişcare lentă şi amplă de răsucire a trunchiului şi a capului spre stânga, menţinere
20 sec.(bazinul rămâne nemişcat);
7. Stând, un braţ sus unul jos, se îndoaie braţele cu antebraţele la nivelul spatelui
până când degetul mâinii drepte apucă degetul mâinii stângi. Cele două mâini unite
în zona dintre omoplaţi centrali, menţinere 20 sec. Se repetă şi invers;

86
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU
8. Stând depărtat, braţele lateral, îndoirea laterală a trunchiului spre dreapta,
mâna dreaptă atinge genunchiul alunecând de-a lungul gambei, braţul stâng rămâne
întins sus în prelungirea braţului drept, menţinere 25 sec.;
9. Stând pe genunchi, uşor depărtaţi, extensia trunchiului cuprinzând din
aproape toate vertebratele dorsale (încetul cu încetul, pe măsură ce extensia se
propagă de-a lungul regiunii dorsale, greutatea umerilor şi partea superioară a
trunchiului accentuează gradat extensia, menţinere 30 sec.;
10. Culcat facial, sprijinul mâinilor la nivelul pieptului, coatele lipite de trunchi,
bărbia sprijinită de sol, extensia uşoară a trunchiului simultan cu întinderea treptată
a braţelor, menţinere 30 sec.;
11. Culcat dorsal, picioarele uşor depărtate şi îndoite, mâinile apucă partea
exterioară a gleznelor, bărbia în piept, împingerea bazinului cât mai sus posibil,
contractând musculatura spatelui şi a coapselor, menţinere 20 sec..
12. Stând, piciorul stâng îndoit înapoi, apucat cu mâna dreptă se împinge călcâiul
spre bazin. Se repetă cu celălalt picior, menţinere 20 sec.;
13. Stând, îndoirea piciorului drept spre înapoi, apucănd glezna cu mâna dreaptă.
Se ridică braţul stâng lateral, împingerea cât mai mult a piciorului drept spre
înapoi;
14. Stând, fandare înainte cu piciorul stâng menţinut 25 sec.. Acelaşi cu dreptul;

b) exerciţii cu obiecte

Baston
1. Stând, braţele sus de baston apucat de capete, 1-3 îndoirea braţului stâng,
coborârea celuilalt trăgând bastonul în lateral şi menţinere, 4 revenire. 5-8 aceeaşi
mişcare spre dreapta.
2. Stând depărtat braţele sus, apucat de la capete, 1 aplecarea trunchiului înainte,
2-3 răsucirea trunchiului spre stânga cu arcuire, 4 revenire.
3. Ghemuit cu bastonul ţinut înainte jos, apucat de capete, 1 ridicarea în stând pe
piciorul drept, balansarea celuilalt înapoi, balansarea braţele sus, 2-3 fandare
înainte pe piciorul drept cu arcuire. 4 revenire în ghemuit, 5-8 aceeaşi mişcare cu
celălalt picior.
4. Aşezat sprijinit înapoi, genunchii îndoiţi cu tălpile pe baston, 1-4 rularea
bastonului cu tălpile spre înainte, îndoirea trunchiului înainte cu ducerea mâinilor
spre tălpi .
5. Aşezat cu genunchii îndoiţi, bastonul ţinut sub tălpi, apucat de capete. 1-2
ridicarea picioarelor în echer cu ducerea bastonul până la călcâie prin alunecare, 3-
4 revenire.
6. Stând cu bastonul ţinut înainte jos apucat de capete, 1 balans lateral cu piciorul
stâng cu ridicarea braţelor sus, 2 fandare laterală pe piciorul stâng, 3 îndoirea
trunchiului spre dreapta , 4 revenire în stând, 5-8 aceeaşi spre dreapta.
7. Stând cu bastonul ţinut vertical apucat de capătul de sus, 1-2 balansarea
piciorului stâng spre stânga peste baston, 3-4 revenire, 5-8 aceeaşi mişcare cu

87
TATIANA DOBRESCU
piciorul drept.
8. Stând spate în spate, braţele înapoi jos de bastonul apucat: simultan se execută
pas înainte, cu extensia pronunţată a trunchiului.
9. Stând, bastonul ţinut (cu mâna dreaptă îndoită la nivelul pieptului, iar cu
mâna stângă întinsă spre stânga): se execută schimbări alternative ale poziţiilor
braţelor.
10. Stând, cu faţa la scara fixă, la o jumătate de metru de scară, un picior sprijinit
pe şipcă la diferite înălţimi, mâinile ţin bastonul de capete petrecut peste umeri:
extensia trunchiului pe spate şi revenire în PI.
11. Stând, cu spatele la scara fixă, la o jumătate de metru, cu vârful unui picior
sprijinit înapoi pe şipcă, braţele sus de capetele bastonului apucat: extensia
trunchiului şi revenire în PI.
12. Stând, de baston apucat: fandare înainte, extensia trunchiului cu ducerea
braţelor sus şi revenirea în PI.
13. Pe genunchi pe călcâi aşezat, de baston înainte apucat: ridicare de pe călcâi cu
extensia trunchiului şi ducerea braţelor în sus şi revenire.

Minge
1. Stând depărtat cu capul aplecat înainte, mingea ţinută cu ambele mâini la
ceafă.
2. Stând, depărtat cu capul aplecat înapoi mingea ţinută cu ambele mâini sub
bărbie.
3. Stând depărtat cu capul aplecat spre dreapta, mingea pe umărul stâng lipită de
cap, ţinută cu mâna stângă. Se repetă în cealaltă parte.
4. Stând depărtat cu braţele înapoi, mingea în ambele mâini, capul aplecat înapoi.
5. Stând depărtat cu braţele îndoite, coatele în afară, palmele faţă-n faţă, mingea
între palme. presiuni pe minge cu flexia accentuată din articulaţia pumnului;
menţinere.
6. Stând depărtat, cu braţele sus, de mâini apucat cu mingea blocată între ceafă şi
braţe; menţinere.
7. Pe genunchi, pe călcâie aşezat, mingea sprijinită cu ambele mâini pe sol:
rularea mingii pe sol cu ridicarea şezutei şi presarea palmelor pe minge.
8. Stând depărtat cu trunchiul aplecat, braţele înapoi mingea ţinută cu ambele
mâini. Menţinere şi revenire în PI.
9. Aşezat depărtat, picioarele îndoite cu genunchii în afară, mâinile pe coapse,
mingea pe sol, între picioare. Presarea mâinilor pe genunchi, menţinere.
10. Semisfoară cu braţele sus, mingea în ambele mâini. Se execută şi pe piciorul
opus.
11. Aşezat cu braţele înainte, mingea în mâna stângă, ridicarea piciorului drept şi
trecerea mingii în cealaltă mână pe sub picior. Se execută şi cu piciorul stâng.
12. Stând depărtat cu braţele jos de minge apucat. Ridicarea braţului drept lateral
cu mingea susţinută pe palmă, ducerea mâinii stângi pe şold cu răsucirea capului
lateral stânga. Menţinere şi revenire. Acelaşi exerciţiu cu segmentele opuse.

88
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU
13. Stând depărtat, braţele înainte de minge apucat. Ducerea braţelor lateral
dreapta cu aplecarea capului lateral stânga, menţinere. Acelaşi pe partea opusă.
14. Stând depărtat cu spatele la perete, braţele înainte mingea în ambele mâini.
Răsucirea trunchiului cu atingerea peretelui şi menţinere. Se repetă spre stânga.
15. Stând depărtat cu trunchiul îndoit, mingea la vârful piciorului stâng, sprijinită
cu mâna stângă. Rularea mingii la piciorul drept, menţinere; rulare la piciorul
stâng, menţinere.
16. Aşezat depărtat cu mingea între picioare, sprijinită cu ambele mâini. Rularea
mingii pe lângă piciorul drept până la vârf cu îndoirea răsucită a trunchiului şi
menţinerea poziţiei. Se repetă spre stânga.
17. Aşezat cu mingea pe picioare sprijinită cu ambele mâini. Rularea mingii până
la vârfuri cu îndoirea trunchiului şi menţinere.
18. Aşezat depărtat, braţele jos de minge apucat. îndoirea trunchiului lateral
dreapta întinderea braţelor lateral la piciorul drept cu mingea susţinută pe palmă şi
îndoirea braţului având antebraţul aşezat înainte pe sol; menţinere. Se va executa
şi pe partea opusă.

Coardă
1. Stând depărtat braţele înainte, coarda pliată în 4 de capete apucat, răsucirea
trunchiului spre dreapta cu menţinere. Se execută şi pe stânga.
2. Stând depărtat, coarda la spate pliată în 4 de capete apucat, răsucirea
trunchiului spre dreapta cu menţinere. Se execută şi pe stânga.
3. Stând depărtat braţele sus coarda pliată în 4 de capete apucat, îndoirea
trunchiului lateral dreapta cu menţinere. Se repetă şi spre stânga.
4. Stând depărtat cu trunchiul îndoit răsucit dreapta, coarda pliată în 4, în spatele
piciorului, cu ambele mâini de capete apucat menţinere. Se execută şi spre stânga.
5. Stând depărtat, cu trunchiul răsucit dreapta (stânga) coarda pliată în două pe
umeri, de capete cu ambele mâini apucat - menţinere.
6. Stând depărtat, braţele înapoi jos, coarda pliată în 4 apucată cu ambele mâini
de capete. Fandare înainte pe piciorul drept (stâng) cu ducerea corzii înapoi -
menţinere.
7. Stând depărtat, tălpile pe coardă, braţele îndoite, mâinile apucă de capete
coarda întinsă: îndoirea trunchiului înainte cu ducerea braţelor lateral. Menţinere şi
apoi revenire.
8. Aşezat, braţele îndoite la piept, coarda sprijinită de tălpi şi apucată de capete,
cu ambele mâini. Depărtarea picioarelor simultan cu ducerea braţelor lateral şi
îndoirea trunchiului înainte; menţinere.
9. Culcat dorsal, coarda agăţată de talpa piciorului stâng (drept) ţinută întinsă de
capete cu ambele mâini. Ridicarea piciorului stâng (drept) întins simultan cu
ducerea braţelor sus; menţinere şi apoi revenire. Se execută şi cu piciorul drept.
10. Culcat dorsal, cu piciorul drept îndoit, coarda pliată în 4, apucată cu ambele
mâini de capete, susţine genunchiul drept. Menţinere şi revenire. Se va executa şi
cu piciorul stâng.

89
TATIANA DOBRESCU

c) exerciţii la scara fixă

1. Stând cu spatele la scara fixă, apucat de şipca de deasupra capului cu braţele


uşor îndoite, extensie pronunţată a trunchiului şi menţinere.
2. Aşezat cu spatele la scară fixă, cu genunchii îndoiţi, apucat de şipcă cu braţele
sus, împingerea umerilor înainte şi menţinere.
3. Stând cu spatele la scara fixă, cu vârful unui picior sprijinit înapoi pe o şipcă
cât mai sus, braţele lateral de şipcă apucat, un partener din faţă îl apucă de spate şi-i
accentuează extensia trunchiului.
4. Stând cu faţa la scara fixă la un pas depărtare, aplecarea trunchiului cu
sprijinul mâinilor pe şipcă, tensiune la nivelul regiunii scapulo-humerală.
5. Stând cu faţa la scara fixă cu sprijinul unui picior pe o şipcă (la diferite
înălţimi), îndoirea trunchiului înainte cu apucarea gleznei cu menţinere.
6. Stând cu faţa lipită la scara fixă, apucat la nivelul taliei, coborârea bazinului
odată cu aplecarea trunchiului înainte, braţele şi picioarele întinse.
7. Pe genunchi cu faţa la scara fixă, îndoirea trunchiului înainte cu ducerea
mâinilor pe şipcă şi aşezare pe călcâi, menţinere.
8. Stând cu spatele la scara fixă, la un pas distanţă, un picior sprijinit înapoi pe o
şipcă, braţele sus, îndoirea trunchiului înainte cu ducerea mâinilor pe sol şi cu
îndoirea genunchiului piciorului de sprijin.
9. Stând cu faţa la scara fixă, la un pas distanţă, ridicarea unui picior pe o şipcă
din ce în ce mai sus.
10. Stând cu faţa la scara fixă, apucat cu braţele îndoite la nivelul umerilor,
ridicarea unui picior lateral pe o şipcă din ce în ce mai sus.
11. Stând cu faţa la scara fixă, braţele înainte de şipcă apucat, ducerea unui picior
printre braţe sus sprijinit pe scară, deschidere maximă şi menţinere.
12. Pe un genunchi cu faţa la scară fixă, celălalt picior sprijinit pe o şipcă, braţele
sus, îndoirea trunchiului înainte cu ducerea mâinilor spre scară şi menţinere.

d) exerciţii la, pe şi cu banca de gimnastică

1. Stând pe un picior cu faţa la banca de gimnastică, celălalt picior sprijinit pe


bancă, fandare înainte pe piciorul de sprijin cu ducerea mâinilor pe şolduri şi cu
împingerea bazinului înainte.
2. Pe genunchi cu faţa la banca de gimnastică la un metru depărtare, trunchiul
aplecat la orizontală cu sprijinul mâinilor pe bancă tensiune la nivelul articulaţiei
scapulo-humerale cu menţinere.

3. Aşezat costal la banca de gimnastică, răsucirea trunchiului spre bancă cu


apucarea muchiei depărtate cu mâna opusă peste bancă şi a muchiei apropiate cu
mâna dinspre bancă şi menţinere.
4. Aşezat cu spatele cu spatele la bancă, braţele îndoite şi mâinile sprijinite la

90
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU
marginea băncii, întinderea lentă a braţelor cu ridicarea bazinului până în sprijin
culcat înapoi şi menţinere.
5. Stând pe un picior costal la bancă, cu celălalt picior sprijinit lateral pe bancă,
îndoirea trunchiului lateral spre bancă cu ducerea mâinilor pe şolduri, la ceafă sau
pe creştet şi menţinere.
6. Stând pe un picior costal la bancă, cu celălalt picior sprijinit pe bancă, rotarea
trunchiului cu braţele sus în ambele sensuri, ţinând o minge sau un baston în
mâini.
7. Aceeaşi poziţie iniţială, îndoirea cu răsucire a trunchiului spre piciorul sprijinit
cu ducerea mâinilor spre bancă sau apucarea gleznei şi menţinere.
8. Aşezat depărtat cu spatele la bancă, îndoirea trunchiului înainte cu ducerea
braţelor spre sol, sau îndoirea răsucită spre dreapta (stânga) cu ducerea braţului
opus la vârful piciorului cu menţinere.
9. Aceeaşi poziţie iniţială, cu un picior răsucit şi îndoit aşezat cu gamba pe
coapsa piciorului de jos, apucat cu mâna braţului opus de gleznă, îndoirea
trunchiului înainte până la atingerea solului cu mâna şi tracţiune de gleznă.
10. Culcat transversal pe bancă, cu omoplaţii la extremitatea ei, extensia
trunchiului sub nivelul băncii cu ducerea braţelor sus şi menţinere.

C. MODELE OPERAŢIONALE PRIN PROCEDEUL CIRCUIT

Circuit Nr. 1. (cu minge)

Staţia 1. Stând depărtat cu trunchiul aplecat, braţele înapoi mingea ţinută cu


ambele mâini şi menţinere.
Staţia 2. Aşezat depărtat, picioarele îndoite cu genunchii în afară, mâinile pe
coapse, mingea pe sol, între tălpi. Presarea mâinilor pe genunchi,
menţinere.
Staţia 3. Stând depărtat, cu braţele sus, de mâini apucat cu mingea blocată între
ceafă şi braţe; menţinere.
Staţia 4. Aşezat cu mingea pe picioare sprijinită cu ambele mâini. Rularea mingii
până la vârfuri cu îndoirea trunchiului înainte şi menţinere.

Circuit Nr. 2. (cu minge)

Staţia 1. Stând depărtat cu capul aplecat înainte mingea ţinută cu ambele mâini la
ceafă.
Staţia 2. Stând depărtat cu braţele sus, de mâini apucat cu mingea blocată între
ceafă şi braţe.
Staţia 3. Stând depărtat cu trunchiul aplecat braţele înapoi mingea ţinută cu ambele
mâini.
Staţia 4. Pe genunchi, pe călcâie aşezat, mingea sprijinită cu ambele mâini pe sol:
rularea mingii pe sol cu ridicarea şezutei şi presarea palmelor pe minge.

91
TATIANA DOBRESCU

Circuit Nr. 3. (cu baston)

Staţia 1. Stând, faţă în faţă, cu braţele înainte, apucând reciproc bastonul de capete,
aplecarea trunchiului înainte.
Staţia 2. Stând spate în spate, braţele sus, de baston de ambele capete: simultan se
execută un pas înainte, extensie.
Staţia 3. Aşezat, braţele sus de capetele bastonului apucat: îndoirea trunchiului
înainte cu ducerea bastonului spre vârful picioarelor (1 partener), extensia
trunchiului (partenerul 2) şi invers.
Staţia 4. Pe perechi, stând depărtat spate-n spate, bastonul pe umeri (la ceafă) de
capete apucat: întinderea braţelor sus.

Circuit Nr. 4. (cu baston)

Staţia 1. Pe genunchi pe călcâie aşezat, braţele încrucişate de baston apucat,


ridicarea braţelor sus, aplecarea capul înainte.
Staţia 2. Aşezat depărtat cu braţele înapoi jos bastonul apucat de capete, aplecarea
trunchiului înainte.
Staţia 3.Ghemuit, braţele jos de baston apucat, îndoirea trunchiului, îndoirea şi
depărtarea picioarelor, aşezarea antebraţelor pe sol, cu menţinerea prizei
pe baston.
Staţia 4. Aşezat depărtat braţele jos de baston apucat, extensia trunchiul şi ridicarea
braţelor înapoi.

Circuit Nr. 5. (cu cerc)

Staţia 1. Stând depărtat, braţele sus, cercul apucat cu ambele mâini, aplecarea
capului înapoi şi îndoirea trunchiului lateral. Se execută în ambele
sensuri.
Staţia 2. Stând, braţele înapoi jos, cercul dorsal sprijinit pe sol, apucat cu ambele
mâini din lateral. Răsucirea trunchiului lateral dreapta (stânga) cu
ridicarea cercului.
Staţia 3. Aşezat, cu braţele înainte, cercul vertical în ambele mâini apucat, piciorul
drept ridicat, călcâiul sprijinit pe cerc, ridicarea braţelor înainte sus. Se
execută şi cu piciorul stâng.
Staţia 4. Aşezat, cu cercul orizontal, apucat în ambele mâini, talpa în flexie
sprijinită pe arcul inferior al cercului, îndoirea braţelor.

Circuit Nr. 6. (cu coardă)

Staţia 1. Stând depărtat, braţele sus, coarda pliată în 4 de capete apucat, ducerea
braţelor spre dreapta (stânga) cu aplecarea capului spre aceeaşi direcţie.

92
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU
Staţia 2. Stând depărtat, braţele înapoi jos, coarda pliată în patru apucată cu ambele
mâini de capete. Fandare înainte pe piciorul drept (stâng) cu ducerea corzii
înapoi.
Staţia 3. Stând depărtat, tălpile pe coardă, braţele uşor îndoite, mâinile apucă de
capete coarda întinsă. îndoirea trunchiului înainte cu ducerea braţelor
lateral.
Staţia 4. Aşezat, braţele îndoite la piept coarda sprijinită de tălpi şi apucată de
capete cu ambele mâini. Depărtarea picioarelor simultan cu ducerea
braţelor lateral şi îndoirea trunchiului înainte.

Circuit Nr. 7. (pe perechi)

Staţia 1. Stând spate în spate, cu braţele sus de mâini apucat: păşire înainte cu
acelaşi picior şi tensiune la nivelul umerilor.
Staţia 2. Stând spate în spate braţele sus de mâini apucat: unul îl ridică pe celălalt
pe spate în extensie.
Staţia 3. Stând spate în spate de mâini apucat: pas înainte cu fandare, braţele
menţinute apucat.
Staţia 4. Stând depărtat spate în spate, braţele lateral de mâini apucat: răsuciri de
trunchi stânga şi dreapta.
Staţia 5. Stând umăr lângă la umăr, cu o mână jos apucat, cu cealaltă sus apucat:
fandare laterală spre exterior cu îndoirea trunchiului spre interior cu
arcuire, se schimbă locurile.

Circuit Nr. 8. (pe perechi)

Staţia 1. Stând unul înapoia celuilalt, primul stând cu braţele sus şi mâinile
încleştate execută extensia trunchiului, partenerul cu o mână trage braţele
înapoi, iar cu cealaltă îi presează spatele spre înainte;
Staţia 2. Aşezat, faţă în faţă, talpă în talpă, braţele înainte de mâini apucat, unul
execută tracţiuni în braţe şi coborârea trunchiului înapoi, în timp ce
partenerul execută îndoirea completă a trunchiului înainte (ferăstrăul). Se
execută alternativ;
Staţia 3. Culcat, partenerii cap la cap, braţele sus, de mâini apucat, 1-4 ridicarea
simultană a picioarelor şi ducerea lor peste cap până se ajunge talpă-n
talpă, 5-8 revenire;
Staţia 4. Stând faţă în faţă cu un picior ridicat sprijinit talpă în talpă, braţele înainte,
de mâini apucat, întinderea picioarelor înainte sus.
La fiecare staţie exerciţiile se execută pe o perioadă de 30-40 sec., cu
pauză între staţii de 30 sec. iar circuitul se repetă de 2-3 ori.

93
TATIANA DOBRESCU

EXERCIŢII LIBERE (FĂRĂ OBIECTE)

Exerciţiile libere se execută din poziţii fundamentale sau derivate ale


acestora şi contribuie la localizarea mişcărilor sau la amplificarea efectelor lor.
Ele sunt folosite cel mai des în lecţiile de educaţie fizică şi se pot
executa în aer liber, sală, coridoare, clasă, etc. cu respectarea bazelor generale
ale mişcărilor.
Exerciţiile libere se sistematiza după cum urmează:

Exerciţii pentru gât

EXERCIŢII Exerciţii pentru braţe


LIBERE
Exerciţii pentru trunchi

Exerciţii pentru picioare

Fig. 7 Sistematizarea exerciţiilor libere

Exerciţiile pentru trunchi sunt de mai multe tipuri:


- Exerciţii pentru spate
- Exerciţii pentru părţile laterale ale trunchiului
- Exerciţii pentru abdomen
- Exerciţii pentru dezvoltarea musculaturii pelviene

Poziţiile iniţiale pot fi stând, pe genunchi, aşezat, culcat, ele uşurând sau
îngreuind execuţia.
Efectul este mai mare prin executarea lentă a exerciţiului, în doi timpi
mişcare
Pentru a influenţa corespunzător grupele musculare se vor folosi poziţii
adecvate care să excludă compensarea mişcărilor din alte articulaţii.
94
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU
Pentru a îngreuia efortul asupra musculaturii dorite exerciţiile se pot
combina cu mişcări ale altor segmente
Exerciţiile libere pot fi abordate corespunzător regulilor accesibilităţii (de
la simplu la complex) şi cuprind:
a) Exerciţii pentru braţe: duceri, îndoiri şi întinderi, balansări, rotări,
arcuiri. Se execută din poziţii care asigură fixarea trenului inferior şi obţinerea unor
poziţii stabile sau însoţite de paşi, pentru influenţarea mai profundă a articulaţiilor
şi musculaturii se lucrează cu arcuiri. Ele pot fi însoţite de mişcări ale capului,
respectiv aplecări, răsuciri, rotări.
b) Exerciţii pentru picioare: balansări în diferite direcţii, îndoiri şi
întinderi, fandări şi arcuiri. Sunt însoţite de poziţii diverse de braţe, care
favorizează fixarea altor segmente sau menţinerea poziţiei corecte a acestora. Prin
acţiuni dinamice ale braţelor, poate continua prelucrarea acestora în paralel cu
acţiuni de picioare.
c) Exerciţii pentru trunchi din următoarele grupe: aplecări, îndoiri,
răsuciri, rotări, îndreptări, aplecări şi îndoiri cu răsucire.
Dintre aceste grupe se aleg acele exerciţii care corespund în cea mai mare
măsură conţinutului de bază al lecţiei.

MODELE OPERAŢIONALE

COMPLEX DE EXERCIŢII LIBERE

1-P.I.-Stând depărtat
1,3-aplecarea capului înainte/înapoi
2,4,6,8-revenire în P.I.
5,7-îndoirea picioarelor şi ridicarea braţelor sus cu percuţie
2-P.I.-Stând depărtat cu mâinile pe şold
1,3-răsucirea trunchiului spre stânga (dreapta)
2,4,6,8- revenire în P.I.
5,7-aplecarea trunchiului înainte cu întinderea braţului sus
3-P.I.- Stând
1,3-fandare înainte pe piciorul stâng (drept) cu ridicarea braţelor lateral
2,4,6,8- revenire în P.I
5,7-îndoirea trunchiului înainte şi ridicarea braţelor sus
4-P.I.- Pe genunchi
1.3-întinderea piciorului stâng (dreapt) lateral şi ridicarea braţelor sus cu
percuţia palmelor
2,4,6,8- revenire în P.I.
5,7-întinderea piciorului stâng (dreapt) înapoi şi ridicarea braţelor lateral
5-P.I.-Aşezat depărtat
1,3-ridicarea şi îndoirea piciorului stâng (dreapt)şi rid braţelor lateral

95
TATIANA DOBRESCU
2,4,6,8- revenire în P.I.
5,7-îndoirea răsucită a trunchiului stâng (drept) şi ridicarea braţelor sus
6-P.I.-Culcat dorsal cu braţele sus
1,3-departarea picioarelor lateral şi coborârea braţelor lateral
2,4,6,8- revenire în P.I.
5,7-ridicarea şi îndoirea piciorului stâng (dreapt)
7-P.I.- Stând
1,3-saritură în depărtat cu ridicarea braţelor înainte
2,4,6,8- revenire în P.I
5,7-săritură în fandarea înainte pe piciorului stâng (dreapt) şi ridicarea
braţelui drept înainte şi a celui stâng lateral
8-P.I.- Stând depărtat
1,3-sărituri cu apropierea picioarelor şi ridicarea braţelor sus cu percuţia
palmelor
2,4,6,8- revenire în P.I
5,7-sărituri cu încrucişarea picioarelor.

COMPLEX DE EXERCIŢII LIBERE DE TIP AEROBIC

1. PI Stând - alergare pe loc cu balansarea braţelor înainte şi înapoi, în 16 timpi


ultimul timp terminându-se cu săritură cu depărtarea picioarelor şi aterizarea în
stând depărtat.
2. PI Stând depărtat:
1-2 ridicarea braţelor sus, prin îndoiri cu pumnii strânşi şi întinderea lor cu
deschiderea palmelor, concomitent cu îndoirea genunchilor şi ridicare pe
vârfuri:
3-4 revenire în stând depărtat, braţele efectuând aceeaşi mişcare odată cu
revenirea la poziţia iniţială.
Exerciţiul se repetă în 8 timpi, iar următorii 8 timpi se execută cu ducerea
braţelor jos, tot prin îndoire şi întindere, picioarele efectuând aceeaşi
mişcare.
3. PI Stând - mâinile pe umeri:
1-2, aplecarea trunchiului înainte odată cu rotarea umerilor spre înainte;
5-8 revenire în poziţia iniţială prin ridicarea trunchiului şi rotarea umerilor
spre înapoi. Exerciţiul se repetă în 16 timpi.
4. PI Stând depărtat - braţele lateral:
1-2 îndoirea şi răsucirea trunchiului înainte cu ducerea mâinii stângi la
piciorul drept şi revenire în poziţia iniţială;
3-4 exerciţiul se repetă şi cu mâna dreaptă la piciorul stâng şi revenire în
poziţia iniţială.
Exerciţiul se continuă alternativ de la stânga la dreapta în16 timpi, ultimul
timp finalizându-se în poziţia stând.
5. PI Stând

96
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU
1-2 ridicarea piciorului stâng, îndoit, la piept odată cu ducerea braţelor
întinse, înainte cu palmele orientate înainte şi degetele în sus;
3-4 revenire în stând.
Exerciţiul se repetă alternând ridicarea piciorului stâng cu ridicarea
piciorului drept în 16 timpi.
6. PI Stând - sărituri cu încrucişarea picioarelor, odată cu încrucişarea braţelor
înainte, în 16 timpi, ultimul timp cu oprire în sprijin ghemuit.
7. PI Pe genunchi:
1-2 trecere greutăţii spre stânga prin îndoirea trunchiului cu sprijin pe cotul
stâng, şi ridicarea piciorului drept întins, sus, piciorul stâng îndoit;
3-4 revenire pe genunchi;
5-6 mişcarea se continuă pe partea dreaptă cu revenire pe genunchi pe
timpii
7-8. Exerciţiul se repetă de 16 ori, ultimii doi timpi terminându-se în aşezat.
8. PI Aşezat cu sprijin înapoi:
1-2 îndoirea genunchilor la piept, apoi ridicarea picioarelor întinse, în echer;
3-4 îndoirea picioarelor la piept şi revenirea în aşezat, exerciţiul se repetă de
16 ori.
9. PI Aşezat cu sprijin înapoi:
1-2 ridicarea piciorului stâng, întins, sus, mâna stângă se duce la ceafă;
3-4 revenire în aşezat.
Exerciţiul se repetă cu piciorul drept şi alternativ stângul - dreptul în 16
timpi.
10. PI Culcat dorsal, picioarele întinse şi apropiate, ridicate la 90O, braţele lateral
pe sol; 1-2 coborârea picioarelor îndoite, lateral stânga; 3-4 revenire în
poziţia iniţială. Exerciţiul se repetă alternativ de pe stânga pe dreapta în 16
timpi, ultimii doi timpi schimbând poziţia în culcat facial prin rostogolire
laterală şi întoarcere 180O.
11. PI Culcat facial, mâinile la pieptului:
1-2 ridicarea trunchiului în extensie odată cu întinderea braţelor şi sprijin pe
palme, picioarele îndoite, călcâiele la şezută;
3-4 revenire în poziţia iniţială.
Exerciţiul se repetă în 16 timpi.
12. PI Sprijin ghemuit:
1-2 săritură în sprijin depărtat, picioare întinse lateral;
3-4 revenire în sprijin ghemuit.
Exerciţiul se repetă în 16 timpi.
13. PI Stând depărtat:
1-2 ridicare pe vârfuri şi inspiraţie profundă cu ducerea braţelor prin lateral
sus;
3-4 îndoirea trunchiului odată cu expiraţia şi coborârea braţelor jos şi
încrucişarea lor. Acest exerciţiu de respiraţie finalizează complexul, în care
ritmul a fost moderat, iar exerciţiile mai simple.

97
TATIANA DOBRESCU

EXERCIŢII CU PARTENER

Exerciţiile pe perechi se deosebesc prin următoarele caracteristici:


 oferă posibilităţi de dirijare a efortului prin acţiuni reciproce asupra
musculaturii şi articulaţiilor;
 conştientizează executanţii asupra efectelor exerciţiilor;
 contribuie la educarea coordonării;
 stimulează dorinţa de a-şi compara posibilităţile cu cele ale
partenerului;
 ridică starea emoţională şi favorizează captarea atenţiei.
 au o valoare formativă înlesnind relaţii între parteneri de colaborare,
de ajutor reciproc, de întrecere etc.
Rolul partenerului poate fi diferit, în funcţie de scopul urmărit şi anume:
 de sprijin,
 de ajutor direct
 de îngreuiere a execuţiei
 de uşurare a execuţiei.

MODELE OPERAŢIONALE

COMPLEX DE EXERCIŢII PE PERECHI

1. P.I. Stând faţă în faţă, braţele înainte, de


mâini apucat.
1-2,3-4 îndoirea braţului drept (stâng),
cu împingerea braţului stâng (drept)
înainte,
Se repetă de 4X4T.

PI 4 1-3

2. P.I. Stând faţă în faţă:


1-3 rotarea braţelor înainte şi
aşezarea palmelor pe umărul
partenerului şi îndoirea trunchiului
înainte cu presiuni asupra umerilor,
4 revenire în PI.
Se repetă de 4X4T.
PI 4 1-3
98
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU

2. P.I. Stând costal, braţul din interior apucat


de jos, braţul din exterior sus, de mână apucat.
1-3 fandare pe piciorul din exterior,
cu arcuirea trunchiului,
4 revenire în PI
Exerciţiul se execută şi de partea opusă
Se repetă de 4X4T. PI 4 1-3

4. P.I. Stând spate în spate, de mâini apucat:


1-2 fandare înainte pe piciorul stâng, cu
ridicarea braţelor sus şi cu arcuirea
trunchiului;
3-4 revenire în PI;
Exerciţiul se execută şi de partea opusă.
Se repetă de 4X4T.
PI 3-4 1-2

5. P.I. Aşezat depărtat faţă în faţă, de


mâini apucat,
1-3 rotarea trunchiului spre
dreapta.
4,8 revenire în PI
Se repetă de 4X8T.
PI 4,8 1-3,5-7

6. P.I. Aşezat spate în spate, braţele sus de mâini apucat,


1-2+5-6 partenerul nr. 1, îndoirea
trunchiului înainte, nr.2 îndoirea
trunchiului înapoi.
3-4,7-8 revenire în PI
Se repetă de 4X8T.
PI 3-4,7-8 1-2,5-6

7. P.I. Aşezat faţă în faţă cu genunchii îndoiţi,


talpă-n talpă, braţele înainte, de mâini apucat,
1-2 întinderea picioarelor la 45 grade
3-4 revenire în PI.
Se repetă de 4X4T.

PI, 3-4 1-2

99
TATIANA DOBRESCU

8. P.I. Stând faţă în faţă, cu mâinile sprijinite la


nivelul taliei partenerului:
1-2 2 sărituri mici efectuate de un partener;
3-4 săritură înaltă, cu ajutorul partenerului.
Se repetă de 4X4T.
După 4 repetări se schimbă rolurile.

PI 1-2 3-4

EXERCIŢII CU OBIECTE

Exerciţiile cu obiecte sunt mai atractive decât cele fără obiecte prin
faptul că:
 face să crească interesul pentru mişcare al celor care le practică
 ridică starea emoţională a lor.
Ele se pot executa cu bastoane, mingi medicinale, cu mingi de cauciuc,
măciuci, cercuri, corzi, greutăţi mici şi cu obiecte neconvenţionale.
Obiectul realizează o localizare mai precisă a efectului, executanţii fiind
obligaţi a se lăsa prelucraţi în sensul dorit de profesor prin simple execuţii a
sarcinilor trasate. Greutatea lui creşte contracţia musculară iar dimensiunea sa
măreşte amplitudinea mişcării.
Folosirea unui singur obiect în cadrul unui complex de exerciţii poate
dezvolta mai multe deprinderi în acelaşi timp: aruncarea, prindere, echilibru.
În predarea exerciţiilor cu obiecte se va specifica poziţia iniţială şi modul
de apucare a obiectului şi poziţia lui faţă de corp.

MODELE OPERAŢIONALE

COMPLEX DE EXERCIŢII CU BASTONUL

1. PI. Stând cu braţele înainte cu bastonul, de capete apucat


1 pas lateral stânga cu ridicarea braţelor sus
2 revenire în PI
3-4 se repetă spre dreapta
Se execută 6x4T

. PI 2,4 1+3

100
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU

2. PI. Stând depărtat cu bastonul, de capete apucat


1 îndoirea genunchilor cu ridicarea braţelor
înainte
2,4 revenire în PI
3 aplecarea trunchiului înainte cu ridicarea
braţelor sus
Se execută 4x4T.
PI 2,4 1 3
3. PI. Stând depărtat, cu bastonul înapoi, de capete apucat
1 ridicarea braţelor înapoi
2 răsucirea trunchiului spre stânga.
3 îndreptarea trunchiului
4 revenire în PI
5-8 se repetă spre dreapta
Se execută 4x4T.
PI 4,8 1,3,5,7 2+6

4. PI. Stând depărtat cu bastonul înainte, de capete apucat


1 aplecarea trunchiului înainte cu ridicarea braţelor
sus
2 îndoirea trunchiului înainte
3 îndreptarea trunchiului
4 revenire în PI
Se execută 4x4T. PI 4 1,3 2

5. PI. Stând cu braţele înainte, cu bastonul, de capete apucat


1 ridicarea piciorului stâng îndoit şi trecerea lui
peste baston
2 aşezarea piciorului stâng întins pe sol
3-4 revenire în PI
5-8 se repetă cu celălalt picior
Se execută 3x8T
PI 4,8 1,3+5,7 2,6

6. PI. Aşezat depărtat cu braţele sus, cu bastonul, de capete apucat


1-2 îndoirea răsucită a trunchiului spre piciorul
drept 3-4. revenire în PI
5-8 se repetă spre stânga
Se execută 3x8T.
PI 3-4, 7-8 1-2+5-6

101
TATIANA DOBRESCU

7. PI. Aşezat cu bastonul înainte, de capete apucat


1-2 îndoirea trunchiului înainte cu ducerea braţelor sus
3-4, 7-8 revenire în PI
5-6 trecere în culcat cu îndoirea
braţelor, bastonul la piept
Se execută 3x8T.
PI 3-4,7-8 1-2 5-6

8. PI. Culcat dorsal cu braţele sus, cu bastonul, de capete apucat


1 ridicarea piciorului stâng şi a
braţelor sus
2 revenire în PI
3-4 se repetă cu piciorul drept
Se execută 6x4T.
PI 2,4 1+3

9. PI. Culcat facial cu braţele îndoite, cu bastonul la ceafă, de capete apucat


1ridicarea simultană a
trunchiului şi picioarelor cu
întinderea braţelor sus
2 revenire în PI
Se execută 8x2T. PI 2 1

10. PI. Stând cu bastonul înainte, de capete apucat


1 săritură în depărtat cu ridicarea braţelor înainte
2 săritură în apropiat cu coborârea braţelor
Se execută 8x2T

PI 2 1

COMPLEX DE EXERCIŢII CU COARDA


1. PI. Stând cu braţele înainte coarda pliată în patru, de capete
apucat
1. pas lateral stânga cu ridicarea braţelor sus
2. revenire în PI
3-4. se repetă spre dreapta
Se execută 6x4T.

PI 2,4 1+3
102
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU

2. PI. Stând depărtat cu coarda în patru apucată de


capete
1 îndoirea genunchilor cu ridicarea braţelor
înainte
2,4 revenire în PI
3 aplecarea trunchiului înainte cu ridicarea
braţelor sus
Se execută 4x4T. PI 2,4 1 3

3. PI. Stând depărtat, cu coarda la spate, pliată în patru,


apucată de capete
1 ridicarea braţelor înapoi
2 răsucirea trunchiului spre stânga.
3 îndreptarea trunchiului4. revenire în PI
5-8 se repetă spre dreapta
Se execută 4x4T.
PI 4,8 1,3,5,7 2+6

4. PI. Stând cu braţele înainte, coarda în patru, de capete


apucat
1 ridicarea piciorului stâng îndoit şi trecerea lui
peste coardă
2 aşezarea piciorului stâng întins pe sol
3-4 revenire în PI
5-8 se repetă cu celălalt picior
Se execută 3x8T PI 4,8 1,3+5,7 2,6

5. PI. Aşezat depărtat cu braţele sus, coarda în patru, de capete apucat


1-2 îndoirea răsucită a trunchiului spre piciorul drept
3-4 revenire în PI
5-8 se repetă spre stânga
Se execută 3x8T.

PI 3-4, 7-8 1-2+5-6


6. PI. Culcat dorsal cu braţele sus,
coarda în patru, apucată de capete
1 ridicarea piciorului stâng şi a
braţelor sus
2 revenire în PI
3-4 se repetă cu piciorul drept

103
TATIANA DOBRESCU
Se execută 6x4T. PI 2,4 1+3

7. PI. Culcat facial cu braţele îndoite, coarda în patru la ceafă, de capete apucat
1 ridicarea simultană a
trunchiului şi picioarelor cu
întinderea braţelor sus
2 revenire în PI
Se execută 8x2T. PI 2 1

8. PI. Stând cu coarda înapoi apucat


Sărituri de voie de pe un picior pe celălalt cu învârtirea corzii spre înainte.

COMPLEX DE EXERCIŢII CU MINGEA

1. PI. Stând depărtat cu mingea în ambele mâini


1. ridicarea braţelor înainte
2. ridicarea braţelor sus
3. coborârea braţelor înainte
4. revenire în PI
Se execută 4x4T . PI 4 1,3 2

2. PI. Stând depărtat cu braţele îndoite mingea în ambele


mâini
1 întinderea braţelor sus
2 îndoirea trunchiului spre stânga
3. îndreptarea trunchiului
4. revenire în PI
5-8. se repetă spre dreapta
Se execută 3x8T. PI 4,8 1,3,5,7 2+6

3. PI. Stând depărtat cu mingea în ambele mâini


1. aplecarea trunchiului înainte cu ridicarea braţelor
sus
2. îndoirea trunchiului înainte
3. îndreptarea trunchiului
4. revenire în PI
Se execută 4x4T. PI 4 1,3 2

104
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU

4. PI. Stând cu mingea în ambele mâini


1 fandare lateral stânga cu ridicarea braţelor sus
2 revenire în PI
3-4 se repetă spre dreapta
Se execută 4x4T.

PI 2,4 1+3

5. PI. Pe genunchi pe călcâie aşezat cu mingea în ambele mâini


1-2 ridicare pe genunchi cu răsucirea trunchiului
spre stânga şi ridicarea braţelor înainte jos
3-4 revenire în PI
5-8 se repetă spre dreapta
Se execută 3x8T.

PI 3-4, 7-8 1-2+5-6

6. PI. Aşezat cu mingea în ambele mâini


1-2 îndoirea trunchiului înainte cu ducerea braţelor sus
3-4, 7-8. revenire în PI
5-6 trecere în culcat cu îndoirea
braţelor, mingea la piept
Se execută 3x8T.
PI 3-4,7-8 1-2 5-6

7. PI Culcat facial cu braţele


sus de minge apucat
Leagănul - execuţii de
voie

8. PI. Stând cu mingea în ambele mâini


1. săritură în depărtat cu ridicarea braţelor înainte
2. săritură în apropiat cu coborârea braţelor
Se execută 8x2T

105
TATIANA DOBRESCU
PI 2 1

COMPLEX DE EXERCIŢII CU CERCUL

1. PI. Stând depărtat cu braţele îndoite, cercul frontal,


apucat cu ambele mâini lateral
1. întinderea braţelor înainte
2. ridicarea braţelor sus cu cercul în plan
transversal
3. coborârea braţelor înainte
4. revenire în PI
Se execută 4x4T. PI 4 1,3 2

2. PI. Stând depărtat cu braţele sus cu cercul transversal,


apucat de ambele mâini lateral
1. îndoirea trunchiului spre stânga
2. revenire în PI
3-4. se repetă spre dreapta
Se execută 4x4T.

PI 2,4 1+3

3. PI. Stând depărtat cu braţele îndoite, cercul frontal, ţinut cu ambele mâini lateral
1,5 răsucirea trunchiului spre stânga (dreapta)
şi întinderea braţelor înainte
2,4,6,8 revenire în PI
3,7 îndoirea picioarelor
Se execută 3x8T.

PI 2,4,6,8 1,5 3,7

4. PI. Stând cu braţele sus cercul transversal, apucat cu


ambele mâini lateral
1-2 ghemuire cu aşezarea cercului pe sol
3-4 revenire în PI
Se execută 4x4T.

PI 3-4 1-2

106
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU

5. PI. Pe genunchi, pe călcâie aşezat cu cercul


transversal sprijinit pe sol, apucat de marginea
apropiată
1 ridicare pe genunchi cu ducerea braţelor
înainte, cercul transversal
2 ridicarea braţelor sus cu cercul în plan
frontal
3 coborârea braţelor înainte PI 4 1,3 2
4 revenire în PI
Se execută 4x4T.

6. PI. Aşezat cu braţele înainte, cercul în plan transversal apucat cu ambele mâini
de marginea apropiată
1 ridicarea piciorului stâng şi
atingerea cercului
2,6 revenire în PI
3-4 se repetă
5 îndoirea trunchiului înainte PI 2,4,6,8 1+3 5,7
7-8 se repetă
Se execută 3x8T.

7. PI. Culcat facial cu braţele sus, cercul transversal apucat cu ambele mâini de
marginea apropiată
1 ridicarea
simultană a
trunchiului şi
picioarelor
2,4 revenire în PI
3.îndoirea
picioarelor PI 2,4,6,8 1,5 3,7
Se execută 4x4T.

8. PI. Stând cu braţele înainte, cercul transversal apucat cu ambele mâini de


marginea apropiată
1-2 săritură de pe un picior pe celălalt prin
cerc
3-4 se repetă
Se execută 3x4T.

PI 1-2

107
TATIANA DOBRESCU

EXERCIŢII CU APARATE

Exerciţiile la aparate se folosesc în lecţie în veriga influenţării selective a


aparatului locomotor şi în veriga de dezvoltare a aptitudinilor motrice, în special
pentru educarea forţei diferitelor grupe musculare şi a rezistenţei generale şi
specifice.
Ele asigură o mai bună localizare, gradare, dozare a efortului şi o
atractivitate crescută faţă de exerciţiile fără aparate, mărind eficienţe activităţii.
Angrenează în lucru a unui număr mare de grupe musculare superficiale şi
profunde asigurând un randament sporit;
Se pot executa la banca de gimnastică, scara fixă, helcometru, scripeţi, cu
benzi elastice (sandouri), la căruciorul mobil montat pe banca de gimnastică
înclinată, băncuţa curbată şi la aparate complexe.

Exerciţii la, pe, cu, peste bancă

EXERCIŢII
LA Exerciţii la scara fixă
APARATE
Exerciţii la aparate speciale

Fig. 8 Sistematizarea exerciţiilor la aparate

EXERCIŢII LA BANCA DE GIMNASTICĂ

Banca de gimnastică este cel mai frecvent aparat prezent în sălile de sport
şi are un mare grad de funcţionalitate. Este folosit ca aparat pentru executarea
exerciţiilor de dezvoltare fizică generală, a exerciţiilor utilitar-aplicative, ca aparat
ajutător pentru însuşirea unor elemente de tehnică specifică unor ramuri de sport şi
ca aparat de odihnă şi relaxare în procesul de educaţie fizică şi sport.
Exerciţiile de dezvoltare generală la banca de gimnastică pot fi
sistematizate după forma de practicare, în:
 individuale;
 pe perechi;
108
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU
 în grup;
 cu obiecte portative
După modul de execuţie ele se execută:
 la banca de gimnastică
 pe banca de gimnastică
 cu banca de gimnastică
 peste banca de gimnastică folosind aparatul ca obstacol.
Exerciţiile la acest aparat contribuie la dezvoltarea armonioasă a
organismului, educarea forţei, mobilităţii articulare, coordonării, la formarea unei
ţinute corecte şi pregătesc organismul pentru efort.

MODELE OPERAŢIONALE

COMPLEX CU BĂNCI DE GIMNASTICĂ

1. PI. Stând costal stânga


1. pas cu piciorul stâng pe bancă cu ducerea mâinilor pe umăr
2. urcare pe bancă cu întinderea braţelor lateral
3. coborâre de pe bancă cu piciorul stâng şi îndoirea braţelor cu mâinile pe
umăr
4. revenire în PI

PI 8 1,7 2,6 3,5 4


5-8 se repetă spre dreapta
Se repetă 6x4 T

2. PI. Stând costal stânga cu piciorul stâng pe bancă


1. ridicarea braţelor lateral
2. îndoirea trunchiului spre stânga cu ridicarea braţelor sus
3. îndreptarea trunchiului cu coborârea braţelor lateral
4,8 revenire în PI
5. fandare laterală stânga cu ridicarea braţelor lateral
6. întinderea piciorului stâng cu ridicarea braţelor sus
7. fandare laterală stânga cu coborârea braţelor lateral
Se repetă 2x8T din stând costal dreapta.

109
TATIANA DOBRESCU

PI 4,8 1,3 2 5,7 6

3. PI. Stând logitudinal cu faţa la bancă cu mâinile pe şolduri.


1,3 fandare înainte cu piciorul drept (stâng)
2,4,8 revenire în PI
5. îndoirea trunchiului înainte cu ducerea braţelor sus şi apucarea marginii
depărtate a băncii
6. ghemuire
7. întinderea picioarelor
Se execută 3x8T

PI 2,4,8 1+3 5,7 6

4. PI. Stând depărtat cu mâinile pe şolduri, călare peste bancă


1. aşezare pe bancă cu întinderea braţelor lateral.
2. răsucirea trunchiului spre dreapta cu ducerea mâinilor pe şolduri
3. îndreptarea trunchiului şi întinderea braţelor lateral
4. revenire în PI

PI 4,8 1,3,5,7 2+6

5-8. se repetă cu răsucirea trunchiului spre stânga.


Se execută 3x8T.

110
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU

5. PI. Pe genunchi cu faţa la bancă mâinile apucă marginea depărtată a băncii


1,3,5,7 aşezare pe călcâi
2,4,6 ridicare pe genunchi cu balansarea piciorului stâng (drept) înapoi
8 revenire în PI
Se execută 6x4T.

PI 1,3 2+4

6. PI. Sprijin aşezat longitudinal la bancă.


1. ridicarea braţelor sus
2. îndoirea trunchiului înainte
3. îndreptarea trunchiului

PI 4,6,8 1,3 2 5,7


4,6,8 revenire în PI
5,7 ridicarea bazinului
Se execută 3x8T.

7. PI. Sprijin aşezat logitudinal la bancă


1,3 ridicarea piciorului stâng (drept)

PI 2,4,8 1+3 5,7 6

2,4,8 revenire în PI
5. ridicarea picioarelor îndoite
6. întinderea picioarelor

111
TATIANA DOBRESCU
7. îndoirea picioarelor
Se execută 3x8T.

8. PI. Aşezat depărtat transversal pe bancă cu mâinile la piept:


1. întinderea braţelor laterale
2.4 revenire în PI
3. îndoire răsucită a trunchiului spre dreapta cu întinderea braţelor sus
5-8. se repetă spre stânga
Se execută 3x8T.

PI 2,4,6,8 1,5 3+7

9. PI. Stând pe bancă transversal.


1. săritură în depărtat
2. aşezare pe bancă cu ridicarea braţelor lateral
3. ridicare în stând depărtat şi coborârea braţelor jos
4. săritură în stând pe bancă
Se execută 6x4T.

PI 4 1,3 2

COMPLEX DE EXERCIŢII PE PERECHI ŞI ÎN GRUP LA BANCA


DE GIMNASTICĂ

1. PI. Stând costal stânga, spate-n spate de o parte şi de alta a băncii


1. pas cu aşezarea piciorului stâng pe bancă şi ridicarea braţelor lateral
2. ridicare pe bancă cu apropierea picioarelor (spate-n spate) şi coborârea
braţelor
3 răsucirea trunchiului spre stânga (nr. 1), dreapta (nr. 2) şi percuţie din

112
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU
palmă
4. îndreptarea trunchiului
5-6. se repetă în partea cealaltă
7-8. coborâre de pe bancă în partea opusă
Se execută 4x8T.

PI 8 1+7 2,4,6 3+5

2. PI. Stând faţă-n faţă, de o parte şi de alta a băncii, cu braţele înainte, palmă-n
palmă
1. fandare cu piciorul stâng pe bancă, nr. 1 execută împingere în braţe, nr. 2
încearcă să opună rezistenţa cu braţele uşor îndoite
2. reveniri în PI
3-4. se repetă cu piciorul drept cu schimbarea rolurilor
Se execută 4x4T.

PI 2,4 1+3

3. PI. Stând costal stânga, spate-n spate deoparte şi de alta a băncii


1. pas cu piciorul stâng pe bancă cu ridicarea braţelor lateral
2. trecere în stând pe bancă spate-n spate şi apucarea de mâini
3. ridicarea braţelor lateral
4. ridicarea braţelor sus
5. coborârea braţelor lateral
6. coborârea braţelor jos
7-8. coborâre de pe bancă în partea opusă
Se execută 3x8T.

113
TATIANA DOBRESCU

PI 8 1,7 2,6 3,5 4

4. PI. Aşezat călare, cu picioarele îndoite, spate-n spate de mâini apucat


1. ridicare în stând depărtat
2. ridicarea braţelor lateral
3,5 îndoirea trunchiului spre stânga, (dreapta)
4,6 îndreptarea trunchiului
7. coborârea braţelor
8. revenire în PI
Se execută 3x8T.

PI 8 1,7 2,4,6 3+5

5. PI. Culcat cu picioarele îndoite, sprijinite pe bancă; nr. 2 sprijin culcat facial
longitudinal
1. nr. 1 ridicarea trunchiului în aşezat cu apucarea braţelor partenerului
2. nr. 2 ridicarea picioarelor înapoi

PI 4 1,3 2

3. nr. 2 coborârea picioarelor


4. revenire în PI
Se execută 4x8T după care se schimbă rolurile.

114
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU
6. PI. Stând depărtat costal stânga
1. îndoirea răsucită a trunchiului spre stânga şi apucarea băncii cu mâna
apropiată de jos, cu cealaltă de sus
2. îndreptarea trunchiului şi ridicarea braţelor şi a băncii sus
3. îndoirea răsucită a trunchiului spre dreapta şi punerea băncii pe sol
4. revenire în PI
5-8. se repetă în partea cealaltă
Se execută 4x8T.

PI 4 1+3 2

7. PI. Stând depărtat costal stânga


1. îndoirea răsucită a trunchiului spre stânga şi apucarea băncii
2. îndreptarea trunchiului şi ridicarea braţelor şi a băncii sus
3,5 îndoirea braţelor şi aşezarea băncii pe umărul stâng (drept)
4,6 întinderea braţelor sus
7. îndoirea răsucită a trunchiului spre dreapta cu punerea băncii pe sol
8. revenire în PI
Se execută 4x8T.

PI 8 1+7 2,4,6 3+5

8. PI. Nr. 1 stând depărtat călare transversal la bancă; nr. 2 stând transversal pe
bancă faţă-n faţă
1. nr. 1 săritură în stând pe bancă; nr. 2 săritură în depărtat călare cu
coborâre de pe bancă
2. săritură cu revenire în PI

115
TATIANA DOBRESCU
Se execută 8x2T după care se schimbă rolurile.

PI 2 1

EXERCIŢII LA SCARĂ FIXĂ

Scara fixă oferă condiţii de alternare a poziţiilor de lucru, oferă puncte de


sprijin şi de atârnat, permite o bună localizare, gradare şi dozare a efortului. Scările
fixe sunt folosite împreună cu alte aparate la însuşirea şi perfecţionarea exerciţiilor
aplicative. De asemenea sunt folosite în prevenirea şi corectarea unor deficienţe
fizice.
Ele se pot executa:
 individual;
 în doi;
 cu obiecte şi cu aparate.

COMPLEX DE EXERCIŢII LA SCARĂ FIXĂ

1. PI. Stând cu faţa la scara fixă, braţele înainte, de


şipcă apucat
1,3 îndoirea braţelor şi ridicarea piciorului
stâng (drept) înapoi
2, 4. revenire în PI
Se execută 4x8T.

PI 2,4 1+3

2. PI. Stând depărtat cu faţa la scara fixă,


braţele înainte:
1-2. rotarea braţelor înainte
3. aplecarea trunchiului înainte şi
ridicarea braţelor sus cu apucarea
şipcii
4. revenire în PI
Se repetă 6x8T. PI 4 1-2 3
116
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU

3. PI. Stând cu faţa la scara fixă, braţele


înainte, de şipcă apucat
1. fandare laterală spre dreapta
(stânga)
2,4,8 revenire în PI
5,7 îndoirea picioarelor
Se execută 3x8T.
PI 2,4,6,8 1+3
5,7

4. PI. Stând cu spatele la scara fixă, braţele sus, de


şipcă apucat
1,3 fandare înainte cu piciorul stâng (drept) cu
extensia trunchiului
2,4 revenire în PI
Se execută 8x4T.

PI 2,4 1+3

5. PI. Stând cu spatele la scara fixă de jos înapoi de şipcă


apucat
1-4. îndoirea trunchiului înainte cu ducerea braţelor
sus şi apucarea succesivă a şipcilor
5-8. îndreptarea trunchiului cu apucarea succesivă a
şipcilor şi revenire în PI.
Se execută 4x8T.
PI 5-8 1-4

6. PI. Stând cu faţa la scara fixă, braţele sus de şipcă apucat


1. aşezarea piciorului stâng îndoit pe o şipcă
2. împingerea în piciorul drept, întinderea piciorului stâng şi îndoirea
braţelor
3. coborâre pe sol
4. revenire în PI
5-8. se repetă cu piciorul drept
Se execută 3x8

PI 4 1,3 2

117
TATIANA DOBRESCU
7. PI. Atârnat la scară fixă
1,3 ridicarea piciorului stâng (drept)
2,4,6,8 revenire în PI
5,7 ridicarea picioarelor îndoite
Se execută 3x8T.

PI 2,4,6,8 1+3
5,7

8. PI. Stând cu faţa la scara fixă, braţele înainte de şipcă apucat


1. săritură pe piciorul stâng cu
balansarea piciorului drept lateral
2. săritură pe două picioare
3-4. se repetă pe piciorul drept
5. săritură în depărtat
6. săritură pe două picioare
7-8. se repetă
Se repetă 3x8T.
PI 6,8 1+3 2,4 5,7

EXERCIŢII CU APARATE SPECIALE

Exerciţii cu cablu elastic (sandou)

Exerciţiile cu sandoul se folosesc pentru dezvoltarea forţei, mobilităţii


articulare şi elasticităţii musculare, asigurând o bună localizare şi dozare a efortului
elevilor prin întinderea mai puţin sau mai mult a lui.
Cablurile elastice sunt din cauciuc cu un diametru de 10-15 milimetri,
lungimea de 2-4 metri. În şcoală se pot înlocui cu benzi tăiate din camere uzate care
se vor lega între ele pentru a avea lungimea necesară.
Dacă sandoul este moale, efortul creşte către sfârşitul mişcării iar pentru
ca încordarea să fie aproximativ aceeaşi pe tot parcursul mişcării trebuie folosit
unul dintr-un cauciuc mai rezistent.
Caracteristici:
 Exerciţiile se vor executa cu creşterea gradată a tensiunii iniţiale a
cablului;
 Se pot doza prin reglarea îngreuierii în funcţie de posibilităţile motrice
ale executanţilor
 Se vor alterna grupele musculare solicitate;
118
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU
 Se vor practica şi în aer liber sau acasă;
 Se vor face pauze de odihnă între seriile de repetări cu mişcări de
respiraţie.

PARTICULARITĂŢI ALE PREDĂRII EXERCIŢIILOR DE


DEZVOLTARE GENERALĂ LA CICLUL GIMNAZIAL

Exerciţiile de dezvoltare fizică generală sunt prezente aproape în toate


verigile lecţiei.
În veriga a doua, pregătirea organismului pentru efort se execută simultan
cu variante de mers, alergare şi săltări.
Ele sunt preponderente în veriga a III-a a lecţiei, influenţarea selectivă a
aparatului locomotor sub formă de complexe alcătuite din exerciţii libere, pe
perechi, cu obiecte şi la aparate (banca de gimnastică, scară fixă).
Complexele pentru ciclul primar cuprind 6-8 exerciţii iar pentru ciclul
gimnazial 8-10 exerciţii.
Alegerea exerciţiilor trebuie făcută în funcţie de:
 temele de lecţie, în acest sens trebuie prelucrate analitic cu prioritate
grupele musculare şi articulaţiile solicitate în cadrul temelor de
lecţie.
 nivelul de pregătire al executanţilor, vârstă şi sex.
 condiţiile de lucru: în sala de sport, în aer liber, mărimea spaţiului
etc.
În conceperea şi predarea complexului trebuie respectate câteva cerinţe:
 poziţiile iniţiale trebuie să asigure condiţii optime de realizare a
exerciţiilor, să izoleze sau să fixeze anumite segmente şi articulaţii
care nu trebuie să participe la mişcarea respectivă. Unele poziţii pot
uşura sau îngreuia execuţia exerciţiului;
 exerciţiile trebuie să fie variate ca formă şi conţinut,
 grupele musculare solicitate în efort trebuie alternate,
 în cadrul complexului trebuie să fie prezente exerciţii cu caracter de
forţă cât şi de întindere iar dacă este necesar şi cu caracter de
relaxare,
 exerciţiile trebuie să fie executate simetric atât pentru dreapta cât şi
pentru stânga.
 exerciţiile se compun pe timpi pari: 2, 4 sau 8 timpi.
 primele exerciţii vor fi simple şi predate într-un tempo mai lent.
Spre mijlocul complexului viteza de execuţie creşte iar în finalul
complexului intensitatea va ajunge la maximum. De aceea
complexul se va încheia cu variante de sărituri după care, dacă este
necesar, se vor efectua exerciţii de respiraţie şi de relaxare.
Dozarea efortului în cadrul complexului de exerciţii se realizează prin:
119
TATIANA DOBRESCU
 numărul de repetări;
 ritmul şi tempoul de execuţie;
 schimbarea poziţiilor iniţiale;
 pauzele dintre exerciţii.
Fiecare exerciţiu din complex se va repeta de mai multe ori în funcţie de
complexitatea lui. Un complex se va menţine 4-6 lecţii (un ciclu de lecţii).
În ultimele două lecţii el se va realiza în formă continuă adică poziţia
finală a primului exerciţiu devine poziţie iniţială a celui de-al doilea ş.a.m.d.
Profesorul trebuie să folosească corect terminologia, să demonstreze
mişcarea şi să indice forma, direcţia şi amplitudinea mişcării. Simultan cu
executarea exerciţiilor se vor efectua prompt corectări.
Se va urmări ca elevii să-şi coordoneze respiraţia cu ritmul mişcării pe
care le execută. De asemenea va acorda o atenţie deosebită exerciţiilor care
contribuie la formarea ţinutei corecte.
Predarea exerciţiilor se poate realiza în două moduri. La elevii mici sau
dacă exerciţiile sunt complexe, profesorul demonstrează întâi exerciţiul şi apoi va fi
executat de elevi.
Pentru creşterea densităţii şi implicit a eficienţei acestor exerciţii se
recomandă ca predarea să se realizeze simultan cu execuţia, pe timpi, într-un tempo
mai lent, continuându-se execuţia pe numărătoare în tempoul dorit.
La ciclul primar se vor însuşi poziţiile fundamentale şi unele derivate apoi
mişcările accesibile acestei vârste. Acestea vor fi asociate cu cele cunoscute de
copii din viaţa de zi cu zi. De exemplu: morişca, clopotul, pisicuţa, boxăm, sărim
ca vrăbiuţa, etc.
La clasele a III-IV a se vor însuşi poziţiile fundamentale şi derivate,
mişcările segmentelor corpului, direcţiile şi planurile mişcărilor. Primele exerciţii
vor fi simple, din poziţii simetrice, separat pentru fiecare segment. După ce elevii
stăpânesc bine aceste exerciţii şi se orientează relativ uşor în privinţa direcţiilor şi
planurilor mişcării, se poate trece la exerciţii în care sunt angrenate 2-3 segmente.
Şcolarul mic comite multe greşeli de execuţie ca: încordare exagerată a
musculaturii, limitare a amplitudinii, blocarea respiraţiei. De aceea exerciţiile vor fi
reprezentate în aceeaşi formă cu ciclul de lecţii până la executarea lor corectă şi
fără încordare mare.
Se va insista în mod deosebit asupra ţinutei capului, umerilor şi spatelui în
vederea formării unei ţinute corecte.
La ciclul primar se vor utiliza exerciţii libere şi cu obiecte dar şi unele
exerciţii la şi pe banca de gimnastică.
Însuşirea exerciţiilor cu obiecte va favoriza realizarea unor ansamblări
pentru serbările şcolare.
La ciclul gimnazial complexitatea exerciţiilor va creşte. Din clasa a VI-a
se pot introduce şi mişcări asimetrice. Alături de exerciţiile libere şi cu obiecte se
vor realiza exerciţii pe perechi, la, pe, cu şi peste banca de gimnastică şi la scara
fixă.
120
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU
Încă din acest ciclu de învăţământ trebuie formată capacitatea elevilor de a
conduce exerciţiile din cadrul complexului, pentru ca la finele ciclului liceal fiecare
elev să fie capabil de acest lucru. De asemenea spre finele cilului gimnazial dar mai
ales în cel liceal elevii vor fi conştientizaţi asupra efectelor exerciţiilor pentru a le
putea utiliza şi independent, în afara lecţiei de educaţie fizică.
În cazul claselor demixtate, exerciţiile de dezvoltare fizică generală se vor
executa cu respectarea particularităţilor ţinutei şi execuţiei artistice şi cu
acompaniamentul muzical.
Recomandăm utilizarea muzicii şi la clasele mixte datorită multiplelor ei
valenţe: creează o atmosferă plăcută, motivează elevii, uşurează desfăşurarea
ritmică a mişcării, stimulează mişcarea sau relaxarea, îndepărtează senzaţia de
oboseală, favorizează executarea cu expresivitate a mişcărilor etc. Ea este un ajutor
preţios pentru profesor suplinind numărătoarea.
Creşterea interesului elevilor se poate realiza şi prin utilizarea unor
exerciţii preluate din curente larg mediatizate ca aerobic şi step (la banca de
gimnastică).
Exerciţiile de dezvoltare fizică generală pot fi prezente şi în veriga a IV-a
a lecţiei de educaţie fizică, dezvoltarea calităţilor motrice viteză şi/sau îndemânare
sub forma exerciţiilor de întindere clasice şi tip stretching (la elevii mai mari).
Acestea vor fi executate în cadrul unor circuite ţinându-se cont de
alternarea grupelor musculare şi articulaţiilor solicitate.
Circuitele se pot executa:
 frontal (adică fără schimbarea locului, schimbându-se numai
exerciţiu);
 pe staţii cu schimbarea locului de execuţie a exerciţiilor;
În veriga a V-a însuşirea consolidarea, perfecţionarea şi/sau verificarea
deprinderilor motrice se apelează la exerciţii de dezvoltare fizică generală pentru
încălzirea specială în vederea executării unor elemente acrobatice cu caracter de
mobilitate/supleţe ca sfoara şi podul.
În veriga a VI-a exerciţiile de dezvoltare fizică generală sunt prezente
pentru dezvoltarea forţei. Procedeul metodic folosit este circuitul executat frontal
sau pe staţii cu alternarea grupelor musculare solicitate.
În veriga de liniştire a organismului pentru efort, veriga a VII-a a lecţiei se
vor folosi exerciţii de relaxare (inclusiv exerciţii de tip stretching) şi exerciţii de
postură.

121
TATIANA DOBRESCU

Rezumatul unităţii de studiu


Exerciţiile de dezvoltare fizică generală sunt prezente aproape în toate
verigile lecţiei.
În veriga a doua, pregătirea organismului pentru efort se execută simultan
cu variante de mers, alergare şi săltări.
Ele sunt preponderente în veriga a III-a a lecţiei, influenţarea selectivă a
aparatului locomotor sub formă de complexe alcătuite din exerciţii libere, pe
perechi, cu obiecte şi la aparate (banca de gimnastică, scară fixă).
Complexele pentru ciclul primar cuprind 6-8 exerciţii iar pentru ciclul
gimnazial 8-10 exerciţii.
Încă din acest ciclu de învăţământ trebuie formată capacitatea elevilor de a
conduce exerciţiile din cadrul complexului, pentru ca la finele ciclului liceal fiecare
elev să fie capabil de acest lucru. De asemenea spre finele cilului gimnazial dar mai
ales în cel liceal elevii vor fi conştientizaţi asupra efectelor exerciţiilor pentru a le
putea utiliza şi independent, în afara lecţiei de educaţie fizică.
În cazul claselor demixtate, exerciţiile de dezvoltare fizică generală se vor
executa cu respectarea particularităţilor ţinutei şi execuţiei artistice şi cu
acompaniamentul muzical.

Autoevaluare
 Care sunt tipurile şi caracteristicile exerciţiilor de dezvoltare fizică
generală?
 Care sunt aparatele la care se pot executa astfel de exerciţii ?
 Care sunt particularităţile metodologice privind predarea exerciţiilor
de dezvoltare fizică generală în ciclul gimnazial ?

122
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU

Unitatea de curs III 4. PARTICULARITĂŢI ALE


PREDĂRII EXERCIŢIILOR
APLICATIVE LA CICLUL
GIMNAZIAL

EXERCIŢII APICATIVE – CARACTERISTICI,


SISTEMATIZARE, MODELE OPERAŢIONALE

Exerciţiile aplicative sunt mişcări naturale, cu caracter utilitar fiind larg


folosite în şcoală. Ele contribuie la formarea desprinderilor motrice aplicative, la
dezvoltarea aptitudinilor motrice de bază (viteza, coordonarea, forţa, rezistenţa), la
corectarea deficienţelor fizice şi formarea unor trăsături de personalitate (curaj,
încredere în forţele proprii etc.) ale elevilor de vârstă gimnazială.
Exerciţiile aplicative se clasifică în două grupe: (fig.9)
- exerciţii specifice gimnasticii: echilibru, târâre, căţărare şi escaladare,
ridicări şi transport de greutăţi;
- exerciţii nespecifice gimnasticii: mers, alergare, sărituri, aruncare şi
prindere.

EXERCIŢII APLICATIVE

SPECIFICE NESPECIFICE
GIMNASTICII GIMNASTICII
Echilibru Mers
Târâre Alergare
Căţărare Sărituri
Escaladare Aruncare
Ridicare şi transport Prindere
de greutăţi

Fig. 9 Sistematizarea exerciţiilor aplicative

123
TATIANA DOBRESCU

EXERCIŢII APLICATIVE SPECIFICE GIMNASTICII

Exerciţii de echilibru

Exerciţiile de echilibru au o mare importanţă prin aplicabilitatea pe care o


au în viaţa de toate zilele cât şi prin rolul important pe care îl are simţul echilibrului
în mişcare.
Clasificarea clasică a formelor de echilibru relevă două forme:
■ echilibru static (echilibru în poziţii)
■ echilibru dinamic (echilibru în mişcare).
■ echilibru de învârtire
■ echilibrul în zbor:
Însuşirea exerciţiilor de echilibru începe pe sol prin executarea diferitelor
poziţii pe toată talpa, pe un picior, pe ambele picioare, pe vârfuri, pe vârful unui
picior cu braţele şi trunchiul în diferite poziţii. Urmează deplasări executate pe sol,
pe toată talpa apoi pe vârfuri, schimbându-se direcţia de deplasare, apoi pe diferite
linii trasate pe sol, după care se vor executa exerciţii la banca de gimnastică pe
partea lată şi apoi pe cea îngustă şi apoi se trece la executarea exerciţiilor de
echilibru pe două bănci suprapuse, la bârnă, etc .
Pentru însuşirea corectă a exerciţiilor de echilibru şi evitarea accidentelor o
mare însemnătate o au asigurarea şi autoasigurarea.

Exerciţii de târâre

Sunt exerciţii aplicative care contribuie la dezvoltarea forţei, rezistenţei şi


coordonării la corectarea deficienţelor fizice de la nivelul coloanei vertebrale
(scolioze, endoze, cifoze, etc.).
În şcoală se întâlnesc procedee ale târârii efectuate pe sol (saltele sau
covor), sau la banca de gimnastică cu apucarea marginii. Folosirea lor impune
condiţii igienice la locul în care se desfăşoară activitatea şi o stare foarte bună a
aparatelor pe care sau sub care se execută. De asemenea se va acorda o mare atenţie
dozării lor în funcţie de vârstă, sex şi nivel de pregătire.
Perfecţionarea exerciţiilor de târâre se realizează în cadrul lecţiilor de
educaţie fizică prin folosirea parcursurilor aplicative.

Exerciţii de căţărare şi escaladare

Căţărarea este exerciţiul aplicativ reprezentat diferite modalităţi de urcare


pe diferite aparate sau obstacole cu ajutorul braţelor, picioarelor sau a braţelor şi a
124
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU
picioarelor simultan.
Procedeele de căţărare ce se pot aplica în şcoală se pot clasifica în funcţie
de modul de deplasare:
- căţărare în atârnat mixt (combinat);
- căţărare în atârnat;
- căţărare în sprijin mixt;
- căţărare cu oprire (la frânghie);
- căţărare cu îngreuieri.
După aparatul la care se efectuează în lecţie, întânim exerciţii de căţărare la::
1. scara fixă
- căţărare pe verticală
- căţărare pe orizontală
2. banca de gimnastică
- căţărare la banca de gimnastică oblică
- căţărare la banca de gimnastică orizontală
3. frânghie
- căţărare verticală la frânghie
- căţărare la frânghie oblică sau orizontală
- căţărare la două frânghii alăturate
Escaladarea reprezintă trecerea peste aparate cu ajutorul braţelor şi
picioarelor, numai a braţelor, numai a picioarelor, cu ajutorul unui partener, etc. Ea
se poate realiza la aparatele care exista în sala de sport sau instalaţiile de pe terenul
de sport.
De regulă aceste exerciţii se execută combinat dar şi separat, iar
selecţionarea şi dozarea lor se va face în funcţie de vârstă, sex şi nivel de pregătire.
Pentru evitarea accidentelor, este necesară luarea unor măsuri de asigurare:
controlul aparatelor, saltele sub aparatele înalte, prezenţa altor persoane în cazul
efectuării unor procedee mai dificile. De asemenea nu se vor permite sărituri de la
înălţimi sau alunecarea la coborârea de pe frânghie care conduce la rănirea
palmelor.
Perfecţionarea exerciţiilor de căţărare şi escaladare se realizează prin
introducerea lor în parcursuri aplicative.

Exerciţii de ridicare şi transport de greutăţi

Sunt mijloace care contribuie la formarea deprinderilor de ridicare şi


transport, la educarea forţei, rezistenţei şi coordonării elevilor din şcoală.
125
TATIANA DOBRESCU
Exerciţiile de ridicare şi transport se pot clasifica în trei grupe:
Ridicare şi transport de obiecte sau aparate
Transport de persoane
Tracţiuni şi împingeri
- pe perechi şi în grup;
- transport de greutate prin împingere;
- transport de greutate prin tracţiune.
Trebuie acordată o mare atenţie dozării efortului în funcţie de sex, vârstă şi
nivel de pregătire. Exerciţiile de ridicare şi transport de obiecte pot fi folosite şi ca
mijloace pentru educarea ţinutei corecte (transport pe cap) sau redresare a coloanei
vertebrale (transportul obiectelor sub braţ, pe umăr etc.) Perfecţionarea exerciţiilor
de ridicare şi transport de greutăţi se va realiza prin introducerea lor în parcursuri
aplicative.

EXERCIŢII APLICATIVE NESPECIFICE GIMNASTICII

Această grupare de exerciţii aplicative cuprinde: mersul, alergarea,


săritura, aruncarea şi prinderea.

Mersul şi alergarea

Mersul şi alergarea sunt prezente pe tot parcursul lecţiei de educaţie fizică.


în primele două verigi se utilizează pentru organizarea colectivului, captarea
atenţiei şi pregătirea organismului pentru efort. în veriga de influenţare selectivă a
aparatului locomotor, mersul este folosit pentru alcătuirea formaţiilor de lucru dar
şi în cadrul complexului de exerciţii asociat cu mişcări ale segmentelor corpului.
Alergarea poate fi prezentă în finalul complexului combinată cu mişcări de braţe şi
săltări în scopul creşterii intensităţii şi angrenării tuturor grupelor musculare în
efort.
În verigile de dezvoltare a calităţilor motrice, mersul şi alergarea sunt
prezente în cadrul parcursurilor aplicative, pentru schimbarea locului de efectuare a
exerciţiilor în cadrul circuitelor.
În veriga tematică aceste deprinderi se folosesc pentru schimbarea
atelierelor. La clasele I-IV ele pot constitui chiar teme de lecţie.
În finalul lecţiei se utilizează variante de mers şi alergare care contribuie la
liniştirea organismului după efort.
Variantele de mers şi alergare se vor utiliza în funcţie de nivelul de
pregătire al elevilor şi de scopul urmărit.
La preşcolari şi şcolarii mici trebuie acordată o atenţie deosebită executării
corecte a mersului şi alergării deoarece aceştia comit o serie de greşeli ca: mers
rigid, săltat, legănat, târşit, alergare îngenunchiată, pe toată talpa, cu trunchiul
înclinat înapoi, etc. în acest sens se va urmări realizarea uşurinţei în deplasare,
coordonarea mişcării braţelor şi picioarelor precum şi păstrarea unei ţinute corecte.
126
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU
Săritura

Săriturile sunt mijloace atractive şi accesibile. Sunt prezente în veriga de


pregătire a organismului pentru efort putând fi combinate cu variante de mers şi
alergare, Sunt componente ale complexului de exerciţii executat în veriga de
influenţare selectivă a aparatului locomotor fiind plasate la sfârşitul acestui
complex.
Săriturile sunt prezente în verigile destinate educării calităţilor motrice şi
în veriga tematică fiind incluse în parcursuri aplicative.
Se va acorda o atenţie deosebită săriturilor în adâncime în sensul
executării unei aterizări corecte (sigură şi elastică). La preşcolari înălţimea de la
care se sare va fi de 20-50 cm, iar la ciclul primar 40-80 cm. la celelalte clase
înălţimea creşte treptat.
Săriturile la coardă se însuşesc destul de greu datorită coordonării săriturii
cu mânuirea corzii. Este foarte importantă alegerea corzii în funcţie de înălţimea
executantului. în acest sens acesta stă cu ambele tălpi pe mijlocul corzii, iar
capetele acesteia trebuie să ajungă sub axilă.
Învăţarea săriturilor la coardă începe prin sărituri fără coardă cu imitarea
mişcării de învârtire a acesteia. Se continuă cu sărituri peste coardă din alergare, de
pe un picior pe celălalt şi apoi pe loc în diferite variante.
Perfecţionarea variantelor de sărituri aplicative se realizează prin
includerea lor în parcursuri aplicative.

Aruncarea şi prinderea

Exerciţiile de aruncare şi prindere sunt prezente în veriga de însuşire,


consolidare şi perfecţionare şi în verigile de dezvoltare a calităţilor motrice.
Formarea corectă a bazelor generale ale aruncării şi prinderii (şcoala
aruncării), printr-o succesiune riguroasă de exerciţii trebuie să asigure aplicarea
acestora în condiţii variate.
Exerciţiile de aruncare şi prindere nespecifice jocurilor sportive sunt
incluse în programa de educaţie fizică la clasele I-IV.
La celelalte cicluri de învăţământ ele se folosesc cu aplicabilitate în
activitatea sportivă.
Deoarece prinderea se însuşeşte mai dificil se vor folosi la început mingi cu
circumferinţă mai mare care se vor înlocui treptat cu mingi de dimensiuni mai mici.
Aruncările, prinderile se vor efectua întâi pe loc sub forma aruncărilor cu
două mâini şi prindere tot cu două mâini, bătaie în sol şi prindere, aruncare la
perete şi prindere. Apoi se vor executa cu o mână (alternativ).
Aceste exerciţii se vor complica prin introducerea unor sarcini
suplimentare: bătăi din palme, diferite mişcări ale segmentelor corpului, întoarceri.
Exerciţiile se vor efectua prin schimbarea poziţiilor: pe genunchi, aşezat, culcat,
etc.
127
TATIANA DOBRESCU
După ce au fost corect însuşite se vor executa din deplasare.
Exerciţiile de aruncare şi prindere se pot grada prin: mărirea distanţei de
aruncare, modificarea volumului şi greutăţii obiectului, mărirea vitezei de execuţie,
creşterea numărului de repetări, creşterea complexităţii, etc.
Însuşirea aruncării şi prinderii necesită un număr mare de obiecte. în lipsa
acestora se va opta pentru formaţii de lucru ca: cerc, suveică, pătrate, etc. Se va
acorda o mare atenţie organizării colectivului pentru a preveni accidentele.
Exerciţiile de aruncare şi prindere se vor perfecţiona prin includerea lor în
parcursuri.

PARCURSURI APLICATIVE

Reprezintă o aranjare a aparatelor şi obiectelor într-o anumită succesiune


în cadrul căruia se execută în mod combinat deprinderi motrice aplicative. (fig.10)
Cele mai cunoscute forme de exersare sunt:
1. ŞTAFETELE
2. TORENTUL
3. URMĂRIREA
Parcursurile aplicative sunt mijloace atractive putând fi folosite în diferite
momente ale lecţiei. Ele se pot folosi cu succes în lecţiile desfăşurate în aer liber,
mediul natural oferind multiple posibilităţi pentru organizarea lor.

128
Fig. 10
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU

MODELE OPERAŢIONALE

ŞTAFETE

1. Materiale: 1 bancă, 4 jaloane, o saltea, o scară fixă, o minge.


Primul elev are o minge. Alergare, mers pe bancă, pe vârfuri cu mingea pe
cap, săritură de pe bancă, rostogolirea mingii printre jaloane, rostogolire înainte în
ghemuit cu mingea ţinută la abdomen între trunchi şi picioare, alergare, căţărare la
scara fixă cu mâna şi piciorul drept, mingea ţinută sub axila stângă, coborâre,
alergare, sărituri peste jaloane, târâre pe bancă în sprijin ghemuit cu spatele pe
direcţia de deplasare, mingea ţinută pe abdomen, coborâre, alergare şi predarea
mingii.
2. Materiale: 3 bănci, o saltea, o capră.
Alergare, târâre printr-un cadru de ladă, alergare, deplasare în echilibru pe
cele trei băncii aşezate transversal prin paşi adăugaţi lateral spre dreapta, spre
stânga apoi spre dreapta, alergare, rostogoliri înainte în ghemuit, alergare, săritură
în depărtat peste capră, întoarcere, târâre pe sub capră, alergare, sărituri de pe un
picior pe celălalt peste bănci, alergare, târâre pe sub cadru.
3. Materiale: o ladă, 2 bănci de gimnastică, o coardă.
Alergare, escaladarea lăzii, mers în echilibru pe bancă cu întoarcere 360o la
mijlocul ei, alergare, târâre pe bancă din culcat facial cu tracţiune simultană
(fetele), alternativă (băieţii), sărituri la coardă, căţărare prin săltări pe scara fixă şi
coborâre cu braţ şi picior pe celălalt de o parte şi de alta a băncii de gimnastică.

PARCURSURI APLICATIVE PE PERECHI


1. Materiale: 3 saltele, 3 bănci, 6 scări fixe.
Pe perechi, roaba, rostogolire înainte din ghemuit în ghemuit pe acceaşi
saltea, alergare de-o mână apucat, căţărare braţ-picior opus, fiecare pe câte o scară
din dreptul echipei, coborâre prin acelaşi procedeu, mers în echilibru pe banca de
gimnastică, unul înapoia celuilalt cu mâinile pe talia celui din faţă, alergare laterală
cu pas adăugat faţă în faţă de mâini apucat şi predarea ştafetei. Se repetă cu
schimbarea rolurilor.
2. Materiale: 3 saltele, 3 bănci, 6 scări fixe.
Un partener călare pe spatele celuilalt, şi deplasare până la saltea,
rostogolire înainte din ghemuit în ghemuit, alergare cu pas adăugat de-o mână
apucat, căţărare la scară fixă cu braţ-picior de aceeaşi parte pe câte o scară şi
coborâre prin acelaşi procedeu mers în echilibru pe banca de gimnastică cu paşi
adăugaţi din stând transversal la bancă, costal faţă de pereche de-o mână apucat,
săritură într-un picior de mână apucat şi predarea ştafetei. Se repetă cu schimbarea
rolurilor.
129
TATIANA DOBRESCU

3. Materiale: 3 cercuri, 3 bănci, 3 saltele.


Unul înapoia celuilalt în interiorul cercului cu acesta la nivelul taliei, mers
până la saltea, un partener ţine cercul, celălalt execută o rostogolire lungă prin
acesta, alergare până la un semn costal unul faţă de celălalt de cerc apucat, cinci
sărituri ca mingea din aceeaşi poziţie, mers în echilibru pe banca de gimnastică
unul înapoia celuilalt în interiorul cercului ţinut la nivelul taliei, săritură într-un
picior din stând costal de cerc apucat.

PARCURSURI APLICATIVE GEN URMĂRIRE

1. Materiale: 3 bănci, o saltea, o ladă, o capră, 3 cercuri, 4 măciuci, 3 scări


fixe, o minge medicinală. (Eroare! Fără sursă de referință.11)
Mers în echilibru pe bancă, alergare şerpuită printre jaloane, târâre pe sub
capră, sărituri în cercuri de pe un picior pe celălalt, deplasare laterală în sprijin
culcat, rostogoliri înainte în ghemuit, escaladarea lăzii, alergare, căţărare la scara
fixă, apoi laterală pe 2 scări fixe, coborâre, transportul unei mingi medicinale. Pe
traseu sunt amplasaţi în puncte diferite 10 elevi. La semnal pornesc pe traseu
încercând să se prindă.

Fig. 11

2. Materiale: 4 bănci, 6 saltele, o ladă, 2 trambuline, 8 scări fixe, 6 mingi


medicinale, 8 minigarduri. (fig. 12)
Rostogolire înainte din ghemui în ghemuit, târâre din culcat facial pe bancă
cu tracţiune simultană, alergare, săritură în sprijin în ghemuit pe ladă, săritură
dreaptă cu aterizare, rostogolire lungă peste un obstacol, căţărare la banca
înclinată, căţărare laterală pe 3 scări fixe, coborâre-braţ picior de aceeaţi parte,
sărituri prin păşire peste garduri, alergare, transportul mingilor medicinale pe o
distanţă de 3 metri, una câte una, mers în echilibru pe partea îngustă a băncii
trecere la coada şirului. Următorul pleacă când cel din faţă a sărit pe ladă. Traseul
aplicativ poate fi executat simultan de două grupe de elevi pornind din colţuri
130
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU
opuse.

Fig. 12

PARTICULARITĂŢILE PREDĂRII EXERCIŢIILOR


APLICATIVE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL GIMNAZIAL

Parcursurile aplicative sunt mijloace atractive putând fi folosite în diferite


momente ale lecţiei. În veriga de pregătire a organismului pentru efort se vor
concepe parcursuri uşoare, scurte, cu aparate joase care să angreneze treptat
organismul în efort. în verigile de dezvoltare a calităţilor motrice, parcursurile vor
cuprinde deprinderi motrice care să influenţeze cu prioritate calitatea motrică pe
care dorim să o educăm, viteză, coordonare, forţă sau rezistenţă. În veriga tematică
se folosesc parcursuri complexe care cuprind atât deprinderi motrice aplicative cât
şi deprinderi motrice specifice unor ramuri de sport, care solicită substanţial
organismul elevilor din punct de vedere al efortului fizic.
Parcursurile aplicative se alcătuiesc în funcţie de obiectivul urmărit
ţinându-se cont de vârstă, sex şi nivelul de pregătire al executanţilor. Profesorul
trebuie să cunoască foarte bine colectivul pentru ca parcursurile să nu depăşească
posibilităţile elevilor.
Combinarea deprinderilor motrice trebuie realizate în aşa fel încât să se
alterneze grupele musculare angrenate în efort.
În ceea ce priveşte succesiunea aparatelor, se recomandă ca obstacolele
mai dificile să nu fie plasate la începutul sau sfârşitul parcursului.
Folosirea parcursurilor aplicative în lecţie impune luarea unor măsuri
pentru prevenirea accidentelor, aşezarea lor la o distanţă optimă între ele sau faţă de
pereţii sălii; folosirea saltelelor în punctele traseului care solicită aterizări sau
suprafeţele sunt la înălţime asigurarea sau ajutorul executanţilor în punctele mai
dificile ale traseului; oprirea execuţiei în cazul devierii sau defectării unui aparat.
Parcursurile aplicative se pot desfăşura cu impunerea procedeelor sau prin

131
TATIANA DOBRESCU
parcurgere liberă. Când procedeele sunt impuse de profesor, pentru cunoaşterea
traseului acesta va fi parcurs lent de către profesor sau un elev simultan cu
explicaţiile, apoi de către elevi. Urmează exersarea propriu-zisă cu viteza de
execuţie necesară.
Cea mai frecventă formă de exersare a parcursurilor aplicative este ştafeta.
Grupele de elevi trebuie să fie egale ca număr şi echilibrate ca posibilitate. Dacă
numărul nu este egal, un elev din grupa cu număr mai mic de elevi va executa
parcursul de două ori. Profesorul va prezenta regulile de desfăşurare privind startul,
penalizările şi modalitatea de stabilire a grupei câştigătoare. Trebuie să manifeste
obiectivitate în stabilirea rezultatului întrecerii. De aceea este bine să folosească
elevii scutiţi pentru supravegherea corectitudinii de parcurgere a traseului şi
stabilirea penalizărilor.
Parcursurile aplicative se pot organiza şi pe grupe de nivel de pregătire sau
separat pentru fete şi pentru băieţi.
Varianta prin parcurgere liberă contribuie la educarea creativităţii elevilor.
Ei trebuie să parcurgă cât mai repede traseul găsind fiecare soluţiile cele mai
eficiente şi mai originale pentru trecerea obstacolelor. Acest mod de desfăşurare
este folosit şi în testarea nivelului de motricitate generală a elevilor.
Gradarea dificultăţii parcursurilor aplicative se realizează prin
următoarele procedee:
 creşterea numărului de repetări;
 modificarea lungimii traseului prin creşterea numărului de aparate;
 număr maxim de repetări într-un timp stabilit;
 schimbarea procedeelor sau introducerea unor mişcări
suplimentare în cadrul aceluiaşi parcurs;
 creşterea înălţimii aparatelor;
 instabilitatea aparatelor.
Un parcurs aplicativ poate fi menţinut aproximativ în aceeaşi formă mai
multe lecţii şi să fie utilizat pentru realizarea unor obiective diferite. Astfel, pentru
educarea vitezei startul se va da din diferite poziţii iar parcurgerea lui va fi
cronometrată. De asemenea se va executa un număr maxim de repetări într-un timp
stabilit. Pentru educarea rezistenţei se va mări lungimea traseului prin adăugarea de
aparate sau se va repeta de mai multe ori cu pauzele necesare, etc.
Utilizarea parcursurilor aplicative în lecţie impune o bună organizare
materială în care să fie angrenate cât mai mulţi elevi pentru a nu fi afectată
densitatea lecţiei. Ele se pot folosi cu succes în lecţiile desfăşurate în aer liber,
mediul natural oferind multiple posibilităţi pentru organizarea lor.

132
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU

Rezumatul unităţii de studiu


Exerciţiile aplicative sunt mişcări naturale, cu caracter utilitar fiind larg
folosite în şcoală. Ele contribuie la formarea desprinderilor motrice aplicative, la
dezvoltarea aptitudinilor motrice de bază (viteza, coordonarea, forţa, rezistenţa), la
corectarea deficienţelor fizice şi formarea unor trăsături de personalitate (curaj,
încredere în forţele proprii etc.) ale elevilor de vârstă gimnazială.
Exerciţiile aplicative se clasifică în două grupe: (fig.9)
- exerciţii specifice gimnasticii: echilibru, târâre, căţărare şi escaladare,
ridicări şi transport de greutăţi;
- exerciţii nespecifice gimnasticii: mers, alergare, sărituri, aruncare şi
prindere.
Reprezintă o aranjare a aparatelor şi obiectelor într-o anumită succesiune
în cadrul căruia se execută în mod combinat deprinderi motrice aplicative. (fig.10)
Cele mai cunoscute forme de exersare sunt:
1. ştafetele
2. torentul
3. urmărirea
Parcursurile aplicative sunt mijloace atractive putând fi folosite în diferite
momente ale lecţiei. Ele se pot folosi cu succes în lecţiile desfăşurate în aer liber,
mediul natural oferind multiple posibilităţi pentru organizarea lor.

Autoevaluare
 Care sunt exerciţiile aplicative specifice gimnasticii?
 Care sunt exerciţiile aplicative nespecifice gimnasticii?
 Care sunt formele de exersare ale parcursurilor aplicative în şcoală?

133
TATIANA DOBRESCU

Test de autoevaluare a cunoştinţelor din modulul III


1. Ce deplasări în figuri se pot folosi în veriga a doua ?
 buclă
 romb
 spirală
 cocor
 opt
 semicerc
 zig zag
2. Ce exerciţii de front şi formaţii se folosesc în veriga întâi?
……………………………………………………………………………………….
3. Enumeraţi tipurile de exerciţii de dezvoltare generală care se pot folosi în
lecţia de educaţie fizică:
a. ……………………………………………………………………………
b. ……………………………………………………………………………
c. ……………………………………………………………………………
d. ……………………………………………………………………………
e…………………………………………………………………………….
4. În ce verigi ale lecţiei se utilizează cele pentru dezvoltarea forţei:
……………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………
5. În ce verigi ale lecţiei se utilizează cele pentru educarea supleţei şi a
îndemânării:
……………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………
6. Menţionaţi tipurile de exerciţii de dezvoltare fizică generală folosite în
veriga a treia:
a. ……………………………………………………………………………
b. ……………………………………………………………………………
c. ……………………………………………………………………………
d. ……………………………………………………………………………
e…………………………………………………………………………….
7. Enumeraţi tipurile de exerciţiile aplicative specifice gimnasticii folosite în
lecţie?
a. ……………………………………………………………………………
b. ……………………………………………………………………………
c. ……………………………………………………………………………
d. ……………………………………………………………………………

134
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU
8. Care sunt procedeele de exersare ale exerciţiilor aplicative în lecţie şi în ce
verigi pot fi utilizate?
a. ……………………………………………………………………………
b. ……………………………………………………………………………
c. ……………………………………………………………………………

Tema de control nr. 2:


Imaginaţi-vă că sunteţi în faţa unui colectiv, explicaţi şi comnadaţi:
 Alcătuirea unui parcurs aplicativ sub formă de urmărire.
 Alcătuirea formaţiei de şah din din două coloane de gimnastică.
 Alcătuiţi un circuit de forţă şi unul pentru mobilitate/supleţe cu câte 4
staţii fiecare.

135
TATIANA DOBRESCU

Modulul IV. METODOLOGIA PREDĂRII


DEPRINDERILOR SPORTIVE
SPECIFICE CICLULUI
GIMNAZIAL

Scopul modulului:
 Prezentarea principalelor repere metodologice pe care le implică
predarea exerciţiilor acrobatice în ciclul gimnazial.
 Prezentarea principalelor repere metodologice pe care le implică
predarea săriturilor cu sprijin în şcoală la ciclul gimnazial.

Obiective operaţionale:

 să generalizeze exerciţiile acrobatice libere sub forma legărilor în


lecţia de educaţie fizică din ciclul gimnazial în concordanţă cu
particularităţile de vârstă şi pregătirea elevilor;
 să generalizeze exerciţiile pe perechi şi în grup sub forma acrogym-
urilor în lecţia de educaţie fizică din ciclul gimnazial;
 să utilizeze variante diversificate de aplicare în lecţia de educaţie
fizică din ciclul gimnazial a exerciţiilor acrobatice la aparate.
 să utilizeze variantele de excutare a săriturilor cu sprijin în lecţia de
educaţie fizică din ciclul gimnazial.

136
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU

Unitatea de studiu IV.1. METODOLOGIA ÎNVĂŢĂRII ŞI


CONSOLIDĂRII GIMNASTICII
ACROBATICE

EXERCIŢII ACROBATICE – CARACTERISTICI,


SISTEMATIZARE, FIŞE TEHNICO-METODICE, MODELE

Exerciţiile acrobatice sunt mişcări alcătuite special, cu o complexitate


diferită. Ele solicită, forţă, supleţe, coordonare, echilibru, curaj şi siguranţă şi sunt
mişcări spectaculoase şi accesibile la ciclul gimnazial, indiferent de sex.
Gimnastica acrobatică şcolară se poate sistematiza după formle de
practicare în: (fig 13)
 Gimnastică acrobatică liberă;
 Gimnastică acrobatică la aparate speciale;
 Gimnastică acrobatică pe perechi şi în grup.
Practicarea exerciţiilor acrobatice nu necesită condiţii materiale deosebite,
activitatea putându-se desfăşura atât în săli special amenajate dar şi în aer liber.

EXERCIŢII ACROBATICE

EXERCIŢII EXERCIŢII
ACROBATICE ACROBATICE PE
LIBERE PERECHI ŞI ÎN
GRUP
 STATICE

 DINAMICE EXERCIŢII ACROGYM


ACROBATICE LA
APARATE SPECIALE

Fig. 13 Sistematizarea exerciţiilor acrobatice


137
TATIANA DOBRESCU
Exerciţiile acrobatice se mai pot clasifica după diferite criterii:
1. După structura lor:
- statice;
- dinamice.
2. Din punct de vedere al modului de execuţie:
- libere;
- la aparate speciale.
3. Din punct de vedere al numărului de executanţi:
- individuale;
- pe perechi;
- în grup.

EXERCIŢII ACROBATICE LIBERE

EXERCIŢII ACROBATICE STATICE

Exerciţiile statice sunt poziţii specifice care se clasifică la rândul lor:


 Poziţii cu caracter de mobilitate (fig.14)
 Poziţii cu caracter de echilibru şi forţă (fig.17)

POZIŢII CU CARACTER DE MOBILITATE

Podul
POZIŢII CU
CARACTER
DE MOBILITATE

Semisfoara
Sfoara

Fig. 14 Sistematizarea poziţiilor cu caracter de mobilitate

Procesul de învăţare al procedeelor tehnice specifice, pretinde calităţi


motrice adecvate, necesare a fi asigurate la nivelul elevilor de vârstă gimnazială.
Pregătirea tehnică trebuie să asigure însuşirea rapidă şi corectă,
138
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU
corespunzător programei şcolare, în mod gradat. Dintre aceste elemente, unele se
consideră de a fi "de bază" pentru grupa structurală respectivă, deoarece ele au o
mare eficacitate metodică, înlesnind însuşirea celorlalte elemente ale grupei,
inclusiv bazele pentru cele de foarte mare dificultate.

MODELE DE FIŞE TEHNICO - METODICE

PODUL DIN CULCAT

Descriere tehnică Este o poziţie în care corpul se găseşte în extensie cu


sprijin pe mâini şi pe picioare. Deşi cu o mare bază de susţinere, el nu poate fii
realizat fără o bună mobilitate a coloanei vertebrale, a articulaţiilor scapulo-
humerale şi ale bazinului.În această poziţie braţele sunt perfect întinse, iar
articulaţiile scapulo-humerale extinse, ceea ce permite trecerea greutăţii mai mult
pe mâini realizându-se astfel o execuţie corectă, cu genunchii întinşi. (fig.15 a)
Greşeli:
- aşezarea greşită a mâinilor şi picioarelor;
- lipsa împingerii în braţe şi picioare;
- lipsa repartizării greutăţii mai mult pe braţe;
- capul nu este menţinut aplecat înapoi.
Ajutorul: se dă trăgând bazinul înainte pentru a favoriza astfel ridicarea
executantului.
Metodica învăţării:
- aşezat cu spatele la scara fixă picioarele îndoite şi depărtate, mâinile
întinse sus, de şipcă apucat, cu ajutor, ridicarea în stând cu împingerea bazinului
înainte;
- acelaşi exerciţiu fără ajutor;
- acelaşi exerciţiu cu ajutor dar după ridicarea în stând, coborârea braţelor
pe fiecare şipcă până în pod;
- executarea podului cu ajutor şi fără ajutor.

a b c
Fig. 15
Variante:
- pod din culcat cu picioarele apropiate, un picior ridicat întins sau îndoit;
- pod din culcat cu întoarcere 180O în cumpănă pe genunchi;
- pod din stând cu revenire în stând.

139
TATIANA DOBRESCU

PODUL DIN STÂND

Descriere tehnică Din stând depărtat cu braţele sus, se împinge bazinul


înainte cu tendinţa de a depăşi suprafaţa de reazem a picioarelor, trunchiul se
îndoaie înapoi până se aajunge cu mâinile ajunse pe sol. Ridicarea în stând se
realizează prin împingerea în mâini şi ducerea bazinului înainte. Picioarele rămân
întinse sau se pot îndoi uşor din genunchi după gradul de mobilitate al exerciţiilor.
(fig.16)

Fig. 16
Greşeli:
- lipsa împingerii bazinului înainte în momentul îndoirii trunchiului
înapoi;
- lipsa repartizării greutăţii mai mult pe braţe;
- capul nu se păstrează aplecat înapoi;
- lipsa împingerii din braţe şi a bazinului înainte în momentul ridicării din
pod.
Ajutorul:
- stând cu un picior între picioarele executantului se apucă cu două mâini
spatele executantului sau bazinul;
- stând lateral, cu o mână se sprijină executantul de spate iar cealaltă apucă
braţul.
Metodica învăţării:
- din aşezat la scara fixă cu picioarele îndoite şi uşor depărtate, ridicare în
stând cu împingerea bazinului înainte şi coborâre în pod prin apucarea succesivă a
şipcilor. în acelaşi mod se revine în stând. Se execută cu ajutor, apoi fără ajutor;
- pod din culcat cu trecere alternativă a greutăţii de pe braţe pe picioare şi
invers cu accentuarea împingerii bazinului înainte;
- se aşază trei saltele una peste cealaltă, după care se va executa podul din
picioare cu ajutor şi fără ajutor luându-se câte o saltea pâna ce executantul va
executa pe sol.
- executarea podului din stând cu ajutor, trecerea alternativă a greutăţii de
pe braţe pe picioare şi ridicare în stând;
- executarea podului din stând cu ajutor şi fără ajutor.
Variante: - podul din stând cu picioarele apropiate.
140
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU

SFOARA ÎN PLAN SAGITAL

Descriere tehnică Este un element care necesită o mare mobilitate în


articulaţia coxo-femurală şi o bună elasticitate a musculaturii membrelor inferioare.
Din stând se execută alunecarea unui picior înainte, a celuilalt înapoi în
aşa fel încât piciorul din faţă să ia contact cu solul pe partea posterioară pe toată
suprafaţa lui iar cel din spate pe partea anterioară. Trunchiul şi braţele pot avea
diferite poziţii. (fig.15 b)
Greşelile: se datorează lipsei de mobilitate şi elasticitate.
Metodica învăţării: se axează pe exerciţii de întindere executate la sol,
scara fixă, individual şi cu partener.
Variante: sfoara verticală, stând pe cap sfoară, stând pe mâini sfoară.

SFOARA LATERALĂ (ÎN PLAN FRONTAL)

Descriere tehnică Este mai dificilă şi se execută prin deplasarea


picioarelor exact în plan frontal, contactul membrelor inferioare cu solul pe partea
internă a lor. Bazinul este împins uşor înainte, trunchiul la verticală, braţele în
diferite poziţii. (fig.15 c)
Metodica învăţării: se axează pe exerciţii de balansări ample, întinderi la
banca de gimnastică, scară fixă, individual sau pe perechi.

POZIŢII CU CARACTER DE ECHILIBRU ŞI FORŢĂ

cumpănă
POZIŢII CU CARACTER
DE ECHILIBRU ŞI FORŢĂ

stând pe cap.

stând pe omoplaţi
stând pe mâini

Fig. 17 Sistematizarea poziţiilor cu caracter de echilibru şi forţă

141
TATIANA DOBRESCU
CUMPĂNĂ FACIALĂ

Descriere tehnică Din stând se ridică lent piciorul preferat înapoi


simultan cu extinderea spatelui şi ridicarea braţelor lateral. Trunchiul şi piciorul
liber se deplasează progresiv în poziţie orizontală. Piciorul liber este bine întins
capul este ţinut în extensie. (fig.18)
Greşeli:
- se fixează trunchiul înainte şi apoi se ridică piciorul;
- se îndoaie piciorul de sprijin sau cel liber.
Metodica învăţării:
- se execută cumpănă în faţa oglinzii pentru ca executantul să vadă
greşelile şi să se corecteze;
- cumpănă din poziţia pe genunchi pentru controlul poziţiei corpului;
- stând cu faţa la scară fixă apucat la nivelul umerilor ridicarea lentă a unui
picior, menţinerea a 2-4 sec. şi revenire;
- din aceeaşi poziţie partenerul forţează deschiderea unghiului articulaţiei
coxo-femurale, ajutându-l pe executant la nivelul coapsei (întindere pasivă);
- stând cu spatele la scara fixă, fixarea unui picior pe şipcă cu vârful în jos
la nivelul taliei, braţele lateral, îndoiri uşoare ale piciorului de sprijin şi revenire;
- stând costal la scara fixă, mâna apucă şipca, cumpănă pe piciorul de la
scară, celălalt ridicat înapoi, braţele lateral;
- executarea cumpenei într-un ritm lent, treptat se măreşte amplitudinea şi
viteza de execuţie.
Variante:
- cumpăna cu picioarele uşor îndoite;
- cumpăna verticală (trunchiul apropiat mult de piciorul de sprijin);
- cumpăna cu braţele înapoi, sus, poziţii asimetrice;
- cumpăna cu braţul de aceeaşi parte lângă coapsa piciorului şi cu celălalt
în prelungirea trunchiului;
- cumpănă cu apucarea piciorului liber de la genunchi sau gambă.

Fig. 18

142
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU

STÂND PE OMOPLAŢI

Descriere tehnică Din aşezat, corpul rulează pe spate în timp ce bazinul


se ridică iar picioarele se întind la verticală. Mâinile sprijinite pe şold ajută la
ridicarea şi menţinerea echilibrului în această poziţie. bărbia este în piept. (fig.19)
Greşeli:
- ridicarea insuficientă a corpului pe umeri;
- ducerea picioarelor peste cap prin îndoire din articulaţiile coxo-femurale.
Ajutorul: se acordă din lateral cu prinderea executantului de gleznă şi
împingerea şezutei la verticală.
Metodica învăţării:
- din ghemuit rulări înapoi şi revenire;
- culcat cu apucarea primei şipci a scării fixe, ridicarea picioarelor la
verticală;
- din aşezat, rulare înapoi cu aruncarea picioarelor la verticală şi revenire;
- executarea elementului cu ajutor.
Variante:
- stând pe omoplaţi fără sprijinul mâinilor;
- din rostogolire înainte incompletă, oprire în stând pe omoplaţi;
- picioarele pot avea diferite poziţii (a, b, c)

Fig. 19

STÂND PE CAP

Descriere tehnică Din sprijin ghemuit cu palmele sprijinite pe sol cât


lăţimea umerilor, braţele se îndoaie progresiv preluând o parte din greutatea
corpului. Se aşează capul pe sol cu fruntea în aşa fel încât baza de susţinere formată
din mâini şi cap să formeze un triunghi echilateral. Se împinge din picioare, şezuta
se ridică la verticală urmând întinderea picioarelor la verticală. în poziţie răsturnată
corpul trebuie să fie drept iar greutatea să fie repartizată egal pe cap şi pe
mâini.Baza de susţinere este formată din mâinile aşezate pe sol la lăţimea umerilor
şi cap. (fig.20)
Greşeli:
- capul nu se aşează cu fruntea pe saltea;

143
TATIANA DOBRESCU
- nu se realizează triunghiul echilateral;
- lipsa împingerii din picioare pentru proiectarea trunchiului pe verticală;
- elan prea mare din care cauză corpul se rostogoleşte;
- repartizarea inegală a greutăţii pe braţe şi pe cap;
- extensie exagerată a coloanei vertebrale;
- îndreptare incompletă a corpului la verticală.
Ajutorul: se acordă din lateral prin apucarea cu ambele mâini a bazinului
sau gleznelor executantului.
Metodica învăţării:
-se recomandă repetarea de mai multe ori a ridicării în ghemuit cu
revenire, iar după obişnuirea ;
- din sprijin ghemuit, trecere în stând pe cap cu picioarele îndoite şi
revenire;
- după obişnuirea cu ridicarea şi menţinerea acestei poziţii se trece la
întinderea picioarelor pe verticală cu uşoară extensie a corpului ducând bazinul
înainte;
- stând pe cap din sprijin ghemuit pe un picior;
- stând pe cap cu ajutor apoi fără ajutor.
Variante:
-se poate executa din ghemuit, pe genunchi, pe un genunchi, din stând
depărtat sau apropiat, din stând pe mâini.

Fig. 20

STÂND PE MÂINI

Descriere tehnică Din stând cu braţele sus se balansează un picior înainte,


păşire odată cu uşoară aplecare a trunchiului şi aşezarea palmelor pe sol depărtate
cât lăţimea umerilor. Unghiul dintre braţe şi trunchi este de 180O. După trecerea
greutăţii pe piciorul din faţă, celălalt balansează înapoi pentru a uşura trecerea în
stând pe mâini. Corpul este întins perfect, muşchii fesieri sunt încordaţi, vârfurile
întinse. Tendinţa de răsturnare a corpului peste cap va fi frânată de extensia capului
care va pune în contracţie puternică muşchii spatelui. (fig.21)
Greşeli:
- lipsa elanului;
144
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU
- palmele aşezate pe sol prea depărtate sau prea apropiate;
- închiderea unghiului dintre braţe şi trunchi;
- nedeschiderea unghiului dintre trunchi şi picioare;
- extensie exagerată a coloanei vertebrale;
- musculatura este insuficient contractată;
- capul nu este aplecat înapoi;
- greşeli de ţinută.
Ajutorul: se acordă din lateral apucând cu ambele mâini gleznele
executantului sau o mână apucă glezna oprind trecerea de verticala cealaltă
abdomenul executantului pentru a-l obliga să ţină corpul drept drept.
Metodica învăţării:
- mers în sprijin stând (cu braţele şi picioarele întinse);
- sărituri succesive de pe picioare pe mâini, cu deplasare înainte;
- se trece la însuşirea acestui element numai după ce poziţia de stând pe
cap a fost învăţată;
- stând cu trunchiul îndoit înainte, apucat la scara fixă, răsturnarea
corpului la verticală;
- stând cu braţele sus, împingerea lor în sus executând mişcarea din umeri;
- acelaşi exerciţiu dar cu un partener în spatele lui pe un plan ridicat, cu
palmele pe cele ale executantului opunând rezistenţă.
- stând pe mâini la scara fixă sau la perete urmărindu-se întindere corpului
la verticală apoi progresiv se depărtează picioarele de scara fixă;
- mers în mâini susţinut de picioare de un partener;
- stând pe mâini la sol cu ajutor şi fara ajutor.
Variante:
- din poziţiile iniţiale sprijin ghemuit, pe genunchi, stând pe cap;
- poziţia picioarelor în stând pe mâini; depărtate lateral, sfoara, semisfoara,
echer;
- stând pe mâini din forţă cu braţele îndoite sau întinse;
- stând pe mâini din jumătate roată;
- stând pe o mână;
- stând pe mâini din săritură cu impulsie pe ambele picioare;
- stând pe mâini din jumătate întoarcere pe o mână.

Fig. 21
145
TATIANA DOBRESCU

EXERCIŢII ACROBATICE DINAMICE

Exerciţiile acrobatice dinamice sunt mişcări de rotaţie complete sau


incomplete în jurul axei transversale sau longitudinale a corpului.
În funcţie de structura lor au fost sistematizate în următoarele grupe:
rulări, rostogoliri, îndreptări, răsturnări şi salturi. (fig. 22)

EXERCIŢII ACROBATICE DINAMICE

rulări rostogoliri răsturnări îndreptări salturi


t

Fig. 22 Sistematizarea exerciţiilor acrobatice dinamice

ROSTOGOLIRE ÎNAINTE DIN GHEMUIT ÎN GHEMUIT

Descriere tehnică Din ghemuit, se aşează mâinile pe sol şi prin


împingerea picioarelor se ridică şezuta. Capul se apleacă cu bărbia în piept,
contactul cu solul începând pe umeri. în timpul rulării pe spate picioarele se
grupează energic iar mâinile apucă genunchi pentru a ajuta gruparea. Revenirea în
poziţia ghemuit este înlesnită de avântarea trunchiului şi a capului înainte. (fig.23)
Greşeli:
- lipsa împingerii cu picioarele şi braţele;
- aşezarea creştetului pe sol ceea ce duce la rotunjirea insuficientă a
spatelui;
- deschiderea grupării în timpul rulării pe spate;
- tracţiune redusă a mâinilor la nivelul genunchilor pentru accelerarea
rulării;
- lipsa proiectării capului şi umerilor înainte în finalul mişcării;
Ajutorul: se acordă din lateral; o mână la ceafă ajută menţinerea bărbiei
în piept, cealaltă sub şezută ajută trecerea peste cap.
Metodica învăţării:
- din ghemuit apucarea gambelor şi rulare înapoi cu revenire în aşezat;
146
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU
- rulări din ghemuit în ghemuit;
- rostogolire înainte pe plan înclinat;
- rostogolire înainte în aşezat grupat;
- acelaşi exerciţiu, rularea înainte se accentuează treptat prin tracţiune de
genunchi până când executantul ajunge în ghemuit;
- execuţie în condiţii normale cu ajutor.

Fig. 23

ROSTOGOLIRE ÎNAPOI DIN SPRIJIN GHEMUIT ÎN GHEMUIT

Descriere tehnică Din sprijin ghemuit dezechilibrare înapoi odată cu


împingerea picioarelor în sol, rulare pe spate cu genunchii la piept apucaţi cu
mâinile, capul aplecat înainte. Mâinile se duc rapid înapoi peste cap, cu palmele în
dreptul cefei şi degetele mari spre interior. Se împinge simultan în braţe pentru a
degaja capul, în timp ce şezuta trece peste cap. Braţele se întind şi se revine în
ghemuit. (fig.24)
Greşeli:
- picioarele şi braţele nu împing suficient pentru a spori viteza de rulare;
- grupare insuficientă pentru că nu se apucă genunchii cu mâinile iar capul
este lăsat pe spate;
- ducerea întârziată a mâinilor lângă urechi;
- aşezarea mâinilor cu dosul palmei în jos;
- lipsa de împingere în braţe;
- lipsa ridicării capului simultan cu împingerea în braţe.
Ajutorul: se acordă din lateral; o mână menţine capul cu bărbia în piept
cealaltă uşurează trecerea peste cap a bazinului.

Fig. 24
Metodica învăţării:
- rulări pe spate cu prinderea genunchilor şi revenire în ghemuit;
147
TATIANA DOBRESCU
- rulare pe spate cu aşezarea mâinilor lângă urechi;
- rostogolire înapoi pe plan înclinat;
- executarea rostogolirii cu ajutor şi fără ajutor.

ROSTOGOLIRE ÎNAPOI DIN DEPĂRTAT ÎN DEPĂRTAT

Descriere tehnică Din stând depărtat trunchiul se îndoaie înainte, corpul


se dezechilibrează înapoi simultan cu aşezarea mâinilor în interior foarte aproape
de bazin. Sprijinul mâinilor are rolul de a amortiza şocul în momentul contactului
şezutei cu solul. Urmează rularea pe spate cu picioarele întinse şi depărtate iar
mâinile se duc înapoi cu palmele în dreptul capului. Trecerea şezutei peste cap este
ajutată de împingerea mâinilor pe sol. Picioarele se aşează pe sol cât mai aproape
de mâini.
Greşeli:
- picioarele nu se depărtează suficient;
- lipsa îndoirii trunchiului înainte la căderea înapoi şi îndoirea
genunchilor. Din această cauză pe lângă faptul că executantul cade pe sol de la
înălţime, se frânează în acelaşi timp şi impulsul de pornire în mişcare;
- în timpul rulării pe spate se deschide unghiul dintre picioare şi trunchi;
- picioarele se sprijină pe sol prea departe de mâini după trecerea peste
cap;
- lipsa împingerii din braţe.
Ajutorul: se acordă din spate. Se apucă de bazin şi se ajută executarea
ultimei părţi a mişcării.
Metodica învăţării:
- însuşirea corectă a rostogolirii înapoi în ghemuit;
- din culcat dorsal depărtat, ridicarea picioarelor peste cap până la
atingerea solului cu vârfurile;
- acelaşi exerciţiu cu aşezarea mâinilor lângă umeri;
- rostogolire pe plan înclinat;
- execuţie cu ajutor şi fără ajutor.
Variante: din alte poziţii iniţiale; ghemuit, aşezat, stând.

ROSTOGOLIRE ÎNAINTE DIN DEPĂRTAT ÎN DEPĂRTAT

Descriere tehnică Din stând depărtat se îndoaie trunchiul înainte, se


aşează mâinile pe sol, rulare pe spate cu ducerea rapidă a mâinilor înainte şi
aşezarea lor pe sol între picioare foarte aproape de bazin. în acest timp picioarele
acţionează rapid în jos, iau contactul cu solul pe călcâie iar trunchiul se avântă
înainte. Se împinge energic în braţe şi trunchiul se îndreaptă pe verticală. (fig.25)
Greşeli:
- nu se rotunjeşte spatele;
- se deschide unghiul dintre picioare şi trunchi;
148
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU
- nu se împinge suficient cu braţele pe sol;
- nu se avântă trunchiul spre înainte;
- îndreptarea timpurie a corpului.
Ajutorul: se acordă din faţă apucând executantul de umeri.
Metodica învăţării:
- înaintea începerii acestei rostogoliri în depărtat se recomandă antrenarea
ridicării din aşeuat depărtat cu picioarele întinse, în stând mult depărtat cu trunchiul
aplecat, acest lucru efectuându-se împingând în sol cu mâinile sub coapse, în faţă,
simultan cu aplecarea trunchiului mult înainte;
- din aşezat depărtat, rulare înapoi cu ducerea picioarelor depărtate peste
cap şi rulare înainte cu aşezarea mâinilor pe sol între picioare în aşezat depărtat;
- acelaşi exerciţiu cu ridicare în stând depărtat cu sprijinul mâinilor pe sol
cu ajutor şi fără ajutor;
- execuţie pe plan înclinat;
- execuţie cu ajutor şi fără ajutor.
- la executarea acestei rostogoliri sunt avantajaţi cei cu o bună mobilitate,
care fac sfoara laterală.
Variante: ale poziţiei iniţiale; stând, ghemuit, sprijin ghemuit.

Fig. 25

ROSTOGOLIRE ÎNAINTE CU PICIOARELE ÎNTINSE ŞI


APROPIATE

Descriere tehnică Din stând se împinge energic din picioare, se aşează


mâinile pe sol, rulare în viteză cu aşezarea foarte rapidă a palmelor pe sol. Urmează
o acţiune de împingere în braţe în timp ce corpul se flexează foarte accentuat spre
coapse înlesnind prin aceasta ridicarea şezutei. Trunchiul se îndreaptă pe verticală.
(fig.26)
Greşeli:
- nu se rotunjeşte spatele în timpul rulării;
execuţie lentă;
- se deschide unghiul dintre trunchi şi picioare;
- insuficientă împingere în braţe;
- nu se avântă trunchiul înainte;
- îndreptare timpurie a corpului.

149
TATIANA DOBRESCU
Ajutorul:
-se acordă din faţă cu apucare de umeri.

Fig. 26

Metodica învăţării:
- din aşezat rulare înapoi cu ducerea picioarelor peste cap, revenire cu
rulare în viteză şi aşezarea palmelor pe sol;
- acelaşi exerciţiu cu ajutor şi ridicare;
- execuţie pe plan înclinat;
- execuţie din elan cu bătaie pe ambele picioare;
- execuţie cu ajutor şi fără ajutor.

ROSTOGOLIRE ÎNAPOI CU PICIOARELE ÎNTINSE ŞI


APROPIATE

Descriere tehnică Din stând cu braţele sus, trunchiul se îndoaie înainte


odată cu dezechilibrare înapoi. Mâinile se aşează pe sol înaintea şezutei apoi se duc
rapid înapoi în dreptul capului. Urmează rulare pe spate şi peste cap. Sprijinul
mâinilor are rolul de a amortiza şocul în momentul contactului şezutei cu solul.
Greşeli:
- insuficientă îndoire a trunchiului;
- deschiderea unghiului dintre picioare şi trunchi în timpul rulării;
- lipsa împingerii energice în braţe;
- picioarele se sprijină pe sol prea departe de mâini.
Ajutorul: se acordă din lateral cu apucarea bazinului.
Metodica învăţării:
- din culcat dorsal ridicarea picioarelor peste cap cu aşezarea mâinilor;
- execuţie pe plan înclinat;
- execuţie cu ajutor şi fără ajutor.

CILINDRUL

Descriere tehnică Cilindrul este o rostogolire cu corpul întins.


Din stând cu braţele sus, trunchiul se îndoaie înainte odată cu
dezechilibrare înapoi şi coborârea braţelor pentru contactul cu solul. Corpul trece
prin poziţia aşezat, rulează pe spate, braţele fiind duse lateral, capul se apleacă pe
150
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU
un umăr. Progresiv picioarele se apropie de verticală realizând o extensie generală
a corpului. Urmează trecerea capului peste umăr, rulare pe piept, abdomen, coapse
şi gambe. Braţele intervin pentru frânarea şi orientarea corpului. (fig.27)

Fig. 27

Greşeli:
- lipsa amortizării în prima parte a mişcării;
- nu se împinge suficient pe verticală cu picioarele;
- nu se apleacă capul în partea opusă trecerii peste umăr;
- nu se păstrează extensia în partea a doua din care cauză nu se rulează
treptat pe piept, abdomen, coapse şi gambe.
Ajutorul: se acordă din lateral cu apucarea gambelor.
Metodica învăţării:
- din culcat facial, partenerul apucă de glezne, îl ridică până la piept.
Executantul încordează musculatura, este lăsat liber şi rulează sub
acţiunea forţei de gravitaţie pe piept, abdomen, coase şi gambe;
- din stând pe omoplaţi, îndoirea şi întinderea corpului pe verticală;
- din aşezat, rulare înapoi şi întinderea corpului pe verticală;
- din culcat dorsal şi din aşezat execuţie cu ajutor
- din stând cu braţele sus, execuţie cu ajutor şi fără ajutor.

ROSTOGOLIRE ÎNAINTE DIN SĂRITURĂ

Descriere tehnică Elementul este precedat de alergare şi desprindere de


pe ambele picioare. Pentru ca zborul să se realizeze pe o traiectorie cât mai înaltă
este necesară o bună detentă. în aer corpul este extins, braţele lateral sus. Capul se
menţine în extensie până la contactul palmelor cu solul, braţele frânează, capul se
apleacă înainte. Urmează rularea pe spate cu apucarea genunchilor şi ridicare în
ghemuit. (fig.28)
Greşeli:
- lipsa împingerii în picioare şi a tracţiunii în braţe;
- lipsa frânării cu braţele la contactul palmelor cu solul;
- lipsa ducerii bărbiei în piept;
- lipsa grupării în timpul rulării.
Ajutorul: se acordă din lateral pentru a se ajuta capul să se aplece cu
151
TATIANA DOBRESCU
bărbia în piept.

Fig. 28

Metodica învăţării:
- rostogolire înainte cu desprindere energică de pe sol;
- se vor folosi sărituri peste obstacole mici(ex.sfoară întinsă);
- stând pe lada de gimnastică, săritură şi rostogolire înainte pe plan
înclinat;
- alergare, bătaie pe ambele picioare, săritură lungă şi rostogolire peste
bancă, un partener care stă pe genunchi sau ghemuit;
- acelaşi exerciţiu, partenerul stă pe genunchi cu braţele sus şi faţa spre
executant;
- rostogolire din săritură printr-un cerc, prin fereastră, la trambulina
elastică.
Variante:
- săritură, întoarcere 360O şi rostogolire înainte.

ROSTOGOLIRE ÎNAPOI ÎN STÂND PE MÂINI

Descriere tehnică Din stând cu braţele sus, corpul se îndoaie mult înainte
mult înainte ducând braţele spre sol. Urmează căderea în aşezat cu amortizare pe
palme, rulare înapoi şi aşezarea palmelor pe sol depărtate cât lăţimea umerilor.
Când corpul ajunge în poziţie răsturnată, cu ceafa pe sol, braţele execută o
împingere în timp ce picioarele sunt proiectate pe verticală. înainte de verticală,
deplasarea picioarelor este oprită brusc odată cu încordarea genera a corpului.
Oprirea în stând pe mâini conferă acestei mişcări o dificultate aparte.
Greşeli:
-lipsa amortizării în prima parte a mişcării;
-deschiderea prea devreme sau prea târziu a unghiului dintre picioare şi
trunchi;
-lipsa împingerii în braţe;
-corp relaxat în finalul mişcării.
Ajutorul:
Se acordă din lateral prin apucarea de gambe şi ridicare în stând pe mâini.
Metodica învăţării:

152
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU
-stând cu braţele sus, îndoirea trunchiului înainte şi cădere urmată de
rulare înapoi şi aşezarea palmelor pe sol;
-acelaşi exerciţiu cu întindere energică pe verticală;
-execuţie cu ajutor şi fără ajutor.

STÂND PE MÂINI ROSTOGOLIRE

Descriere tehnică Din stând cu braţele sus, balans înainte cu un picior,


pas înainte cu uşoară îndoire a corpului şi aşezarea palmelor pe sol cu braţele
paralele şi întinse simultan cu împingere energică a celuilalt picior. Unghiul dintre
braţe şi trunchi se păstrează constant de 180O. Picioarele se apropie la verticală,
corpul este întins şi încordat, capul uşor aplecat înapoi, privirea orientată înaintea
liniei imaginare care uneşte mâinile. Urmează dezechilibrarea corpului care se
realizează prin balans sau din aplecarea capului înainte, rulare pe spate cu gruparea
corpului şi ridicare în ghemuit.Contactul cu solul se face pe omoplaţi.rostogolirea
înainte din stând pe mâini se poate executa şi cu braţele întinse, în acest caz
aplecarea capului fiind foarte accentuată, iar contactul umerilor cu solul se face
departe de punctele de sprijin ale mâinilor. (fig.29)

Fig. 29
Greşeli:
- aşezarea palmelor la distanţă prea mare, mai mult decât lăţimea umerilor;
- unghi de 180O între braţe şi trunchi;
- lipsa de impulsie în al doilea picior;
- extensie exagerată a coloanei vertebrale;
- nedeschiderea unghiului dintre picioare şi trunchi;
- lipsa aplecării capului înainte;
- lipsa grupării corpului în timpul rulării.
Ajutorul: se acordă din lateral cu apucare de gambe.
Metodica învăţării:
- stând pe mâini, dezechilibrare şi oprirea deplasării de către partenerul
care îl împinge pe executant înapoi în stând pe mâini;
- stând pe mâini rostogolire cu ajutor şi fără ajutor.
Variante:
- stând pe mâini rostogolire cu braţele întinse;
- stând pe mâini rostogolire înainte în depărtat;
- stând pe mâini rostogolire cu picioarele întinse şi apropiate.

153
TATIANA DOBRESCU

ÎNDREPTARE DE PE CAP

Descriere tehnică Din stând se execută săritură (mai mult lungă decât
înaltă) în ghemuit, de unde se trece progresiv în stând pe cap. Palmele se aşează pe
saltea la înălţimea umerilor iar fruntea puţin peste linia imaginară care uneşte
palmele. Unghiul dintre trunchi şi picioare trebuie să rămână închis până când
corpul depăşeşte verticala. Urmează propulsia picioarelor în sus înainte şi în jos în
direcţia deplasării simultan cu împingerea energică în sol, capul pe spate, braţele
rămânând în continuare sus. Prin aceste mişcări se realizează extensia corpului în
aer. Viteza ascendentă a corpului este condiţionată de viteza orizontală şi impulsul
picioarelor.Contactul cu solul se menţine pe frunte.Se aterizează în poziţia stând
sau în alte poziţii finale, cum sunt: şezând cu picioarele apropiate sau depărtate, pe
genunchi, etc. (fig.30)

Fig. 30

Greşeli:
- lipsa de dezechilibrare a trunchiului,
-lipsa de coordonare a acţiunii de împingere şi îndreptare,
-proiectarea picioarelor în sus sau sub corp în loc de oblic înainte sus în
continuarea liniei trunchiului.
-neterminarea acţiunii începute ceea ce duce la îndoirea trunchiului înainte
şi la nereuşita mişcării,
-îndoirea picioarelor la aterizare,
-aterizarea dezechilibrată.
Ajutorul: se acordă din lateral, cu o mână se apucă braţul executantului
iar cu cealaltă se acţionează la nivelul omoplaţilor.
Metodica învăţării:
- din culcat dorsal cu corpul îndoit, bazinul ridicat şi braţele întinse înainte
pe lângă corp se exersează un timp mişcarea de îndreptare energică a corpului
în sus înainte;
- din culcat dorsal cu corpul îndoit împingerea din braţe la nivelul
umerilor, cu sprijin din lateral la umeri şi bazin, îndreptare în ghemuit;
- stând pe un picior cu braţele îndoite sus, piciorul liber ridicat înainte,
154
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU
simularea îndreptării prin întinderea braţelor sus concomitent cu balansarea
energică a piciorului liber înapoi în extensie pronunţată,
- din atârnat îndoit la inele sau la două frânghii, lansarea picioarelor în sus;
- din stând, săritură în lungime în ghemuit şi stând pe cap în echer,
- din stând pe cap în echer, dezechilibrare şi revenire,
- îndreptare de pe cap cu ajutor de pe lada în lungime, numărul cutiilor se
reduce treptat,
- îndreptare de pe cap cu ajutor de pe lada aşezată transversal,
- îndreptare de pe cap la saltea cu ajutor şi fără ajutor.
Variante:
- îndreptare pe un picior,
- îndreptare în aşezat sau aşezat depărtat,
- îndreptare cu întoarcere 1800 în stând.

RĂSTURNARE LENTĂ ÎNAINTE

Descriere tehnică Din stând cu braţele sus se execută balans cu piciorul


drept înainte, păşire cu aşezarea palmelor pe sol simultan cu balansarea piciorului
stâng înapoi. Urmează împingerea energică în sol a piciorului drept şi apropierea
picioarelor la verticală în stând pe mâini. Articulaţia scapulo-humerală se deschide
mult simultan cu extensie accentuată a coloanei vertebrale. Picioarele se depărtează
şi se depărtează şi se aşează pe sol cât mai aproape de mâini cu vârful orientat în
afară. printr-o mişcare de translaţie se trece greutatea pe picioare iar bazinul se
împinge înainte. Mişcarea se termină în stând depărtat cu braţele sus.(fig.31)

Fig. 31

Greşeli:
- lipsa de impulsie în al doilea picior;
- nu se apropie picioarele în stând pe mâini;
- nu se deschide articulaţia scapulo-humerală;
- lipsa de extensie a coloanei vertebrale;
- lipsa împingerii bazinului înainte.
Ajutorul: se acordă din lateral, o mână apucă braţul, cealaltă îl sprijină la
spate.
Metodica învăţării:
- podul, trecerea greutăţii pe braţe şi picioare de câteva ori şi ridicare în

155
TATIANA DOBRESCU
stând cu ajutor;
- răsturnare lentă peste lanţ de braţe (două persoane faţă-n faţşă de mâini
apucat);
- răsturnare lentă cu ajutor.
- răsturnări lente fără ajutor.
Variante:
- răsturnare lentă pe un picior;
- răsturnare lentă cu forfecarea picioarelor în plan sagital;
- răsturnare lentă cu aşezarea succesivă a mâinilor pe sol.

RĂSTURNARE LATERALĂ (ROATA LATERALĂ)

Descriere tehnică Din stând cu braţele sus, capul se orientează cu


privirea spre dreapta, se balansează spre dreapta, se balansează piciorul drept
lateral iar mâinile se aşează succesiv pe aceeaşi linie. Piciorul stâng se balansează
lateral şi în sus, dreptul efectuează impulsia în sol şi corpul trece în stând pe mâini
cu picioarele depărtate, capul aplecat înapoi. Picioarele se ridică ajutat şi de
împingerea în sus a ultimului braţ (braţul stâng). Poziţia este stând depărtat cu
braţele lateral.În timpul rptaţiei mâinile şi picioarele se aşază pe acceaşi linie iar
corpul cât mai întins.Capul se ţine în extensie spre a se evita îndoirea corpului din
articulaţiile coxo-femurale. (fig.32)

Fig. 32

Greşeli:
- capul nu se orientează cu privirea în direcţia deplasării;
- îndoirea trunchiului înainte ieşind astfel din planul frontal în care se
desfăşoară mişcarea;
- picioarele sunt coborâte în plan orizontal (echer);
- aşezarea simultană a mâinilor pe sol;
- apropierea picioarelor la verticală;
- îndoirea picioarelor sau braţelor în timpul execuţiei;
- lipsa împingerii în sol a braţului care contribuie la ridicarea trunchiului.
Ajutorul: se acordă din stând în spatele executantului apucat cu priză
încrucişată de mijloc, în acest fel executantul va fii condus cu uşurinţă prin
156
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU
mişcare.
Metodica învăţării:
- cu ajutor acordat din spate, cu elan, trecerea din plan frontal lateral în
stând pe mâini;
- stând pe mâini la scara fixă cu depărtarea şi apropierea picioarelor;
- stând costal dreapta la banca de gimnastică, aşezarea mâinilor pe bancă
şi păşire peste bancă cu ridicarea picioarelor;
- jumătate roată în stând pe mâini;
- acelaşi exerciţiu cu ajutor trăgând partenerul astfel încât să treacă
greutatea pe braţe;
- răsturnarea laterală cu ajutor pe capătul băncii de gimnastică sau capacul
de ladă;
- răsturnare laterală cu ajutor;
- răsturnare laterală efectuată de-a lungul unei linii drepte trasate pe sol;
- răsturnare laterală cu aşezarea mâinilor peste o minge sau banca de
gimnastică.
Variante:
- răsturnarea laterală pe o mână;
- roata sărită.

RĂSTURNARE ÎNAINTE (FLICK FLACK ÎNAINTE)

Descriere tehnică:
Faza pregătitoare: elan (3 paşi) în timp ce braţele relaxate se balansează
înainte şi în sus spre verticală. În timpul pasului săltat corpul se înclină uşor înainte.
După impulsul executat mâinile se aşază pe sol cât mai departe de celălalt picior.
(fig.33)
Faza motrică: după fandare, corpul se răstoarnă rapid în aer cu punerea
mâinilor departe şi cu menţinerea deschiderii braţe-trunchi. Din momentul în care
mâinile sunt în contact cu solul, corpul trece printr-un stând pe mâini dinamic şi
decolează imediat după verticală.
Impulsia în braţe este esenţială pentru declanşare.
Faza de zbor: nu este prea înaltă; corpul este menţinut în extensie până la
reluarea contactului cu solul. în faza finală a zborului are loc reluarea reperelor
vizuale spre înainte.
Faza finală: se caracterizează prin prezenţa unei viteze orizontale care
permite corpului să se redreseze şi continue mişcarea spre înainte pentru o
eventuală legare.
Metodica învăţării:
1. Se parcurg secvenţele de învăţare de la răsturnarea lentă înainte.
2. Trebuie să se înţeleagă acţiunea de lansare a picioarelor şi impulsia în
braţe.
Variante: flick înainte pe un picior, cu bătaie pe două picioare.

157
TATIANA DOBRESCU

Fig. 33

SALTUL

Descriere tehnică:
- Faza motrică: Din stând desprindere, unghiul de ataac este de 700
înaintea verticalei creâind condiţii favorabile de rotaţie; reducerea importantă a
bustului. Braţele au un important rol director se balansează prin înainte în sus până
la nivelul frunţii unde se blochează. Bazinul este împins spre înainte şi capul este
menţinut în axa corpului.
- Faza aeriană: corpul începe rotaţia spre înapoi în poziţie întinsă, apoi,
pentru a accelera rotaţia se va realiza gruparea (genunchii la piept şi mâinile sub
genunchi). Această poziţie este menţinută până la verticală, apoi începe
deschiderea şi extinderea progresivă a membrelor inferioare. Capul se apleacă spre
înapoi
- Faza finală: o uşoară închidere a unghiului trunchi - picioare pentru
amortizare. Aterizarea se face prin rularea tălpii vârf – călcâi.şi flexia articulaţiilor
gleznei, genunchi. Braţele se duc înainte pentru a asigura echilibrul.
Metodica învăţării
- desprinderi de pe sol cu balansarea braţelor înainte sus, privirea
înainte, cu ajutor;
- desprinderi de pe trambulina elastică, cu şi fără ajutor;
- trecere prin mişcare cu 2 ajutoare din lateral şi unul în aşezat care
stimulează desprinderea cu mâinile sub tălpi;
- executarea globală a mişcării de pe trambulină cu 2 ajutoare din lateral;
- execuţia saltului cu ajutor redus.
Greşeli:
- desprindere insuficient de energică;
- unghiul de desprindere mai mare sau prea mic.
- acţiunea braţelor şi a capului nu este energică;
- lipsa de rotaţie în aer prin acţiunea întregului corp.
- teamă, lipsă de încredere.
Variante: Salt înapoi – grupat, echer şi întins, cu rotaţie 3600 – 10800 în

158
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU
ax frontal sau longitudinal.
.

Fig. 34

MODELE DE LEGĂRI ACROBATICE

1. Din stând, ghemuire, rostogolire înainte în ghemuit, aşezare, trecere în


culcat, stând pe omoplaţi, coborâre în culcat, ridicare pe un genunchi cu braţele
lateral, coborârea braţelor.
2. Din stând cu braţele lateral: 4 paşi de mers uşor cu val de braţe, pas
înainte, cumpănă cu braţele lateral, revenire în stând, săritură cu întoarcere 180o şi
ridicarea braţelor sus, rostogolire înapoi în ghemuit, semisfoară.
3. Din stând: rostogolire înainte în ghemuit, cumpănă pe genunchi,
semisfoară cu braţele lateral, trecere în culcat facial cu braţele sus, rulare laterală,
stând pe omoplaţi, ridicare în stând.
4. Din culcat, podul de jos, răsucire în culcat, stând pe omoplaţi, rostogolire
înapoi (cu ajutor) în semisfoară cu braţele lateral sau sus.
5. Din sprijin ghemuit: rostogolire înapoi în depărtat, stând pe omoplaţi,
rulare laterală, cumpănă pe genunchi, semisfoară cu breţele lateral
6. Din stând depărtat, rostogolire înainte din depărtat în depărtat, pod din
stând, ridicare din pod, val de corp înainte, rostogolire înapoi cu picioarele întinse
şi apropiate, cumpănă facială.
7. Din stând, stând pe mâini rostogolire în depărtat, stând pe cap din forţă,
rulare înainte în aşezat, cilindru, cumpănă pe un genunchi, semisfoară cu braţele
lateral.
O
8. Cumpănă facială, întoarcere 90 , răsturnare laterală, val de corp lateral
(fandare laterală cu braţele diagonal), întoarcere 90O, rostogolire înainte din
săritură.
9. Din stând, săritură închisă deschisă, răsturnare lentă înainte, val de corp
înainte, rostogolire înainte din ghemuit în ghemuit, săritură cu depărtarea
picioarelor în plan frontal, rostogolire înapoi din depărtat în depărtat, semisfoară cu
braţele sus în coroană.
10. Din stând, 8 timpi, exerciţiu de coordonare, picioare-braţe, stând pe mâini
rostogolire în ghemuit, stând pe cap din forţă, rulare înainte în ghemuit, săritură cu
extensie, rostogolire înapoi cu picioarele întinse şi apropiate, cumpănă facială.
159
TATIANA DOBRESCU
11. Rostogolire înainte din ghemuit în ghemuit, rulare înapoi, stând pe
omoplaţi, rostogolire înapoi pe un genunchi, cumpănă pe un genunchi;
12. Rostogolire înainte din depărtat în depărtat, rulare înapoi, stând pe
omoplaţi, rostogolire înapoi pe un genunchi, semisfoară, braţele lateral;
13. Rostogolire înainte din depărtat în depărtat, trecere în culcat cu picioarele
depărtate, podul de jos, întoarcere pe un braţ şi pe un genunchi, cumpănă pe un
genunchi, semisfoară braţele lateral sau coroană;
14. Cumpănă facială, rostogolire înainte din ghemuit în ghemuit, întoarcere
180 , rostogolire înapoi din ghemuit în ghemuit, săritură cu întoarcere 180O,
O

rostogolite înapoi cu picioarele întinse, cilindru, săritură în ghemuit, val de corp


înainte;
15. Răsturnare laterală, fandare laterală, întoarcere 90O spre direcţia de
plecare, cădere în sprijin înainte, stând pe cap din forţă, rostogolire înainte în
aşezat, cilindru, ridicare în stând prin sprijin ghemuit, săritură cu extensie;
16. Stând pe mâini rostogolire în ghemuit, stând pe cap din elan, rostogolire
înainte în ghemuit, săritură în stând depărtat, podul de sus, ridicare, rostogolire
înapoi din depărtat în depărtat, fandare laterală sau al de corp lateral;
17. Rostogolire înainte cu picioarele întinse şi apropiate, stând pe cap din
forţă, rostogolire înainte în ghemuit, cumpănă facială, rostogolire înapoi cu
picioarele întinse , cilindru, trecere în stând prin sprijin ghemuit, săritură cu
extensie;
18. Stând pe mâini rostogolire în depărtat, stând pe omoplaţi, revenire în
aşezat, cilindru, cumpănă pe un genunchi;
19. Rostogolire înainte prin săritură, cădere în sprijin înainte, stând pe cap din
forţă, rostogolire înainte în ghemuit, al de corp înainte, rostogolire înapoi în stând
pe mâini, cumpănă facială;
20. Răsturnare lentă înainte, rostogolire înainte din depărtat în ghemuit,
rostogolire înapoi în stând pe mâini, întoarcere 90O, răsturnare laterală, fandare
laterală;
21. Îndreptare de pe cap, rostogolire înainte din depărtat în depărtat, val de
corp înainte, rostogolire înapoi cu picioarele întinse, rostogolire înapoi în stând pe
mâini, cumpănă facială.

EXERCIŢII ACROBATICE CU PARTENER ŞI ÎN GRUP


În şcoală, exerciţiile acrobatice cu partener şi în grup se pot folosi în
serbări şcolare şi demonstraţii sportive dar şi în lecţiile de educaţie fizică aşa cum
se procedează în alte ţări europene, precum Franţa, Belgia, Germania.
Ele pot fi practicate la orice vârstă cu condiţia să fie bine alese.
Exerciţiile acrobatice cu partener sau în grup se pot clasifica în două
grupe: statice şi dinamice
 Exerciţiile acrobatice statice poartă denumirea de piramide. (fig.35)

160
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU

Fig. 35

 Exerciţiile cu partener sau în grup dinamice.(fig. 36)

Fig. 36

Piramidele constau dintr-o îmbinare, sub diferite forme, a elementelor


acrobatice statice, de mare mobilitate, de echilibru şi forţă. Se pot constitui cu trei
sau mai mulţi executanţi. Sunt accesibile vârstelor şi gradelor de pregătire din
ciclul
gimnazial, impresionând prin rapiditatea şi siguranţa cu care sunt executate, prin
dispunerea executanţilor şi prin înălţimea lor.
Aceste construcţii pot fi sistematizate în grupe diversificate după
următoarele criterii:
a) Criteriul biomecanic:
 după înălţime:
 piramide înalte
 piramide de înălţime medie
 piramide joase
după suprafaţa reazemului:
 piramide cu suprafaţă mică
 piramide cu suprafaţă medie

161
TATIANA DOBRESCU
 piramide cu suprafaţă mare
după indicele de stabilitate:
 piramide cu mare stabilitate
 piramide cu stabilitate medie
 piramide cu stabilitate scăzută
b) Criteriul pedagogic:
după dificultate
 piramide cu dificultate mare
 piramide cu dificultate mijlocie
 piramide cu dificultate mică
după simetrie
 simetrice (fig.37)

Fig. 37

 asimetrice sau înlănţuite (fig.38)

Fig. 38
după numărul persoanelor
 grupuri mari
 grupuri mijlocii
 grupuri mici
după sex:
 fete
 băieţi

162
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU
 mixte
după modul de utilizare a aparatelor:
 fără obiecte şi aparate
 cu obiecte şi aparate
În cadrul acestor acrogymuri, executanţii au funcţii diferite.
Cel care îndeplineşte funcţia de sprijin se numeşte ”porteur”. El poate
avea diferite poziţii: culcat cu genunchii îndoiţi, îndoiţi şi ridicaţi, picioarele
ridicate la verticală, pe genunchi cu sprijin pe mâini, sprijin înainte, pe un
genunchi, sprijin înapoi, sprijin înapoi cu genunchii îndoiţi, pe genunchi pe câlcâi
aşezat, aşezat depărtat, fandat, stând, stând cu genunchii îndoiţi. (Fig. 39)

Fig. 39

El îl ridică, îl menţine în echilibru, îl poartă sau îl lansează pe celălalt


executant care se numeşte „voltigeur” adică acrobatul care execută mişcările în aer.
El poate avea mai multe poziţii şi anume: cu sprijinul mâinilor sau al picioarelor pe
sol (fig.40), fără nici un sprijin pe sol (fig.41), cu sprijin pe doi purtători (fig.42).

163
TATIANA DOBRESCU

Fig. 40

Fig. 41

Fig. 43
.

Fig. 42

164
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU
Partenerul poate fi apucat prin diferite prize: adânc de cot apucat, apucat de
patru mâini (scăunelul), de mâini apucat la nivel de poignet, de degete apucat
pentru a lansa, apucat la nivelul pumnului, etc (fig. 43)

EXERCIŢII ACROBATICE LA APARATE SPECIALE


În gimnastica şcolară sunt folosite următoarele aparate ce se pot găsi în
dotările bazelor sportive din şcoli, şi anume: trambulina elastică şi plasa elastică.

TRAMBULINA ELASTICĂ

Este un aparat a cărui elasticitate permite executantului o mare înalţare în


timpul zborului. Trambulina elastică (F) se foloseşte pentru însuşirea unor elemente
acrobatice şi a săriturilor la aparatele de gimnastică. Poate fi folosită executarea
unei forme largi de săritură care
măresc interesul executanţilor prin
atractivitatea lor.
Calitatea săriturilor
depinde de executarea unei bătăi
corecte care să angreneze la
maximum elasticitatea trambulinei.
Astfel pasul sărit (pasul de apel) se
execută cât mai înalt, contactul cu
trambulina se face pe pingea, cu FFig. 44
genunchii întinşi şi corpul la verticală pe partea cea mai elastică a trambulinei iar
braţele se balansează energic prin înainte sus.

PLASA ELASTICĂ

Exerciţiile la plasa elastică sunt probe de concurs în gimnastica acrobatică.


Se concurează la individual şi pe perechi (sincron). Elasticitatea mare a acestui
aparat (Fig. 45) determină un zbor înalt care permite executarea combinată a
salturilor.
Plasa elastică se foloseşte
pentru însuşirea unor elemente
acrobatice de dificultate mare şi pentru
educarea coordonării. Exerciţiile la
plasa elastică educă atenţia, curajul,
autocontrolul, stăpânirea de sine.
Bătaia pe plasă se execută pe
toată talpa cu picioarele uşor depărtate
şi întinse, braţele accentuând presiunea Fig. 45
pe plasă printr-o balansare prin lateral
în jos. Aceasta se efectuează pe mijlocul plasei, unde elasticitatea este maximă.
165
TATIANA DOBRESCU

PARTICULARITĂŢI ALE PREDĂRII EXERCIŢIILOR


ACROBATICE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL GIMNAZIAL
Exerciţiile acrobatice sunt prezente în lecţia de educaţie fizică în veriga de
însuşire, consolidare, perfecţionare şi verificare a deprinderilor şi/sau priceperilor
motrice. în şcoală poate fi abordată o gamă largă de exerciţii acrobatice statice şi
dinamice.
La ciclul primar se însuşesc următoarele elemente statice: cumpăna pe
genunchi cu sprijinul palmelor pe sol, cumpăna (pe un picior), semisfoara, sfoara,
podul de jos şi de sus, stând pe omoplaţi. La ciclul gimnazial se adaugă stândul pe
cap (băieţi) şi stândul pe mâini.
În ceea ce priveşte exerciţiile dinamice sunt abordate: rulările (laterale, pe
abdomen, pe spate), rostogoliri (laterală înainte şi înapoi cu ghemuire şi depărtarea
picioarelor, rostogolire cu picioarele apropiate), stândul pe mâini, rostogolire,
răsturnări (roata laterală, răsturnare lentă înainte şi înapoi – fete, răsturnare înainte
– băieţi).
Elementele acrobatice se vor exersa separat apoi în legări şi combinaţii dar
şi în parcursuri aplicative pentru a fi consolidate şi perfecţionate. La ciclul
gimnazial dar mai ales la cel liceal, când elevii cunosc deja conţinutul gimnasticii
acrobatice se va pune accentul pe elaborarea individuală a combinaţiilor. Elevele
vor îmbina elementele acrobatice cu cele din gimnastica ritmică şi le vor executa pe
muzică. Acest lucru va conduce la dezvoltarea imaginaţiei creatoare prin realizarea
unor creaţii personale, originale, la creşterea interesului elevilor pentru această
activitate, la sporirea încrederii în propriile forţe.
Modalitate la îndemâna tuturor de a atrage elevi spre practicarea
gimnasticii acrobatice este folosirea jocurilor acrobatice.
Exerciţiile pentru proba de control se pot prezenta în cadrul unui concurs
de gimnastică arbitrat de elevi.
În cadrul piramidei fiecare executanţi îşi are locul bine stabilit,
îndeplineşte o sarcină precisă în raport cu gradul lui de pregătire şi cu structura
piramidei. Baza tehnică a piramidei constă în menţinerea propriului echilibru de
către fiecare executant simultan cu coordonarea acţiunilor sale cu a celorlalţi
componenţi ai piramidei.
Când piramida este constituită din mai multe etaje se va ţine seama de
talia, greutatea şi nivelul de pregătire tehnică a executanţilor. Cei robuşti vor
alcătui baza piramidei, vor fi elemente de susţinere pentru cei uşori şi mai bine
pregătiţi tehnic, care vor alcătui etajele superioare. Când colectivele sunt mixte,
fetele se vor plasa la etajele superioare sau pe lângă băieţi.
În cadrul piramidelor se pot folosi obiecte portative, aparate de gimnastică
sau suporturi special construite care să asigure baza de susţinere a piramidei şi o
anumită înălţime a acesteia.
Alcătuirea piramidei se realizează într-o anumită ordine‚ executanţii
166
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU
intrând în lucru succesiv, pe serii şi într-un anumit ritm, cu sau fără muzică.
(fig.46)

Fig. 46

Învăţarea piramidei se va realiza în următoarea succesiune:


 denumirea şi desenarea piramidei;
 stabilirea locului fiecărui executant în funcţie de posibilităţile
fiecăruia şi numerotarea lor;
 explicarea sarcinii fiecărui executant conform succesiunii de
construire a piramidei;
 învăţarea mişcărilor individual apoi pe grupe mici;
 executarea piramidei pe numărătoare şi desfacerea ei;
 executarea piramidei pe muzică.
Exerciţiile acrobatice dinamice în grup, se întâlnesc în cadrul serbărilor
şcolare, festivalurilor de gimnastică sau demonstraţiilor sportive, organizate pentru
sărbătorirea unor evenimente tradiţionale din viaţa şcolii şi localităţii.
Piramidele pot fi realizate şi de elevi educând astfel anumite calităţi
precum:
 creativitatea
 emoţia
 responsabilitatea
 estetica
 orientare spaţio – timporală
spiritul de de echipă.

167
TATIANA DOBRESCU

Rezumatul unităţii de studiu


Exerciţiile acrobatice sunt prezente în lecţia de educaţie fizică în veriga de
însuşire, consolidare, perfecţionare şi verificare a deprinderilor şi/sau priceperilor
motrice. în şcoală poate fi abordată o gamă largă de exerciţii acrobatice statice şi
dinamice.
La ciclul primar se însuşesc următoarele elemente statice: cumpăna pe
genunchi cu sprijinul palmelor pe sol, cumpăna (pe un picior), semisfoara, sfoara,
podul de jos şi de sus, stând pe omoplaţi. La ciclul gimnazial se adaugă stândul pe
cap (băieţi) şi stândul pe mâini.
În ceea ce priveşte exerciţiile dinamice sunt abordate: rulările (laterale, pe
abdomen, pe spate), rostogoliri (laterală înainte şi înapoi cu ghemuire şi depărtarea
picioarelor, rostogolire cu picioarele apropiate), stândul pe mâini, rostogolire,
răsturnări (roata laterală, răsturnare lentă înainte şi înapoi – fete, răsturnare înainte
– băieţi).
Elementele acrobatice se vor exersa separat apoi în legări şi combinaţii dar
şi în parcursuri aplicative pentru a fi consolidate şi perfecţionate. La ciclul
gimnazial dar mai ales la cel liceal, când elevii cunosc deja conţinutul gimnasticii
acrobatice se va pune accentul pe elaborarea individuală a combinaţiilor. Elevele
vor îmbina elementele acrobatice cu cele din gimnastica ritmică şi le vor executa pe
muzică. Acest lucru va conduce la dezvoltarea imaginaţiei creatoare prin realizarea
unor creaţii personale, originale, la creşterea interesului elevilor pentru această
activitate, la sporirea încrederii în propriile forţe.

Autoevaluare
 Care sunt formele de practicare a gimnasticii acrobatice în şcoala
gimnazială?
 Care sunt grupele de exerciţiile acrobatice dinamice?
 Care sunt aparatele speciale folosite în gimnastica acrobatică?

168
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU

Unitatea de studiu IV.2. PARTICULARITĂŢI ALE


PREDĂRII SĂRITURILOR CU
SPRIJIN LA CICLUL
GIMNAZIAL

SĂRITURILE CU SPRIJIN – CARACTERISTICI,


SISTEMATIZARE

În funcţie de poziţia corpului faţă de aparat săriturile cu sprijin se împart


în directe şi cu răsturnare. (fig.47)

SĂRITURI CU SPRIJIN

SĂRITURI DIRECTE SĂRITURI PRIN


RĂSTURNARE
 Sărituri cu ghemuire
 Sărituri cu depărtare
 Sărituri prin
 Sărituri cu corpul
îndreptare
întins
 Sărituri prin stând pe
 Sărituri cu corpul
mâini
îndoit

Fig. 47 Sistematizarea săriturilor cu sprijin

Săriturile directe se caracterizează prin faptul că în timpul primului zbor


corpul execută o mişcare de rotaţie spre înainte, în jurul axei transversale, de
maximum 1350, iar în timpul zborului doi execută o mişcare de rotaţie spre înapoi.
Săriturile directe se pot clasifica, la rândul lor astfel:
 sărituri cu ghemuire (cu picioarele îndoite)
169
TATIANA DOBRESCU
 sărituri cu depărtarea picioarelor;
 sărituri cu corpul îndoit. în timpul zborului doi are loc o acţiune
de închidere a unghiului dintre picioare şi trunchi şi apoi o acţiune
de deschidere a acestui unghi;
 sărituri cu corpul întins.
Programele şcolare de educaţie fizică cuprind sărituri din primele două
subgrupe executate la capră, ladă şi cal.

SĂRITURI DIRECTE
MODELE DE FIŞE TEHNICO-METODICE

SĂRITURĂ ÎN SPRIJIN GHEMUIT PE LADA TRANSVERSALĂ,


SĂRITURĂ DREAPTĂ ÎN ZBORUL II

Descrierea tehnică.
După efectuarea bătăii pe trambulină şi a primului zbor braţele se
îndreaptă spre ladă, spatele se rotunjeşte uşor, şezuta se ridică odată cu îndoirea
picioarelor la piept şi se trece în sprijin ghemuit pe lada transversală. De aici se
execută în partea a doua o săritură dreaptă realizată prin impulsia picioarelor de pe
ladă şi balansarea braţelor sus. în aer corpul este încordat cu picioarele întinse şi
braţele sus şi se pregăteşte pentru o aterizare elastică şi amortizată prin îndoirea
articulaţiilor coapselor, genunchilor şi gleznelor. (fig.45)

Fig. 48

Ajutorul se face din lateral în partea a doua apucându-l pe executant de


braţ pentru a ajunge în sprijin ghemuit pe ladă şi a-i favoriza desprinderea în
săritură dreaptă.
Metodica învăţării:
- săritură în sprijin ghemuit la banca de gimnastică şi săritură dreaptă pe
sol;
- săritură în sprijin ghemuit la lada cu 4 cutii şi săritură dreaptă cu
aterizare pe saltele;
- săritură în sprijin ghemuit la lada cu 6 cutii cu ajutor, şi săritură dreaptă
cu aterizare pe un număr mai mare de saltele.
170
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU

SĂRITURA ÎN SPRIJIN DEPĂRTAT

Descrierea tehnică.
La această săritură, în momentul sprijinului pe aparat, picioarele se
depărtează, odată cu ridicarea uşoară a şezutei. Urmează împingerea energică şi
scurtă din braţe, apoi ridicarea umerilor şi presarea bazinului înainte. în continuare,
braţele se duc lateral-sus, iar corpul se extinde, realizând zborul al doilea. înainte de
aterizare, picioarele se apropie.(fig.49)
Ajutorul stă în faţa aparatului, prinde executantul de braţ şi îl ajută să
treacă peste aparat.
Această săritură se poate executa şi cu sprijin plutitor.

Fig. 49

Metodica învăţării:
- săritură dreaptă cu depărtarea picioarelor, ridicarea braţelor sus şi
aterizare executate pe sol;
- bătaie pe trambulină şi desprindere cu depărtarea picioarelor spre
profesorul care îl prinde de talie şi îl susţine pe executant;
- sprijin aşezat depărtat la capătul calului, lăzii, paralelelor, împingere
energică, apropierea picioarelor şi aterizare;
- acelaşi exerciţiu cu aşezarea mâinilor pe aparat. Profesorul este plasat în
faţă dincolo de aparat şi îl susţine pe executant, trecându-l prin mişcare peste
aparat;
- săritură depărtat peste un partener (capră vie) care stă situat costal faţă
de executant cu trunchiul îndoit înainte
- săritură peste capră cu înălţime redusă,
- săritură depărtat peste capră cu ajutor ;
- săritură depărtat peste capră cu mărirea treptată a înălţimii şi depărtarea
trambulinei de capră.

171
TATIANA DOBRESCU

SĂRITURA ÎN SPRIJIN GHEMUIT

Descrierea tehnică.
După efectuarea elanului, bătăii pe trambulină şi a primului zbor, în
momentul începerii sprijinului, spatele se rotunjeşte uşor, şezuta se ridică odată cu
îndoirea picioarelor la piept.
Urmează o împingere scurtă şi energică a braţelor, concomitent cu trecerea
picioarelor printre mâini, fiind urmată de ridicarea trunchiului, ducerea braţelor
lateral-sus şi întinderea picioarelor, astfel ca, în cel de-al doilea zbor, corpul
executantului să fie în extensie. (fig.50)
Ajutorul se acordă din stând, lateral faţă de aparat, îl apucă pe executant
de braţ şi îl trage peste capră.

Fig. 50

Metodica învăţării:
- săritură pe genunchi cu sprijinul braţelor pe capră şi coborâre cu ducerea
braţelor sus;
- săritură în stând ghemuit, cu sprijinirea braţelor pe capră şi coborâre
liberă; această săritură se poate executa, de asemenea, la ladă şi la cal, aşezate
transversal sau în lungime. Atunci când aparatele sunt aşezate în lungime, primul
zbor este mai lung şi mai înalt, astfel ca sprijinul braţelor să se poată face pe
capătul depărtat al aparatului.

SĂRITURĂ PRIN ROSTOGOLIRE PESTE LADA ÎN LUNGIME

Descrierea tehnică. După efectuarea bătăii, executantul se înalţă deasupra


aparatului şi efectuează rostogolire pe ladă, punând braţele la jumătatea lăzii sau
chiar peste. Când bazinul ajunge la marginea lăzii (spre aterizare), executantul se
desprinde, întinde corpul şi aterizează. (fig.51)
Ajutorul se face din lateral, prin ridicarea şezutei, uşurând astfel
efectuarea rostogolirii.

172
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU

Fig. 51

Metodica învăţării:
- să se execute rostogolire înainte pe sol;
- săritură lungă cu rostogolire pe mai multe saltele suprapuse;
- săritură prin rostogolire înainte peste o coardă, la ladă în lungime
acoperită cu o saltea.
Pentru obişnuirea elevilor cu sprijinul mâinilor pe mijlocul lăzii, se va
marca vizibil cu creta zona sprijinului.

SĂRITURĂ DEPĂRTAT PESTE CAPRĂ, CU ÎNTOARCERE 180O


ÎN TIMPUL CELUI DE-AL DOILEA ZBOR

Descrierea tehnică.
Tehnica este aceeaşi ca a săriturii depărtat peste capră, până la momentul
sprijinului mâinilor pe aparat. Odată cu împingerea în braţe şi ridicarea trunchiului,
se execută o mişcare de înşurubare, prin întoarcerea capului şi trunchiului în
direcţia întoarcerii. Aterizarea se face cu faţa la aparat.(fig.52)
Cel care asigură stă pe saltea şi îl sprijină pe executant la spate, în cazul
dezechilibrării înapoi.

Fig. 52

Metodica învăţării:
- săritură depărtat, cu întoarcere 180O, pe sol;
- la capră înaltă, de pe ladă sau de pe trambulină elastică, săritură depărtat,
173
TATIANA DOBRESCU
cu întoarcere 90O şi 180O.
Săriturile descrise mai sus pot fi executate de fete şi băieţi, simplu sau cu
sprijin plutitor. Pentru fete, înălţimea aparatului poate fi redusă. Aceleaşi sărituri se
pot efectua la ladă şi cal, aşezate transversal sau în lungime.
La lada de gimnastică se mai pot executa sărituri cu sprijinul mâinilor pe
aparat, dar cu bătaie pe un picior. Acestea fac trecerea de la săriturile naturale la
săriturile specifice gimnasticii, cu sprijinul mâinilor pe aparat şi bătaie pe două
picioare. Sunt foarte accesibile şi bine primite de copiii din clasele primare şi
gimnaziale, constituind o verigă preţioasă în lanţul săriturilor prevăzute în
programele de educaţie fizică.

SĂRITURA ÎN ECHER, CU BĂTAIE PE UN PICIOR


("SĂRITURA HOŢULUI").

Descrierea tehnică.
La această săritură, elanul este perpendicular faţă de aparat. Trambulina
elastică se aşează ceva mai departe decât lungimea piciorului. în timpul bătăii,
piciorul oscilant se duce întins înainte-sus, peste aparat. Trunchiul se înclină uşor
înapoi, braţele se duc înainte-sus, ajutând desprinderea. Urmează alăturarea
piciorului de bătaie celui pendulant în echer şi o împingere scurtă şi energică cu
braţele, prin care se lungeşte traiectoria de zbor. Braţele se duc înapoi, lateral-sus şi
corpul se extinde. (fig.53)
Ajutorul se acordă de către două persoane. Una stă lateral, între ladă şi
trambulină, ridicând executantul de sub bazin, cea de-a doua stă la aterizare, la-
teral, ajutând în acelaşi fel.

Fig. 53
Metodica învăţării:
- săritură peste lada joasă, cu bătaie pe un picior şi aterizare pe ambele
picioare;
- cu bătaie pe un picior, săritură pe ladă şi coborâre liberă;
- săritură în echer peste calul cu mânere.
Tot la ladă, cu elan oblic, se poate executa săritura cu forfecarea
picioarelor, şi săritura în echer.

174
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU

SĂRITURI PRIN RĂSTURNARE

MODELE DE FIŞE TEHNICO-METODICE

SĂRITURA PRIN ÎNDREPTARE DE PE CAP

Descrierea tehnică.
Este asemănătoare îndreptării din acrobatică, dar se execută din elan, peste
ladă, capră sau cal, aşezate transversal.
Se învaţă cu două cutii de ladă, înălţimea aparatului crescând treptat.
Aceste sărituri sunt folosite ca exerciţii pregătitoare în învăţarea săriturilor
prin stând pe mâini. (fig.54)
Greşeli tipice :
- aşezarea cefei pe aparat şi a mâinilor dincolo de linia capului;
- realizarea unui echer superficial şi contratimp cu momentul bătăii;
- deschiderea insuficientă de energică în momentul contactului cu
aparatul;
- neefectuarea împingerii blocate, scurte şi încordate, realizarea unei
impulsii slabe pe aparat, cu braţele moi;
- extensia exagerată a corpului în timpul zborului doi;.
- aterizare dură, fără amortizare corespunzătoare din articulaţiile
membrelor inferioare, îndoirea trunchiului înainte, coborârea braţelor înainte jos.
Ajutorul: Se acordă din lateral la început pentru ambele zboruri, apoi
pentru zborul doi.

Fig. 54
Metodică a învăţării :
- îndeptare de pe cap pe sol;.
- îndeptare de pe cap pe mai multe saltele suprapuse, aterizare în culcat;
- îndeptare de pe cap de pe ladă sau calul aşezat în lungime, cu aterizare
pe saltele, cu ajutor pe toată traiectoria şi la aterizare, apoi cu ajutor regresiv;
- îndeptare de pe cap peste ladă cu ajutor la ambele zboruri, apoi numai în
zborul doi;
- îndeptare de pe cap cu asigurare şi apoi independent.
175
TATIANA DOBRESCU

SĂRITURĂ CU RĂSTURNARE PRIN STÂND PE MÂINI (COLA


CAO)

Descrierea tehnică.
Săritura necesită un elan şi o bătaie energică pentru a obţine zboruri cât
mai înalte. Pe ultimii paşi ai elanului trunchiul se duce uşor înapoi iar în momentul
bătăii pe trambulină, corpul se găseşte înapoia verticalei. După desprindere, ambele
picioare balansează înapoi sus, braţele şi umerii se duc spre aparat iar capul se
apleacă uşor înapoi favorizând contracţia musculaturii spatelui.
Corpul întins şi încordat intră în rotaţie spre cal (răsturnare). în momentul
sprijinului aparatul este atins puţin înaintea verticalei. împingerea se face cu braţele
întinse şi încordate executând o impulsie din articulaţia umerilorşi se termină după
depăşirea verticalei.
După împingere trunchiul se extinde puţin, braţele rămân sus efectuându-
se zborul doi. Corpul, uşor în extensie, este proiectat în sus şi are loc o uşoară
rotare în cădere. Se aterizează în stând, braţele coborând uşor înainte, articulaţiile
membrelor înferioare exercită o flexie asigurând o amortizare a şocului din
momentul contactului cu saltelele. (fig.55)

Fig. 55

Greşeli tipice:
- bătaie lungă, trunchiul aplecat înainte, lipsa primului zborului;
- realizarea unui echer sau a unei extensii în primul zbor;
- deschiderea insuficientă a umerilor în momentul contactului cu aparatul;
- neefectuarea împingerii blocate, scurte şi încordate, realizarea unei
impulsii pe cal cu braţele îndoite;
- extensia exagerată a corpului în timpul zborului doi;.
- aterizare dură, fără amortizare corespunzătoare din articulaţiile membrelor
inferioare, îndoirea trunchiului înainte, coborârea braţelor înainte jos.
Ajutorul: Se acordă din lateral la început pentru ambele zboruri, apoi
pentru zborul doi.

176
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU

Metodică a învăţării :
- răsturnare înainte pe sol;.
- săritură prin stând pe mâini pe mai multe saltele suprapuse, aterizare în
culcat;
- răsturnare prin stând pe mâini de pe ladă sau calul aşezat în lungime, cu
aterizare pe saltele, cu ajutor pe toată traiectoria şi la aterizare, apoi cu ajutor
regresiv;
- săritură prin răsturnare peste cal cu ajutor la ambele zboruri, apoi numai în
zborul doi;
- săritură prin răsturnare cu asigurare şi apoi independent.

PARTICULARITĂŢI ALE PREDĂRII SĂRITURILOR


CU SPRIJIN ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL GIMNAZIAL

Săriturile cu sprijin se pot executa numai după ce se însuşesc separat


fazele, în următoarea succesiune: aterizarea, elanul, bătaia, primul zbor, sprijinul
mâinilor pe aparat, zborul al doilea.
Programa de educaţie fizică prevede la ciclul gimnazial sărituri la capră
(depărtată, ghemuită) şi la ladă (cu rostogolire). La ciclul liceal se reiau aceste
sărituri în scopul perfecţionării lor şi se vor mai însuşi sărituri la cal.
Săriturile cu sprijin sunt prezente în veriga de însuşire, consolidare,
perfecţionare şi verificare a deprinderilor motrice dar şi în cea de educare a vitezei
şi/sau îndemânării.
Aparatele de sărit sunt astfel construite încât există posibilitatea reglării
înălţimii şi alegerii acesteia în funcţie de nivelul de pregătire şi posibilităţile
individuale ale elevilor. La fete înălţimea aparatelor va fi mai mică decât la băieţi.
Gradarea dificultăţii săriturilor cu sprijin se realizează prin:
 depărtarea trambulinei de aparat;
 ridicarea progresivă a înălţimii aparatului;
 schimbarea poziţiei aparatului;
 schimbarea locului de sprijin al mâinilor;
 executarea aceleaşi sărituri la aparate diferite;
 executarea săriturilor sub formă de torent;
 introducerea săriturilor în ştafete aplicative.
Se va acorda o atenţie deosebită măsurilor pentru prevenirea accidentelor:
controlul integrităţii aparatelor, stabilitatea aparatelor (eventual ancorarea lor),
acordarea ajutorului şi asistenţei.
Pentru învãţarea sãriturilor cu sprijin, este bine ca profesorul sau
antrenorul sã le asigure, în primul rând, o dezvoltare generalã bunã, punând
accentul pe: forţã, vitezã, coordonare, rezistenţã, hotãrâre, încredere în forţele
proprii şi curaj.
177
TATIANA DOBRESCU
În acest scop, se va folosi de toate mijloacele de care dispune gimnastica
de bazã, dintre care amintim, în mod special, exerciţiile cu caracter aplicativ, cum
ar fi:mersul şi alergarea variatã, sãriturile libere şi fãrã sprijin peste obstacole,
cãţãrãrile şi alte mijloace din gimnastica sportivã, sau din celelalte mijloace ale
educaţiei fizice.
Dupã ce s-a atins un anumit nivel de pregãtire a executanţilor, se va trece
la însuşirea separatã a elanului, bãtãii şi aterizãrii; apoi se vor efectua global,
începând cu sãrituri simple, uşoare, executate la aparate cu înãlţime potrivitã, spre
sãrituri grele şi mai complicate, folosind aparate mai înalte, în funcţie de
posibilitãţile executanţilor.
Pentru învãţarea unei sãrituri cu sprijin, nu trebuie sã i se modifice
structura, introducând momente de oprire pe aparat sau diferite aşezãri, deoarece
aceasta ar cãpãta o formã nespecificã şi ar îngreuia însuşirea ei corectã.
Înãlţimea aparatului peste care se efectueazã sãritura trebuie sã corespundã
elanului, posibilitãţilor fizice şi cunoştinţelor tehnice ale executanţilor, pentru ca
zborul sã fie mai real.
Pentru învãţarea sãriturilor cu sprijin cu elan, în înãlţime, se recomandã sã
se înceapã mai întâi la caprã, iar pentru cele în lungime, la ladã şi, numai dupã
însuşirea lor corectã, se va putea trece la executarea şi peste alte aparate.
Trecerea la efectuarea acestor sãrituri, cu ajutorul trambulinei elastice, se
va face numai dupã ce executanţii şi-au însuşit tehnica sãriturilor de bazã cu sprijin
la toate aparatele. Nerespectarea acestui lucru are influenţã nefavorabilã asupra
bãtãii.
În concluzie, sãriturile cu sprijin se pot executa dupã ce se însuşesc separat
fazele, în urmãtoarea succesiune:
 aterizarea;
 elanul;
 bãtaia;
 prima parte a zborului;
 sprijinul mâinilor pe aparat;
 a doua parte a zborului.
Se va acorda o atenţie deosebitã mãsurilor pentru prevenirea accidentelor:
 controlul integritãţii aparatelor;
 stabilitatea aparatelor (ancorarea lor dacă e posibil);
 acordarea ajutorului şi asistenţei.

178
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU

Rezumatul unităţii de studiu


Săriturile cu sprijin se pot executa numai după ce se însuşesc separat
fazele, în următoarea succesiune: aterizarea, elanul, bătaia, primul zbor, sprijinul
mâinilor pe aparat, zborul al doilea.
Programa de educaţie fizică prevede la ciclul gimnazial sărituri la capră
(depărtată, ghemuită) şi la ladă (cu rostogolire). La ciclul liceal se reiau aceste
sărituri în scopul perfecţionării lor şi se vor mai însuşi sărituri la cal.
Săriturile cu sprijin sunt prezente în veriga de însuşire, consolidare,
perfecţionare şi verificare a deprinderilor motrice dar şi în cea de educare a vitezei
şi/sau îndemânării.
Aparatele de sărit sunt astfel construite încât există posibilitatea reglării
înălţimii şi alegerii acesteia în funcţie de nivelul de pregătire şi posibilităţile
individuale ale elevilor. La fete înălţimea aparatelor va fi mai mică decât la băieţi.

Autoevaluare
 Care este diferenţa între săriturile cu sprijin directe şi cele cu
răsturnare?
 Care sunt fazele unei sărituri cu sprijin?
 Care este ordinea în care se însuşesc fazele unei sărituri cu sprijin?

179
TATIANA DOBRESCU

Test de autoevaluare a cunoştinţelor din modulul III


1. Menţionaţi care sunt formele de practicare ale exerciţiilor acrobatice în
lecţie?
......1.........................................................................................................................
......2..............................................................................................................................
......3.............................................................................................................................
2. În ce verigi ale lecţiei se regăsesc exerciţiile acrobatice ?
.......1........................................................................................................................
.......2.............................................................................................................................
3. Enumeraţi elementele acrobatice statice care se însuşesc în curricula
gimnazială?
......................................................................................................................................
.....……………………………………………………………………………….
4. Enumeraţi elementele acrobatice dinamice care se însuşesc în curricula
gimnazială?
...............................................................................................................................
......................................................................................................................................
5. Care aparatele speciale folosite în gimnastica acrobatică se folosesc în
lecţie?
…..................................................................................................................................
......................................................................................................................................
Ce calităţi motrice presupun piramidele:
 viteză
 forţă
 rezistenţă
 echilibru
 mobilitate
 coordonare
6. Care sunt rolurile elevilor participanţi la construcţia unui acrogym?
.....................................................................................................................................
8. Ce grupă de elemente acrobatice necesită folosirea planul înclinat şi prin ce
modalităţi putem constitui în sălile de sport?
......................................................................................................................................
......................................................................................................................................

Tema de control nr. 3:


Alcătuiţi o legare din 10 elemente acrobatice, statice şi dinamice, printr-o
succesiune logică.

180
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU

BIBLIOGRAFIE
1. Albu I, Luca A., Fidler G., 1968, Exerciţii şi jocuri în doi, Ed. CNEFS,
Bucureşti;
2. Anderson B., 1988, Stretching, Ed. CNEFS, Bucureşti;
3. Baciu C., 1977, Analiza funcţională şi biomecanica aparatului locomotor,
Ed. Sport – Turism, Bucureşti;
4. Barthe, J., Duboz, S., Heraud, A., Policarpo, D., 1993, Acro-gym. Un projet
d’innovation pédagogique a l’AS, Rev. EPS, nr. 240, pp. 19-22 ;
5. Băiaşu N., Bîrlea A., 1969, Gimnastica de bază şi acrobatică în şcoală, Ed.
CNEFS, Bucureşti;
6. Băiaşu N., 1972, Jocuri acrobatice şi piramide, Ed. Stadion, Bucureşti;
7. Bănăţan O., 1983, Banca de gimnastică, Ed. Sp.-Turism, Bucureşti;
8. Bedö C. şi colab., 1968, Exerciţii cu partener, Ed. CNEFS, Bucureşti;
9. Beyer E., 1987, Wőrterbuch der sport wissenschaft, Ed. Verlag Karl
Hofmann, Schorndorf;
10. Bignasca N., 1993, L’ imitation des enfants à l'échauffement musculaire,
Rev. Macolin nr. 10/1993;
11. Bivic le J., 1998., Le stretching postural, Rev EPS, nr 269;
12. Cârstea Gh., 1997, Educaţia fizică. Teoria şi bazele metodice, Ed. ANEFS,
Bucureşti;
13. Cârstea, Gh., 2000, Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului pentru
examenele de definitivat şi gradul didactic II, Editura AN-DA, Bucureşti;
14. Cerghit I., 1983, Perfecţionarea lecţiei în şcoala modernă, EDP, Bucureşti;
15. Constantinescu E., Stan I., 1994, Parcursul aplicativ, mijloc şi metodă
pentru dezvoltarea calităţilor motrice în lecţia de educaţie fizică, Rev. Nr. 1,
Univ Bacău, p. 56;
16. Constantinescu E., Dobrescu T., 1999, Indrumar Gimnastică I, ID, EFS,
Universitatea Bacău;
17. Constantinescu E., Dobrescu T., 2000, Indrumar Gimnastică II, ID, EFS,
Universitatea Bacău;
18. Constantinescu E., Dobrescu T., 2002, Indrumar Gimnastică III, ID, EFS,
Universitatea Bacău;
19. Constantinescu E., Dobrescu T., 2003, Indrumar Gimnastică IV, ID, EFS,
Universitatea Bacău;
20. Covaci N., 1976, Săriturile în gimnastică. Ed. Sport-Turism, Bucureşti;
21. Damian M. şi Popescu R., 2000, Gimnastică acrobatică, tehnică, metodică,
Ed. „Ovidius” University Press, Constanţa;
22. Demeter A., 1981, Bazele fiziologice şi biochimice ale calităţilor fizice, Ed.
Sport-turism, Bucureşti. p. 43-67.
23. Dobrescu T., Constantinescu E., 2006, Gimnastica-concepte teoretice şi
aplicaţii practice, Editura Tehnopress, ISBN 10: 973-702-362-5, Iaşi;
181
TATIANA DOBRESCU
24. Dobrescu T., Constantinescu E., 2006, Bazele teoretice şi metodice ale
gimnasticii – Curs de bază, Editura Pim, ISBN 10: 973-716-288-9, Iaşi;
25. Dragnea A., 2002, Teoria educaţiei fizice şi sportului, FEST, Bucureşti;
26. Dragnea A., Bota A., 1999, Teoria activităţilor motrice, Ed. Didactică şi
Pedagogică, R.A., Bucureşti;
27. Dragomir Al., Barta A., 1993, Educaţie fizică. Manual pentru clasa a IX-a
şcoli normale, EDP R.A. Bucureşti Dumitrescu L – România în lumea
sportului, Ed. Editis, Bucureşti;
28. Donskoi D., 1973, Biomecanica, Ed. Stadion, Bucureşti;
29. Dubreuil, A., 2002, Mini-Trampoline. La gymnastique autrement, Rev. EPS,
nr. 293, pp. 45-51;
30. Dumitrescu L, 1995, România în lumea sportului, Ed. Editis, Bucureşti;
31. Dungaciu P., Gimnastica de bază, Universitatea Ecologică, Facultatea de
Educaţie fizică, sport şi kinetoterapie, Bucureşti, p. 39-46;
32. Ettlin H , 1994, L’acro bungy, un engin d’entraînement hors du commun,
Rev. Macolin nr. 2, p. 12-13;
33. Fekete J., 1996, Gimnastică – gimnastică de bază, acrobatică şi sărituri, Ed.
Librăriile Crican, Oradea;
34. Firea E., 1989, Culegere de exerciţii şi jocuri pentru educaţia fizică în
învăţământul primar, Bucureşti;
35. Gerling I, 1999, Gymnastique avec les enfants: aider et assurer „Se tenir
près de l’enfant et maîtrisez la situation” Rev. Mobile nr. 1, p. 16-17;
36. Grimalschi, T., Filipenco, E., Tolmaciov, P., 1993, Gimnastica, Editura
Lumina, Chişinău,;
37. Gönczi Raicu M.şi colab., 1995, Gimnastica acrobatică în şcoală la vârsta de
7-12 ani, Ed. Mirton, Timişoara;
38. Gönczi Raicu M., 1995, Gimnastica, Ed. Tipografia Universitatea de Vest,
Timişoara;
39. Gönczi Raicu M.şi Nicolin M., 2002, Gimnastică, Ed. Mirton, Timişoara;
40. Grigore V., 2003, Gimnastica - manual pentru cursul de bază, Ed. Bren,
Bucureşti;
41. Guihal B., 1996, Acrogym: Repères techniques et pédagogiques, rev. EPS
nr. 260, p. 48-49;
42. Herbiet H şi col, 1997, Acrosport et education physique, Rev. EPS nr 165,
p. 15;
43. Hidi şi col., 1991, Gimnastică - note de curs, ANEFS, Bucureşti;
44. Hout - Moneta C., Socie M., 1997, Acrosport: porter et voltiger, Rev. EPS
nr 173. p. 58;
45. Hout C., 1992, Ľ acrogym une autre façon ďaborder la gymnastique en
lycée professionnel, Rev. EPS nr. 236, p. 63-65;
46. Ionescu I., 1970, Gimnastica de bază în şcoala generală, Culegere de
exerciţii, EDP, Bucureşti;
47. Käsermann D., Nyffenegger E., 1994, Rhönrad ou roul acrobatique, Rev.

182
METODICA PREDĂRII GIMNASTICII ÎN GIMNAZIU
Macolin nr. 8, pg.12-13;
48. Keim V., 2003, Ľ echilibre á plusieurs visages, Rev. Mobile nr. 1, p. 12-13;
49. Keim V., Battanta P., 2004, Acrobatie avec les jeunes. Architectures en
mouvement, Rev. Mobile nr. 2, pp. 28-31;
50. Kiriţescu C , 1964, Palestrica, Ed. UCFS, Bucureşti;
51. Luca A, 1993, Curs de gimnastică Vol. I şi II, Ed. Universităţii „Al. I.
Cuza” Iaşi;
52. Luca A, 1997, Gimnastica în ciclul gimnazial, Ed. Doroftei, Iaşi;
53. Luca A, 1998, Gimnastica în şcoală, Ed. Universităţii A.I. Cuza, Iaşi; p. 50-
54
54. Marolicaru M, 1992, Abordarea sistematică în educaţia fizică, Universitatea
Cluj;
55. Mathys, R., 2003, Gestion du risque. Le sport: bon pour la santé ?, Rev.
Mobile, nr. 1, pp. 34-35;
56. MENHIN I., 1972, Pregătirea de forţă în gimnastică, Ed. Stadion, Bucureşti.
57. Nicu A. şi colab., 1974, Terminologia educaţiei fizice şi sportului, ,
Bucureşti;
58. Niculescu G., 2001, Gimnastica de bază, Ed. Printech, Bucureşti, p. 50-54;
59. Nyffenegger E., 1995, Acrogym et tumbling, Rev. Macolin nr. 3;
60. Parlebas, P., 1981, Contribution à un lexique commenté en Science de
l’Actionne Motrice, Paris, INSEP, pp. 317;
61. Piard, C., 2000, Pour une didactique de la créativité, Rev. EPS, nr. 286, pp.
65-69;
62. Pineau, C., Hébrard, A., 1993, L’éducation physique et sportive, Rev. EPS,
nr. 240, mars – avril pp. 16-17;
63. Popa Gh., 1975, Piramide, Ed. Sport – Turism, Bucureşti;
64. Radovici I. şi colab., 1977, Gimnastica abdominală, Ed. Sport – Turism,
Bucureşti;
65. Raţă G., 2004, Didactica educaţiei fizice şi sportului, Ed. Alma Mater,
Bacău;
66. Raţă G., 2004, Didactica educaţiei fizice şcolare (Metodica educaţiei fizice
şcolare), Ed. Alma Mater, Bacău;
67. Robin E., 1997, Acrosport, exemple de cycle au college, Rev. EPS nr. 267,
p. 30-31;
68. Rusu I. C. şi col., 1996, Gimnastica, Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj
Napoca, p. 25-26;
69. Scarlat E., Scarlat M.G., 2002, Educaţie fizică şi sport, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti;
70. Schribeer G., 1995, L’acrogym ou l’acrobatic avec partenaire, Rev. Macolin
nr 3, p.8-11;
71. Solomon M, Grigore V., Bedö I., 1996, Gimnastica, Bucureşti, p. 37-40;
72. Solveborn S, 1998, Stretching. Antrenament pentru dezvoltarea mobilităţii
şi de întindere, Bucureşti;

183
TATIANA DOBRESCU
73. Soulard C., 1997, Activité acrobatique, Rev. EPS, nr. 264;
74. Todan I., 1968, Din istoricul educaţiei fizice şcolare, Rev. EFS nr. 8;
75. Thomas L., 1961, Exerciţii la scară fixă, Ed. UCFS,. Bucureşti;
76. Travaillot, Y., 1997, Gymnastique et recherche de la forme dans la première
moitié des années 80, Rev. Staps, nr. 42, pp. 19-31 ;
77. Tudusciuc I., 1977, Gimnastica acrobatică, Ed. Sport-Turism, Bucureşti;;
78. Tudusciuc I., Bîrlida V., 1973, Parcursuri de obstacole, Ed. Stadion,
Bucureşti;
79. Simion Gh., Simion I., 2006, Arta pregătirii forţei musculare, Ed.
Universităţii din Piteşti;
80. Stroescu A., Podlaha R., 1994, Terminologia gimnasticii, Ed. Stadion,
Bucureşti;
81. Vigarello, G., 1993, La science et la spécificité de l’éducation physique et
sportive autour de quelques illusions, în Psychopédagogie des APS sub
direcţia lui Arnaud, P., Brayer, G., Toulouse, Privat, pp.17-22;
82. M.E.N., 1999, Programe de educaţie fizică ciclurile primar, gimnazial,
liceal, Bucureşti;
83. MEN, CNPC, 1999; Programe şcolare pentru clasele a V-a – a VIII-a, Aria
curriculară educaţie fizică şi sport, Bucureşti,
84. M.E.C., 2001, Ghid metodologic de aplicare a programelor de educaţie
fizică şi sport; Bucureşti;

184