Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Astfel, societatea este un complex de fapte sociale. Nici unul din aceste fapte
sociale nu este intamplator si nu poate fi explicat de sine statator.
La modul general spus, prin sistem se înţelege omulţime de obiecte care acţionează
între ele atât de intens, încât stările lor sunt interdependente,modificarea unuia
ducând la modificările determinate în toate celelalte.Viaţa socială
prezintăcaracteristici de sistem la toate nivelurile sale de organizare: grupul de
muncă, familia, intreprinderea,localitatea, societatea globală, umanitatea.
Sistemul social este un concept „concret-analitic”, permiţând cunoaşterea
interdependenţelor, a modurilor de integrare a părţilor, a naturii acestor
interdependenţe şi a regularităţii socialului. Se consider sistem acel ansamblu
organizat acea clasă de fenomene care satisfac următoareleexigenţe:
a) poate specifica un set de elemente identificabile;
b) printre cel puţin unele din elemente există relaţii identificabile;
c) anumite relaţii implicăalte relaţii.
Unii autori au luat în considerare şi analiza rolului componentelor mediului
sistemului, alţii s-au ocupat în special de componentele şi autoreproducerea
sistemului, alţii de analiza subsistemelor.
Unii autori au luat în considerare şi analiza rolului componentelor mediului
sistemului, alţii s-au ocupat în special de componentele şi autoreproducerea
sistemului, alţii de analiza subsistemelor.
Uneori definirea sistemului este dificilă, deoarece aceasta se face prin intermediul
noţiunii de structură şi invers, aşa cum susţine Piaget că structura este un sistem de
transformări, iar Parsons – că sistemul social rezidă în organizarea structurală şi
funcţională.Teoria generală a sistemelor s-a dezvoltat simultan cu
cibernetica, teoria informaţiei şi acomunicaţiei, progresele matematicii, teoria
deciziei, cercetarea operaţională şi utilizarea mai intensă acalculatoarelor.
Premisele acestei teorii au fost formulate la început de către Ludwig von
Bertalanffy înlucrarea Theorie generale des systemes (1930), care a
demonstrat că teoria generală a sistemelorintenţionează să elaboreze
proprietăţi, principii şi legi care sunt caracteristice sistemelor în general, indiferent
de varietatea lor, de natura elementelor lor componente şi de relaţiile dintre ele.
Cei care au purces la o teoretizare explicită a sistemului social sunt V.Pareto şi
T.Parsons.V.Pareto este considerat primul sociolog care a formulat în mod explicit
conceptul de sistem social şi l-a dezvoltat în teoria despre societate. Pentru a
caracteriza „forma generală a societăţii”, Pareto porneşte de la premisa că aceasta
este determinată de toate elementele care acţionează asupra sa şi, ca urmare, ea
reacţionează asupra elemetelor. În majoritate, elementele sunt reciproc dependente
constituind, astfel, sistemul social. Parsons a continuat intenţia lui Pareto utilizând
o nouă abordare – nivelul structural-funcţional de analiză. El s-a orientat către
analiza ordinii sociale şi a stărilor de echilibru ale sistemelor considerate.Sistemul
este definit, în general, ca un ansamblu dinamic şi complex a cărui elemente se află
într-un raport de interdeterminare. În cazul sistemelor cibernetice clasice, aceste
elemente aflate în interrelaţie reprezintă obiecte sau, cel mult, elemente vii,
organice, pe când în societate aceste elemente care intră în relaţie unul cu celălalt
în cadrul unui ansamblu sistemic sunt oamenii. De aici se desprinde complexitatea
sistemului atunci când elementele lui sunt fiinţe umane, deoarece ei înşişi sunt
sisteme de sine stătătoare, cu valori proprii de autoconducere, de orientare şi
feedback propriu.
Prin lucrarile unor sociologi precum: Auguste Comte, Karl Marx, Emile
Durkheim, Claude Levi-Strauss, Talcott Parsons, Jean Piaget, Anthony Giddens, s-
a constituit un curent de investigare a realitatii sociale din perspectiva structurala
denumit structuralismul sociologic.
Rolul social
Rolul social exprima totalitatea asteptarilor care definesc comportamentul
oamenilor exprimate în drepturi si responsabilitati ca fiind proprii sau improprii
pentru ocuparea unui status. Statusul este o pozitie ocupata de individ în societate
iar rolul social reprezinta comportamentul asteptat de societate de la cel care ocupa
acel status.
- existenta unui numar mai sau mai mare de persoane ce constituie membrii
grupului;
- existenta unor actiuni comune în care sunt implicati, într-un fel sau altul toti
membrii grupului;
Definitiile familiei
Multiplele definitii date pana acum familiei au incercat sa evidentieze o serie de
aspecte atat de ordin structural cat si functional:
Familia este un grup care isi are originea in casatorie, fiind alcatuit din sot si sotie
si copiii nascuti din unirea lor (grup caruia i se pot adauga si alte rude), pe care-i
unesc drepturi si obligatii morale, juridice economice, religioase si sociale
(inclusiv drepturi si interdictii sexuale)- Cl. Levi-Strauss;
Familia constituie un grup inzestrat cu caracteristici proprii, cu anumite obiceiuri,
care respecta anumite traditii, chiar inconstient, care aplica anumite reguli de
educatie,intr-un cuvant, care creeaza o atmosfara (R. Vincent);
Familia este unitate de interactiuni si intercomunicari personale,
cuprinzand rolurile sociale de sot si sotie, mama si tata, fiu si fica, frate si sora (E.
Burgess, H. Locke);
Familia constituie un fel de personalitate colectiva a carei armonie generala
influenteaza armonia fiecareia dintre parti (A. Berge);
Familia este un grup social, realizat prin casatorie, cuprinzand oameni care traiesc
impreuna, cu o gospodarie casnica comuna, sunt legati prin anumite relatii natural-
biologice, psihologice, morale si juridice (Ov. Badina, F. Mahler);
Familia este o grupare sociala, bazata pe casatorie sau inrudire, care poseda o
anumita structura organizata, istoriceste determinata (Valentina Liciu).
Din perspectiva sociologica, familia poate fi definita ca un grup social constituit pe
baza relatiilor de casatorie, consanguinitate si rudenie, membri grupului
impartasind sentimente, aspiratii si valori comune. Din acesta perspectiva, familia
este un grup primar in care predomina relatii directe, informale, nemediate.
Calitatea de grup primar nu semnifica absenta normelor si reglementarilor.
Dimpotriva, familia este unul dintre grupurile primare cu cea mai mare incarcatura
normativa.
Din perspectiva juridica, familia este un grup de persoane intre care sau stability un
set de drepturi si obligatii, reglementat prin norme legale. Aceste norme stabilesc
modul de incheiere a casatoriei, stabilirea paternitatii, drepturile si obligatiile
sotiilor, relatiile dintre parinti si copii, modul de transmitere a mostenirii etc. Din
perspectiva juridica, familia este un grup formal, reglementat prin legi si alte acte
normative.
Analiza normativa a familiei
Conceptul de socializare
Socializare este un proces foarte complex, ce presupune multiple interactiuni
intre individ, in calitate de socializat si societate, in calitate de socializator.
Socializarea primara:
Pentru a intelege mai bine, vom explica in continuare conceptele din aceasta
definitie, asa cum a facut-o Allport:
Organizarea dinamica
Psihofizic
Sisteme
Determina
Caracteristic
Comportament si gandire
“Acesti doi termeni constituie o eticheta pentru a desemna tot ceea ce poate
un individ sa faca . Ele sunt moduri de adaptare si desfasurare provocate de situatia
ambientala in care ne aflam, totdeauna selectionate si conduse de sistemele
psihofizice care alcatuiesc personalitatea noastra.”
Comunicarea socială
Interactiunea umana este o categorie fundamentala a psihologiei sociale, iar
comunicarea interumana trebuie interpretata ca o expresie particulara a interactiunii
sociale.
Intreaga activitate umana se desfasoara intr-un mediu social si astfel este usor de
inteles cum se ajunge ca o persoana sa ia drept "obiect" al cunoasterii si actiunilor ei
alta persoana, care-i devine partener si interlocutor. Intre aceste persoane se creeaza
o suita de comportamente, ale caror secvente se intercaleaza, se suprapun si se
interconditioneaza, ajungandu-se la o unitate diadica.
Din definiþie rezultã faptul cã atâta vreme cât puterea se exercitã asupra unui
adversar ext 24324j917y ern sau intern, în acest din urmã caz împotriva unei
organizaþii, grupãri, clase etc. existã ºi posibilitatea conflictului.
- instituþionalizarea conflictului;
- resurse;
- polarizarea adversarilor.
Tipuri de conflicte. Etapele conflictelor
1. dezacordul;
2. confruntarea
3. escaladarea
4. de-escaladarea;
5. rezolvarea (Forsyth).