STILURILE DE PREDARE SI IMPACTUL LOR ASUPRA INVATARII

“Omul lipsit de educatie ,nu stie sa se foloseasca de libertatea sa.”(Emmanuel Kant)

 INTRODUCERE

Capacitatea de instruire consta in posibilitatea de a organiza materialul de invatat,de a-l

preda intr-o forma accesibila.
Conteaza mult priceperea de a organiza ,utilizarea de cunostinte si abilitati ale
profesorului.Eficienta actului educational,personalitatea profesorului,duce la un demers
educativ,evaluat.A preda ,inseamna a prezenta fapte,modele,teme,exemple,a extrage
esentialul.De asemenea,se disting doua ramuri controlate:instruirea care uneste predarea
cu invatarea altora si formarea personalitatii sale,cu invatatea altora si formarea
personalitatii sale prin convertirea predarii in invatare .
Deşi relaţia dintre predare şi învăţare este una de la cauză la efect aceasta nu înseamnă,
totuşi, un mers linear, în sensul că un anumit tip de predare generează, în mod necesar, un
anumit tip de învăţare. Predarea singură, oricât de bună ar fi ea, nu conduce în mod
automat, de la sine, la efectele aşteptate. Întotdeauna rezultatele predării sunt condiţionate
de activitatea de învăţare depusă de elevi, de calitatea învăţării şi intervenţia altor diferiţi
factori implicaţi în desfăşurarea ei.
In scoala contemporana,centrata pe elev,predarea este in stransa interactiune cu invatarea
si evaluarea.Prin comunicare didactica se realizeaza interactiunea professor -elev,precum
si anumite tipuri de relatii care influienteaza procesul.

CUNOASTEREA ELEVILOR
Diferentele individuale de invatare la elevi .......................
Reflectia asupra procesului de invatare a elevului reprezinta o provocare pentru orice
profesor.Pe de o parte ,datorita sarcinii pe care societatea o solicita scolii si de a forma
indivizi capabili de a se adapta permanent ,de a contribui la ameliorarea vietii sociale.Pe
de alta parte datorita nevoii din ce in ce mai persistente de a gasi modalitati de gestiune
eficienta a procesului didactic.Profesorul este chemat sa manifeste un comportament
deschis si o atitudine pozitiva,promovand o invatare interactive,stimuland intreg
potentialul elevilor sai.
Invatarea ridica printre altele “problema cruciala si logica copilului”,respectiv
particularitatile de cunoastere a elevului.

REPERE TEORETICE
Cunoscandu-si mai bine elevii,cadrele didactice pot veni in sprijinul lor in procesul
invatarii ,Intelegerea individualitatii fiecarui elev sprijina atit etapa de proiectare cat si pe
cea de realizare afectiva a demersului didactic .In formatiile individuale corecte si reale
asigura cadrelor didactice libertatea de a adapta solutii personalizate cu ajutorul carora
elevii pot obtine rezultate mai bune.

Dacă învăţarea de tip şcolar înseamnă schimbare în comportamentul elevilor determinată

de o experienţă organizată pedagogic, atunci a preda înseamnă a provoca schimbarea a
ceea ce există în ceea ce trebuie să existe, angajând elevii într-o nouă experienţă de
cunoaştere sau de acţiune ori de trăire.

În acest caz, a preda înseamnă:

 a prevedea (a planifica, a proiecta) producerea schimbărilor dorite;

 a preciza natura schimbărilor (a preciza obiectivele de urmărit);
 a determina conţinutul acestor schimbări;
 a organiza şi dirija producerea schimbărilor;
 a organiza condiţiile care favorizează apariţia schimbărilor respective;
 a controla şi aprecia nivelul la care se realizează schimbările aşteptate,
concretizate în rezultate ale învăţării etc.
Calitatea predării se apreciază în funcţie de măsura în care ea dovedeşte calităţi
transformatoare.

Dacă în didactica tradiţională predarea a fost redusă mai mult la o chestiune de

comunicare, de transmitere a cunoştinţelor, de prezentare a materiei de către cadrul
didactic, în didactica modernă, predarea capătă înţelesuri mai largi şi conţinuturi mai
bogate.

Fără a nesocoti câtuşi de puţin importanţa comunicării, predarea se adevereşte a fi mai

mult decât comunicare – este un complex de funcţii sau acţiuni. Mai exact, predarea se
defineşte ca un ansamblu de acţiuni şi operaţii sistematice, întreprinse de cadrul didactic
în vederea organizării şi desfăşurării optime a învăţării.

În consecinţă, astăzi predarea este privită tot mai mult ca o problemă de organizare şi
conducere a proceselor de învăţare, ceea ce presupune un complex de funcţii sau acţiuni
de planificare şi proiectare, de organizare şi coordonare, de orientare şi dirijare, de
comunicare şi stimulare, de control şi evaluare, de decizie şi ameliorare, de cercetare şi
inovare a procesului de învăţământ.

Comportamentele specifice profesorului, structurile de influenţă şi de acţiune stabile

determină stilul de predare al profesorului

Acesta devine o constantă a personalităţii profesorului, în care se reflectă concepţia şi

competenţele pedagogice ale acestuia.
Prin prezentarea unor notiuni de predare din introducerea temei mele de cercetare,doresc
sa fac cititorul sa inteleaga impactul stilurilor de predare asupra invatarii,ce va fi
esentialul cuprinsului.Voi dezbate teoretic,importanta cunoasterii stilului folosit in
predare ,pentru un randament mai bun al invatarii.Enumar nume de valoare,fara de care
nu as fi putut sa exprim acesta tema de cercetare,Constantin Cucos,Ioan Neacsu,Ion
Negret-Dobridor,Ion-Ovidiu Panisoara,Dan Potolea,etc.
Cadrul didactic reprezinta componenta esentiala a oricarui program educational.Unele
cercetari demonstreaza chiar ca profesorii prezinta singurul factor cu adevarat important
care determina calitatea educatiei.Stilul de predare reprezinta un un factor decisiv al
succesului profesional in profesia didactica.Dar ce intelegem prin aceasta sintagma “stil
de predare”?In domeniul teoriilor invatarii intelegem modurile in care elevii
achizitioneaza ,proceseaza si construiesc cunoasterea.

Scopul acestui document este:

De a produce îndrumări privind strategii de predare care să corespundă
stilurilor individuale de învăţare.

Obiectivele sunt:
• De a identifica o gamă largă de strategii de predare.
• De a folosi strategiile de predare care corespund cel mai bine
stilurilor de învăţare individuale.
• De a prezenta un ansamblu de abordări şi exemple de predare
care pot fi folosite pentru a asigura faptul că planurile de lecţie şi
materialele de studiu se potrivesc stilurilor de învăţare ale elevilor.
• De a elabora o metodologie pentru evaluarea gradului de adecvare
a strategiilor de predare la stilurile de învăţare, în raport cu percepţia
/satisfacţia elevului, cu succesul şi rata de retenţie.

Rezultatele / produsele sunt:

• Un instrument care să le permită profesorilor să realizeze o
corespondenţă cât mai bună între strategiile lor de predare şi stilurile
individuale de învăţare.
• Idei pe care şcolile să le poată folosi pentru a lua în calcul şi a
integra factorii necesari pentru evaluarea eficienţei utilizării unei predări
potrivite cu învăţarea şi pentru evaluarea impactului acesteia asupra
percepţiei, succesului şi ratei de retenţie a elevilor.

Cui se adresează acest pachet ?

Managerilor, profesorilor, maiştrilor-instructori şi personalului de sprijin din şcoală.

De ce acest pachet?
Acest pachet va ajuta profesorii să se asigure că elevii lor:
• petrec în mod plăcut şi cu succes timpul la şcoală
• găsesc cea mai bună cale de a învăţa
• îşi dezvoltă stilul preferat de învăţare
• capătă o mai bună înţelegere a modului în care învaţă
• devin mai eficienţi şi mai compleţi în învăţare
• capătă posibilitatea de a-şi îmbunătăţi performanţele de învăţare.
Acest pachet va ajuta managerii, profesorii, maiştrii-instructori şi personalul de
sprijin să:
• dezvolte şi să înţeleagă cum să dezvolte strategii de predare astfel
încât strategia respectivă să includă prevederi care să răspundă fiecărui
stil de învăţare.
• înţeleagă diversitatea stilurilor de învăţare ale elevilor lor.
• integreze factorii necesari pentru evaluarea eficienţei utilizării unei
predări potrivite cu învăţarea şi să evalueze impactul acesteia asupra
percepţiei, succesului şi ratei de retenţie a elevilor.
Stilul de predare al profesorului imprima pecetea personalitatii in rezolvarea
problemelor, in orientarea solutiilor. Stilul de activitate didactica desemneaza felul in
care profesorul organizeaza si conduce procesul de invatamant, presupunand anumite
abilitati, indemanari sau priceperi din partea acestuia. Stilul cadrului didactic se
concretizeaza prin alegerile potrivite cu situatiile de instruire, in alegerea metodelor si
formelor de lucru pedagogic prin care el realizeaza un randament/performanta
pedagogica superioara. Cadrele didactice eficiente si-au elaborat intotdeauna propriile lor
stiluri de predare, care influenteaza, intr-un fel sau altul, modul in care elevii se
raporteaza la profesor si la sarcina de invatare ori la atmosfera din clasa.
Stilul educational desemneaza o constelatie de trasaturi care circumscriu comportamentul
profesorului in relatiile sale cu elevii. Stilul scoate in evidenta ceea ce este specific
fiecarui profesor, nota sa „personala” in realizarea atributiilor pe care le incuba propriul
statut. Chiar daca stilul mai multor profesori se constituie relativ din aceleasi elemente,
ponderea si modul in care ele se coreleaza difera de la unul la altul. Se pot distinge
„stiluri individuale- care dau identitatea fiecarui profesor, stiluri grupate – care
subsumeaza sub aceeasi categorie cadrele didactice cu particularitati stilistice
asemanatoare si stiluri generalizate – care
reprezinta modalitati generale de conducere educationala, cu valoare de strategii.

CAPITOLUL 1
Tabelul nr. 1 Clasificarea stilurilor de predare

Criterii de clasificare Stiluri de predare

 expozitiv
1. După ponderea metodelor de predare
 interogativ

 centrat pe profesor
1. După poziţia partenerilor în
 centrat pe elevi
activitatea didactică
 interactiv

1. După particularităţile cognitive ale  abstract

predării  concret

 comunicativ
1. După capacitatea de comunicare
 necomunicativ

 apropiat
1. După particularităţile
 distant
comportamentului afectiv
 impulsiv

1. După mobilitatea comportamentului  adaptabil

didactic  rigid, inflexibil

 deschis spre inovaţie

1. După modalitatea de raportare la nou
 închis, rutinar

 autoritar
1. După modalitatea de conducere  democratic
 laissez-faire

Cea mai cunoscuta clasificare a stilurilor de predare este cea care are la baza criteriul
relatiei profesorului-manager cu clasa de elevi.[6] Potrivit acestui criteriu, se disting
urmatoarele stiluri:

1. Stilul democratic - profesorul incurajeaza implicarea activa a elevilor in procesul

invatarii, initiativa, potentialul lor creativ; valorizeaza experienta cognitiva a elevilor,
coopereaza si conlucreaza cu elevii in organizarea situatiei de invatare; prezinta criteriile
comune de apreciere, de intarire pozitiva/negativa pe care le respecta impreuna cu elevii;
se comporta ca un membru al grupului. Stilul democrat valorifica integral resursele
corelatiei dintre subiectul si obiectul actiunii educationale. Caracteristici: managerul
incurajeaza participarea activa a tuturor membrilor in dezbaterea obiectivelor generale ale
grupului; desfasurarea activitatilor este rezultatul unor decizii colective; repartizarea
sarcinilor este decisa de grup, iar alegerea colaboratorilor se face in mod liber; managerul
incearca sa se comporte ca un membru obisnuit si egal cu ceilalti membrii ai grupului.
Profesorul conditioneaza folosirea posibilitatilor de participare a elevilor, a initiativei si
experientei acestora; perspectiva si liniile de desfasurare a activitatii de predare-invatare
se definesc si decid prin cooperare si conlucrare cu elevii; aceasta inseamna ca stilul
profesorului se distinge prin faptul ca el elaboreaza si propune mai multe variante de
predare-invatare, elevii avand posibilitatea sa aleaga; elevii au libertatea sa se asocieze cu
cine doresc pentru a rezolva anumite sarcini si probleme ale invatarii. Profesorul prezinta
criteriile comune de apreciere, de laudare, de criticare pe care le respecta in comun
cu elevii; el se comporta, intr-un fel, ca un membru al grupului;

Stilul democratic i se atribuie profesorului care:

 evită să ia decizii singur;

 invită grupul să participe la stabilirea manierei de organizare;
 dă copiilor posibilitatea de a alege de fiecare dată când solicită un sfat cu privire
la îndeplinirea sarcinii;
 ajută elevii să iniţieze acţiuni, să le analizeze, le acceptă punctele de vedere, le
arată golurile din cunoştinţe, le dirijează discret activitatea;
 creează o atmosferă de toleranţă şi respect, de cooperare, de coeziune afectivă, de
confruntare a opiniilor şi concepţiilor;
 îi determină pe elevi să gândească, să comunice, să formuleze raţionamente, să
analizeze, să compare, să sintetizeze, să pună întrebări, să construiască răspunsuri,
să aplice cunoştinţe.

2. Stilul autoritar se caracterizeaza prin selectarea si promovarea tehnicilor, a

procedeelor de invatare, a modalitatilor de lucru, a etapelor activitatii dirijata efectiv de
catre profesor. El structureaza timpul, nu incurajeaza initiativele, sanctioneaza atitudinile
si rezultatele instruirii elevilor, mentine o anumita distanta fata de grup. Din punct de
vedere pedagogic dezechilibreaza corelatia dintre subiectul si obiectul actiunii, prin
accentuarea rolului educatorului in defavoarea celui educat, ceea ce blocheaza canalele de
conexiune inversa externa. Caracteristici: obiectivele generale ale grupului sunt stabilite
de catre profesor; modalitatile de lucru si etapele activitatii sunt stabilite sau decise de
catre profesor, astfel incat membrii grupului nu vor cunoaste in avans ceea ce urmeaza sa
se realizeze; profesorul este cel care decide si impune fiecaruia sarcina de realizat si
colaboratorii cu care va desfasura activitatea; profesorul personalizeaza elogiile si
criticile, dar atitudinea sa este mai degraba rece si impersonala, decat ostila. Acest stil se
caracterizeaza prin hotararea si promovarea de catre profesor a tuturor tacticilor predarii,
a modalitatilor de lucru, a tehnicilor si etapelor activitatii care sunt comunicate si dirijate
efectiv de catre el; profesorul structureaza timpul, initiativele nu sunt incurajate si nici
admise; profesorul isi asuma o responsabilitate foarte mare in predarea si in dirijarea
mersului invatarii, il lauda ori il critica; el recompenseaza ori
sanctioneaza atitudinile si rezultatele instruirii elevilor, si se mentine la o anumit
a distanta de grup.

Stilul autoritar caracterizează profesorul care:

 ia toate deciziile;
 nu arată elevilor planul de ansamblu al activităţilor;
 nu arată criteriile de evaluare a performanţelor;
 se menţine în afara activităţilor concrete ale grupului;
 exercită un control strict;
 se consideră că el este singurul emiţător de informaţii;
 are rolul dominant în comunicare;
 nu poate cunoaşte diferenţele individuale de receptare cognitivă şi afectivă a
informaţiei.

3. Stilul permisiv sau laissez-faire releva rolul pasiv al educatorului, indiferenta,

minimalizarea fenomenelor semnificative in procesul instruirii; accepta deciziile elevilor,
comune ori individuale; nu face evaluari la adresa comportamentelor elevilor, manifesta
un nivel scazut al aspiratiilor si exigentelor pedagogice ale predarii; lasa demersul
didactic sa mearga de la sine; favorizeaza obtinerea de rezultate slabe ale elevilor la
invatatura si manifestarea conduitelor deviante. Stilul permisiv dezechilibreaza corelatia
educator – educat prin accentuarea rolului celui educat, fapt care conduce la blocarea
canalelor de conexiune inversa interna. Stilul definit prin „laissez-faire“ exprima un
profesor care considera ca intotdeauna este suficient ce preda, cat preda si cum preda,
fiind sigur ca elevii inteleg, acordandu-le insa ajutor la cererea lor; au un minimum de
initiativa in ceea ce priveste formularea unor sugestii.

Stilul laissez-faire evidenţiază rolul pasiv al unui profesor care:

 îşi limitează foarte mult participarea la activităţile elevilor;

 afişează o atitudine prietenoasă, dar prin ceea ce face sugerează indiferenţă şi
neimplicare;
  este ezitant în a da sugestii şi evită, constant, orice evaluare a ideilor ori
conduitelor participanţilor;
 determină, în timp, apariţia neatenţiei, plictiselii, descurajării în neimplicarea în
decizie a profesorului.
Când se adoptă un stil sau altul?

 stilul autoritar
 în situaţia de criză;
 în obţinerea unor performanţe înalte;
 când sarcina este structurată şi liderul are putere de a recompensa şi pedepsi,
rezultatul poate fi obţinerea unui randament excelent.
Rezultă că profesorii eficienţi sunt acei profesori care sunt capabili să aibă un control
strâns, exigent şi deplina libertate de decizie a clasei.

 stilul laissez-faire: – pentru copiii foarte ambiţioşi care nu au nevoie de un control

strict al activităţii lor;
 stilul democratic: – este cel mai indicat.
Desigur, predarea este şi va rămâne, în bună parte, o acţiune de comunicare de noi
cunoştinţe sau de prezentare a noilor conţinuturi de instruire. Predarea, prin comunicare,
nu poate fi înlocuită complet prin studiul personal, independent al elevului, deoarece
există destule fapte sau noţiuni care se împacă foarte greu cu învăţarea prin descoperire şi
cu metodele redescoperirii.

Pe lângă această formă a comunicării, predarea face apel şi la un alt tip de comunicare,
care îndeplineşte cu totul alte funcţii, care ia forma unei succesiuni de enunţuri şi
reenunţuri (verbale, orale sau scrise) prin intermediul cărora cadrul didactic:

 stabileşte direcţiile învăţării (face cunoscut elevilor obiectivele învăţării);

 pune elevii în relaţie cu materia nouă de învăţat;
 organizează activitatea de învăţare şi condiţiile care facilitează învăţarea dorită;
 impune fazelor şi evenimentelor de învăţare (care semnifică o gradare a sarcinilor,
o dozare a eforturilor de învăţare);
 dirijează experienţele sau operaţiile de învăţare;
 stimulează interesul şi încurajează efortul de învăţare, deplina participare a
elevilor;
 asigură memorarea şi transferul (aplicarea) cunoştinţelor;
 apreciază rezultatele, evaluează progresele;
 corectează greşelile de învăţare;
 ameliorează şi reglează mersul învăţării etc.
Cum se poate observa, predarea se referă nu numai la ceea ce face cadrul didactic în
timpul lecţiilor, ci şi la activitatea de pregătire a acestora şi ulterior la evaluarea şi
autoevaluarea lecţiilor odată ţinute, precum şi a altor tipuri de activităţi didactice.
Predarea include, aşadar, şi acţiuni legate de planificare şi proiectare, de reelaborare sau
pedagogizare a conţinuturilor, de confecţionare a materialelor didactice necesare, de
asigurare a mijloacelor de învăţământ indispensabile unei învăţări eficiente etc.

Stiluri de predare

Predarea este o componenta a procesului de invatamant in interactiune cu alte

componente – invatarea si evaluarea. Raportul intre verbele „a preda“ si a „primi“,
devine, nemijlocit in invatamant o relatie intre „predare“ si „invatare“. Predarea se
defineste in raport cu invatarea si chiar prin invatare; a preda: a invata pe altii; predarea –
„activitatea desfasurata de profesor in cadrul lectiei, spre a le determina elevilor
activitatea de invatare, ambele activ fiind in interactiune“. In general vorbind, 'progresele
si regresele la nivelul uneia au consecinta asupra celeilalte'.
Diferente de ordin metodic sunt intre predare – invatare, pe de o parte, si evaluare, pe de
alta parte. Cele mai comune sunt metodele predarii si invatarii. Adesea se releva ca
aceleasi metode folosesc profesorului pentru a preda si a invata pe altii, pentru a-i instrui,
dar si elevilor pentru a invata.
A cunoaste stilul de invatare personal implica orientarea catre metodele preferate prin
care poti invata eficient, astfel incat sa raspunda nevoilor personale de invatare.
Intre predare si invatare exista o relatie de interdependenta, in sensul ca predarea este una
din conditiile de baza ale invatarii, "doua activitati privite ca subsisteme, din care elevul
iese cu o experienta personala si sociala certa." (Ioan Neacsu, 1990).
Predarea se refera la:
o cum sunt abordate sarcinile de instruire
o ce invata elevii
o cum sunt organizate continuturile invatarii
o ce strategii sunt folosite de cadrele didactice pentru indeplinirea obiectivelor
propuse
o ce comportamente, competente si atitudini dezvolta cadrele didactice in relatia cu
elevii
o ce decizii isi asuma cadrul didactic pentru succesul invatarii elevilor
o cum aplica un management al clasei eficient care sa raspunda nevoilor elevilor si
dezvoltarii lor personale
o cum sa creeze un mediu pozitiv de invatare
Asa cum fiecare elev are un stil personal de invatare, cadrele didactice au diferite stiluri
de predare.
Stilul de predare inseamna "personalizarea" modalitatilor de actiune ale
profesorului/profesoarei in situatiile specifice de lucru cu elevii. Este importanta
constientizarea stilurilor de predare, care asemenea stilurilor de invatare au un caracter
unic, personal, cu o anumita dominanta. Este de dorit ca stilurile de predare sa se
adapteze stilurilor de invatare practicate de elevi, ca dovada a flexibilitatii si eficientei
interventiilor profesorilor. Tocmai de aceea necesitatea dezvoltarii profesionale continue
trebuie sa fie un obiectiv pentru fiecare cadru didactic.
Stilul de predare se dezvolta in timp, are un ritm, presupune niste pasi: selectie,
prezentare, receptare, aplicare, reflectie, abilitati, constientizare, dezvoltare de solutii.
Metodele de predare trebuie sa intalneasca nevoile specifice ale varietatii stilurilor de
invatare de care sa beneficieze toti elevii. (Agogino & Hsi 1995, Kramer-Koehler, Tooney
& Beke 1995).
Stilurile de predare pot fi clasificate in functie de (V. Ilie, 2003):
 specificul stilului de invatare al profesorului
 caracteristicile cognitive ale predarii: abstract, concret
 modul de comunicare: direct, indirect
 atitudinea fata de activitatea din clasa: centrat pe profesor, centrat
pe elev
 strategiile folosite: expozitiv, interogativ, aplicativ
 implicare si deontologie profesionala: responsabil, neglijent,
indiferent
 personalitatea cadrului didactic: proactiv, reactiv, ultrareactiv
Alte stiluri de predare (Center for Teaching and Learning, 2004):
o autoritate formala: centrat pe continut si pe profesor, care se simte
responsabil de furnizarea si controlul informatiilor pe care le primeste
elevul. "Eu sunt ca un far pentru elevii mei, datorita materialelor de invatare,
acestia apreciaza disciplina.". Nu sunt interesati de construirea relatiilor cu
elevii sau de cooperarea intre ei.
o model personal/ demonstrativ: centrat pe clasa, actioneaza ca un model de
rol prin demonstrarea abilitatilor. Este un fel de ghid, de antrenor care ii ajuta
pe elevi sa-si dezvolte abilitatile si cunostintele. "Eu le arat elevilor mei cum
sa abordeze o sarcina de lucru si cum sa gaseasca solutii pentru problemele
 date. Este important ca sa rezolve independent probleme similare, adaptand
metodele demonstrate." Incurajeaza participarea elevilor si adaptarea
prezentarilor la variatele stiluri de invatare. Elevii isi asuma reponsabilitatea
invatarii si cer ajutorul daca nu au inteles ceva.
o facilitator: se focalizeaza pe activitati, pe invatarea centrata pe elev,
asumarea responsabilitatii, initiativa de a intalni diferite sarcini de invatare.
Specific pentru elevii care se simt confortabil cu invatarea independenta, care
sunt activi si colaboreaza cu colegii lor. Acesti profesori propun activitati de
grup, rezolvarea de probleme, aplicatii ale continuturilor in moduri originale si
creative.
o cel/cea care deleaga: plaseaza controlul si responsabilitatea pentru invatare
elevilor sau grupurilor de elevi. Ofera posibilitatea de a crea si implementa
proiecte complexe in mod independent sau in grup, unde profesorul are mai
mult rol consultativ. Este de dorit ca elevii sa-si mentina motivatia, sa lucreze
in echipa si sa managerieze relatiile interpersonale.
Ce caracteristici au stilurile de predare care promoveaza eficienta in invatare si
succesul elevilor ?
 implica participarea activa a elevilor
 interactioneaza cu fiecare elev
 se pregateste constiincios pentru fiecare activitate cu elevii
 adapteaza predarea diverselor stiluri de invatare
 stabileste obiective
 respecta programul si termenele stabilite
 ofera feedback
 manifesta incredere in elevi, are asteptari inalte fata de acestia
 dezvolta un mediu pozitiv de invatare de cooperare si colaborare,
un mediu "prietenos"
 incurajeaza elevii sa se exprime
 foloseste noile tehnologii informationale
 se asigura ca exista materiale de invatare accesibile si atractive
 gestioneaza conflictele
1.1Clasificare stiluri de predare
Conform lui Samuel R.Soliven (2002)profesorii manifesta urmatoarele stiluri de
predare :visual,verbal-auditiv,kinestezic,interactional,individual de predare.In tema mea
de cercetare,voi dezbate doar stilul tactil, vizual,verbal-auditiv,kinestezic,cu caracteristici
pentru fiecare stil si instrumentele necesare folosite pentru ca invatarea elevilor sa
devina mai eficienta.
Stilul vizual de predare ,profesorul foloseste in predare imagini
,scheme,diagrame,grafice,ilustratii.
Stilul verbal-auditiv ,profesorul citeste sau furnizeaza in cea mai mare parte a timpului
explicatii verbal,
Stilul tactil,profesorul foloseste in predare activitati motrice ,manuale ale elevilor.
Stilul kinestezic ,profesorul angajeaza elevii in actiuni motrice ,prin intermediul carora
acestia invata.
Stilul interactional ,profesorul recurge la interactiuni de grup si tehnici ce presupun
discutii in grup
…….

CAPITOLUL 2
NOTIUNI DESPRE INVATARE

Invatarea este
 un proces complex
 un parteneriat stabilit intre cadre didactice si elevi
 achizitionarea, schimbul reciproc de informatii, cunostinte, abilitati, atitudini
  transformarea in vederea adaptarii scolare si sociale

Stiati ca invatarea (UNESCO, 1991)

1. nu este niciodata completa?
2. este individuala?
3. este un proces social?
4. poate fi distractiva?
5. este activa?
6. implica beneficii?
7. inseamna schimbare?
Deoarece nu suntem toti la fel si vedem lumea ca individualitati, perceptiile nostre arata:
 cum gandim,
 cum luam decizii,
 cum definim ceea ce este mai important.
Elevii prefera sa invete in diferite moduri: unora le place sa studieze singuri, sa actioneze
in grup, altora- sa stea linistiti deoparte si sa-i observe pe altii. Altii prefera sa faca cate
putin din fiecare. Multi oameni invata in moduri diferite fata de ceilalti in functie de clasa
sociala, educatie, varsta, nationalitate, rasa, cultura, religie.

Stilul de invatare
 se refera la "simpla preferinta pentru metoda prin care invatam si ne aducem
aminte ceea ce am invatat".
 ne arata calea si modalitatile in care invatam.
 implica faptul ca indivizii proceseaza informatiile in diferite moduri, care implica
latura cognitiva, elemente afective- emotionale, psihomotorii si anumite
caracteristici ale situatiilor de invatare.
 ca "modalitate preferata de receptare, prelucrare, stocare si reactualizare", are in
componenta lui elemente genetice si elemente "care se dezvolta ca urmare a
expunerii frecvente si preferentiale la o anumita categorie de stimuli." (Baban, A.,
2001)
Cheia pentru implicarea activa a elevilor in invatare este de a intelege preferintele pentru
invatare, stilul de invatare, cu influente pozitive sau negative asupra performantelor
elevilor. (Birkey & Rodman 1995, Dewar 1995, Hartman 1995).
Presedintele executiv de la Xerox Corporation atribuie caracteristica "needucat" pentru
acea "persoana care nu stie cum sa pastreze, sa stocheze ceea ce a invatat, nu are un stil
de invatare adecvat". Prin urmare, elevii care nu stiu cum sa invete, nu vor fi capabili sa
devina responsabili, autonomi, cu abilitati si atitudini folositoare pe tot parcursul vietii,
necesare pentru reusita scolara si sociala.
Stilul de invatare poate afecta rezultatele pe care elevii le obtin la scoala. Cercetarile
demonstreaza ca atat elevii cu rezultate slabe cat si cei cu rezultate bune reusesc sa-si
imbunatateasca performantele scolare, atitudinea fata de scoala, atunci cand isi cunosc
stilul de invatare. (Dunn, Griggs, Olson, Gorman, and Beasley 1995).
Fiecare dintre noi are o capacitate extraordinara de a invata in diferite moduri. Pentru a
determina ce stil de invatare avem, nu trebuie decat sa ne gindim la cum preferam sa
invatam ceva nou. Ne place sa asimilam noile informatii, abilitati, atitudini prin imagini,
emotii, contacte cu persoane diferite, sunete, aplicatii practice, prin participare activa,
directa?
A vorbi despre stilurile de invatare, despre modurile diferite de a cunoaste, despre
diferentele intre cei care invata poate este mai putin important decat strategiile efective
adecvate fiecarui stil de invatare si materialele de invatare specifice folosite. Specialistii
subliniaza rolul deosebit pe care il joaca cadrele didactice, contributia acestora "in
meseria de a-i invata pe elevi cum sa invete" adaptata nevoilor, intereselor, calitatilor
personale, aspiratiilor, stilului de invatare identificat.

are sunt secretele abordarii stilului personal de invatare? (Pat Wyman, 2004)
 Primul secret pentru a face invatarea mai rapida si mai usoara este de a intelege
preferintele specifice stilului personal de invatare.
 Al doilea secret se refera la a constientiza care stil de invatare creeaza cea mai
eficienta cale de a intelege si de a tine minte ceea ce alegem si decidem sa
invatam.
De asemenea, important este cum ne amintim ceea ce am invatat. Vedeti imagini, auziti
cuvinte sau recreati informatiile intr-un mod practic?

. Ce stiluri de invatare cunoastem?

Exista mai multe stiluri de invatare. Desi exista variate clasificari ale stilurilor de
invatare, o vom prezenta pe cea mai frecventa, intalnita in literatura de specialitate.
Pentru informatii suplimentare vezi bibliografia.
Dupa modalitatea senzoriala implicata!
Sunt 3 stiluri de invatare de baza: vizual, auditiv, tactil-kinestezic.
Atunci cand invatam, depindem de modalitatile senzoriale implicate in procesarea
informatiilor. Cercetarile au demonstrat ca 65% din populatie sunt vizuali, 30%-
auditivi si numai 5%- tactil-kinestezici. (Dennis W. Mills, 2002).
Pentru stilul de invatare auditiv, "inputul" este valoros, pe cand pentru celelalte
doua, combinatia tuturor. Fiecare persoana are un mod primar de a invata. Stiati
ca cei care au un stil de invatare vizual isi amintesc 75% din ceea ce citesc sau
vad? O data ce va fi identificat acest mod, elevii impreuna cu profesorii si parintii
actioneaza pentru dezvoltarea lui.
Stilul de invatare vizual are urmatoarele puncte tari:
o Isi amintesc ceea ce scriu si citesc
o Le plac prezentarile si proiectele vizuale
o Isi pot aminti foarte bine diagrame, titluri de capitole si harti
o Inteleg cel mai bine informatiile atunci cand le vad
Sugerati elevilor strategii pentru stilul de invatare vizual!
o Luati notite! Cea mai eficienta cale pentru o invatare de lunga durata.
o Priviti persoana cu care vorbiti! Va ajuta la concentrarea asupra sarcinii de
invatare.
o Alegeti un loc de invatare linistit! Daca este necesar puteti folosi casti, pentru a
nu va distrage atentia din cauza zgomotului. Unele persoane prefera in timp ce
invata sa asculte in fundal, o muzica linistita "soft". Cei mai multi cu acest stil de
invatare invata cel mai bine singuri.
o Daca nu ati inteles ceva din ceea ce a spus cadrul didactic, intrebati-l politicos
daca va poate repeta sau explica din nou.
o Cand invatati luati multe notite si explicati-le detaliat, in josul paginii sau unde
doriti.
o Daca folositi notitele altcuiva, rescrieti-le, dati-le o nota personala! Iti vei
aminti mult mai bine!
o Utilizati marcatoarele, culorile pentru a sublinia ideile principale!
 o Inainte de a incepe o sarcina/ tema pentru acasa stabiliti-va obiectivele si scrieti-
le. Afiseaza-le! Sa fie cat mai vizibile, sa va atraga atentia, sa fie usor de citit.
o Inainte de a citi un capitol sau o carte, treceti in revista, "scanati" imaginile,
fotografiile, schemele, titlurile etc.
o Plasati-va spatiul de invatare (birou, banca, masa de lucru) departe de usa si
ferestre, in fata clasei.
o Notati-va ideile principale pe cartonase colorate (engl."flashcards"), apoi
verificati-le!
o Daca este posibil, folositi diagrame, harti, postere, filme, video, programe
computere, atunci cand studiati, cand aveti de pregatit o tema sau cand faceti o
prezentare.
Stilul de invatare auditiv prezinta urmatoarele puncte tari:
o Isi amintesc ceea ce aud si ceea ce se spune
o Le plac discutiile din clasa si cele in grupuri mici
o Isi pot aminti foarte bine instructiunile, sarcinile verbale/orale
o Inteleg cel mai bine informatiile cand le aud
Propuneti elevilor strategii pentru stilul de invatare auditiv!
o Studiati cu un prieten(a)! Astfel puteti discuta cu acesta despre materialul de
invatat, va auziti unul pe celalalt, va clarificati.
o Recitati/ spuneti cu voce tare informatiile pe care doriti sa vi le amintiti mai
mult timp.
o Intrebati cadrele didactice daca puteti prezenta temele sau munca voastra ca o
prezentare orala sau pe o caseta audio.
o Inregistrati casete audio cu punctele importante pe care vreti sa vi le amintiti
si ascultati-le in mod repetat. Este foarte folositor pentru invatarea materialelor
in vederea participarii la teste sau examene.
o Cand cititi, parcurgeti rapid de la un capat la altul textul, priviti imaginile, titlurile
capitolelor, alte indicii si spuneti cu voce tare ce idei sunt transmise in carte.
o Confectionati cartonase colorate cu ideile de baza pe care doriti sa le invatati si
repetati-le cu voce tare. Folositi culori diferite care sa va ajute memoria.
o Stabiliti obiectivele pentru tema de casa si verbalizati-le. Spuneti obiectivele,
etapele de lucru cu voce tare de fiecare data cand incepeti rezolvarea sarcinilor.
o Cititi cu voce tare ori de cate ori este posibil! Puteti sa repetati, privind intr-o
oglinda. Aveti nevoie sa auziti cuvintele pe care le cititi pentru a le intelege mai
bine sensul.
o Cand faceti calcule matematice, utilizati foi de matematica pentru a incadra
corect coloanele si a efectua corect rezultatele, calculati cu voce tare.
o Folositi culori diferite si imagini in notitele pe care le luati, in exercitiile din
carte, in fise de lucru
o Stilul de invatare tactil-kinestezic se remarca prin punctele tari:
o o Isi amintesc ceea ce fac si experientele personale la care au participat cu
mainile si intreg corpul (miscari si atingeri)
o o Le place folosirea instrumentelor sau prefera lectiile in care sunt implicati
activi/participarea la activitati practice
o o Isi pot aminti foarte bine lucrurile pe care le-au facut o data, le-au exersat si
le-au aplicat in practica (memorie motrica)
o o Au o buna coordonare motorie
o Recomandati elevilor exersarea strategiilor pentru stilul de invatare tactil-
kinestezic!
o Pentru a memora, plimbati-va si spuneti cu voce tare ceea ce aveti de invatat,
folosind notitele.
o o Cand cititi o scurta povestire sau un capitol dintr-o
carte, incercati "abordarea intregului ca o parte". Aceasta inseamna ca este de
dorit sa respectati urmatoarea succesiune: sa urmariti imaginile, sa cititi titlurile
capitolelor, sa cititi primul si ultimul paragraf si apoi sa identificati "emotiile si
sentimentele" transmise. Puteti de asemenea sa treceti in revista scurta
povestire/capitolul, de la sfarsit la inceput, paragraf cu paragraf.
o o Daca sunteti o fire agitata, nervoasa, nu-i deranjati pe cei din jurul
vostru. Faceti exercitii pentru maini, degete, picioare, talpi, partile
corpului, practicati un sport, jucati-va cu o minge de tenis, strangeti in pumn o
minge elastica sau ceva similar.
o o Este posibil ca nu intotdeauna sa studiati cel mai bine la birou sau in banca.
De aceea, incercati sa studiati intr-un spatiu adecvat, folosind un scaun
confortabil, chiar un sezlong cu o perna de sprijin, unde va si puteti relaxa in
acelasi timp.
 o o Studiati cu muzica in fundal (de ex. muzica baroca, clasica este cea mai
recomandata fata de o muzica zgomotoasa, de ex. heavy-metal).
o o Decorati clasa, mediul in care lucrati cu hartie colorata. De asemenea puteti
sa va acoperiti banca, biroul, masa. Alegeti culoarea favorita care va ajuta sa va
concentrati. Aceasta tehnica este numita fond de culoare, "engl. colour
grounding."
o o Incercati sa cititi prin folii transparente colorate, care ajuta la
concentrarea atentiei. Inainte de a alege culoarea potrivita, incercati o varietate de
culori.
o o Luati frecvent mici pauze! Dar asigurati-va ca va intoarceti repede la lucru.
Un orar eficient cuprinde 15-25 minute de studiu, 3-5 minute de pauza.
o o Ca tehnica de invatare si memorare, tineti ochii inchisi si scrieti ideea in
aer sau pe o suprafata, de ex. pe banca cu degetul. Gasiti imaginea si sunetul
cuvintelor in minte. Mai tarziu, cand vreti sa va amintiti informatia, inchideti
ochii si incercati sa vedeti cu ochii mintii si sa auziti ideile invatate anterior.
o o Cand invatati o noua informatie, confectionati cartonase colorate in care sa
includeti ideile esentiale, cuvintele cheie.
Analiza stilului de invatare
Dupa specialistii in acest domeniu analiza stilului de invatare cuprinde evaluarea a 49
elemente individuale, care sunt clasificate in 6 categorii distribuite de-a lungul unei
piramide.
Analiza lor subliniaza complexitatea stilului de invatare: unele sunt determinate genetic,
iar altele sunt invatate, cu implicatii serioase in asumarea responsabilitatii cadrelor
didactice fata de recunoasterea, identificarea si dezvoltarea stilului de invatare specific
elevilor cu care lucreaza.
http://www.scritub.com/files/profesor%20scoala/1801_poze/image004.jpg

Instrumente de recunoastere si dezvoltare

Stilul de invatare ne insoteste de cand ne nastem. Nu este un "dat" pe viata. Este o
"structura flexibila". (Baban, A., 2001) Nu exista stil de invatare bun sau rau. Succesul
vine cu varietatea stilurilor de invatare. Aceasta este o abordare corecta a invatarii. Cel
mai important lucru este sa constientizam natura stilului de invatare.
Cand abordezi stilul tau de invatare, gandeste-te la modul in care iti amintesti un numar
de telefon. Il vizualizezi? Cu ochii mintii cum arata numarul de telefon? Il vezi scris pe o
hartie? Care este imaginea pe care o ai, atunci cand l-ai notat? "Auzi" numarul asa cum
ti l-a dictat cineva? In acest caz esti auditiv. Daca "degetele" vor cauta numarul pe
telefon, fara sa privesti "telefonul", atunci esti tactil-kinestezic.

Cand avem o sarcina de rezolvat sau o situatie nu intotdeauna beneficiile stilului de

invatare ies in evidenta. Fiecare individ are stilul sau unic de invatare cu puncte tari si
puncte slabe. Este vital pentru profesori sa foloseasca o varietate de metode pentru "a
imbogati" elevii cu strategii de dezvoltare a stilurilor de invatare identificate.
Nu este ceva ciudat sa folosim stiluri diferite de invatare pentru sarcini diferite de
invatare, de ex. la discipline diferite sau chiar in cadrul aceleiasi discipline. Unii oameni
au un stil de invatare dominant puternic, altii au o combinatie de mai multe stiluri.
Stiati ca in conformitate cu date oferite Centrului National de Statistica pentru Educatie,
SUA, peste 68% din copii nu citesc la nivelul cerut, au note mici? De ce? Nu este vina
copiilor. Aceste dificultati de citit duc la lipsa abilitatilor de baza, afectarea vietii
familiilor de unde provin copiii, abandon scolar, performante scolare slabe, stima de sine
scazuta. Problema este ca nu au dezvoltate abilitatile vizuale (campul vizual), iar scolile
nu testeaza copiii pentru a vedea care sunt nevoile acestora pentru a actiona in consecinta.
Amintiti-va atunci cand erati copii, unde va jucati (afara, in casa), cu ce, cum, cu cine?
Aceste aspecte sunt importante in recunoasterea stilului de invatare.
Care sunt beneficiile identificarii si dezvoltarii stilurilor de invatare?/impactul
Pentru copii
o dezvoltarea autocunoasterii
o relevarea punctelor tari si a punctelor slabe ale invatarii
o eliminarea obstacolelor invatarii
o imbunatatirea stimei de sine
o prevenirea neintelegerilor dintre copii-profesori si parinti
o evidentierea abilitatilor de invatare
o optimizarea invatarii prin adoptarea unui mod personal
o obtinerea de note mai bune la scoala
o dezvoltarea unor relatii pozitive cu cei din jur
o scaderea problemelor de comportament
Pentru parinti
o intelegerea nevoilor de invatare ale copiilor
 o identificarea motivelor care generau esecul scolar
o reconsiderarea barierelor in invatare si abordarea optimista a intregului
potential al copilului
Pentru profesori.
o se constata mai putin stres - zi de zi, in situatiile din clasa si din afara clasei
o se obtin rezultate mai bune si exista satisfactie profesionala
o se imbunatateste managementul timpului
o se formeaza o imagine acurata asupra diversitatii din clasa
o creste spiritul de echipa
o se dezvolta relatia interpersonala dintre profesor-elev si comunicarea
profesorilor cu elevii si parintii
o se clarifica nevoile de invatare individuale ale elevilor
o are succes invatarea prin cooperare, lucrul pe grupe
o se evidentiaza in mod real nevoile elevilor etichetati "slabi" si ale elevilor
"talentati"
o se constientizeaza cauzele esecului in invatare
o se stabilesc strategii de optimizare a invatarii

Unii autori definesc invatarea “procesul dobindirii experientei individuale de

comportament.Ea nu determina numai o schimbare de comportament,ci contribuie si la
dezvoltarea capacitatii omului de a crea ,,de a se autoevalua,de a se forma.
Teoreticienii care concept invatarea,ca pe o schimbare in comportament,,subliniaza faptul
ca nu toate modificarile produse in comportament reprezinta rezultate ale invatarii,ci doar
acelea care au aparut ca urmare a experientei individuale.Pentru a vorbi despre
invatare,trebuie indeplinite 3 conditii:
=sa existe o schimbare in comportament………..
=schimbarea trebuie sa fie un rezultat al experientei
=schimbarea trebuie sa fie durabila.
Ea nu se petrece numai ca un eveniment natural.Se produce si in anumite conditii care
pot fi observate,si chiar controlate.Invatarea este o arta instinctive,care nu neglijeaza
potentialul,care tinjeste dupa realizare,un process unitar.Pentru a asigura un process
didactic de calitate ,cadrele didactice trebuie sa puna la punct metode pentru a obtine date
individuale relevante despre invatare.Trebuie obtinute informatii despre factorii care
stimuleaza invatarea si cei care o impiedica.Dupa obtinerea datelor ,ele devin baza pentru
imbunatatirea rezultatelor scolare,ale elevilor.Pentru a intelege motivarea ,profesorii
trebuie sa inteleaga motivele pentru care elevii se comporta intr-un fel anume,si pentru
care au anumite reactii
……..
Pentru a fii efficient ,profesorul trebuie sa stie nu doar de unde porneste elevul si incotro
se indreapta ,dar si care sunt conditiile prealabile,specific invatarii,precum si ce va fii
capabil elevul sa invete in continuare.Gagne atrage atentia asupra faptului ca “cee ace
subestimau si ignorau cele mai multe din prototipurile traditionale ale invatarii era insasi
existent unor capacitati prealabile,de o importanta cruciala in trasarea unor demarcatii
intre diversel conditii necesare ale invatarii” ‘Elementul essential al invatarii umane este
asimilarea experientei socio-culturale a umanitatii.(A.N.Leontiv).
……………………

Caracteristici ale stilului vizual;

Scolarii care se incadreaza in stilul vizual retin cel mai bine informatiile prin
vizualizarea lor.Insemne precum grafice,diagrame,ilustratiisau filmulete ori prezentari
interactivereprezinta instrumentele specific,acestui stil de invatare.Copii “vizuali”inteleg
mai bine o problema atunci cando vad scrisa pe hirtie,decit atunci cind cineva le
povesteste despre ea.
Metode potrivite stilului vizual de invatare sunt:
=folosirea planselor,a graficelor,a hartilor.
=desenarea schemelor
=punerea pe hirtie a informatiilor si revizuirea notitelor
=sublinierea si folosirea markerelor colorate
=impartirea informatiilor pe culori…….AVANTAJE SI DEZAVANTAJE IMPACTUL
ASUPRA INVATARII…………………..
Cum se învaţă mai eficient – punctele tari ale stilului vizual de învăţare:
Vederea informaţiei în form ă tip ărit ă v ă va ajuta s ă o reţineţi mai bine. • Verificarea
faptului c ă notiţele dumneavoastr ă sunt copiate cum trebuie • Privirea formei unui
cuvânt. • Folosirea culorilor, ilustraţiilor şi diagramelor ca ajutor în procesul de învăţare. •
Sublinierea cuvintelor cheie. • Folosirea de creioane colorate pentru învăţarea
ortografierii cuvintelor dificile: folosirea de culori diferite pentru grupurile complexe de
litere • Alc ătuirea unei h ărţi mentale sau a unei “spidergram” (reţea de cuvinte,
ciorchine). • Convertirea notiţelor dumneavoastr ă într-o imagine sau band ă desenat ă. •
Folosirea imaginilor pentru explicarea textelor.
1.4STIL AUDITIV
Metode de invatare ptr stilul auditive sunt;discutii despre lucrurile care trebuie invatate cu
altii sau cu ei insisi
=citirea informatiilorcu voce tare saau inregistrarea lor si ascultarea ulterioara
=citirea unei carti in acelasi timp cu ascultarea variaantei audio
=metoda asocierii cuvintelor
=asocierea informatiilor cu o melodie si ascultareaa acesteia ptr rememorarea lor
=limitarea surselor de zgomot
\\.........

Puncte tari:
Ascultarea cuiva care v ă explic ă un anumit lucru v ă va ajuta s ă învăţ aţi. • Discutarea
unei idei noi şi faptul c ă o explicaţi folosind propriile dumneavoastr ă cuvinte. •
Discutarea cu cineva a problemelor şi ideilor. • Este folositor s ă analizaţi verbal
chestiunile / s ă verbalizaţi de unul /una singur( ă) gândurile şi ideile pe care le aveţi •
Rug ămintea adresat ă cuiva de a v ă explica din nou lucrurile • Ascultarea unei c ărţi
înregistrate pe band ă va fi mai u şoar ă decât citirea c ărţii. • “Simţirea cuvântului” ca
şi cum aţi fi pe punctul s ă-l pronunţaţi şi faptul de a-l pronunţa în gând pot fi de ajutor. •
Împ ărţirea cuvintelor în silabe /fragmente şi exagerarea în gând a sunetelor. • Simţirea
ritmului unei fraze sau a unui set de informaţii atunci când acestea sunt “cântate”. •
Citirea cu voce tare. • Faptul de a vă asculta vorbind cu voce tare. • Utilizarea unui
casetofon pentru a vă înregistra observaţiile şi gândurile. • Înregistrarea principalelor
aspecte ce trebuie analizate folosind propria dumneavoastră voce, cu muzica
dumneavoastră preferată ca fundal
1.5\\\
Stilul kinestezic
presupune retinerea informatiilor prin punerea lor in practica
Copii care se incadreaza in acest stil ar putea avea dificultaati in a sta laa un loc atunci
cind invata si isi pot insusi mai repede informatiile,prin scrierea si prin transpunerea lor
in exercitii practice.
Metode specifice stilului kinestezic de invatare
=citirea cu voce tare si urmarirea cuvintelor pe pagina cu degetul
=scrierea repetata a informatiilor pentru memorarea lor
=sublinierea si folosirea markerelor colorata
=plimbatul prin camera si pauzele frecvente,scurte
Activitati practice precum construirea de machete sau intelegerea informatiilor prin
jocuri…….
Puncte tari ale stilului kinestezic/practic:
Efectuarea de c ătre dumneavoastr ă în şiv ă a unei activităţi practice faciliteaz ă adesea
înţelegerea, de ex. experimente la fizic ă, probleme la matematic ă etc. • Scrierea
lucrurilor în ordinea lor, pas cu pas, este o cale eficient ă de a le ţine minte. • Scrierea
lucrurilor cu propriile dumneavoastr ă cuvinte. • Convertirea notiţelor într-o imagine
sau într-o band ă desenat ă. • Alc ătuirea unei h ărţi mentale sau a unei “spidergram”
reţea de cuvinte, ciorchine). • Urm ărirea cu degetul a titlurilor, cuvintelor cheie, etc.
apoi pronunţarea respectivelor cuvinte urmat ă de scrierea lor din memorie. • Preferinţa
pentru a atinge şi a face. • Scrisul la tastatur ă este adesea mai u şor decât scrierea de
mân ă. • Utilizarea scrisului cursiv este mai u şoar ă decât cea a scrisului tip ărit (cu
litere separate) • Ajutarea unei alte persoane s ă îndeplineasc ă o sarcin ă.

Stilul individual.

D e obicei,nimeni nu se incadreaza intr-un singur stil ,de cele mai multe ori recurgandu-
se la o combinatie de metode in functie de informaatiile,care trebuie retinute.Insa fiecare
are o puternica inclinatie spre un stil anume……
Cunoaşterea şi respectarea stilului de învăţare al elevilor de către profesor presupune
surprinderea elementelor care necesită dezvoltare sau a disfuncţiilor care trebuie
compensate. Stilul de învăţare este strâns legat şi de caracteristicile situaţiei de învăţare,
ceea ce înseamnă ca un anumit tip de predare şi de evaluare solicită stiluri anume de
învăţare.

Bibliografie:
Dumitru, Ion Al., Dezvoltarea gandirii critice si invatarea eficienta, Editura de Vest,
Timisoara,