NECESITATEA DE CONSACRARE ŞI CĂLĂUZIRE PERMANENTĂ

Cei angajaţi în lucrarea şcolii de Sabat trebuie să fie oameni care s-au consacrat lui
Dumnezeu; bărbaţi şi femei cu credinţă puternică, cu inimi calde, cu un spirit înflăcărat
şi interesaţi de tot ceea ce ţine de cauza lui Hristos. Ei trebuie să depună eforturi
neegoiste, să fie gata de sacrificiu, predându-se pe altarul jertfirii de sine şi mijlocind cu
strigăte şi lacrimi pentru salvarea tinerilor de care răspund. Printre ei să nu existe ambiţii
egoiste, „nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă, ci fiecare, în umilinţă,
să dea întâietate altora”…. {SSS 155.1}
Marea nevoie a şcolii de Sabat este nevoia cunoaşterii lucrurilor spirituale. Cât de
mult au nevoie lucrători de botezul cu Duhul Sfânt pentru a deveni adevăraţi misionari
pentru Dumnezeu. … Instructorii să se roage zilnic pentru luminare cerească, ca să fie în
stare sa prezinte bogăţiile Cuvântului Sacru,… De ce nu vă umiliţi înaintea Domnului şi
nu lăsaţi Duhul Sfânt să lucreze la caracterul vostru şi să-şi lase amprenta şi pe lucrarea
voastră? Printre cei angajaţi în şcoala de Sabat, este prea multă mulţumire de sine, prea
multă rutină şi repetare mecanică a unor tipuri; toate aceste tind să îndepărteze sufletul
de fântâna cu apă vie (Testimonies on Sabbath-School Work, 73, 74.) {SSS 155.2}
Conducătorii şi instructorii şcolii de Sabat trebuie să fie oameni noi, transformaţi,
salvaţi din obiceiurile naturale, prezentate într-un mod lipsit de viaţă şi nesărat.
Comunicând zilnic cu Dumnezeu, primind razele soarelui dreptăţii, ei pot primii putere
să participe la salvarea sufletelor. Ei trebuie să-şi menţină gândul îndreptat la Hristos, ca
orice pornire să fie curată şi felul lor de a prezenta să poată fi inspirat de Duhul
Sfânt…. {SSS 158.1}
„Fără Mine nu puteţi face nimic” zice Hristos….. {SSS 158.2}