Sunteți pe pagina 1din 124

,

UTPRESS
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

Cuprins

L1 - Reglarea lanţurilor cinematice ale maşinilor unelte. Calculul turaţiilor pe baza schemei

cinematice 3

L2 - Cutie de viteze reconfigurabilă 12

L3 - Construcţia şi cinematica strungurilor normale 21

L4 - Operaţii tehnologice realizate pe strungurile normale 37

L5 – Construcţia şi cinematica maşinilor de frezat universale pentru sculărie 47

L6 - Operaţii tehnologice pe maşinile de frezat universale pentru sculărie 64

L7 - Construcţia şi cinematica maşinilor de rabotat transversal (şeping). Operaţii tehnologice pe

maşini de rabotat transversal 74

L8 - Prelucrarea roţilor dinţate cilindrice pe maşini de danturat. Construcţia şi funcţionarea maşinii

de danturat cu freză melc-modul 82

L9 – Construcţia, cinematica şi exploatarea maşinii de rectificat plan 94

L10 – Construcţia, cinematica şi exploatarea maşinii de rectificat rotund universală 100

L11- Construcţia şi comanda maşinilor de frezat cu comandă numerică 106

L12 - Programarea maşinii de frezat FUS 22 116

ISBN 978-606-737-213-7
UTPress, 2016
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

L1 - Reglarea lanţurilor cinematice ale maşinilor unelte. Calculul


turaţiilor pe baza schemei cinematice

Scopul lucrării
 Cunoaşterea procesului de aşchiere şi a principalelor procedee de prelucrare prin aşchiere.
 Studierea mişcărilor necesare în procesul de aşchiere.
 Identificarea lanţurilor cinematice ale maşinilor unelte, simbolizarea lor, rapoarte de
transfer.
 Cunoaşterea posibilităţilor de reglare a laţurilor cinematice, cât şi calculul turaţiilor pe baza
unor scheme cinematice.

Consideraţii generale
2.1 Procesul de aşchiere. Noţiuni introductive
Prelucrarea prin aşchiere presupune generarea suprafeţelor prin desprinderea şi îndepărtarea de
pe suprafaţa pieselor brute, obţinute prin matriţare, turnare, forjare, laminare sau alte procedee, a
adaosului de prelucrare sub formă de aşchii.
Procesul de aşchiere se realizează prin intermediul maşinilor unelte, cu ajutorul sculelor
aşchietoare, poziţionate şi fixate în dispozitive speciale. Piesele sunt fixate pe maşini unelte în
diferite dispozitive de poziţionare – fixare în funcţie de tipul piesei.
Stratul de material cuprins între suprafaţa iniţială a semifabricatului şi suprafaţa generată se
numeşte adaos de prelucrare.
Adaosul de prelucrare se înlătură sub formă de aşchii şi se recomandă să fie cât mai mic,
influenţând direct productivitatea procesului de aşchiere.
În funcţie de suprafaţa de prelucrat, mărimea adaosului de prelucrare, forma geometrică,
precizia şi calitatea suprafeţelor de prelucrat, tipul sculei aşchietoare, se disting mai multe tipuri de
maşini unelte.

2.2 Procesul formării aşchiei şi cinematica procesului de aşchiere


 Formarea aşchiei
Aşchiile se desprind datorită acţiunii unei forţe aplicată sculei aşchietoare. Aşchia se formează
datorită deformaţiilor ce apar la interacţiunea sculei cu semifabricatul, deformaţii care produc
alunecarea grăunţilor de metal, respectiv desprinderea stratului de metal (figura 1).
Forma aşchiei rezultate depinde de natura materialului de prelucrat, de forma geometrică a
sculei, de regimul de aşchiere etc.

Fig. 1 Formarea aşchiei


Reglarea lanţurilor cinematice ale maşinilor unelte. Calculul turaţiilor pe baza schemei
cinematice L1

După formă avem:


- Aşchii de rupere (figura 2a): părţi izolate, rupte, apar la prelucrarea materialelor fragile
(fonte, bronz).
- Aşchii de forfecare (fragmentare) (figura 2b): elemente unite între ele, uşor zimţate pe
partea concavă, apar la prelucrarea metalelor dure şi semidure.
- Aşchii continue sau de curgere (figura 2c): panglici continue netede, la prelucrarea
oţelurilor moi, alame.

a b c
Fig. 2 Tipuri de aşchii [8] [9] [10]

 Cinematica procesului de aşchiere


Mişcările relative dintre sculă şi piesa de prelucrat alcătuiesc cinematica procesului de aşchiere.
În funcţie de rolul lor, se impart în:
 Mişcări de lucru (de generare)
 Mişcări auxiliare (de reglare, de apropiere, de retragere)
 Mişcări de comandă
 Mişcări de automatizare
 Mişcarea principală
Mişcarea imprimată sculei sau piesei, care asigură desprinderea aşchiei, fără de care procesul de
aşchiere nu ar avea loc.
Mişcarea poate fi:
 De rotaţie uniformă (strunjire, frezare, găurire)
 De translaţie rectilinie alternativă sau continuă (rabotare, mortezare, broşare)
 Mişcare de avans
Mişcarea prin care se asigură continuitatea procesului de aşchiere.
 Continuă (strunjire, frezare, găurire)
 Continuă alternativă (sensul de avans se schimbă - rectificare)
 Intermitentă (rabotare, mortezare) – în afara cursei de lucru
Din punct de vedere al direcţiei:
 Longitudinală (axială): paralelă cu axa de rotaţie a piesei
 Transversală - avans radial – direcţia mişcării de avans e concurentă cu axa de rotaţie
sau - avans tangenţial
 Circulară

Lanţurile cinematice ale maşinilor unelte


3.1 Lanţuri cinematice – simbolizare, definiţii
Structura unui lanţ cinematic este formată din totalitatea mecanismelor ce intră în componenţa
lanţului, iar rolul acestora este de a asigura mişcările necesare generării suprafeţelor.
4
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

Lanţurile cinematice ale maşinilor-unelte sunt reprezentate prin scheme cinematice structurale,
când se reprezintă doar mecanismele din componenţa lanţului nu şi caracteristicile acestora şi
scheme cinematice, când se reprezintă în detaliu fiecare mecanism.

Fig. 3 Mişcările de generare la strunjire (I- mişcarea de rotaţie, II – mişcarea de avans longitudinal, III-
mişcarea de avans transversal)

Din punct de vedere al mişcării pe care o asigură, lanţurile cinematice se împart în:
 lanţuri cinematice generatoare – asigură obţinerea suprafeţei
 lanţuri cinematice principale
 lanţuri cinematice de avans
 lanţuri cinematice auxiliare
 pentru realizarea operaţiilor auxiliare, deplasarea cărucioarelor, meselor,
alimentarea semifabricatelor, aşezarea, fixarea şi desfacerea pieselor, schimbarea
sculei etc.
Trei exemple de lanţuri cinematice se pot urmări în figura 4 a, b, c :

Fig. 4 Scheme cinematice structurale ce asigură a) mişcarea de rotaţie a semifabricatului la strunjire, b)


mişcarea rectilinie-alternativă la rabotare, c) mişcarea rectilinie continuă

5
Reglarea lanţurilor cinematice ale maşinilor unelte. Calculul turaţiilor pe baza schemei
cinematice L1

Toate cele trei lanţuri cinematice din figura 4 sunt acţionate de către un motor electric asincron
M şi sunt prevăzute cu un cuplaj C, care oferă posibilitatea de întrerupere a mişcării atunci când
motorul este pornit.
Structura lanţurilor cinematice depinde de cerinţele funcţionale ale maşinii unelte şi de procesul
tehnologic pe care aceasta îl efectuează. Procedeul de strunjire impune necesitatea de inversare a
sensului mişcării principale (inversorul I, fig. 4a). Un rol important în reducerea timpului de oprire
şi inversare îl are frâna F.
Pentru a răspunde necesităţii de reglare a vitezei de aşchiere, lanţurile cinematice din figurile 4a
si 4b sunt prevăzute cu mecanisme de reglare MR. Lanţul cinematic din figura 4c furnizează o
mişcare constantă de avans a benzii transportoare B.

3.2 Rapoarte de transfer


Fiecare mecanism primeşte un semnal de intrare yi , pe care îl transferă sau îl transformă într-un
semnal de ieşire ye. Raportul dintre semnalul de ieşire şi cel de intrare reprezintă raportul de
transfer, pe baza căruia se poate exprima ecuaţia de transfer.
𝑦
𝑖 = 𝑦𝑒 yi
𝑖 ye
𝑦𝑒 = 𝑖 ∙ 𝑦𝑖 i
Un lanţ cinematic este constituit din mai multe mecanisme, unele cu raport de transfer constant,
altele cu mai multe rapoarte de transfer, cum sunt cutiile de viteze, care au un număr de k rapoarte
de transfer, egal cu numărul de comutări.

yi ye
...
i1 i ik
𝑦𝑒 = 𝑖21 ∙ 𝑖2 ∙ … ∙ 𝑖𝑘 ∙ 𝑦𝑖 𝑦𝑒 = 𝑖 𝑇 ∙ 𝑦𝑖

𝑖 𝑇 este raportul total de transfer al lanţului cinematic şi este produsul rapoartelor intermediare
ale mecanismelor.
Exemple de scheme cinematice simple, pentru diferite mecanisme sunt prezentate în figura 5.
Pentru fiecare schemă se scrie ecuaţia de transfer. În prima imagine (figura 5a) este reprezentat un
mecanism de transmitere prin curea, iar în figura 5b un mecanism cu roţi dinţate cu următoarele
ecuaţii de transfer:
𝑛 𝑑 𝑛 𝑧 𝑑
𝑖𝑇 = 2 = 1 𝑖𝑇 = 2 = 1 = 1
𝑛1 𝑑2 𝑛1 𝑧2 𝑑2

unde 𝑑1 este diametrul roţii de curea de pe axul conducător pentru primul caz sau diametrul de
divizare al roţii 𝑧1, în cel de-al doilea caz; 𝑑2 este diametrul roţii de curea de pe axul condus sau
diametrul de divizare al roţii dinţate 𝑧2 , 𝑛1 turaţia de intrare a roţii de pe axul I şi 𝑛2 turaţia de ieşire
a roţii de pe axul II.

6
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

a b
Fig. 5 a) Mecanism de transmitere prin curea, b) Mecanism cu roţi dinţate

3.3 Reglarea lanţurilor cinematice ale maşinilor-unelte


Lanţurile cinematice ale maşinilor unelte pot fi reglate în trepte sau continuu. Cele mai
cunoscute mecanisme de reglare în trepte sunt cutiile de viteze, dar se mai utilizează şi conuri
Norton, mecanisme cu roţi de schimb, mecanisme de transmisie prin curele, cutii de avansuri etc.
Cutiile de viteze asigură posibilitatea reglării unei game largi de turaţii, cu valori etajate în serie
geometrică. Dezavantajul acestora constă în faptul că nu permit reglarea vitezei de aşchiere
necesară pentru fiecare operaţie sau fază, deoarece se pot regla numai anumite valori (trepte).
Reglarea continuă se realizează prin variatoare continue, mecanice sau electronice care permit
materializarea oricărei valori a turaţiei, implicit prelucrarea cu viteza cerută de procesul tehnologic.
Mai departe se vor studia cutiile de viteze, fiind cele mai utilizate mecanisme de transformare.
Raţiile şi turaţiile arborilor principali, cât şi avansurile sunt normalizate (standardizate). Raţiile
normalizate (φ) s-au obţinut prin impunerea unui anumit număr de trepte într-un sector zecimal şi
prin combinarea cu posibilitatea de acţionare cu motoare cu două turaţii (nr. comutabil de poli).
Raportul de reglare a turaţiilor este:
𝑛𝑚𝑎𝑥 𝑞−1 𝑛𝑚𝑎𝑥
𝑅𝑛 = = 10 𝜑= √𝑛
𝑛𝑚𝑖𝑛 𝑚𝑖𝑛

Cu fiecare valoare normalizată a raţiei se asigură o pierdere relativă de turaţie sau o pierdere de
productivitate, constantă în tot intervalul cuprins între turaţia minimă şi cea maximă. Valorile
normalizate ale raţiilor, cât şi pierderile de viteză sau productivitate sunt reprezentate în tabelul 1:
Tab. 1 Raţii normalizate
Raţii nomalizate Pierderea de viteză ∆𝑣𝑚𝑎𝑥 /
Pierderea de productivitate ∆𝑄𝑚𝑎𝑥
𝜑40 = 1,06 5%
𝜑40⁄2 = 𝜑20 = 1,12 10%
𝜑40⁄4 = 𝜑20⁄2 = 1,25 20%
𝜑40⁄6 = 𝜑20⁄3 = 1,4 30%
𝜑40⁄8 = 𝜑20⁄4 = 1,6 40%
𝜑40⁄12 = 𝜑20⁄6 = 2 50%
Pe lângă aceste valori ale raţiilor normalizate s-au mai adăugat şi alte valori, cum ar fi 1,18; 1,32
etc. Primele două valori de raţii sunt mai rar utilizate datorită numărului mare de trepte de turaţii
obţinute, chair dacă pierderea de viteză este mai redusă. Cea mai utilizată raţie în construcţia
cutiilor de viteze ale maşinilor unelte este 1.25, fiind o variantă avantajoasă între numărul treptelor
de turaţii şi pierderea de turaţie.

7
Reglarea lanţurilor cinematice ale maşinilor unelte. Calculul turaţiilor pe baza schemei
cinematice L1

O schemă cinematică simplă a unei cutii de viteze, cât şi fluxul cinematic al acesteia este
prezentată în figura 6. Cutiile de viteze sunt constituite din mai multe grupe cinematice cu un
anumit număr de comutări, care transmit mişcarea între doi arbori consecutivi ai cutiei de viteze.

Fig. 6 Schema cinematică a unei cutii de viteze şi fluxul cinematic

Determinarea turaţiilor pe baza schemei cinematice şi trasarea diagramei de


turaţii.

Se consideră următoarele scheme cinematice (figura 7 şi 9) ale unor lanţuri cinematice


principale, pe care s-a notat numărul de dinţi ai fiecărei roţi, cât şi fluxul cinematic al ficărei scheme
cinematice.

Fig. 7 Schema cinematică a lanţului cinematic principal al unei maşini de frezat (v1)

8
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

Fig. 8 Schema fluxului cinematic a lanţului cinematic principal al unei maşini de frezat (v1)

Fig. 9 Schema cinematică a lanţului cinematic principal al unei maşini de frezat (v2)

Metoda de calcul a turaţiilor şi a abaterilor cinematice (pentru v1)


 Se reface fluxul cinematic cu rapoartele de transfer în ordine crescătoare, pentru fiecare
variantă de cutie de viteze
 Pe baza schemei de flux cinematic, se calculează turaţiile cinematice efective cu formula
generală:
ni.ef = n0 iI −IIiII−III iIII−IV iIV−V
în care n0 este turaţia motorului de acţionare a lanţului cinematic principal, iar i I-II...iIV-V
sunt rapoartele de transfer din grupele cinematice I-II, II-III, III-IV, IV-V.
 Valorile obţinute se trec în tabelul 2. Pentru fiecare turaţie se calculează abaterile de turaţii
şi se verifică ca acestea să se încadreze în limitele +3% si -2%.
ni.ef − ni.nom
∆ni = 100 %
ni.nom
 Pe baza abaterilor de turaţii se trasează diagrama de abateri după modelul celei din figura
10.
 Se identifică raţia seriei geometrice, a cutiei de viteze corespunzătoare.

9
Reglarea lanţurilor cinematice ale maşinilor unelte. Calculul turaţiilor pe baza schemei
cinematice L1

 Se identifică grupele cinematice şi numărul de comutări ale fiecărei grupe, în vederea


obţinerii ecuaţiei reţelei structurale. Pe baza schemei cinematice, a rapoartelor intermediare
de transfer, a ecuaţiei reţelei structurale şi a raţiei seriei geometrice se construieşte diagrama
de turaţii a cutiei de viteze, după modelul prezentat la curs şi se deduce saltul folosit în
realizarea diagramei.
 Pentru celelaltă variantă, se întocmeşte fluxul cinematic şi se urmăresc paşii descrişi
anterior.

Fig. 10 Diagrama abaterilor de turaţii (exemplu)

Tab. 3 Calculul abaterilor de turaţie


Nr. nnom nef Δni
turaţie rot/min rot/min %
1 31,5
2 40
3 50
4 63
5 80
6 100
7 125
8 160
9 200
10 250
11 315
12 400
13 500
14 630
15 800
16 1000
17 1250
18 1600

Metodologia desfăşurării lucrării de laborator


 Se prezintă principalele maşini unelte din dotarea laboratorului şi se identifică mişcările de
aşchiere şi modul de formare a aşchiei.
 Se urmăreşte lanţul cinematic principal şi modul de reglare al acestuia, pentru strungul
normal SN 560, maşina de frezat universală pentru sculărie FUS 25 şi FUS 22, cât şi a
maşinii de rabotat transversal S 425.

10
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

 Schemele cinematice ale maşinilor unelte propuse se împart grupelor de studenţi, care pe
baza metodei propuse în subcapitolul anterior, calculează turaţiile efective, trasează
diagrama de abateri de turaţii, cât şi diagrama de turaţii.
 Pentru completarea turaţiilor normalizate se va utiliza tabelul 3.
Tab. 3 Raţiile şi turaţiile normalizate
φ= φ= φ= φ= φ= φ= φ φ= φ= φ= φ= φ= φ= φ
1.06 1.12 1.18 1.25 1.32 1.40 =2 1.06 1.12 1.18 1.25 1.32 1.40 =2
1,0 1,0 1,0 1,0 1,0 1,0 1,0 3.15 * * *
1.06 3.35 *
1.12 1.12 3.55 *
1.18 1.18 3.75
1.25 1.25 1.25 4.0 * * * * *
1.32 1.32 4.25 *
1.40 1.40 1.40 1.40 4.50 *
1.50 4.75 *
1.60 1.60 * 5.0 * *
1.70 1.70 5.30
1.80 * * 5.60 * * *
1.90 6.0
2.0 * * * * 2.0 6.30 * *
2.12 6.70 *
2.24 * 7.10 *
2.36 * * 7.50
2.50 * * 8.0 * * * * *
2.65 8.50
2.80 * * * 9.0 *
3.0 9.50 *
10 * *

Referinţe bibliografice
[1] Stan Panait - Maşini unelte şi prelucrări prin aşchiere – descărcat octombrie 2016,
http://biblioteca.regielive.ro/laboratoare/mecanica/masini-unelte-si-prelucrare-prin-aschiere-
254370.html
[2] Galiş M., Popescu S., Pop C., Ciupan C. – Proiectarea maşinilor-unelte, Editura Transilvania
Press, ISBN 973-95635-4-3, 1994
[3] Boangiu Gh., Dodon E., Albu A., Boncoi GH., Creţu M. – Maşini- Unelte şi agregate,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978
[4] Zamfirache M., Petrisor D. – Maşini-Unelte şi prelucrări mecanice: îndrumar de laborator,
Reprografia Universităţii din Craiova, 1977
[5] Botez E., Maşini-Unelte, Bazele teoretice ale proiectării, I. Teoria, Ediţia a II-a, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1977
[6] Frumuşanu G., Utilaje şi echipamente pentru prelucrări mecanice, Universitatea Dunărea de
Jos, Galaţi, 2008
[7] Tănase Viorel – Prelucrări Mecanice prin Aşchiere, Tanasviosoft 2012 – accesat online
https://www.scribd.com/doc/100904112/Prelucrari-Mecanice-Prin-Aschiere
[8] http://fantasystock.deviantart.com/art/Metal-Shavings-Texture-1-134516588
[9] http://fineartamerica.com/featured/stainless-steel-chips-michael-caron.html
[10] http://www.prelucrari.comyr.com/tipuri-de-aschii/

11
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

L2 - Cutie de viteze reconfigurabilă

Scopul lucrării
 Cunoaşterea arhitecturii cutiei de viteze reconfigurabile, posibilităţilor de asamblare a roţilor
fixe şi realizarea blocurilor baladoare şi a variantelor posibile ce pot fi materializate cu setul
propus.
 Prin utilizarea cutiei de viteze reconfigurabilă în cadrul orelor de laborator se urmăreşte
înţelegerea de către studenţi: a cinematicii cutiilor de viteze, a importanţei utilizării unei cutii
de viteză, care este corelaţia dintre putere-cuplu şi turaţie, cum se proiectează o cutie de viteze,
cum se face schimbarea turaţiei, calcule cinematice şi calcule organologice.

Cutia de viteze reconfigurabilă


2.1 Consideraţii generale
Pentru reglarea parametrilor axelor cinematice ale maşinilor unelte se utilizează două metode:
reglarea în trepte şi reglarea continuă. Prima metodă este folosită la maşinile unelte clasice şi
utilizează cutii de viteze. Cea de-a doua este specifică axelor cinematice NC de la maşinile cu
comandă numerică şi la roboţi şi utilizează motoare de turaţie variabilă.
Reglarea în trepte se realizează prin utilizarea şi comutarea mai multor mecanisme de transmisie
care oferă o gamă de rapoarte de transfer. În acest sens s-au dezvoltat cutiile de viteze, mecanismele
cu roţi de schimb, conul NORTON, fuliile de curele în trepte etc. Înainte de dezvoltarea electronicii
de mare putere, reglarea continuă a turaţiei se realiza mecanic, folosind variatori mecanici cu fricţiune
sau hidraulici, prin reglarea rezistivă a debitului. După dezvoltarea electronicii de putere s-au
dezvoltat variatoare electronice, care permit controlul turaţiei motoarelor de antrenare, de orice tip
(DC, AC, steper) [2].
Optimizarea stucturii unei cutii de viteze a fost abordată de Lozin, Vadim V., care propun o soluţie
de realizarea a unei reţele structurale pentru un număr dat de turaţii de ieşire şi minimizarea numărului
total de noduri, implicit reducerea numărului de roţi dinţate [3].
Mai mult decât atât cutiile de viteze au început să fie folosite cu success şi în alte domenii, diferite
de cel al prelucrărilor mecanice, cum ar fi cel energetic, cu rolul de a creşte viteza de rotaţie a palelor
turbinelor eoline, pentru a le face mai eficiente [4,5].
Deoarece cutiile de viteze având la bază angrenajele cu roţi dinţate sunt cele mai utilizate
mecanisme de transmitere şi reglare a mişcării, autorii consideră că înţelegerea modului în care se
face schimbarea turaţiei şi transmiterea puterii, reprezintă o problemă importantă în procesul de
educare a studenţilor. Astfel, standul propus, oferă studenţilor posibilitatea de a proiecta şi realiza
diferite variante de reglare a turaţiei arborelui de ieşire, utilizând elementele tipizate ale standului şi
o metodă proprie de reconfigurare.

2.2 Configurarea variantelor de cutii de viteze pe baza ecuaţiilor structurale


Cutia de viteze reconfigurabilă este concepută sub forma unui chit format dintr-o carcasă, un
arbore de intrare şi unul sau mai mulţi arbori intermediari prevăzuţi cu lagăre identice, un arbore
principal (de ieşire), carcasa fiind prevăzută cu o serie de alezaje identice ale căror axe de simetrie
sunt plasate în acelaşi plan, la distanţe axiale egale, utilizate pentru montarea arborilor, pe arbori se
montează roţi dinţate care se aleg dintr-un set optimizat de roţi de schimb, fiecare roată având acelaşi
modul, lăţime şi alezaj.
Cutia de viteze reconfigurabilă se compune dintr-o serie de grupe cinematice (1), (2), (3). Fiecare
grupă cinematică poate avea k=2, 3, 4 comutări, adică k rapoarte de transfer. Aplicând la intrare o
turaţie ni se obţin la ieşire z trepte de turaţie z= a1∙a2∙a3.
Cutie de viteze reconfigurabilă
L2

Astfel pentru realizarea standului s-a realizat schema structurală din figura 1, pentru o variantă de
cutie de viteze cu 12 trepte de turaţii, z= a1∙a2∙a3=2∙3∙2=12.

Fig. 1 Schema de principiu a unei cutii de viteze

În mod evident atât numărul grupelor cinematice (1-3), cât şi numărul comutărilor k poate fi
diferit, rezultând la ieşire număr z dorit de trepte de turaţie.
În figura 2 se prezintă schema cinematică a cutiei de viteze realizată pe baza schemei structurale
din figura 1. Cutia se compune dintr-o carcasă (4) în care sunt montaţi arbori şi roţi dinţate care
asigură transmisia mişcării de la motorul (5) la arborele principal (6).

Fig. 2 Schema cinematică a cutiei în varianta de realizare cu 12 trepte

De la motorul (5) mişcarea se transmite la arborele (I) de intrare (8) printr-o transmisie cu curele
(7), cu raport uc1. De la arborele de intrare (8) mişcarea se transmite la un arbore (9) (II) prin
intermediul angrenajelor din grupa cinematică (1) (a2=2; z1/z2; z3/z4). Pe arborele (9) se obţin 2 trepte
de turaţie.

13
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

De la arborele (9) mişcarea se transmite la un arbore (10) (III) prin intermediul angrenajelor din
grupa cinematică (2) (a2=3; z5/z6; z7/z8; z9/z10). Pe arborele (10) se obţin a1∙a2 trepte de turaţie (2∙3=6
trepte).
De la arborele (10) mişcarea este transmisă la arborele (11) (IV) cu ajutorul angrenajelor din
grupa cinematică (3) (a3=2). Rapoartele de transfer ale angrenajelor din grupa (3) sunt z11/z12; z13/z14.
Pe arborele (11) se obţin a1∙a2∙a3 trepte de turaţie, iar în cazul din figură z=2∙3∙2=12 trepte.
De la arborele (11) mişcarea ajunge la arborele principal (6) prin angrenajul z15/z16, cu raport uc2.
Schema structurală din figura 1 şi schema cinematică din figura 2 sunt specifice cutiilor de viteze
clasice.
Reconfigurabilitatea cutiei este asigurată prin proiectarea unui set de roţi de schimb mărit faţă de
numărul roţilor dinţate din figura 2, astfel încât să ofere mai multe posibilităţi de alegere de angrenaje
cu rapoarte de transfer diferite.
În figura 3 se prezintă o variantă de diagramă de turaţii a cutiei de viteze din figura 2. Rapoartele
de transfer 12, marcate cu linie continuă, reprezintă o soluţie pentru realizarea cutiei de viteze cu 12
trepte. Pentru a oferi mai multe variante (reconfigurabilitatea), pentru fiecare grupă cinematică s-au
proiectat angrenaje suplimentare având rapoartele de transfer 13, marcate cu linie întreruptă.

Fig. 3 Diagrama de turaţii cu rapoartele de transfer aferente setului optimizat de roţi de schimb, pentru
structura din figura 2.

Setul roţilor de schimb s-a determinat pentru raţia seriei geometrice φ=1.25, folosind rapoartele
u1i, u2j, u3k din figura 3.
Pentru reducerea numărului de angrenaje din setul roţilor de schimb s-a adoptat aceeaşi distanţă
axială A, între arborii 8-9, 9-10, 10-11, iar suma numerelor de dinţi a unui fiecărui angrenaj s-a ales
120.
Cu restricţiile de mai sus au rezultat 18 angrenaje pentru roţile de schimb din tabelul 1. Cu cele
18 angrenaje (36 de roţi) care constituie setul roţilor de schimb prezentate în tabelul 1 si determinate
pe baza rapoartelor de transfer din figura 3 se pot realiza 16 variante de structuri de cutii de viteze,
de la 2 la 18 trepte de turaţie pentru raţia φ =1,25. La cele 16 variante structurale pentru raţia 1,25 se
mai pot realiza 9 variante pentru raţia φ =1,6 şi 5 variante pentru φ =2. Variantele structurale posibile
14
Cutie de viteze reconfigurabilă
L2

fără a fi necesară reducerea saltului sunt marcate cu ”DA” în tabelul 2. Numărul variantelor structurale
creşte în situaţia în care se adoptă reducerea de salt, modalitate cunoscută în calculul cutiilor de viteze.
Numărul total al variantelor posibile este mult mai mare având în vedere faptul că pentru fiecare
variantă structurală există mai multe posibilităţi de realizare, în funcţie de alegerea rapoartelor de
transfer din figura 3.
Tab. 1 Roţile de schimb
Nr. de
Σz Ratia φ Um=ai/bi Nr. de dinti
perechi
zai+ zai φ=1.25 φ=1.6 φ=2 ai bi zai zai N
120 φo φo φ o
1 1 60 60 3
120 1/φ 1
4 5 53 67 3
120 1/φ2 φ1 5 8 46 74 3
120 1/φ 3
φ1 1 2 40 80 3
120 1/φ4 φ2 2 5 34 86 2
120 1/φ5 1 3.15 29 91 2
120 1/φ6 φ3 φ2 1 4 24 96 2

Tab. 2 Variante structurale realizabile cu setul de roţi


Nr.
Nr. trepte Structura cinematică Ratia seriei geometrice φ
crt.
z z = a1 ∙ a2 ∙ a3 φ=1.25 φ=1.6 φ=2
1. 2 2x1 DA DA DA
2. 3 3x1 DA DA DA
3. 4 2x2 DA DA DA
4. 4 4x1 DA DA DA
5. 5 5x1 DA DA NU
6. 6 3x2 DA DA DA
7. 6 2x3 DA DA NU
8. 8 2x2x2 DA DA NU
9. 8 4x2 DA DA NU
10. 8 2x4 DA NU NU
11. 9 3x3 DA NU NU
12. 12 2x3x2 DA NU NU
13. 12 3x2x2 DA NU NU
14. 16 4x2x2 DA NU NU
15. 16 2x4x2 DA NU NU
16. 18 3x3x2 DA NU NU
Pentru exemplificarea acestui lucru, în figura 4 s-a realizat o altă diagramă de turaţii pentru cutia
de viteze cu 12 trepte. Cutiile de viteze construite pe baza reţelelor structurale din fig. 3, respectiv din
fig. 4 vor avea aceeaşi structură cinematică, acelaşi număr de comutări (trepte), dar pe arborele de
ieşire vor rezulta turaţii diferite.
O altă structură cinematică se obţine prin alegerea potrivită a grupelor cinematice din tabelul 2.
Pentru exemplificare, în figura 5 se prezintă diagrama de turaţii a unei cutii de viteze cu 6 trepte,
urmărind exemplul 6 din tabelul 2 (z=3x2).

15
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

Fig. 4 Diagrama de turaţii cu rapoartele de transfer aferente setului optimizat de roţi de schimb, pentru
structura din figura 2.

Fig. 5 Diagrama de turaţii pentru o cutie cu 6 trepte, cu rapoartele de transfer aferente setului optimizat
de roţi de schimb

2.3 Arhitectura cutiei de viteze reconfigurabile


Pentru a putea realiza oricare dintre variantele de cutii de viteze, cutia de viteze reconfigurabilă
este montată pe o placă 14, care se montează pe o masă de lucru (figurile 6-11).
Pe placa 14 se montează cu şuruburi doi pereţi laterali 15 şi 16, prevăzuţi cu alezaje pentru arbori.

16
Cutie de viteze reconfigurabilă
L2

Pentru montarea şi demontarea uşoară a arborilor, în scopul realizării oricărei variante, pereţii
laterali 15 şi 16 sunt realizaţi dintr-o parte inferioară 15a, respectiv 16a şi dintr-o parte superioară
15b, respectiv 16b. Părţile superioare 15b şi 16b sunt fixate de părţile inferioare cu şuruburile 17.
Fiecare grupă cinematică (1, 2 sau 3) se formează dintr-un număr de k roţi fixe 18 şi acelaşi număr
k de roţi glisante 19, care formează un bloc balador 20. Explicarea modului de formare a grupelor
cinematice şi de schimbare a turaţiilor se va face pe baza figurii 12.

Fig. 6 Arhitectura cutiei de viteze, vedere în perspectivă

Fig. 7 Arhitectura cutiei de viteze, vedere în perspectivă dintr-un alt unghi

17
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

Fig. 8 Arhitectura cutiei de viteze, vedere de sus

Fig. 9 Secţiune longitudinală prin arborii cutiei de viteze din figura 8

Fig. 10 Secţiune transversală prin arborii cutiei de viteze, reprezentare în perspectivă

18
Cutie de viteze reconfigurabilă
L2

Fig. 11 Secţiune transversală prin arborii cutiei de viteze, vedere frontală

Pe arborele de intrare 8 s-au montat roţile fixe 18a şi 18b (z1, respectiv z3). Distanţa dintre roţile
fixe şi poziţionarea axială a acestora pe arborele 8 se face cu ajutorul unor distanţiere 21.
În figura 12 se prezintă un bloc balador 20, format din roţile glisante 19a şi 19b.

Fig. 12 Formarea blocurilor baladoare şi schimbarea turaţiilor

Gruparea roţilor care formează blocul balador 20 se face cu ajutorul două inele distanţiere 21 şi a
două furci 22. Cele două furci 22 care definesc poziţia axială a roţilor 19a şi 19b ale blocului balador
20 sunt fixate pe un culisor 23 cu ajutorul unor şuruburi 24.
Culisorul 23 glisează împreună cu blocul balador într-un locaş 25 practicat la partea inferioară a
pereţilor 15 şi 16. Culisorul 23 are în secţiune transversală forma de ”T”, fapt ce asigură ghidarea
furcilor 22 şi ghidarea în locaşul 25. Pe laturile profilului ”T” al culisorului sunt prevăzute un şir de
găuri filetate 23a care permit poziţionarea axială a blocului balador.
Pentru eliminarea jocului dintre roţile 19a şi 19b ale blocului balador 20, furcile 22 sunt prevăzute
cu nişte găuri alungite în care intră şuruburile 24.
Distanţierele 21 au lungimea l >2b, b fiind lăţimea roţii. La mijloc distanţierele sunt prevăzute cu
un canal 21a care permite cuplarea furcilor.
Blocarea distanţierelor se face cu ajutorul unor ştifturi filetate 26 care intră în găurile filetate 21b,
practicate în distanţierele 21.

19
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

Fiecare roată dinţată a unui bloc balador angrenează succesiv cu o roată dinţată fixă, din punct de
vedere al deplasării axiale, de pe un arbore învecinat. Schimbarea roţilor prin care se transmite
mişcarea şi implicit schimbarea turaţiei se face prin deplasarea axială a culisorului 23. Poziţionarea
culisorului în poziţia corespunzătoare turaţiei reglate se face cu un ştift, nereprezentat în figuri.
Pentru a se putea realiza structurile cinematice din tabelul 2 în dreptul arborilor intermediari (9,10
şi 11) s-au prevăzut câte două culisoare 23. În acest fel pe un arbore se pot monta câte două grupe
baladoare, fiecare grupă având culisorul său. În cazul în care structura cinematică a cutiei de viteze
necesită un număr redus de blocuri baladoare 20 şi, implicit de culisoare 23, o parte dintre acestea nu
se vor folosi.

Metodologia desfăşurării lucrării de laborator


 se prezintă cutia de viteze, modul de asamblare a părţilor componente, elementele tipizate,
setul de roţi dinţate etc.
 se alege una dintre structurile şi raţia φ din tab. 2;
 se aleg turaţiile de ieşire dorite, conform sarcinii de lucru a maşinii;
 se construieşte diagrama de turaţii utilizând rapoarte dintre cele prezentate in fig. 3 şi tab. 1;
 se aleg din tabelul 3 roţile dinţate conform rapoartelor din diagrama de turaţii;
 se montează pe arbori roţile dinţate fixe;
 se formează blocurile baladoare, se montează pe arbori;
 se introduc rulemenţii pe arbori şi se aşează pe plăcile laterale 15 şi 16;
 se aşează blocurile de roţi baladoare în furcile 22 montate pe culisoarele 23, apoi se ajustează
poziţia furcilor şi se blochează cu şuruburile 24 ;
 se fixeaza plăcile superioare 15 şi 16b cu şuruburile 17;
 se verifică schimbarea turaţiei fără a porni motorul de acţionare;
 se porneşte motorul la o turaţie mică şi se verifică schimbarea turaţiilor;
 se creşte turaţia motorului până la turaţia calculată şi se măsoară turaţiile pentru fiecare
treaptă;
 se verifica abaterile turaţiilor de ieşire faţă de turaţiile stabilite conform sarcinii de lucru a
maşinii.

Referinţe bibliografice
[1] Ciupan C., Steopan M., Pop E. S. – Reconfigurable gearbox. Patent application
RO A10043/2016
[2] Galiş M., Popescu S., Pop C., Ciupan C. – Proiectarea maşinilor-unelte, Editura Transilvania
Press, ISBN 973-95635-4-3, 1994.
[3] Lozin, Vadim V., Gearing optimization, Optimization and Engineering, Vol. 9, Issue : 2, pp.
201-211, 2008.
[4] Höhn R., Michaelis K., Hinterstoißer M., Optimization of gearbox efficiency, Goriva i
maziva, 48 (4), pp. 462–480, 2009.
[5] Carlos M.C.G. Fernandes, Pedro M.T. Marques, Ramiro C. Martins, Jorge H.O. Seabra,
Gearbox power loss. Part I: Losses in rolling bearings, Tribology International, 88, pp. 298–308,
2015.

20
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

L3 - Construcţia şi cinematica strungurilor normale

Scopul lucrării
 Cunoaşterea construcţiei, părţilor componente specifice, a parametrilor regimului de aşchiere
cât şi a caracteristicilor tehnice şi funcţionale ale strungului normal SN 560x1000
 Cunoaşterea cinematicii strungului normal SN 560x1000
 Cunoaşterea sculelor şi dispozitivelor folosite

Consideraţii generale
2.1 Generalităţi
Stunjirea este operaţia de prelucrare prin aşchiere, cu scule aşchietoare de tip cuţit. Generarea
suprafeţelor la strunjire se realizează prin combinarea mişcării principale de aşchiere I (Mişcarea de
rotaţie) executată în general de piesă, cu mişcarea de avans a sculei aşchietoare. Mişcarea de avans
este o mişcare rectilinie după o direcţie longitudinală - II, transversală – III şi înclinată – IV faţă de
axa de rotaţie a sculei (figura 1).
Pe lângă operaţiile caracteristice, pe strung se mai pot realiza operaţii de găurire, alezare,
rectificare, adâncire, filetare etc.

Fig. 1 Mişcările de lucru la strunjirea suprafeţelor cilindrice (a) şi a celor


plane frontale (b) pe strungul normal

2.2 Parametrii regimului de aşchiere


 Viteza de aşchiere = Spaţiul parcurs de tăişul sculei în raport cu piesa de prelucrat, în unitate
de timp [m/min] sau [m/s]
𝜋∙𝐷∙𝑛
𝑣 = 1000 [m/min]
unde D este diametrul piesei de prelucrat [mm] si n este turaţia [rot/min]
 Avansul (s) = deplasarea relativă sculă-piesă pe direcţia mişcării de avans la un ciclu de
prelucrare şi se măsoară în [mm/rot].
Viteza de avans 𝑣𝑠 = 𝑛 ∙ 𝑠, [mm/min]
Construcţia şi cinematica strungurilor normale
L3

 Adâncimea de aşchiere (t) = distanţa dintre suprafaţa de aşchiat şi suprafaţa aşchiată,


măsurată perpendicular pe direcţia de avans, [mm]

2.3 Clasificarea strungurilor


Strungul este cea mai răspândită maşină unealtă şi este destinată prelucrării suprafeţelor de
revoluţie cilindrice, conice, plane elicoidale, profilate, exterioare şi interioare.
Clasificare strungurilor după diverse criterii este prezentată în figura 2.

Fig. 2 Clasificarea strungurilor

Scule şi dispozitive folosite la strunjire


3.1 Cuţite de strung
La strunjire se folosesc o serie mare de cuţite, datorită varietăţii prelucrărilor realizate pe strung.
O clasificarea a acestora în funcţie de tipul suprafeţei de prelucrat şi imagini cu diverse tipuri de cuţite
pot fi văzută în figurile 3, 4 şi 5.

22
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

Fig. 3 Clasificarea cuţitelor de strung

Fig. 4 Tipuri de cuţite de strung [8]

23
Construcţia şi cinematica strungurilor normale
L3

Fig. 5 Clasificarea cuţitelor pentru strunjire exterioară şi interioară

3.2 Dispozitive utilizate pentru fixarea semifabricatelor


 Universalul
Universalul este cel mai comun sistem de prindere şi centrare a pieselor la strunjire. Se foloseşte
pentru prinderea semifabricatelor circulare, de obicei scurte, de diametre diferite. Este prevăzut cu
bacuri de prindere, de obicei 3 bacuri, care asigură centrarea piesei prin strângerea simultană a
acestora în canalele prevăzute în corpul universalului. Bacurile sunt acţionate prin intermediul
canalelor spirale, prevăzute pe faţa frontală a discului, care angrenează cu dinţii de pe partea interioară
a bacurilor. Discul cu canalele spirale este antrenat în mişcarea de rotaţie prin intermediul pinionului
conic, forţând bacurile să se deplaseze simultan, radial, strângând sau eliberând piesa. Universalul se
înşurubează în arborele principal şi este asigurat corespunzător sau poate fi strâns pe un con, în funcţie
de tipul acestuia.
Strângerea sau destrângerea universalului se face cu o cheie pătrată. Piesele tubulare de diametru
mare se pot fixa în universal prin întoarcerea bacurilor, acestea fiind acţionate de la interior înspre
exterior.

24
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

Fig. 6 Universalul strungului [9,10]

 Platoul
Platoul simplu se foloseşte pentru piesele complicate, care se fixează prin intermediul bridelor
metalice sau a colţarelor, iar platoul cu patru bacuri se foloseşte în general la piese de forme
complicate, mari şi grele.
Un platou simplu este constituit doar dintr-o placă circulară, cu canale radiale frezate pe partea
frontală, pentru prinderea pieselor. Platourile cu bacuri au prevăzute şi canale, pe care se deplasează
cele patru bacuri, acţionate prin şuruburi, şi care pot fi strânse pe rând.

Fig. 7 Prinderea semifabricatelor pe platou [11, 12, 13]

 Fixarea între vârfuri


În cazul pieselor lungi, fixarea în universal nu este suficientă, iar pentru a evita deformarea
acestora, un capăt se fixează în universal, iar celălalt capăt se fixează cu ajutorul unui vârf de centrare
montat în pinola păpuşii mobile (figura 8).
Piesele cu lungimi mari şi diametru redus, se strunjesc între vârfuri, un vârf fixat în alezajul
arborelui principal, iar celălalt în alezajul pionolei păpuşii mobile. Pentru centrare, pe semifabricat se
realizează găuri de centrare.
Antrenarea piesei în mişcarea de rotaţie se realizează prin intermediul flanşei de antrenare şi a inimii
de antrenare (figura 9). Semifabricatul 1 este fixat între vârful 2 fixat în arborele principal şi vârful 3 fixat
în pinola 4 a păpuşii mobile 5. Prin rotirea flanşei 8, bolţul 9 antrenează inima de centrare 7 în mişcarea
de rotaţie. Inima de centrare este fixată pe piesa de prelucrat prin intermediul şurubului 6.

25
Construcţia şi cinematica strungurilor normale
L3

Fig. 8 Vârf de centrare, fix, respectiv rotativ [14]

Fig. 9 Prinderea semifabricatelor lungi între vârfuri

 Lunetele
Lunetele (figura10) se folosesc la piesele cu lungimi mari şi foarte subţiri, care prin prelucrarea
normală s-ar deforma datorită forţelor de aşchiere. Există două tipuri de lunete, lunete fixe, ce se
folosesc la arborii în trepte şi lunete mobile ce se pot utiliza la arborii netezi.
Lunetele fixe se fixează direct pe patul strungului, având partea superioară mobilă pentru a facilita
introducerea semifabicatului. Acesta se fixează cu bacurile reglabile independent, cu şuruburi.
Lunetele mobile se fixează de cărucior şi se deplasează odată cu acesta de-a lungul
semifabricatului, în acelaşi plan cu cuţitul, preluând forţele de aşchiere. Semifabricatul se fixează cu
cele două bacuri ale lunetei.

Fig. 10 Lunete [15]

26
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

3.3 Dispozitive utilizate pentru prindere sculelor


Cuţitele de strung se fixează în suportul portcuţit. Există diferite tipuri de suporţi portcuţit, cu
turelă pătrată cu patru poziţii (figura 11).

Fig. 11 Suportul portcuţit [8]

Pentru operaţii de găurire, alezare, filetare etc., sculele aşchietoare se montează în alezajul conic
al pinolei păpuşii mobile, în general de tip con morse.

Construcţia şi cinematica strungului normal SN 560x1000


4.1 Structura cinematică structurală a strungului normal
 Lanţul cinematic principal
Mişcarea principală I de rotaţie a piesei se realizează prin lanţul cinematic principal, alcătuit din
motorul electric asincron ME1, mecanismul de cuplare C1 şi inversare a sensului de rotaţie I1, cutia
de viteze Cv şi arborele principal AP, cu dispozitivul de fixare al semifabricatului (figura 12). Lanţul
cinematic principal poate avea şi un element de frânare F, pentru oprirea rapidă a arborilor la
decuplarea mişcării principale, prin deschiderea cuplajului C1.

Fig. 12 Schema cinematică structurală a strungului normal

27
Construcţia şi cinematica strungurilor normale
L3

Reglarea lanţului cinematic principal se realizează cu ajutorul cutiei de viteze, construită de regulă
cu roţi dinţate baladoare şi care oferă posibilitatea reglării turaţiei într-un număr de trepte n1÷ nq,
dispuse în serie geometrică. De asemenea există posibilitatea utilizării variatoarelor continue de turaţii
sau combinaţii ale acestora cu cutii de multiplicare (strunguri mici, strunguri de mecanică fină). Cutia
de viteze poate fi amplasată în păpuşa fixă la majoritatea strungurilor normale sau în batiu, în cazul
strungurilor de precizie ridicată, cu scopul de a proteja arborele principal de vibraţiile şi căldura
produsă de angrenaje. În astfel de situaţii, mişcarea este transmisă de la motorul de acţionare către
cutia de viteze prin intermediul unei transmisii prin curele, realizându-se astfel şi amortizarea
vibraţiilor.

 Lanţul cinematic de avans şi filetare


Mişcarea de avans este derivată din lanţul cinematic principal prin intermediul cuplajului C 2, iar
pentru reglarea mărimii avansului şi pasului filetului, se modifică rapoartele de transmitere ale cutiei
de avansuri şi filete Caf. Roţile de schimb se înlocuiesc la trecerea de la o gamă de filete la alta, în
general de la filete metrice şi în inch la filete modul (filetarea melcilor). Mişcarea este transmisă mai
departe către cutia căruciorului Cc prin intermediul mecanismelor de transformare a mişcării de
rotaţie în mişcare de translaţie (pinion-cremalieră la strunjirea obişnuită, cu avans longitudinal şi
şurub-piuliţă pentru filetare).
Astfel pentru realizarea avansului longitudinal II, mişcarea se transmite prin bara de avansuri Ba
la mecanismele din cutia căruciorului Cc, pentru operaţiile de strunjire (cuplajul C3 în poziţia 3), la
pinionul Pc al cremalierei Cr (cuplaj C4 în poziţia 1).
Pentru realizarea avansului transversal III, prin bara de avansuri Ba se transmite mişcarea la
şurubul conducător transversal Sct, cu ajutorul căruia se realizează deplasarea saniei transversale St
(cuplajul C4 în poziţia 3).
Pentru realizarea unui filet, mărimea avansului (la o rotaţie completă a semifabricatului), trebuie
să fie egală cu pasul filetului ce se execută. Pentru setarea mărimii avansului şi a pasului filetelor se
28
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

reglează raportul de transfer al lanţului cinematic de avans prin roţile de filetare A S/BS, cât şi raportul
de transfer al cutiei de avansuri şi filete Caf. Astfel mişcarea primită de la Caf este transferată prin
intermediul şurubului conducător Sc şi a piuliţei cuplabile Ps, la sania longitudinală sau căruciorului
Cc (cuplajul C3 în poziţia 1).

 Acţionarea manuală a avansurilor


Pentru realizarea manuală a mişcării de avans longitudinal II şi transversal III se acţionează roata
de mână Rm1 pentru acţionarea pinionului Pc al cremalierei Cr, respectiv R m2 pentru acţionarea
şurubului de avans Sct. Mişcarea saniei port-cuţit se realizează, în general doar manual, prin
intermediul roţii de mână Rm4.
Construcţia căruciorului permite înclinarea saniei port-cuţit pe sania transversală cu un unghi
maxim de 90o şi permite avansarea cuţitului pe direcţia IV, înclinată faţă de axa de rotaţie a piesei,
pentru realizarea pieselor conice.

 Deplasări rapide de poziţionare


Deplasările rapide se realizează manual prin roţile de mână sau mecanic prin intermediul
lanţurilor cinematice auxiliare acţionate de la motorul electric ME 2, prin cuplajul de depăşire Cd
(lanţuri cinematice de avans rapid).

4.2 Construcţia şi cinematica strungului normal SN 560 x 1000


În România strungurile se simbolizează utilizând un grup de litere, urmat de un grup de cifre, care
reprezintă diametrul maxim de prelucrat sau diametrul şi lungimea maximă a semifabricatului ce
poate fi prelucrată între vârfuri. Prima literă este S urmată de litera N, în cazul strungurilor normale,
C sau R, pentru strungul carusel, respectiv revolver. Strungul normal este o maşină unealtă universală,
monoax şi cu axul principal în poziţia orizontală. În funcţie de diametrul maxim ce poate fi prelucrat,
strungurile normale se împart în strunguri mici, cu diametrul maxim de strunjire sub 250 mm, mijlocii,
cu diametrul maxim cuprins între 250 mm şi 800 mm şi grele, cu diametrul maxim peste 800 mm.
Cele mai răspândite strunguri normale sunt: SN 250, SN 320, SN 400 şi SN 560.
Diametrul maxim al semifabricatului ce poate fi prelucrat este mai mare, atunci când piesa este
prinsă numai în dispozitivul universal şi se roteşte deasupra ghidajelor batiului, faţă de situaţia când
piesa se roteşte deasupra saniei transversale.
Forma constructivă şi funcţională a strungului normal SN 560x1000 este prezentată în figura 14.
Principalele elemente constructive ale strungului normal sunt batiul 1, păpuşa fixă 10, păpuşa
mobilă 4, căruciorul 25, arborele principal 12, cutia de avansuri şi filete 21 şi cutia roţilor de schimb
acoperită lateral de capacul 21.
Batiul strungului are o construţie rigidă şi asigură fixarea maşinii pe fundaţie prin intermediul
celor două picioare 5 şi 6 şi preia forţele ce apar în sistemul tehnologic maşină-piesă-sculă. La partea
superioară se regăsesc ghidajele longitudinale 2, unul în formă de V întors, cu unghiul la vârf de 90°
şi unul plan, pe care se deplasează căruciorul 25, în interiorul cărora se găsesc nişte ghidaje mai mici
pe care se deplasează păpuşa mobilă. În spaţiul dintre picioarele batiului se găseşte tava pentru
colectarea aşchiilor şi a lichidului de răcire.
Păpuşa fixă 10 conţine cutia de viteze Cv, arborele principal AP, care antrenează piesa în
mişcarea principală, prin intermediul dispozitivului de prindere, mecanisme intermediare, lira roţilor
de schimb As,/Bs, cutia de avansuri şi filete 21, panoul electric de comandă, cât şi alte butoane şi
manete de reglare. Motorul electric de acţionare ME1 este fixat în partea inferioară a piciorului 5,
mişcarea fiind transmisă către mecanismele păpuşii fixe prin intremediul transmisiei cu curele
trapezoidale Tct. Pe axul de intrare se regăsesc mecanismele de inversare a sensului de rotaţie prin
cuplajele CE1 şi CE2, comandate de la inversor, apoi prin intermediul angrenajelor cu roţi dinţate,
mişcarea este transmisă spre ceilalţi arbori, înspre cel principal şi apoi înspre cutia de avansuri şi
filete.
29
Construcţia şi cinematica strungurilor normale
L3

Blocurile baladoare sunt deplasate cu ajutorul manetelor 13 şi 14. Prima manetă acţionează
angrenajul cu roţi conice şi cele două came cilindrice antrenate prin pana comună asigurând 6 poziţii
de reglare, prin deplasarea blocurilor baladoare 12-13-14 şi 21-22-23, aşa cum se poate observa în
figura 16. Prin rotirea manetei 14 se acţionează mecanismul de tip roată dinţată- cremalieră, ce asigură
4 poziţii de angrenare, prin deplasarea baladorului 8-9-10-11. Blocul balador 29-30, cu cele două
poziţii de angrenare se foloseşte pentru filetarea cu pas normal sau cu pas mărit şi se deplasează de la
maneta 18. Roata baladoare 32 folosită pentru inversarea mişcării la cutia de avansuri şi filete, se
deplasează de la maneta 19.
Roţile dinţate sunt realizate din oţel aliat cu crom molibden şi tratate termic, iar poziţionarea
baladoarelor pe arbori se face printr-un sistem cu arc şi bilă, care se blochează în găurile de
poziţionare de pe tijele furcilor ce deplasează baladoarele.
Pentru realizarea filetelor cu mai multe începuturi, pe partea din spate a axului principal se
montează un disc cu 60 de diviziuni.
Universalul se fixează şi se antrenează cu flanşa montată pe conul scurt al arborelui principal, cu
ajutorul unei şaibe baionetă.
Se folosesc cuplaje electromagnetice de tip bobină fixă, multilamelare, prin care trece fluxul
magnetic.
Construcţia arborelui principal, cât şi modul de lăgăruire este prezentat în figura 13 şi 15. Arborele
perincipal este realizat din oţel carbon de calitate. O soluţie de lăgăruire este cea din figuri, cu rulmenţi
radiali cu role cilindrice pe două rânduri, în partea din faţă şi doi rulmenţi radiali axiali cu bile în
spate. O altă soluţie de lăgăruire este cu rulmenţi cu role conice, care permit o bună reglare a jocurilor
axiale. Pe lângă preluarea sarcinilor radiale şi axiale, soluţia constructivă a AP trebuie să asigure
rigiditate mărită, eliminarea solicitărilor termice ale rulmenţilor, asigurarea rotirii axului principal
fără bătăi radiale din primele momente de funcţionare, eliminarea vibraţiilor datorită răcirii şi ungerii
rulmenţilor. Celălalt capăt al arborelui este prevăzut cu filet exterior pentru fixarea dispozitivului de
prindere al semifabricatului şi cu alezaj conic pentru montarea vârfurilor de susţinere sau alte
dispozitive prevăzute cu conuri de fixare.

Fig. 13 Secţiune prin arborele principal strung normal

30
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

Sub cutia de viteze se găseşte cutia de avansuri şi filete CAF, care primeşte mişcarea de la
arborele principal prin intermediul roţilor de schimb şi o transmite prin bara de avansuri 26 la
căruciorul 25, în cazul strunjirii obişnuite sau la şurubul conducător 27 în cazul filetării. Realizarea
avansurilor şi filetelor se realizează prin mecanismele cu roţi dinţate din cutia de avansuri şi filete şi
lira roţilor de schimb.
Caf este formată din trei mecanisme parţiale:
- Cutia de multiplicare, comandată prin maneta 22, cu patru rapoarte diferite (2/1, 1/1, 1/2,
1/4) corespunzătoare poziţiilor A, B, C şi D, prin grupurile baladoare duble 38-39 (IX) şi
43-44 (XI). Are rolul de multiplicare a filetelor din seria paşilor de bază şi de obţinere a
unor serii derivate.
- Mecanismul intermediar, comandat prin maneta 23, prin care se stabilesc valorile de bază
pentru avansuri şi filete. Acest mecanism are 6 poziţii distincte, (1, 2, 3, 4, 5, 6) prin
blocurile baladoare 52-53, 54-55, 56-57 (axul XIII).
- Mecanism final, comandat de la maneta 24, cu 5 poziţii (I, II, III, IV, V), prin baladorul
simplu 45 (axul XI şi XII) care permite selectarea tipului de filet (metric-modul/inch,
Diametra Pitch) şi cuplarea şurubului conducător sau a barei de avansuri.
Căruciorul 25 serveşte la realizarea mişcărilor de avans, cu ajutorul celor trei sănii, sania
longitudinală sau sania principală 3, sania transversală 28 şi sania port-cuţit 37 cu suportul portsculă
38. Acesta este montat pe sania longitudinală 3 şi se poate deplasa:
- Manual – pe direcţia longitudinală de la roata de mână 29 sau transversal de la roata de
mână 30
- Mecanic cu avans normal – prin intermediul cutiei de avansuri şi filete, a barei de
avansuri, mecanism cu roţi diţate şi un cuplaj electromagnetic C4 (axul XIX), la cupla de
ghidare C5 - C6 (axul XX) (figura 16). În funcţie de poziţia manetei 31 de cuplare a
avansului mecanic, se poate realiza fie avansul longitudinal, prin angrenarea roţii dinţate
cu cremaliera montată pe batiu sau avansul transversal, prin sania transversală cu ajutorul
roţii dinţate pe şurubul conducător. Astfel dacă maneta 31 este cuplată în jos, cupla de
ghidare se deplasează în poziţia C5, prin roţile 69 -74, apoi 73-75 la pinionul 76 ce
angrenează cu cremaliera C, căruciorul se deplasează longitudinal. Prin C6, roţile 70-71
şi 72-77-78-79, rotesc şurubul conducător Şct (XXIII) al saniei transversale.
- Mecanic cu avans rapid – acţionarea se face de la alt motor electric ME 2, montat pe
carcasa căruciorului, prin manipulatorul 33, într-o direcţie sau alta, atât pentru avansul
longitudinal sau transversal, în funcţie de poziţia manetei 31. Prin cuplarea motorului de
avans rapid se decuplează cuplajul C4, iar legătura dintre cupla de ghidare şi bara de
avansuri este întreruptă, astfel se poate utiliza avansul rapid, chiar dacă se lucrează cu
avans mecanic.
Pentru decuplarea avansului mecanic, maneta 31 se aduce în poziţia neutră sau prin sistemul de
tamponare al căruciorului format din bara de tamponare 34, fixată sub cărucior, de batiu şi tampoanele
35 care asigură oprirea căruciorului la cota reglată. Sistemul se poate regla pentru 6 cote.
Pentru realizarea filetelor căruciorul este deplasat prin intermediul şurubului conducător 27 şi de
cuplarea piuliţei cuplabilă, formată din două semipiuliţe din bronz de la maneta 36.
Săniile strungului normal sunt sania longitudinală 3, sania transversală 28 şi sania port-cuţit 37
cu port-cuţitul 38 normal, rapid sau din spate.
Sania longitudinală se deplasează manual sau mecanic pe ghidajele batiului şi are rolul de
susţinere a căruciorului.
Sania transversală se deplasează manual sau mecanic. Se poate deplasa manual prin aducerea
manetei 31 în poziţia neutră. Jocul dintre sănii se reglează prin pana lungă, montată lângă ghidajul
coadă de rândunică şi şurubul pentru reglare.
Pe sania transversală se pot monta port-cuţite. Sania port-cuţit se deplasează cu avans manual şi
poate fi înclinată în vederea strunjirii conice.
31
Construcţia şi cinematica strungurilor normale
L3

Păpuşa mobilă 4 se foloseşte la sprijinirea pieselor lungi şi la fixarea sculelor speciale. Păpuşa
mobilă este aşezată pe ghidajele interioare ale batiului, pe care se deplasează longitudinal, se fixează
cu ajutorul manetei 40 şi a şurubului suplimentar 41. Pinola 42 se deplaseză de la roata de mână 43
şi se fixează într-o anumită poziţie prin maneta 44.
Pentru realizarea pieselor conice lungi, carcasa păpuşii mobile se poate deplasa transversal, cu
maxim 10 mm, prin şuruburile 45.
Dulapul electric 4, cu întrerupătorul circuitului de alimentare 47, al lămpii 48 şi întrerupătorul
electric general 9 este amplasat în spatele piciorului 6.

Metodologia desfăşurării lucrării de laborator


 Se studiază construcţia strungului normal SN 560 sau SN 360, în funcţie de dotarea
laboratorului şi se identifică (la maşină) elementele componente, manetele de comandă şi
lanţurile cinematice, conform figurilor 14, 15 şi 16.
 Se studiază mişcările de lucru şi se reglează câteva turaţii, urmărind deplasările roţilor
baladoare din cutia de viteze, fără a porni maşina, cu capacul păpuşii fixe deschis. Se identifică
elementele lanţului cinematic principal, modul de transmisie de la motor înspre cutia de viteze,
cuplaje, mecanisme de inversare, cinematica cutiei de viteze, cât şi instalaţiile auxiliare. Se
observă elementele distinctive ale arborelui principal.
 Se observă elementele constructive ale cuţitelor de strung şi modul de fixare a cuţitelor în
suportul portcuţit sau a celorlalte tipuri de scule, în pinola păpuşii mobile.
 Se studiază dispozitivele de prindere a semifabricatului.

Referinţe bibliografice
[1] Galiş M., Popescu S., Pop C., Ciupan C. – Proiectarea maşinilor-unelte, Editura Transilvania
Press, ISBN 973-95635-4-3, 1994
[2] Frumuşanu G., Utilaje şi echipamente pentru prelucrări mecanice, Universitatea Dunărea de
Jos, Galaţi, 2008
[3] Boangiu Gh., Dodon E., Albu A., Boncoi GH., Creţu M. – Maşini- Unelte şi agregate, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978
[4] Zamfirache M., Petrisor D. – Maşini-Unelte şi prelucrări mecanice: îndrumar de laborator,
Reprografia Universităţii din Craiova, 1977
[5] Tănase Viorel – Prelucrări Mecanice prin Aşchiere, Tanasviosoft 2012 – accesat online
https://www.scribd.com/doc/100904112/Prelucrari-Mecanice-Prin-Aschiere
[6] Stan Panait - Maşini unelte şi prelucrări prin aşchiere – descărcat octombrie 2016,
http://biblioteca.regielive.ro/laboratoare/mecanica/masini-unelte-si-prelucrare-prin-aschiere-
254370.html (Mupa 6)
[7] Cartea maşinii - pentru strungurile universale Grupa A- Tip de bază SNA 500, Întreprinderea
de strunguri Arad, 1978
[8] http://www.hobbytools.ro/product_info.php/10860-set-cutite-strung-placute-indexabile-
8mm-p-4802
[9]http://www.grupotdg.com/index.php/tdg_fra/tdeg/produits/information_technique/vue_eclate
e/ univ explodat
[10]https://www.google.ro/search?q=universal+rohm&espv=2&biw=954&bih=710&source=ln
ms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwjRx9HI7rPRAhXEhRoKHTUOAksQ_AUIBigB#imgrc=f1Q
yNKqFSUKvpM%3A universal
[11] http://www.bernardo.at/shop/en/metal/metal-working/turning-lathes/universal-turning-
lathes-with-digital-readout/master-400-inkl-3-achs-digitalanzeige.html platou

32
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

[12]https://www.google.ro/search?q=FACE09+lathe&espv=2&biw=954&bih=676&source=ln
ms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwjjzque77PRAhVFOxoKHZJHAvkQ_AUIBigB#imgrc=JzHC
mBidnrdigM%3A
[13] http://www.homews.co.uk/page283.html
[14] http://unitools.ro/
[14] http://www.micro-machine-shop.com/9x20_centers_drill_chucks_arbors_accessories.htm
[15] Şoaita D., Socaciu T. – Utilaje şi echipamente de producţie. Lucrări de laborator,
Universitatea Petru Maior, Târgu Mureş, 1998

33
Construcţia şi cinematica strungurilor normale
L3

Fig. 14 Elementele constructive ale strungului normal SN 560

34
Fig. 15 Secţiune prin arborele principal al strungului normal SN 560
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

35
Construcţia şi cinematica strungurilor normale
L3

Fig. 16 Schema cinematică a strungului normal SN 560

36
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

L4 - Operaţii tehnologice realizate pe strungurile normale

Scopul lucrării
 Cunoaşterea operaţiilor tehnologice realizate pe strungurile normale
 Cunoaşterea şi realizarea operaţiei de filetare pe strungurile normale

Operaţii tehnologice pe strungul normal


Suprafeţele ce se pot prelucra pe strung sunt foarte diverse şi se pot clasifica după următoarele
criterii:
1. În funcţie de dispunerea suprafeţelor prelucrate:
 strunjiri exterioare;
 strunjiri interioare.

2. În funcţie de formă se pot prelucra următoarele tipuri de suprafeţe:


 suprafeţe cilindrice;
 suprafeţe plane;
 suprafeţe profilate;
 suprafeţe conice;
 retezare;
 strunjirea filetelor;
 găurirea şi centruirea

3. În funcţie de precizia suprafeţelor prelucrate:


 strunjire de degroşare;
 strunjire de finisare.

2.1 Strunjirea suprafeţelor cilindrice


Strunjirea cilindrică se realizează prin combinarea mişcării principale de rotaţie a piesei cu cea
secundară de avans longitudinal, paralelă cu axa de rotaţie a piesei (figura 1). În funcţie de dispunerea
suprafeţei, strunjirea cilindrică poate fi interioară sau exterioară.
Strunjirea cuprinde două faze, una de degroşare, când este îndepărtat un adaos de prelucrare mai
mare şi una de finisare, care urmăreşte obţinerea dimensiunii şi preciziei suprafeţei, impuse piesei de
prelucrat.
Strunjirea de degroşare se realizează cu cuţite pentru degroşat şi datorită forţelor şi puterilor mari
ce apar în timpul procesului de strunjire, se utilizează viteze de aşchiere mici. Avansul şi adâncimea
de aşchiere sunt mari. Strunjirea de finisare se realizează cu viteze mari de aşchiere, avansuri şi
adâncimi de aşchiere mici.
Strunjirea cilindrică interioară este o operaţie de lărgire a alezajului realizat anterior în piesa de
prelucrat. Strunjirea interioară se realizează în condiţii mai grele, cu uzura mai accentuată a cuţitului
datorată apariţiei vibraţiilor, evacuarea aşchiilor fiind mai dificilă, astfel precizia şi productivitatea
prelucrării scad.
Suprafeţele cilindrice în trepte se pot realiza prin strunjirea în straturi succesive, prin micşorarea
diametrului piesei pe întreaga lungime, sau în trepte succesive, pentru arborii rigizi. La strunjirea în
trepte succesive, fiecare tronson este realizat în întregime, apoi se face trecerea la următorul.
Operaţii tehnologice realizate pe strungurile normale
L4

Fig. 1 Strunjirea suprafeţelor cilindrice exterioare şi interioare

2.2 Strunjirea suprafeţelor frontale


Strunjirea transversală se realizează prin combinarea mişcării de rotaţie a semifabricatului, cu cea
de avans transversal a cuţitului, de la exterior la interior sau invers, fiind o mişcare rectilinie,
perpendiculară pe axa de rotaţie a piesei (figura 2).

Fig. 2 Strunjirea suprafeţelor plane frontale exterioare şi interioară

2.3 Strunjirea canalelor, degajărilor, racordărilor şi retezarea


Canale înguste: - se generează cu cuţite cu cap îngustat, prin mişcarea de rotaţie a semifabricatului
şi avansul transversal al cuţitului, pentru canale transversale exterioare şi interioare (figura 3) sau
avansul longitudinal pentru canale frontale (figura 4).

Fig. 3 Strunjirea canalelor transversale cilindrice exterioare şi interioare


38
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

Fig. 4 Strunjirea canalelor frontale

Canale de lăţime mai mare: - se generează tot cu cuţite cu cap îngustat, mai mic decât lungimea
canalului, dar prin succesiunea a două faze, una ce se realizează cu avans transversal şi în cea de-a
doua cu avans longitudinal (figura 5). Pentru adâncimi mici ale canalului se poate realiza dintr-o
singură trecere, la adâncimi mai mari se realizează mai multe treceri, până se obţine dimensiunea
dorită a canalului.

a b
Fig. 5 Strunjirea canalelor late a) cu avans de pătrundere; b) cu avans longitudinal

Retezarea se realizează cu cuţite cu cap îngustat, dar cu tăişul principal înclinat cu un unghi de
5÷15 ° faţă de axa semifabricatului (figura 6).
Degajările se realizează cu cuţite cu profil special, prin rotaţia semifabriatului şi avans manual,
după o direcţie înclinată (figura 7a). Racordările se realizează ca şi canalele doar că se utilizează
cuţite cu profil rotunjit (figura 7b).

Fig. 6 Retezarea

39
Operaţii tehnologice realizate pe strungurile normale
L4

a b
Fig. 7 a) Strunjirea degajărilor pentru rectificare, b) Strunjirea racordărilor

2.4 Strunjirea conică


 Strunjirea conică prin înclinarea saniei portcuţit
Suprafeţele conice exterioare sau interioare de lungime mică se pot realiza prin înclinarea saniei
port-cuţit cu un unghi de înclinare α, folosind avans manual sau mecanic. Calculul unghiului cu care
trebuie înclinat suportul se face cu următoarea relaţie:
𝛼 𝐷−𝑑
𝑡𝑔 =
2 2𝑙
unde D este diametrul mare al zonei conice, d diametrul mic al conicităţii şi l lungimea conicităţii.

Fig. 8 Strunjirea conică prin înclinarea saniei portcuţit

 Strunjirea conică folosind rigla de copiat


Dispozitivul de strunjit conic cu riglă se compune dintr-o riglă fixată de patul strungului. Rigla 1
se poate înclina cu un unghi α de max 10°, fiind fixată apoi cu şuruburile 5. Sania transversală se
decuplează de la şurub şi se deplasează liber. Prin imprimarea unui avans longitudinal al căruciorului,
cursorul 6, fixat prin braţul 8 şi bolţul 9 de sania transversală în care este fixat şi cuţitul 7, alunecă
de-a lungul riglei de copiat generând cuţitului o deplasare de-a lungul generatoarei conului,
longitudinal cât şi transversal datorită riglei înclinate.

40
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

Fig. 9 Strunjirea conică cu rigla de copiat

 Strunjirea conică prin deplasarea transversală a păpuşii mobile


Se foloseşe pentru conicităţi mici pe piese de prelucrat lungi. Semifabricatul se fixează între
vârfuri. Păpuşa mobilă se deplaseză transversal faţă de direcţia axului principal, cu distanţa h, astfel
axa semifabricatului se înclină cu un unghi α. Pentru a calcula distanţa h cu care trebuie deplasată
păpuşa mobilă se folosesc următoarele relaţii:
ℎ = 𝐿 ∙ 𝑠𝑖𝑛𝛼
𝐷−𝑑
𝑡𝑔𝛼 = (𝐷 − 𝑑/2𝑙) = (𝑠𝑖𝑛𝛼/𝑐𝑜𝑠𝛼) 𝑠𝑖𝑛𝛼 = ∙ 𝑐𝑜𝑠𝛼
2𝑙

𝐷−𝑑
ℎ=𝐿∙ ∙ 𝑐𝑜𝑠𝛼 𝑐𝑜𝑠𝛼 = 1 (ptr 𝛼 ≤ 8°)
2𝑙
𝐷−𝑑
ℎ=𝐿∙
2𝑙

Fig. 10 Strunjirea conică prin deplasarea transversală a păpuşii mobile

41
Operaţii tehnologice realizate pe strungurile normale
L4

 Strunjirea conică cu ajutorul unor cuţite late


Se folosesc cuţite cu tăiş înclinat, pentru piese scurte.

Fig. 11 Strunjirea conică cu ajutorul unor cuţite late

2.5 Strunjirea profilată


Suprafeţele profilate se pot strunji cu cuţite profilate, fie cuţite disc profilate sau prismatice
profilate şi se realizează atât cu avans longitudinal, cât şi avans transversal.
Metodele de strunjire a suprafeţelor profilate sunt următoarele:
 Cu cuţite profilate
 Prin combinarea mişcărilor de avans
 Cu dispozitiv de copiat după şablon

Fig. 12 Strunjirea profilată

2.6 Găurirea şi centruirea pe strung


Găurirea se realizează cu scule aşcietoare de tip burghiu, fixate în pinola păpuşii mobile şi prin
imprimarea mişcării de avans axial, de la maneta păpuşii. În funcţie de diametrul burgiului şi coada
conică sau cilindrică, acestea se poate monta direct în pinola păpuşii mobile sau utilizând mandrine
cu fălci.

42
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

Centruirea se realizează cu burghie speciale pentru găuri de centrare ce vin fixate în pinola păpuşii
mobile într-o mandrină. Centruirea se foloseşte pentru realizarea găurilor de centrare, pe suprafaţa
frontală a pieselor ce urmează a fi prelucrate între vârfuri.

Fig. 13 Centruirea

Prelucrarea filetelor
3.1 Filetarea cu filiera sau tarodul
Pentru realizarea filetelor exterioare sau interioare se pot folosi scule ca şi filiera, respectiv
tarodul, alese corespunzător în funcţie de pasul, diametrul şi profilul filetului. Semifabricatul este
fixat în universalul maşinii şi execută mişcara de rotaţie, iar filiera sau tarodul într-un dispozitiv fixat
în pinolă, realizând mişcarea de avans axial, fără a se roti, cu un pas la fiecare rotaţie a piesei.
Filierele sau tarozii pot fi acţionaţi şi manual cu ajutorul unor dispozitive port tarod sau port
filieră.

Fig. 14 Filiera şi tarodul [9, 10]

3.2 Filetarea cu cuţitul


Generarea filetelor presupune obţinerea pe suprafaţa unor semifabricate cilindrice sau conice,
interioare sau exterioare, a unor curbe elicoidale de pas p, prin corelarea mişcării de rotaţie a piesei
cu mişcarea de translaţie a sculei. Pentru a obţine filetele se folosesc cuţite speciale profilate după
profilul filetului şi care împreună cu căruciorul pe care sunt fixate realizează un avans egal cu pasul
filetului ce trebuie materializat. Cele mai întâlnite profile de filete sunt cele triunghiulare, pătrate,
dreptunghiulare, trapezoidale, rotunde etc. cel mai răspândt este filetul triunghiular, ce are un unghi
la vârf de 60° măsurat în sistem metric sau 55° măsurat în ţoli.
Filetele se mai deosebesc şi în funcţie de sensul elicei directoare, pe dreapta sau pe stânga sau în
funcţie de numărul de începuturi.
43
Operaţii tehnologice realizate pe strungurile normale
L4

Realizarea filetelor pe strungul normal presupune existenţa unui lanţ cinematic de filetare închis,
care să asigure interdependenţa dintre mişcarea de rotaţie a seifabricatului şi avansul cuţitului, astfel
încât la o rotaţie completă a semifabricatului cuţitul să se deplaseze cu pasul filetului.
Lanţul cinematic închis asigură corelarea turaţiei semifabricatului cu cea a şurubului conducător
şi se reglează prin lira roţilor de schimb As/Bs şi prin cutia de avansuri şi filete Caf.

Fig. 15 Lanţ cinematic de filetare

Închiderea lanţului cinematic de filetare se face prin cuplarea piuliţei solidare pe şurubul
conducător şi nu se decuplează până la finalizarea prelucrării. Aducerea sculei în poziţia iniţială, după
fiecare trecere se face prin intermediul unui mecanism de inversare a sensului, care aduce cuţitul pe
traiectoria elicei filetului, în vederea unei noi treceri.
Înainte de a începe efectiv prelucrarea filetului, semifabricaul trebuie pregătit corespunzător.
Astfel piesa strunjită a diametrul exetrior al fieltului, se teşeşte cu 45° la un capăt, până la diamtrul
interior al filetului. Iar pentru a facilita scoaterea cuţitului din piesă, la capătul zonei de filetat se
realizează o degajare.
Strungurile moderne dispun de tabele, care permit alegerea tipului de filet, pasul acestuia, deci
poziţionarea exactă a manetelor, în vederea tăierii unui filet. În cazul absenţei tabelelor sau pentu
filete care nu se găsesc în tabel, se pot calcula roţile de schimb.
Turaţia şurubului conducător 𝑛2 se obţine din relaţia:
𝐴 𝐶
𝑛2 = 𝑛1 ∙ 𝑖𝑅𝑆 ∙ 𝑖𝐶𝑎𝑓 = 𝑛1 ∙ ∙ ∙ 𝑖𝐶𝑎𝑓
𝐵 𝐷
unde 𝑛1 este turaţia reglată prin cutia de viteze, 𝑖𝑅𝑆 raportul de transfer al roţilor de schimb şi 𝑖𝐶𝑎𝑓
raportul de transfer al cutiei de avansuri şi filete. Cum deplasarea căruciorului trebuie să fie egală cu
deplasare cuţitului pe piesă, rezultă că 𝑛2 ∙ 𝑝2 = 𝑛1 ∙ 𝑝1 , unde 𝑝1 şi 𝑝2 este pasul filetului, respectiv
pasul şurubului conducător.
Înlocuind în relaţia anterioară, rezultă că:

𝑝1 𝑛2 𝐴 𝐶
= = 𝑖𝐶𝑎𝑓 ∙ ∙
𝑝2 𝑛1 𝐵 𝐷
Astfel, în funcţie de filetul ce trebuie realizat se aleg valorile 𝑖𝐶𝑎𝑓 şi 𝑖𝑅𝑆 din tabele şi se setează
corespunzător manetele 22, 23 şi 24, conform indicaţiilor de pe tabel. Prima manetă este pentru
reglarea avansului şi paşilor şi are 4 poziţii, A, B, C, D, cu patru rapoarte (2/1, 1/1, 1/2, 1/4), a doua

44
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

manetă asigură valorile de bază pentru avansuri şi filete, cât şi tipul acestora (6 poziţii, 1÷6), iar cea
de-a treia manetă are 5 poziţii (I ÷ V), pe poziţia I, fiind decuplat şurubul conducător.
Pentru schimarea sensului elicei, de la filet pe stânga, la cel pe dreapta, se foloseşte o manetă de
inversare 19. Prelucrarea filetelor se face din mai multe treceri succesive, ce îndepărtează metalul din
golul dintre flancurile filetului, fixând adâncimea de aşchiere corespunzătoare fiecărei treceri, până
se obţine adâncimea finală a filetului. Precizia filetului executat depinde de precizia şurubului
conducător şi de alegerea roţilor de schimb.
Realizarea filetelor se face din două faze, de degroşare şi de finisare. La degroşare, adâncimea de
aşchire pe trecere este mai mare, de aceea se recomandă aşchierea numai cu un tăiş al cuţitului, astfel
la finalul fiecărei treceri, cuţitul se aduce în poziţia iniţială, se reglează atât adâncimea de aşchiere a,
cât se realizează şi deplasarea axială b. La filetarea de finisare, prelucrarea se realizează pe ambele
flancuri ale filetului, simultan, iar grosimea aşchiei este cât mai mică.

a b

Fig. 16 a) Filetarea de degroşare şi b) Filetarea de finisare

Prin filetarea cu cuţiul se pot realiza şi filete cu mai multe începuturi, cu distaţă egală între filetele
alăturate. Pentru a determina poţiţia fiecărui început, se împarte circumferinţa piesei la numărul de
începuturi. Astfel, pentru un filet cu două începuturi, după realizarea primului filet, piesa se roteşte
cu jumătate de rotaţie, fără a deplasa sania sau şurubul conducător şi se poate începe tăierea celui de-
al doilea început.
Filetarea se mai poate realiza şi prin alte metode, cum sunt filetarea în vârtej sau rularea filetelor,
metode ce se folosesc în special la serii mari.

Metodologia desfăşurării lucrării de laborator


 Se studiază tipurile de prelucrări executate pe strung şi se aleg sculele corespunzătoare
prelucrării unei suprafeţe cilindrice exterioare, o suprafaţă plană frontală şi a trei tipuri de
filete;
 Se fixează sculele şi semifabricatul în dispozitivele speciale ale strungului SN560 din dotarea
laboratorului;
 Se aleg parametrii regimului de aşchiere în funcţie de tipul de prelucrare şi se reglează pe
maşină;
 Se realizează prelucrarea prin cuplarea mişcării de rotaţie a semifabricatului, iar avansul se
execută manual şi apoi automat;
 Se prelucrează mai multe tipuri de filete, prin alegerea parametrilor regimului de aşchiere şi
urmărirea cinematicii lanţului de filetare, calculul roţilor de schimb etc.

45
Operaţii tehnologice realizate pe strungurile normale
L4

Referinţe bibliografice
[1] Galiş M., Popescu S., Pop C., Ciupan C. – Proiectarea maşinilor-unelte, Editura Transilvania
Press, ISBN 973-95635-4-3, 1994
[2] Boangiu Gh., Dodon E., Albu A., Boncoi GH., Creţu M. – Maşini- Unelte şi agregate, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978
[3] Zamfirache M., Petrisor D. – Maşini-Unelte şi prelucrări mecanice: îndrumar de laborator,
Reprografia Universităţii din Craiova, 1977
[4] Tănase Viorel – Prelucrări Mecanice prin Aşchiere, Tanasviosoft 2012 – accesat online
https://www.scribd.com/doc/100904112/Prelucrari-Mecanice-Prin-Aschiere
[5] Stan Panait - Maşini unelte şi prelucrări prin aşchiere – descărcat octombrie 2016,
http://biblioteca.regielive.ro/laboratoare/mecanica/masini-unelte-si-prelucrare-prin-aschiere-
254370.html (Mupa 6)
[6] Cartea maşinii - pentru strungurile universal Grupa A- Tip de bază SNA 500, Întreprinderea
de strunguri Arad, 1978
[7] Frumuşanu, G. - Utilaje si echipamente pentru prelucrări mecanice, Universitatea “Dunărea
de Jos”, Galaţi, (2008)
[8] Şoaita D., Socaciu T. – Utilaje şi echipamente de producţie. Lucrări de laborator,
Universitatea Petru Maior, Târgu Mureş, 1998
[9] http://agrotech-r.ru/filettatura-din/
[10] http://www.sculesiechipamente.ro/tarozi-unici-de-masina-filet-metric-din-374/

46
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

L5 – Construcţia şi cinematica maşinilor de frezat universale


pentru sculărie

Scopul lucrării
 Cunoaşterea construcţiei maşinilor de frezat, a parametrilor regimului de aşchiere cât şi a
modalităţilor de frezare
 Cunoaşterea cinematicii maşinilor de frezat cu consolă
 Cunoaşterea sculelor şi dispozitivelor specifice

Consideraţii generale
2.1 Generalităţi
Frezarea este operaţia de prelucrare prin aşchiere pe maşini unelte de frezat, executată cu ajutorul
unor scule prevăzute cu mai multe tăişuri, numite freze.
Prin frezare se pot prelucra suprafeţe plane, cilindrice şi profilate, interioare şi exterioare, canale
de diferite forme, etc.
Suprafeţele se generează prin combinaţia mişcării principale de frezare, de rotaţie a frezei în jurul
axei sale şi mişcărilor de avans, mişcări de translaţie executate de piesă (mai rar de sculă).
Schema de principiu la prelucrarea prin frezare a suprafeţelor plane se regăseşte in figura 1.

Fig. 1 Schema de prelucrare prin frezare a suprafeţelor plane

Dinţii frezei aşchiază intermitent de-a lungul zonei de contact cu semifabricatul, după arcul de
cerc corespunzător unghiului de contact ψ, lucru care oferă sculelor aşchietoare o durabilitate mai
mare, deoarece tăişurile se încălzesc mult mai puţin faţă de aşchierea continuă şi o productivitate mai
mare operaţiei de frezare. Aşchierea se realizează cu mai mulţi dinţi simultan, deoarece unghiul ψ
este mai mare decât pasul unghiular φ al dinţilor frezei. Secţiunea aşchiei nu este constantă, are o
formă de virgulă, iar grosimea variază de la o valoare minimă a0 la una maximă amax.
Suprafeţele plane se pot genera fie prin frezare clindrică (figura 2a), când planul de rotaţie este
perpendicular pe suprafaţa prelucrată sau prin frezare cilindro-frontală (figura 2b), când planul
mişcării principale este paralel cu suprafaţa prelucrată 1 şi perpendicular pe suprafaţa prelucrată 2,
suprafeţe generate în acelaşi timp.
Construcţia şi cinematica maşinilor de frezat universale pentru sculărie
L5

Fig. 2 Frezarea cu freza cilindrică (a) şi cilindro-frontală (b)

2.2 Parametrii regimului de aşchiere


 Viteza de aşchiere (v)
Viteza de aşchiere este viteza tangenţială la suprafaţa activă periferică a frezei şi se calculează cu
relaţia:
𝜋∙𝐷∙𝑛
𝑣= [𝑚/𝑚𝑖𝑛]
1000
unde D este diametrul exterior al frezei, în mm şi n este turaţia la arborele principal al maşinii în
rot/min.

 Avansul (s)
Avansul este definit ca şi deplasarea relativă sculă-semifabricat pe direcţia mişcării de avans,
efectuată la o rotaţie completă a sculei. Deoarece frezarea se realizează cu mai mulţi dinţi aşchietori
z se calculează avansul pe dinte sd.
𝑠 = 𝑠𝑑 ∙ 𝑧 [𝑚𝑚/𝑟𝑜𝑡]
𝑠
𝑠𝑑 = 𝑧 [𝑚𝑚/𝑑𝑖𝑛𝑡𝑒]
Pentru o productivitate ridicată se recomandă utilizarea unui avans cât mai mare, iar alegerea
avansului pe dinte se realizează în funcţie de rezistenţa sistemului tehnologic al maşinii de frezat şi
rigiditatea dornului port-freză, dar şi în funcţie de tipul de frezare. Pentru frezarea de finisare se
recomandă sd ≤ 0,1 mm/dinte, iar pentru degroşare între 0,1 şi 0,5, în funcţie de material.

 Viteza de avans (vs)


Viteza de avans este egală cu viteza de deplasare a piesei prelucrate sau a sculei aşchietoare în
unitate de timp, se calculează cu relaţia următoare. Productivitatea prelucrării creşte odată cu creşterea
vitezei de avans, cât şi lungimea L a suprafeţei prelucrate într-un interval de timp t [min].
𝑣𝑠 = 𝑠 ∙ 𝑛 = 𝑠𝑑 ∙ 𝑧 ∙ 𝑛 [𝑚𝑚/𝑚𝑖𝑛]

𝐿 = 𝑠 ∙ 𝑡 [𝑚𝑚

 Adâncimea de aşchiere (t)


Adâncimea de aşchiere reprezintă distanţa măsurată perpendicular pe planul de lucru, între
suprafaţa de prelucrat şi cea prelucrată şi se calculează în funcţie de mărimea adaosului de prelucrare
şi numărul de treceri. În funcţie de calitatea şi precizia impusă piesei de prelucrat, adâncimea de
aşchiere se realizează fie dintr-o singură trecere sau din mai multe faze, de degroşare şi de finisare.

48
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

 Lăţimea de frezare (B)


Lăţimea de frezare este specifică operaţiei de frezare, reprezintă lungimea suprafeţei de contact
sculă- piesă, pe direcţia paralelă cu axa frezei, într-un plan normal la direcţia de avans şi perpendicular
pe adâncimea de aşchiere.

2.3 Metode de frezare


Frezarea suprafeţelor se poate realiza contra avansului, caz în care secţiunea aşchiei variază de la
o valoare minimă la o valoare maximă sau invers atunci când se prelucrează în sensul avansului.

Fig. 3 Frezarea în sensul şi contra avansului

 Frezarea contra avansului


La frezarea contra avansului, sensul vitezei de avans (II) este opus sensului vitezei de aşchiere,
dat de mişcarea principală de rotaţie a frezei (I), în punctul de tangenţă al sculei la suprafaţa
prelucrată.
Grosimea aşchiei creşte treptat de la o grosime minimă amin=0 la una maximă amax=aψ. Forţa de
aşchiere pe dinte creşte treptat (fără să apară şocuri), după care scade brusc la ieşirea dintelui din
aşchiere.
Datorită razei de rotunjire a tăişului (rn =0,015…0,03 mm), tăişul dintelui parcurge un spaţiu şi
începe să aşchieze când grosimea aşchiei devine comparabilă cu raza rn. Din această cauză apare o
frecare mare între dinţi şi suprafaţa prelucrată, respectiv o uzură mare pe faţa de aşezare şi o rugozitate
necorespunzătoare a suprafeţei prelucrate.
Componenta verticală Fv, a forţei de aşchiere, este orientată în sus, în acelaşi timp favorizând
apariţia vibraţiilor pe verticală, iar dacă sistemul de fixare a semifabricatului nu are o rigiditate
corespunzătoare va influenţa negativ calitatea suprafeţei prelucrate.
Componenta orizontală FH, îndreptată în sens contrar mişcării de avans preia jocul mecanismului
şurub-piuliţă al lanţului cinematic de avans, astfel apariţia vibraţiilor pe orizontală fiind exclusă.
Frezarea contra avansului se recomandă pentru degroşarea semifabricatelor care au o crustă dură,
turnate sau forjate.
Datorită jocurilor pe care le au în mecanismele şurub-piuliţă, frezarea contra avansului se
recomandă pentru pentru maşini unelte clasice, unde oferă rezultatele cele mai bune.

49
Construcţia şi cinematica maşinilor de frezat universale pentru sculărie
L5

 Frezarea în sensul avansului


La frezarea în sensul avansului, viteza de aşchiere şi viteza de avans au acelaşi sens.
Dintele frezei atacă semifabricatul de la grosimea maximă a aşchiei şi iese din aşchiere la grosime
amin=0. Din această cauză forţa de aşchiere pe dinte este maximă la intrarea dintelui în aşchiere, după
care scade uniform, dinţii fiind supuşi la şocuri mecanice şi termice mari.
Dinţii sculei se uzează mai rapid şi datorită faptului că tăişul atacă suprafaţa de prelucrat, care
poate avea oxizi, impurităţi sau o crustă dură în cazul semifabricatelor turnate.
La frezarea în sensul avansului jocul din mecanismul şurub-piuliţă al lanţului cinematic de avans
nu este preluat, prezenţa unor jocuri mari conducând la o deplasare sacadată, neuniformă.
La maşini care nu au joc (sau au joc mic) în mecanismul şurub-piuliţă al lanţului cinematic de
avans, se obţine o calitate a suprafeţelor prelucrate mai bună ca la frezarea contra avansului, fiind
recomandată mai ales la operaţii de finisare sau de frezare rapidă.
Frezarea în sensul avansului se utilizează şi în cazul unor lăţimi mari de aşchiere, la prelucrarea
pieselor subţiri care au rigiditate limitată, datorită reducerii forţelor de avans. Frezarea în sensul
avansului oferă avantaje şi la frezarea filetelor sau la danturarea cu freze melc-modul.
Componenta verticală a forţei de aşchiere apasă semifabricatul pe masa maşinii sau în
dispozitivul de prindere, vibraţiile pe verticală fiind înlăturate.
Componenta orizontală FH a forţei de aşchiere, îndreptată în acelaşi sens cu mişcarea de avans,
tinde să tragă materialul sub sculă, dar nu mai poate prelua jocul mecanismului şurub-piuliţă ducând
la apariţia vibraţiilor pe orizontală.
Maşinile de frezat cu comandă numerică, sunt prevăzute cu şuruburi cu bile, cu piuliţe
pretensionate, fără joc, ca urmare folosesc preponderent frezarea în sensul avansului.
 Prelucrarea cu avans în ambele sensuri, este atunci când pe masa maşinii se prelucrează mai
multe piese, care se prind şi se desprind în timpul frezării altor piese, inversându-se doar sensul
mişcării de avans.

Fig. 4 Frezarea cu avans în ambele sensuri

 Frezarea pe mese rotative (avans circular) este o metodă care se poate aplica la maşinile de
frezat cu avans circular (carusel) sau la maşini obişnuite dacă pe masa dreptunghiulară se montează
o masă rotativă.

50
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

Fig. 5 Frezarea pe mese rotative

Scule şi dispozitive utilizate la frezare


3.1 Tipuri de freze
Frezele sunt scule aşchietoare formate din mai multe zone active, denumite dinţi şi un corp, care
cuprinde atât partea activă cât şi partea de fixare. Clasificarea frezelor se poate face după mai multe
criterii:

 După construcţia frezelor


- Freze monobloc (figura 6a)
- Freze cu dinţi montaţi (figura 6b)

a b
Fig. 6 Freze monobloc (a), Freze cu dinţi montaţi (b)

 După modul de executare a feţelor şi tăişurilor dinţilor


- Freze cu dinţi frezaţi (figura 7a)
- Freze cu dinţi detalonaţi (figura 7b)
Frezele cu dinţi frezaţi se execută şi se reascut mai uşor. Ascuţirea se face pe faţa de aşezare, lucru
ce duce la modificarea profilului, dar în acelaşi timp creşte rezistenţa dinţilor. Frezele cu dinţi
detalonaţi au un profil constant şi se folosesc la prelucrarea suprafeţelor profilate. Ascuţirea se face
pe faţa de degajare, în urma căreia profilul dintelui în secţiune radială rămâne neschimbat, dar
rezistenţa lor scade.

51
Construcţia şi cinematica maşinilor de frezat universale pentru sculărie
L5

a b
Fig. 7 Freze cu dinţi frezaţi (a), Freze cu dinţi detalonaţi (b)

 După forma suprafeţei prelucrate


- Freze pentru suprafeţe plane
o Freze frontale
o Freze cilindrice
- Freze pentru suprafeţe în trepte – freze cilindro- frontale (figura 8a)
- Freze pentru canale simple
o Freză deget (cu coadă monobloc) (figura 8b)

a b
Fig. 8 Freze cilindro-fronală (a), Freză deget (b)

o Freză disc cu un tăiş principal, cu două sau trei tăişuri principale (figura 9a)
o Freză disc îngustă şi de diametru mare (freze- fierăstrău) (figura 9b)

a b
Fig. 9 Freze disc (a), Freză fierăstrău (b)

52
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

- Freze profilate diverse


o Freze unghiulare, freze conice (figura 10a şi 10b)

a b
Fig. 10 Freză unghiulară (a), Freză conică (b)

o Freze semirotunde concave (figura 11a)


o Freze semirotunde convexe (figura 11b)

a b
Fig. 11 Freză semirotundă concavă (a), Freză semirotundă convexă (b)

o Freze pentru ghidaje tip coadă de rândunică (figura 12a)


o Freze pentru canale T (figura 12b)

a b
Fig. 12 Freză coadă de rândunică (a), Freză pentru canale T (b)

53
Construcţia şi cinematica maşinilor de frezat universale pentru sculărie
L5

- Freze pentru prelucrat roţi dinţate


o Freze disc – modul (figura 13a)
o Freze deget – modul (figura 13b)
o Freze melc – modul (figura 13c)

a b c
Fig. 13 Freză disc-modul (a), Freză deget-modul (b), Freză melc-modul (c)

 După sistemul de prindere pe maşinile de frezat


- freze cu coadă conică sau cilindrică
- freze cu alezaj

3.2 Dispozitive de fixare a semifabricatelor


 Fixarea cu bride
Fixarea cu bride metalice se realizează în cazul pieselor de dimensiuni mari, unicate sau cu formă
complexă.

 Fixarea în dispozitive de tip menghine, colţare şi dispozitive speciale


Acest tip de fixare se recomandă în producţia de serie mare, la piese de dimensiuni mici, când
fixarea şi desfacerea semifabricatelor trebuie făcută rapid.

Fig. 14 Dispozitive de fixare a semifabricatelor [14, 15]

54
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

Fig. 15 Dispozitive de fixare de tip menghine [14, 15]

3.3 Dispozitive de fixare a sculelor


Frezele se fixează în alezajul conic al arborelui principal prin intermediul unui dorn (figura 16a).
În cazul frezelor cilindrice este necesar un dorn lung care la un capăt este fixat în alezajul conic al
arborelui principal, iar la celălalt capăt se sprijină în lagărul braţului suport. Distanţa de la sculă la
conul de fixare al dornului se stabileşte prin bucşele distanţiere. Transmiterea momentului de la dorn
la scula aşchietoare şi antrenarea acesteia se face prin penele transversale care intră în locaşurile din
corpul frezei.
La frezarea cu freze cilindro-frontale fixarea se face pe dorn scurt, fixat direct în arborele principal
(figura 16b).
Masinile de frezat clasice au arborele principal prevăzut cu un locaş conic pentru portscule cu con
7:24, denumite şi “conuri ISO” după standardul SR ISO 839-1, mărimile şi dimensiunile acestora
fiind prezentate în figura 17.
Maşinile de frezat CNC folosesc portscule cu con SK (DIN 69871-figura 18), iar maşinile CNC
“ High Speed” folosesc conuri HSK (DIN 69893). Conurile HSK au partea conică foarte scurtă şi
peretele subţire astfel încât, la tragerea în arborele maşinii acesta se deformează şi permite centrarea
atât pe partea conică cât şi pe cea frontală. O secţiune printr-un arbore principal al maşinii de frezat
universal pentru sculărie este prezentat în figura 19.

a b
Fig. 16 Dispozitive de fixare a sculelor [16, 17]

55
Construcţia şi cinematica maşinilor de frezat universale pentru sculărie
L5

Fig. 17 Forma şi dimensiunile portsculelor ISO

Fig. 18 Forma şi dimensiunile portsculelor SK

Fig. 19 Secţiunea arborelui principal al maşinii de frezat universal pentru sculărie


56
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

Construcţia şi cinematica maşinii de frezat universale pentru sculărie FUS 25


4.1 Clasificarea maşinilor de frezat

• maşini de frezat orizontale


1. după poziţia axei • maşini de frezat verticale
arborelui principal
• maşini de frezat cu poziţie reglabilă a lanţului

• maşini de frezat cu consolă


• maşini de frezat longitudinal
2. după arhitectură
• maşini de frezat plan
• maşini de frezat circular

• neatomate
3. după gradul de • semiautomate
automatizare
• automate

• universale
4. grad de specializare • specializate (pentru frezat filete, pentru danturare, de
frezat prin copiere, de frezat canale, arbori canelaţi
etc.)

Fig. 20 Clasificara maşinilor de frezat

4.2 Maşinile de frezat cu consolă


Maşinile de frezat prevăzute cu consolă pentru susţinerea mesei de lucru constituie grupa de bază
a maşinilor de frezat, destinate prelucrării pieselor mici şi mijlocii, care necesită o mare varietate de
operaţii.
Maşinile de frezat cu consolă pot fi clasificate în funcţie de poziţia arborelui principal în maşini
de frezat orizontale sau verticale, iar cele prevăzute cu posibilitatea reglării suplimentară a mesei, în
vederea realizării unui număr mare de prelucrări diferite, dar şi cu numeroase accesorii (cap vertical
pentru frezare, cap pentru mortezare, cap pentru rectificare, cap divizor etc.) în maşini de frezat
universale.
Maşinile de frezat cu consolă fabricate în România se simbolizează cu iniţialele FO, FV, FU, FUS
şi cu numere, ce se referă la dimensiunile mesei (ex. FU 32x132 maşină de frezat universală cu masa
de lăţime 325 mm şi lungime 1325 mm, FV 36x140CR maşină de frezat verticală cu cap rotativ, FUS
25 maşină de frezat universală pentru sculărie, cu lăţimea mesei de 250 mm).

 Maşini de frezat orizontale


Maşina de frezat orizontală (figura 21) se compune din placa de bază 1, pe care este aşezat batiul
sau corpul maşinii 2, prevăzut în partea in faţă cu ghidaje verticale 3 pe care se deplasează consola 4,
acţionată în sens vertical de la şurubul conducător 5 (mişcarea de avans vertical IV). La partea
superioară a batiului se găseşte braţul suport 11 ce se deplasează pe un ghidaj coadă de rândunică
într-o poziţie favorabilă. Rolul braţului suport este de a susţine dornul portfreză 12, fixat la un capăt
57
Construcţia şi cinematica maşinilor de frezat universale pentru sculărie
L5

în arborele principal 9, iar la celălalt capăt pe lagărul suporului mobil 10. Astfel mişcarea principală
de rotaţie I este executată de arborele principal, transmiţând-o frezei montată pe dornul portfreză.

Fig. 21 Maşina de frezat universală

Perpendicular pe ghidajele verticale se găsesc ghidajele orizontale 6 în lungul cărora se


deplasează sania transversală 7, (mişcarea de avans transversal III), iar pe această sanie se deplasează
longitudinal (mişcarea de avans longitudinal II) masa de lucru 8. Astfel piesa de prelucrat fixată pe
masa maşinii se deplasează după trei direcţii perpendiculare de avans: avans longitudinal II cu viteza
vSL, avans transversal III cu viteza vST şi avans vertical IV cu viteza vSV.
Acţionarea lanţului cinematic principal se face cu ajutorul motorului electric M1, montat în
interiorul corpului maşinii, iar reglarea regimului de aşchiere se realizează prin intermediul cutiei de
viteze. Acţionarea lanţurilor cinematice de avans se face de la motorul M2 (în unele cazuri de la
acelaşi motor M1) şi reglarea se realizează prin cutia de avansuri.

 Maşinile de frezat verticale


Maşinile de frezat verticale, din punct de vedere constructiv şi cinematic sunt asemănătoare cu
cele de frezat orizontale, descrise anterior, diferenţa fiind după poziţia arborelui principal pe verticală.
Din punct de vedere al capului de frezare se deosebesc diferite variante de maşini de frezat verticale,
cu cap de frezare fix şi arbore principal nedeplasabil, cu cap de frezare fix şi arbore principal
deplasabil axial, cu cap de frezare deplasabil axial, cu cap frezare înclinabil şi arbore principal deplasabil
sau nedeplasabil axial.

 Maşinile de frezat universale


Maşinile de frezat universale oferă în plus posibilitatea efectuării unor mişcări de reglare
suplimentară pentru realizarea operaţiilor complexe de generare, cum ar fi frezarea canalelor
elicoidale, danturi cilindrice înclinate şi conice, elicelor plane etc.
Reglarea suplimentară se realizează cu ajutorul sculei sau piesei, prin rotirea mesei în plan
orizontal cu un anumit unghi. La acest tip de maşini între sania transversală şi sania longitudială se
mai găseşte placa pivotantă, ce permite rotirea mesei cu un unghi cuprins între ±45°.

58
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

 Maşinile de frezat universale pentru sculărie FUS 25 şi FUS 22


Maşinile de frezat pentru sculărie oferă o gamă largă de reglare şi o serie de mecanisme variate
(accesorii normale şi speciale) în vederea prelucrării pieselor mici cu forme complexe. Astfel de
maşini se găsesc în dotarea secţiilor de sculărie, în matriţerii sau în secţiile de prototipuri, fiind maşini
la care se pot adapta dispozitive speciale, ca şi capetele de frezare verticală, capete de frezare
orizontale, capete de frezare verticală rapidă, capete de mortezare. Pe lângă aceste dispozitive,
maşinile de frezat pentru sculărie mai sunt dotate cu o serie de mese care permit poziţionarea pieselor
de prelucrat în raport cu scula, masa cu cap divizor, masa cu orientare spaţială a piesei şi masa
orizontală.
Părţile componente ale maşinii de frezat FUS 25 sunt prezentate în figura 22. Maşinile de frezat
FUS 25 şi FUS 22 dispun şi de o serie de dispozitive speciale, dintre care amintim capul vertical,
care se găseşte rabatat lateral saniei transversale, iar pentru a fi utilizat se aduce în poziţia de lucru,
pe partea frontală a saniei transversale (figura 23).
Capul de mortezat se montează în locul celui vertical, transformând maşina de frezat într-o maşină
de mortezat, asigurând o mişcare de translaţie alternativă în plan vertical. Capul de frezat transversal
se montează pe partea inferioară a capului vertical. Acest cap de frezare asigură prelucrarea
suprafeţelor cu orice poziţie în spaţiu, prin rotaţia simultană a capului vertical şi a celui transversal.
Masa universală care se fixează pe masa de bază asigură fixarea semifabricatelor în orice poziţie
în spaţiu. Masa rotativă se foloseşte la prelucrarea cu avans circular, cu sau fără divizare. Divizarea
se poate face direct sau indirect prin mecanismul melc-roată melcată. Alte dispozitive sunt capul de
frezat rapid, capul divizor, dispozitivul pentru frezat elicoidal, suport pentru frezarea spiralei plane
etc.
1. Placa de bază
2. Batiu
3. Cutia de viteze
4. Cutia de avansuri
5. Motor electric acţionare lanţ
cinematic principal (I)
6. Sania transversală
7. Deplasarea manuală a saniei
transversale
8. Masa de bază
9. Deplasarea manuală
longitudinală a mesei de
bază
10. Consolă
11. Deplasarea manuală a pe
verticală a consolei
12. Pupitru comandă principal
13. Pupitru de comandă
avansuri
14. Cap vertical
15. Instalaţie de ungere
Fig. 22 Maşina de frezat universală pentru sculărie FUS 25

Maşina de frezat pentru sculărie FUS 22 se diferenţiază de FUS 25, atât din punct de vedere
constructiv, dar şi prin faptul ca este acţionată de la un singur motor electric, cu două trepte de viteze,
asigurând 12 trepte de turaţii şi 12 trepte de avans. Principalele părţi componente şi elementele de
comandă ale maşinii sunt (figura 24): 1- batiu, 2- tambur de selectare a avansurilor, 3- tambur de
selectare a vitezelor, 4- sania transversală, 5- cap vertical, 6- blocarea pinolei capului vertical, 7-
blocarea mişcării transversale, 8- maneta comenzii direcţiei de avans, 9- masa de bază, 10- blocarea
mişcării longitudinale, 11- blocarea mişcării verticale, 12- roata manuală pentru deplasarea
59
Construcţia şi cinematica maşinilor de frezat universale pentru sculărie
L5

transversală, 13- roata manuală pentru deplasarea longitudinală, 14- roata manuală pentru deplasarea
verticală.

Fig. 23 Accesorii ale maşinii FUS 22

Fig. 24 Maşina de frezat universală pentru sculărie FUS 22

Schema cinematică structurală a maşinii FUS 22 se prezintă în figura 25. Acţionarea lanţului
principal, cât şi a celor de avans se realizează de la acelaşi motor M1. Mişcarea principală de
aşchiere I este executată de arborele principal orizontal 4 montat în sania transversală 3. In cazul în
care se lucrează cu scule montate în arborele principal vertical 4’, se aduce în poziţie de lucru capul
de frezare verticală, montat pe sania superioară 3’.

60
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

Fig. 25 Schema cinematică structurală a maşinii FUS 22

4.3 Cinematica maşinii de frezat universale pentru sculărie FUS 25


Pentru acţionarea maşinii FUS 25 se folosesc două motoare electrice asincrone: ME 1, pentru
lanţul cinematic principal şi ME 2, pentru lanţurile cinematice de avans, fluxul de transmitere a
mişcărilor fiind prezentat în figura 26, iar schema cinematică în figura 27.
Atât cutia de viteze, amplasată în sania tranversală, cât şi cea de avansuri aşezată în batiu sunt
construite pe baza ecuaţiei structurale:
z=3x3x2.
În lanţul cinematic de avans se remarcă prezenţa unor cuplaje speciale care funcţionează:
- C4 (închis), CT (deschis), pentru ocolirea cutiei de avans şi realizarea avansului rapid;
- C6, cuplaj de siguranţă la suprasarcină care limitează momentul maxim transmis, reglarea
acestuia făcându-se cu un arc.

61
Construcţia şi cinematica maşinilor de frezat universale pentru sculărie
L5

Fig. 26 Fluxul de transmitere a mişcării principale şi a celor de avans

Fig. 27 Fluxul de transmitere a mişcării principale şi a celor de avans

62
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

Metodologia desfăşurării lucrării de laborator


 Se studiază construcţia maşinii de frezat FUS 25 şi FUS 22 şi se identifică (la maşină)
elementele componente şi lanţurile cinematice.
 Se identifică mişcările necesare generării diferitelor tipuri de suprafeţe, posibilităţile de
reglare-poziţionare şi se identifică parametrii regimului de aşchiere.
 Se observă reglajele efectuate la frezare, elementele constructive ale frezelor şi modul de
fixare a sculelor pe arborele principal.
 Se studiază dispozitivele de prindere a semifabricatului.
 Pe baza schemei cinematice a maşinii FUS 25 se scrie schema fluxului cinematic pentru lanţul
cinematic principal şi schema fluxului cinematic pentru mişcările de avans (de lucru şi rapid).

Referinţe bibliografice
[1] Galiş M., Popescu S., Pop C., Ciupan C. – Proiectarea maşinilor-unelte, Editura Transilvania
Press, ISBN 973-95635-4-3, 1994
[2] Boangiu Gh., Dodon E., Albu A., Boncoi GH., Creţu M. – Maşini- Unelte şi agregate, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978
[3] Diaconescu I., Stănescu I., Sîrbu G., Călin V., Mazilu I., Maşini Unelte, Volumul V, Editura
Transporturilor şi Telecomunicaţiilor, Bucureşti, 1962
[4] Frumuşanu, G. - Utilaje si echipamente pentru prelucrări mecanice, Universitatea “Dunărea
de Jos”, Galaţi, (2008)
[5] Tănase Viorel – Prelucrări Mecanice prin Aşchiere, Tanasviosoft 2012 – accesat online
https://www.scribd.com/doc/100904112/Prelucrari-Mecanice-Prin-Aschiere
[6] Zamfirache M., Petrisor D. – Maşini-Unelte şi prelucrări mecanice: îndrumar de laborator,
Reprografia Universităţii din Craiova, 1977
[7] Şoaita D., Socaciu T. – Utilaje şi echipamente de producţie. Lucrări de laborator,
Universitatea Petru Maior, Târgu Mureş, 1998
[8] Stan Panait - Maşini unelte şi prelucrări prin aşchiere – descărcat octombrie 2016,
http://biblioteca.regielive.ro/laboratoare/mecanica/masini-unelte-si-prelucrare-prin-aschiere-
254370.html (Mupa 6)
[9] http://www.slideshare.net/tecunicoleta/prelucrarea-pieselor-prin-frezare
[10] http://www.rasfoiesc.com/inginerie/tehnica-mecanica/MASINI-DE-FREZAT65.php
[11] Cartea maşinii - maşina de frezat universal pentru sculărie FUS-25, FUS-32, Întreprinderea
poligrafică “Crişana” Oradea.
[12] Cartea maşinii – maşina de frezat universal pentru sciulărie FUS-22, Întreprinderea
poligrafică “Crişana” Oradea
[13] http://www.scule-aschiere.ro/
[14] http://www.hobbytools.ro/product_info.php/24430-set-masa-frezaremasa-coordonate-set-
fixare-p-2630
[15] http://emasiniunelte.ro/mese-rotative-mese-inclinabile-mese-transversale-divizoare/masa-
rotativa-orizontal-si-vertical-rt-5.html
[16] http://www.vdiholder.ca/tool_holders/L20000022-cnc_cutter_holder.html
[17] http://blog.cnccookbook.com/2014/06/11/ultimate-benchtop-cnc-mini-mill-part-7-spindle-
drawbar-and-toolchanger/
[18] http://www.tool-masters.com/millingcutters.htm
[19] http://americanmachinist.com/cutting-tools/cutting-tool-applications-chapter-12-milling-
cutters-and-operations
[20] http://www.colonialtool.com/milling-tools/

63
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

L6 - Operaţii tehnologice pe maşinile de frezat universale pentru


sculărie

Scopul lucrării
 Cunoaşterea operaţiilor tehnologice realizate pe maşinile de frezat universale pentru sculărie
 Cunoaşterea şi realizarea posibilităţilor de divizare

Operaţii tehnologice pe maşinile de frezat universale pentru sculărie


Pe maşinile de frezat universale pentru sculărie se pot prelucra o gamă largă de suprafeţe ce se
integrează în clasele de precizie 9...11 şi cu o rugozitate a suprafeţelor între Ra=50....12,5 µm la
degroşare şi Ra= 6,3 ... 1,6 µm la finisare.
Tipurile de suprafeţe ce se pot prelucra prin frezare sunt:

 Frezarea suprafeţelor plane


- Cu freză cilindrică (fig. 1 a)
- Cu freză frontală sau cilindro-frontală (fig. 1 b)

a b
Fig. 1 Frezarea suprafeţelor plane

 Frezarea suprafeţelor plane înclinate


- Prin înclinarea piesei (cu freze cilindrice, freze frontale) (fig. 2 a)
- Prin înclinarea axului port-sculă (cu feze cilindro-frontale) (fig. 2 b)
- Cu freze unghiulare sau conice – pentru suprafeţe cu lăţime mică (fig. 2 c)

a b c
Fig. 2 Frezarea suprafeţelor plane înclinate
Operaţii tehnologice pe maşinile de frezat universale pentru sculărie
L6

 Frezarea suprafeţelor plane paralele

Fig. 3 Frezarea simultană a mai multor suprafeţe cu un set de freze

 Frezarea canalelor
Canalele reprezintă adâncituri în piese de lungimi varaibile şi secţiuni transversale regulate sub
formă de canale:
- Drepte (fig. 4 a)
- Unghiulare (fig. 4 b)
- Rotunde (fig. 4 c)
- În formă de T (fig. 4 d)
- În formă de coadă de rândunică
(fig. 4 e)
cu profil oarecare. (fig. 4 f)

Fig. 4 Tipuri de canale

1. frezarea canalelor dreptunghiulare


- cu freză disc cu trei tăişuri (fig. 5 a)
- cu freză deget (fig. 5 b)

a b
Fig. 5 Frezarea canalelor dreptunghiulare

65
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

2. frezarea canalelor unghiulare


- profilul frezei corespunde cu cel al suprafeţei prelucrate

,
Fig. 6 Frezarea canalelor unghiulare

3. frezarea canalelor în coadă de rândunică

Fig. 7 Frezarea canalelor de tip coadă de rândunică

4. frezarea canalelor de pană


Pentru canale de pană deschise la capătul arborilor prelucrarea se face cu freze disc pe maşini de
frezat orizontale sau universale (fig. 8), iar canalele de pană semicirculare se realizează tot cu freze
disc, dar prevăzute cu coadă (fig. 9) .

66
Operaţii tehnologice pe maşinile de frezat universale pentru sculărie
L6

Fig. 8 Frezarea canalelor de pană la capătul arborilor

Fig. 9 Frezarea canalelor de pană semicirculare

 Frezarea suprafeţelor cilindice


Frezarea se poate aplica şi la prelucrarea arborilor mari, turnaţi sau forjaţi, pentru care operaţia de
strunjire este influnţată de o serie de factori, care reduc productivitatea procesului şi a preciziei de
prelucrare. Frezarea arborilor se realizează prin combinarea mişcării de rotaţie a frezei, mişcarea de
rotaţie a semifabricatului în jurul axei sale şi mişcarea de avans trasversal sau longitudinal.
Frezarea arborilor se realizează atât în sensul avansului, cât şi contra avansului şi se poate realiza
pe maşini de frezat, strunguri carusel sau orizontale, prin utilizarea capetelor de frezare. Diverse
scheme de prelucrare a pieselor de revoluţie prin frezare sunt prezentate în figura 10.

67
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

Fig. 10 Frezarea suprafeţelor cilindrice

Capul divizor şi masa divizoare rotativă


Divizarea este necesară atunci când se prelucrează piese care necesită împărţirea precisă a
circumferinţei într-un număr de părţi egale pentru a realiza frezarea pe mai multe feţe. Prin divizare
se pot realiza capetele pătrate, hexagonale, etc. sau se pot freza forme mai complicate ca şi frezarea
danturile roţilor dinţate, canalelor elicoidale, frezarea danturilor cremalierelor etc.
Divizarea poate să fie circulară pentru piesele cu secţiune circulară şi se realizează prin rotirea
piesei cu un anumit unghi, dar şi rectilinie în cazul barelor prismatice (danturarea cremalierelor),
pentru care împărţirea se realizează prin translaţia succesivă a piesei cu câte o distanţă dată. Divizarea
poate fi egală sau neegală.
Dispozitivele utilizate pentru divizare sunt capetele divizoare sau mesele rotative divizoare.
Capetele divizoare sunt alcătuite dintr-un dispozitiv universal de prindere a piesei, un mecanism de
rotire a piesei şi un dispozitiv de indexare.
Din punct de vedere cinematic se folosesc două metode de divizare, divizarea directă sau divizarea
indirectă.
Capetele divizoare (figura 11), în funcţie de metoda de lucru, pot fi simple, pentru divizare directă
şi indirectă sau universale, care permit divizarea directă, indirectă şi diferenţială. Un cap de divizare
universal cu disc divizor se compune din manivela 3, discul divizor 2, universalul 1, cuiul de fixare
4, mecanismul melc- roată melcată 5 şi un set de 2-3 discuri divizoare, cu diferite numere de găuri
plasate pe cercuri concentrice, pentru a permite un număr cât mai mare de divizări (figura 12).

68
Operaţii tehnologice pe maşinile de frezat universale pentru sculărie
L6

Fig. 11 Cap divizor [13]

3.1 Divizarea directă


Divizarea directă presupune transmiterea mişcării direct prin rotirea manetei 3, la arborele
principal al capului divizor, fără nici o transmisie intermediară. Mecanismul de indexare este format
din discul cu găuri 2 şi cuiul de fixare 4. Prin rotirea roţii de mână cu un anumit unghi αD, piesa se
roteşte cu unghiul γD = αD.
360° 360°
Unghiul de divizare 𝛾𝐷 = 𝑧 şi 𝛼𝐷 = 𝐺 ∙ 𝑔 , unde z este numărul de diviziuni ce trebuie
executate pe piesă, g este numărul de găuri cu care trebuie rotit discul cu G găuri. Discul divizor este
format din cercuri concentrice cu un număr G de găuri corespunzătoare fiecărui cerc, număr ce trebuie
să fie egal cu numărul de diviziuni de executat sau să fie multiplu al lui, pentru a putea realiza
divizarea directă. Pentru a calcula numărul de găuri cu care trebuie rotit discul faţă de cuiul de fixare
𝐺
5 se utilizează formula 𝑔 = 𝑧 .
Divizarea directă se foloseşte pentru produse de serie şi când numărul de diviziuni este mic 2, 3,
6, 12 părţi (şi 24 părţi pentru masa rotativă).

Exemplu: z=12, G=36.


𝐺 36
𝑔 = 𝑧 = 12 = 3, rezultă că discul trebuie rotit cu trei găuri pentru a diviza în 12 părţi.

3.2 Divizarea indirectă


Pentru obţinerea unui număr mai mare de divizări, mecanismul de rotire este completat de un
mecanism de multiplicare de tip şurub melc – roată melcată 5, în aşa fel încât la un anumit unghi de
rotire a piesei îi corespunde un număr de rotire de K ori mai mare. K este constanta capului divizor,
cu valorile uzuale standardizate de 40, 60 sau 80, pentru care raportul de transmisie al angrenajului
melc-roată melcată este de 1/40, 1/60 sau 1/80.
𝛾𝐷 = 𝛼𝐷 ∙ 𝐾,
69
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

𝐾 𝑔
=
𝑧 𝐺
𝐾 𝑎 𝑎∙𝑐
=𝐴+ =𝐴+
𝑧 𝑏 𝑏∙𝑐

unde A este partea întreagă a fracţiei supraunitare, a şi b numărătorul şi numitorul fracţiei ireductibile
şi c un număr întreg arbitrar, astfel încât 𝑏 ∙ 𝑐 să fie egal cu un număr G de găuri existent pe cercul de
divizare, iar 𝑎 ∙ 𝑐 numărul de găuri peste care trebuie rotită manivela, după efectuarea numărului
întreg A de rotaţii.

a b
Fig. 12 Metode de divizare: a – directă, b- indirectă

Numărul de discuri este diferit în funcţie de tipul capetelor divizoare, astfel pentru constanta
K= 40, unele capete au două discuri cu următoarele numere de găuri: I-24, 25, 28, 30, 34, 37, 38, 39,
41, 42, 43 şi II- 46, 47, 49, 51, 53, 54, 57, 58, 59, 62, 66. Capul divizor din figura 11 este un cap
divizor ∅150 mm, cu trei dicuri cu următoarele numere de găuri: I – 15, 16, 17, 18, 19, 20; II-21, 23,
27, 29, 31, 33 şi III- 37, 39, 41, 43, 47, 49 şi un universal standard până la 100mm. Capul divizor al
maşinii FUS 25 şi FUS 22 cu raportul de transmisie de 1/40, cu discurile I-27, 31, 34, 41, 43, II- 33,
38, 39, 42, 46, III- 32, 36, 37, 40, 58

Exemplu: Să se realizeze divizarea pentru o roată dinţată cu z=48 de dinţi, la un cap divizor cu K=40.
𝑔 𝐾 40
= =
𝐺 𝑧 48
𝐾 5 5 ∙ 3 15
= = =
𝑧 6 6 ∙ 3 18
Pentru a obţine o roată dinţată cu 48 de dinţi maneta se roteşte din 15 în 15 găuri pe discul cu 18
găuri.

Să se calculeze şi pentru z=26 de părţi.

70
Operaţii tehnologice pe maşinile de frezat universale pentru sculărie
L6

3.3 Divizarea diferenţială

Fig. 13 Metode de divizare diferenţală

Se utilizează atunci când nu este posibilă divizarea directă sau indirectă pentru a obţine un număr
de împărţiri pentru care nu există un disc cu numărul corespunzător de găuri.
Astfel, discul de indexare se lasă liber (cuiul de fixare 5 este scos), iar mişcarea rezultantă este
compusă din mişcarea dată de rotirea manetei 3 faţă de discul 2 şi mişcarea discului 2, prin intermediul
unui sistem cu roţi dinţate 6. Se alege un zx, pentru care este posibilă divizarea indirectă cu discurile
capului divizor.
𝑛𝑎 = 𝑛𝑀 + 𝑛𝐷

𝑔 𝐾
𝑛𝑀 = =
𝐺 𝑧𝑥
1 𝐴 𝑧𝑎 𝑧𝑎 1 𝐴
𝑛𝐷 = ∙ ∙ ; =1; 𝑛𝐷 = ∙
𝑧 𝐵 𝑧𝑏 𝑧𝑏 𝑧 𝐵

𝐾
𝑛𝐴 =
𝑧
𝐾 𝐾 1 𝐴
Înlocuind relaţiile se obţine = ∓ ∙ , de unde se poate scoate
𝑧 𝑧𝑥 𝑧 𝐵

𝐴 𝐾
± = (𝑧𝑥 − 𝑧).
𝐵 𝑧𝑥

Dacă se alege un 𝑧𝑥 > 𝑧 atunci avem ”+”, iar roţile A şi B se rotesc în acelaşi sens, fiind necesară
o roată intermediară, iar pentru 𝑧𝑥 < 𝑧 atunci avem ”-”, iar roţile A şi B se rotesc în sensuri opuse.
Roţile de schimb, care se găsesc de obicei în cazul divizorului universal au următoarele numere
de dinţi: 20, 24, 28, 30, 32, 39, 40, 44, 48, 50, 56, 64, 72, 76, 86, 100, 127 sau la alte capete divizoare
se găseşte setul 24, 25, 25, 30, 35, 38, 38, 40, 40, 45, 50, 55, 60, 60, 80, 90, 100, 110.

71
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

Exemplu: să se realizeze divizarea în z=81 părţi, la un cap divizor cu K=40.


𝑔 𝐾 40
Prin divizare indirectă = = , care nu este posibilă, deoarece nu există disc cu G=81 de
𝐺 𝑧 81
găuri, astfel de foloseşte divizarea indirectă.

 Se alege un 𝑧𝑥 = 84 > 𝑧
𝑔 𝐾 40 10
= = =
𝐺 𝑧𝑥 84 21
Astfel utilizând discul cu 21 de găuri, prin rotirea din 10 în 10 obţinem divizarea în 84 părţi, iar
calcularea roţilor A/B se face în felul următor:
𝐴 40 10 30
= (84 − 81) = ∙3 =
𝐵 84 21 21

Deoarece nu există în setul roţilor de schimb o roată cu 21 de dinţi, se înmulţeşte raportul cu o


valoare care să ne permită selectarea unui set de roţi, A=40 şi B=28.
𝐴 30 10 10 ∙ 4 40
= = = =
𝐵 21 7 7∙4 28
𝐴
Raportul 𝐵 este unul pozitiv, pentru rotirea în acelaşi sens se introduce o roată intermediară.
 Se alege un 𝑧𝑥 = 80 < 𝑧
𝑔 𝐾 40 1 8 9 10
= = = = = =
𝐺 𝑧𝑥 80 2 16 18 20
Astfel utilizând discul cu 16, 18 sau 20 de găuri, prin rotirea din 10 în 10 obţinem divizarea în 80
părţi, iar calcularea roţilor A/B se face în felul următor:
𝐴 40 1 1
= (80 − 81) = ∙ (−1) = −
𝐵 80 2 2
𝐴
Deoarece raportul 𝐵 este negativ, roţile se rotesc în sens contrar şi se pot folosi oricare pereche de
roţi care să satisfacă relaţia, 20/40, 24/48, 28/56.

Metodologia desfăşurării lucrării de laborator


 Se studiază tipurile de prelucrări executate prin frezare şi se aleg sculele corespunzătoare
fiecărui tip de semifabricat selectat pentru prelucrare.
 Se fixează sculele şi semifabricatul în dispozitivele speciale ale maşinilor de frezat FUS 25 şi
FUS 22 din dotarea laboratorului.
 Se aleg parametrii regimului de aşchiere în funcţie de tipul de prelucrare şi se reglează pe
maşină.
 Se realizează prelucrarea prin cuplarea mişcării de rotaţie a frezei, iar avansul se execută
manual şi apoi automat, realizând cele două tipuri principale de frezare, în sensul avansului şi
contra avansului.
 Se prelucrează prin divizare o piesă, prin intermediul capului divizor montat pe masa maşinii
FUS 22, după cele trei metode directă, indirectă şi diferenţială.

72
Operaţii tehnologice pe maşinile de frezat universale pentru sculărie
L6

Referinţe bibliografice
[1] Galiş M., Popescu S., Pop C., Ciupan C. – Proiectarea maşinilor-unelte, Editura Transilvania
Press, ISBN 973-95635-4-3, 1994
[2] Boangiu Gh., Dodon E., Albu A., Boncoi GH., Creţu M. – Maşini- Unelte şi agregate, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978
[3] Diaconescu I., Stănescu I., Sîrbu G., Călin V., Mazilu I., Maşini Unelte, Volumul V, Editura
Transporturilor şi Telecomunicaţiilor, Bucureşti, 1962
[4] Frumuşanu, G. - Utilaje si echipamente pentru prelucrări mecanice, Universitatea “Dunărea
de Jos”, Galaţi, (2008)
[5] Tănase Viorel – Prelucrări Mecanice prin Aşchiere, Tanasviosoft 2012 – accesat online
https://www.scribd.com/doc/100904112/Prelucrari-Mecanice-Prin-Aschiere
[6] Zamfirache M., Petrisor D. – Maşini-Unelte şi prelucrări mecanice: îndrumar de laborator,
Reprografia Universităţii din Craiova, 1977
[7] Şoaita D., Socaciu T. – Utilaje şi echipamente de producţie. Lucrări de laborator,
Universitatea Petru Maior, Târgu Mureş, 1998
[8] Stan Panait - Maşini unelte şi prelucrări prin aşchiere – descărcat octombrie 2016,
http://biblioteca.regielive.ro/laboratoare/mecanica/masini-unelte-si-prelucrare-prin-aschiere-
254370.html (Mupa 6)
[9] http://www.slideshare.net/tecunicoleta/prelucrarea-pieselor-prin-frezare
[10] http://www.rasfoiesc.com/inginerie/tehnica-mecanica/MASINI-DE-FREZAT65.php
[11] Cartea maşinii - maşina de frezat universal pentru sculărie FUS-25, FUS-32, Întreprinderea
poligrafică “Crişana” Oradea.
[12] Cartea maşinii – maşina de frezat universal pentru sciulărie FUS-22, Întreprinderea
poligrafică “Crişana” Oradea
[13] http://www.hobbytools.ro/product_info.php/24430-set-masa-frezaremasa-coordonate-set-
fixare-p-2630

73
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

L7 – Construcţia şi cinematica maşinilor de rabotat transversal


(şeping). Operaţii tehnologice pe maşini de rabotat transversal

Scopul lucrării
 Cunoaşterea principiului de rabotare, a parametrilor regimului de aşchiere şi a tipurilor de
maşini de rabotat.
 Cunoaşterea cinematicii şi construcţiei maşinilor de rabotat transversal.
 Identificarea prelucrărilor realizate pe maşina de rabotat transversal.
 Cunoaşterea sculelor şi dispozitivelor specifice.

Consideraţii generale
2.1 Generalităţi
Rabotarea este procedeul de prelucrare prin aşchiere realizat cu ajutorul unei scule aşchietoare
sub formă de cuţit, pe maşini de rabotat.
Prin rabotare se pot prelucra suprafeţe plane, orizontale, verticale, înclinate sau profilate, în serie
mică şi unicate.
În cazul rabotării, mişcarea principală este una rectilinie alternativă, într-un plan orizontal şi poate
fi executată de către scula aşchietoare în cazul maşinilor de rabotat transversal (şeping) sau de
semifabricatul fixat pe masa maşinii, în cazul maşinilor de rabotat longitudinal (raboteză). Mişcarea
de avans intermitent la şeping este realizată de semifabricat, iar la raboteză de către sculă.
Mişcarea principală este compusă dintr-o cursă activă şi una de întoarcere în gol, iar la capătul
fiecărei curse inactive se reglează avansul. Răcirea cuţitului se realizează pe parcursul cursei inactive,
nefiind necesară o răcire suplimentară sau ungere.
Schema de principiu la prelucrarea prin rabotare pe şeping este prezentată în figura 1, unde I este
mişcarea principală executată de sculă, II mişcarea de avans orizontal, III mişcarea de avans vertical,
s este avansul, iar t adâncimea de aşchiere. Dacă mişcarea principală se execută în plan vertical,
procedeul se numeşte de mortezare, caz în care avansul poate să fie circular.
Rugozitatea suprafeţei obţinute prin rabotarea de degroşare este Ra=12,5…50 µm, iar la cea de
finisare Ra=3,2…12,5 µm.

Fig. 1 Schema de prelucrare la rabotarea pe şeping


Construcţia şi cinematica maşinilor de rabotat transversal (şeping). Operaţii tehnologice
pe maşini de rabotat transversal L7

2.2 Parametrii regimului de aşchiere


 Viteza de aşchiere (v)
Viteza de aşchiere este spaţiul parcurs de tăişul sculei în raport cu piesa de prelucrat, în unitate de
timp [m/min] şi se calculează cu relaţia:
𝐿∙𝑛 1+𝑘
𝑣= ∙ [𝑚/𝑚𝑖𝑛]
1000 𝑘
unde L este lungimea cursei, în mm şi n este numărul de curse duble pe minut c.d./min, iar k este
raportul dintre timpul de realizare a cursei inactive şi cel al cursei active (se adoptă k= 0,85).
La rabotare, în special în cazul mecanismelor cu culisă oscilantă, viteza de aşchiere variază în
lungul cursei şi de aceea se foloseşte frecvent viteza medie, dată de relaţia:

2𝐿 ∙ 𝑛
𝑣𝑚 = [𝑚/𝑚𝑖𝑛]
1000

Viteza de aşchiere variază între 10 şi 25 m/min, fiind limitată de masele mari aflate în mişcare.
 Avansul (s)
Avansul este definit ca şi distanţa dintre două suprafeţe de aşchiere consecutive, măsurată pe
direcţia mişcării de avans şi se măsoară în mm/ c.d. Pentru operaţiile de degroşare, avansul este
cuprins între 0,2 – 2 mm/cd, iar la operaţia de finisare între 0,2 şi 0,5 mm/cd.

 Adâncimea de aşchiere (t)


Adâncimea de aşchiere reprezintă distanţa măsurată perpendicular pe planul de lucru, între
suprafaţa de prelucrat şi cea prelucrată, în mm. Adâncimea de aşchiere la operaţia de degroşare se
stabileşte între 2,5 şi 25 mm, iar la operaţia de finisare între 0,2 şi 1 mm.

2.3 Scule şi dispozitive utilizate la rabotare


Cuţitele de rabotat seamănă cu cuţitele de strung, dar sunt mai robuste datorită şocurilor la care
sunt supuse în timpul prelucrării, la pătrunderea în suprafaţa semifabricatului. În cazul
semifabricatelor cu crustă dură, obţinute prin turnare sau forjare, se recomandă utilizarea cuţitelor
cotite, care datorită deformaţiilor suferite nu vor pătrunde mai adânc în material, deteriorând suprafaţa
prelucrată (figura 2).

Fig. 2 Cuţite utilizate la rabotare. a- cuţit cotit, b- cuţit drept


65
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

Din punct de vedere a tipului de suprafaţă ce o prelucrează, cuţitele de rabotat se împart în:
 Cuţitele normale şi drepte - pentru prelucrarea de degroşare a suprafeţelor plane fără trepte.
 Cuţitele încovoiate şi cotite - pentru prelucrarea suprafeţelor în trepte.
 Cuţitele late cotite - pentru prelucrarea de finisare a suprafeţelor plane, lucrând cu avans mare.
 Cuţitele de canelat - pentru rabotarea canalelor înguste.
 Cuţite de retezat - pentru retezarea materialelor.
Fixarea pieselor mari pe masa maşinii se realizează prin fixarea directă pe masă, prin
intermediul bridelor de fixare, şuruburilor, penelor de sprijin, prinse în canalele mesei, iar în cazul
pieselor mici în dispozitive universale, menghine de diferite tipuri, colţare fixe şi înclinabile, prisme
etc. Fixarea pieselor în serie se poate face în dispozitive speciale având forma corespunzătoare
pieselor de prelucrat.
Dispozitivul de fixare a sculei este reprezentat în figura 3 şi este compus din sania port-cuţit
1, prinsă de berbecul maşinii prin dispozitivul 3, dispozitivul port-cuţit 2 în care se fixează cuţitul de
rabotat.

Fig. 3 Dispozitiv de fixare a sculei [3]

Construcţia şi cinematica maşinii de rabotat transversal S425


Maşina de rabotat transversal, denumită şeping se simbolizează în România prin S 425 B, S 700,
S 800 etc., cu cursa maximă de 425 mm, 700 mm, respectiv 800 mm. Principalele părţi componente
ale şepingului sunt (figura 4): 1 – placa de bază, 2- sistem de rigidizare, 3 – masa maşinii, 4- suport
port-cuţit, 5 – sania port-cuţit, 6 – ghidaje verticale, 7 – berbecul, 8 – batiul, 9 – tabloul de comandă,
10 – mecanismul cu culisă oscilantă, 11 – motorul electric, 12 – mecanismul cu clichet, 13 – ghidaje,
14 – traversa.
Placa de bază 1 susţine batiul 8, turnat din fontă, prevăzut în interior cu pereţi cu nervuri în vederea
rigidizării maşinii şi stabilitatea la vibraţii. În partea superioară a batiului se găseşte berbecul 7, care
asigură mişcarea principală de aşchiere, prin deplasarea rectilinie a sculei, prinsă în suportul portcuţit
4, pe ghidajele în coadă de rândunică ale batiului, cu cursa maximă de 425 mm. Piesa de prelucrat
se fixează pe masa de lucru 3, printr-un dispozitiv de fixare, de tip menghină sau direct pe masa
maşinii. Masa este susţinută de traversa 14, ce asigură deplasarea pe verticală prin intermediul unui
66
Construcţia şi cinematica maşinilor de rabotat transversal (şeping). Operaţii tehnologice
pe maşini de rabotat transversal L7

mecanism cu şurb, pe ghidajele 6, din partea din faţă a batiului. Masa se poate deplasa pe orizontală
pe ghidajele 13, de-a lungul traversei. Masa este rigidizată suplimentar prin sistemul de rigidizare 2
direct de placa de bază. Masa este de formă cubică şi are pe partea superioară canale longitudinale T,
iar pe părţile laterale canale transversale T şi V. Sania portcuţit se deplasează pe verticală prin
ghidajele prevăzute pe partea frontală a bebecului şi în acelaşi timp se poate roti cu câte 60 o pe fiecare
parte a verticalei.

Fig. 4 Arhitectura maşinii de rabotat transversal [4]

Mişcarea principală (I) se realizează printr-un lanţ cinematic acţionat de la motorul electric M,
printr-o transmisie prin curele, cuplaj K, cutia de viteze C V, mecanismul cu culisă oscilantă CO, ce
transformă mişcarea de rotaţie în mişcarea rectilinie alternativă a berbecului. Cutia de viteze oferă
posibilitatea reglării numărului de curse duble pe minut ale berbecului, în 3x2=6 trepte (figura 5).
Lungimea cursei culisorului se reglează prin modificarea razei r a cercului descris de piatra de
culisă PC prin transmisia VII – roţile conice 16/17 - Sr– PC, variind excentricitatea mecanismului cu
culisă oscilantă. Deplasarea berbecului se poate face şi manual, prin acţionarea manetei m 1.
Lanţul cinematic de avans (II) preia mişcarea de la lanţul cinematic principal, astfel încât la fiecare
cursă dublă a berbecului, masa cu piesa se deplasează intermitent, prin intermediul mecanismului cu
clichet C1-RC1. Mecanismul cu clichet preia mişcarea de la mecanismul cu CO, prin angrenajul 14/15,
printr-un mecanism cu excentric, care permite reglarea avansului, către şurubul St, care deplasează
masa.
Pentru realizarea mişcării de avans (III) a saniei port-cuţit, mişcarea de avans intermitentă se
obţine prin mecanismul cu camă, mecanismul cu clichet C2- RC2, mecanismul de inversare a sensului
de mişcare cu roţi conice cuplabile, la şurubul Ss prin roţile 24/25, care deplasează sania portcuţit.
Deplasarea traversei pe verticală se realizează manual prin IX-18/19-Sv
67
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

Fig. 5 Schema cinematică a maşinii de rabotat transversal S 425


68
Construcţia şi cinematica maşinilor de rabotat transversal (şeping). Operaţii tehnologice
pe maşini de rabotat transversal L7

Operaţii tehnologice realizate pe şeping S425


 Prelucrarea suprafeţelor plane orizontale
1. Semifabricat
2. Cuţit de rabotat
3. Suport port-cuţit
4. Sania port-cuţit

Fig. 6 Schema de prelucrare a suprafeţelor plane orizontale

 Prelucrarea suprafeţelor plane verticale (figura 7a)


- prin înclinarea suportului cuţitului faţă de sania port-cuţit
- avansul e executat de sania port-cuţit în plan vertical
 Prelucrarea suprafeţelor plane înclinate (figura 7b)
- rotirea saniei port-cuţit astfel încât direcţia de avans să fie paralelă cu suprafaţa prelucrată

a b
Fig. 7 Schema de prelucrare a suprafeţelor plane verticale (a) şi a celor înclinate (b)
69
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

 Prelucrarea suprafeţelor profilate


- cu ajutorul sculelor cu generatoare materializată sau cu dispozitive hidraulice de copiat după
şablon – când lăţimea suprafeţelor profilate e mare
De exemplu, prelucrarea canalelor T (figura 8) se realizează din mai multe faze:
- Faza 1 - Rabotarea canalului în adâncime;
- Faza 2 - Rabotarea laturii din stânga canalului în T;
- Faza 3 - Rabotarea laturii din dreapta canalului în T;
- Faza 4 - Rabotarea de finisare a canalului;
- Faza 5 - Teşirea muchiilor prin rabotare.

Fig. 8 Schema de prelucrare a suprafeţelor

Metodologia desfăşurării lucrării de laborator


 Se studiază construcţia maşinii de rabotat transversal S425 şi se identifică pe maşina din
laborator, elementele componente şi lanţurile cinematice.
 Se studiază mişcările de lucru şi de reglare-poziţionare şi se identifică parametrii regimului
de aşchiere.
 Se observă reglajele efectuate la rabotare, elementele constructive ale cuţitelor de rabotat şi
modul de fixare a sculelor în suportul portcuţit.
 Se vor prelucra două suprafeţe, una plană orizontală şi una plană înclinată
 Pe baza schemei cinematice a maşinii S425 se scrie schema fluxului cinematic pentru lanţul
cinematic principal şi schema fluxului cinematic pentru mişcările de avans.

Referinţe bibliografice
[1] Şoaita D., Socaciu T. – Utilaje şi echipamente de producţie. Lucrări de laborator,
Universitatea Petru Maior, Târgu Mureş, 1998
[2] Tănase Viorel – Prelucrări Mecanice prin Aşchiere, Tanasviosoft 2012 – accesat online
https://www.scribd.com/doc/100904112/Prelucrari-Mecanice-Prin-Aschiere
[3] http://www.stlfinder.com/model/shaper-tool-head-3/2049762 - suportul port-cuţit
[4] http://www.jiwan.in/shaping.html -imaginea maşinii de rabotat

70
Construcţia şi cinematica maşinilor de rabotat transversal (şeping). Operaţii tehnologice
pe maşini de rabotat transversal L7

[5] Galiş M., Popescu S., Pop C., Ciupan C. – Proiectarea maşinilor-unelte, Editura Transilvania
Press, ISBN 973-95635-4-3, 1994
[6] Zamfirache M., Petrisor D. – Maşini-Unelte şi prelucrări mecanice: îndrumar de laborator,
Reprografia Universităţii din Craiova, 1977
[7]Cartea maşinii – şepingul 425 C, Întreprinderea poligrafică “Crişana” Oradea, 1977

71
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

L8 - Prelucrarea roţilor dinţate cilindrice pe maşini de danturat.


Construcţia şi funcţionarea maşinii de danturat cu freză melc-modul

Scopul lucrării
 Familiarizarea studenţilor cu principalele metode de generare a profilelor evolentice.
 Cunoaşterea construcţiei şi cinematicii maşinii de danturat cu freză melc-modul.
 Identificarea lanţurilor cinematice de generare şi a celor auxiliare penru generarea roţilor
dinţate.

Consideraţii generale
2.1 Generalităţi
Danturarea este operaţia de prelucrare prin aşchiere a danturii roţilor dinţate de forma şi numărul
corespunzător condiţiilor impuse, pe semifabricate cilindice sau conice.
Danturarea este deasemenea considerată una dintre cele mai dificile operaţii tehnologice, datorită
preciziei impuse de roţile dinţate, de generarea profilului evolventic şi de calitatea angrenării.
Prelucrarea danturii roţilor dinţate pe maşini unelte presupune generarea curbei generatoare (forma
flancului dintelui), generarea curbei directoare, ce reprezintă forma dintelui pe lăţimea roţii, cât şi
asigurarea repetabilităţii generării pentru toţi dinţii roţii dinţate.
Angrenajele cu roţi dinţate sunt cele mai răspândite mecanisme de transmitere mecanică, care
cuprind o gamă mare de tipuri de roţi dinţate, diferite ca formă şi dimensiuni, roţi dinţate cilindrice
sau conice cu dantură interioară sau exterioară, cu dinţi drepţi, înclinaţi sau curbi, roţi melcate şi
cremaliere.
Evolventa reprezintă profilul dintelui, fiind cea mai utilizată în construcţia angrenajelor datorită
proprietăţilor sale cinematice, funcţionale şi tehnologice. Aceasta este generată de un punct M, de pe
dreaptă MK, tangentă la cercul de bază, de rază Rb, pe care se rostogoleşte fără alunecare (figura 1).

Fig. 1 Generarea evolventei


Prelucrarea roţilor dinţate cilindrice pe maşini de danturat. Construcţia şi funcţionarea
maşinii de danturat cu freză melc-modul L8

Evolventa se poate genera prin mai multe metode:


- Rularea unei drepte pe un cerc de bază fix (figura 2)

Fig. 2 Generarea evolventei prin rularea pe cercul de bază

Metoda presupune că drepta T să realizeze o mişcare de rotaţie cu viteza unghiulară ω şi o mişcare


de translaţie cu viteza v. Dacă se presupune că tangenta la cerc este muchia aşchietoare a sculei,
evolventa ar fi generată de acelaşi punct P de pe tăişul sculei, astfel este un procedeu dificil de realizat
în practică, de aceea metoda este foarte rar utilizată. Pentru a asigura o solicitare uniformă a întregului
tăiş al sculei s-au adoptat alte metode de obţinere a evolventei.
- Rularea unui cerc pe o dreaptă mobilă (figura 3 a)
- Rularea unui cerc pe o dreaptă fixă (figura 3 b)

a b
Fig. 3 Generarea evolventei prin rularea unui cerc pe o dreaptă mobilă (a) sau pe o dreaptă fixă (b)

83
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

2.2 Tipuri de maşini de danturat

după modul
de generare a • maşini de danturat prin rulare
flacului • maşini de danturat prin copiere
dinţilor

după felul • cu divizare continuă


divizării • cu divizare periodică

• maşini de danturat prin frezare


după operaţia • maşini de danturat prin mortezare sau rabotare
tehnologică • maşini de danturat prin broşare

după tipul
• roţi dinţate cilindrice
roţilor dinţate • roţi dinţate conice
prelucrate

• maşini de danturat cu freză melc cilindrică sau conică


după tipul de • maşini de danturat prin rabotare cu cuţit-roată sau cuţit-pieptene
sculă folosit • maşini de danturat prin rabotare cu un cuţit sau două cuţite
• maşini de danturat

Fig. 4 Tipuri de maşini de danturat

2.3 Metode de generare a danturilor evolventice


 Prin copiere
Acest procedeu de prelucrare presupune generarea dinte cu dinte, cu freze profilate după conturul
golului dintre doi dinţi. Prelucrarea roţilor dinţate prin copiere se realizează pe maşini de frezat
universale sau pe maşini de frezat specializate. Prelucrarea pe maşini universale de frezat presupune
utilizarea unui dispozitiv de divizare, pentru generarea numărului de dinţi pe semifabricat.
Se aplică pentru serii mici de fabricaţie şi acolo unde precizia nu este foarte importantă. Mişcările
de lucru sunt cea principală, de rotaţie la frezare sau de translaţie la rabotare şi mortezare, combinată
cu cea de avans axial (frezare) sau avans radial (mortezare şi rabotare) şi mişcarea de divizare.
Sculele utilizate sunt:
- Freză deget- modul (figura 5a)
- Freză disc- modul (figura 5b)
Avantajele metodei sunt acelea că este un procedeu clasic ce poate fi utilizat pe maşini clasice.
Dezavantaje:
- Timp de lucru mare, datorită operaţiei de divizare a fiecărui dinte;
- Necesitatea unui număr mare de scule, pentru a asigura precizia pieselor. Pentru fiecare modul
s-au adoptat un număr de freze 8, 15 sau 26, ce pot prelucra roţi de acelaşi modul cu numere
de dinţi diferite;
- Precizie scăzută, datorată uzurii sculei sau impreciziei de execuţie a acesteia şi operaţiei de
divizare;
- Imposibilitatea prelucrării roţilor asamblate.

84
Prelucrarea roţilor dinţate cilindrice pe maşini de danturat. Construcţia şi funcţionarea
maşinii de danturat cu freză melc-modul L8

a b
Fig. 5 Generarea danturilor evolventice prin copiere cu deget-modul (a) şi disc-modul (b)

 Prin rulare
Metoda de generare prin rulare se mai numeşte şi metoda de generare cinematică şi presupune
generarea cinematică a curbei generatoare, a evolventei, prin rularea dintre piesă şi cremaliera de
referinţă, generată în spaţiu de muchiile aşchietoare ale sculei.
Sculele utilizate sunt:
- Freză melc- modul
- Cuţit- roată
- Cuţit- pieptene
Avantaje:
- Productivitate crescută datorată divizării continue, realizată de lanţul cinematic de rulare
- Precizie ridicată de pas şi profil, nefiind necesar un lanţ cinematic suplimentar
- Posibilitatea prelucrării cu aceeaşi sculă a orice număr de dinţi, pentru un anumit modul
Prelucrarea prin rulare se realizează pe maşini specializate de frezat cu freză melc-modul, maşini
de mortezat şi rabotat cu cuţit-roată sau cuţit- pieptene şi maşini de broşat.

Maşini de danturat roţi dinţate cilindrice


3.1 Maşini de danturat prin rulare cu cuţit-roată
Prelucrarea roţilor dinţate prin danturare cu cuţit-roată se realizează pe maşini de mortezat sau
maşini de rabotat, în funcţie de direcţia de deplasare a sculei, pe verticală sau pe orizontală. Cuţitele-
roată sunt nişte scule aşchietoare, asemănătoare cu roţile dinţate, care au muchii aşchietoare după
profilul dinţilor, pe partea frontală a roţii. Pentru prelucrarea roţilor dinţate cu dinţi drepţi se utilizează
roţi cu dinţi drepţi sau roţi cu dinţi elicoidali pentru realizarea danturii înclinate.
Avantaje:
- Prin această metodă se pot prelucra roţi dinţate cu dinţi drepţi, roţi dinţate cu dinţi înclinaţi,
blocuri baladoare cu modul mic şi diferit, danturi interioare şi exterioare, cremaliere, roţi cu
dantură în V etc.
- Prin prelucrarea cu cuţit-roată se obţine o rugozitate mai bună pe suprafaţa dinţilor, decât în
cazul prelucrării cu freza melc-modul.
Dezavantaje:
- Pentru prelucrarea roţilor cu dantură înclinată este nevoie de cuţite cu dantură înclinată şi de
dispozitive de ghidare elicoidală.
- Precizia profilului este mai redusă decât în cazul prelucrării cu freza melc-modul.
- Productivitate mai mică.

85
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

- Pentru danturi interioare, trebuie să existe un raport între numărul de dinţi ai cuţitului şi
numărul de dinţi ai piesei.
Mişcările prin care se generează danturarea cu cuţit-roată sunt următoarele şi sunt reprezentate în
figura 6:
 Mişcarea principală de aşchiere este mişcarea I, rectilinie aternativă cu viteza de aşchiere
𝑣𝑎𝑠 .
 Mişcarea de rulare este mişcarea obţinută din corelarea turaţiei cuţitului III cu turaţia piesei
II, care reproduce mişcarea de angrenare între cuţitul roată şi piesă, după cremaliera de
referinţă.
 Mişcarea de avans radial IV este o mişcare de pătrundere pe direcţia radială a sculei sau a
mesei port piesă, în vederea realizării dintelui pe toată înălţimea lui.
 Mişcarea de retragere V a piesei de sculă, la cursa de mers în gol, pentru a evita frecarea
feţei de aşezare a sculei de suprafaţa piesei.
Pentru generarea danturi înclinate este necesară şi o mişcare suplimentară de rotaţie, corelată cu
mişcarea principală rectilinie, de mortezare sau rabotare.

Fig. 6 Danturarea cu cuţit-roată

Schema structurală a lanţului cinematic de rulare este prezentată în figura 7. Condiţia de obţinere
a danturilor este dată de corelarea mişcării de rulare , cuţit-roată şi roată-piesă, care trebuie să
angreneze între ele, pe cremaliera de referinţă comună. Viteza tangenţială periferică a piesei 𝑣𝑡𝑔𝑝
trebuie să fie egală cu viteza tangenţială periferică la cuţitul roată 𝑣𝑡𝑔𝑠 , pentru ca rularea să se
realizeze fără alunecare.
𝑣𝑡𝑔𝑠 = 𝑛𝑠 ∙ 𝜋 ∙ 𝐷𝑠

𝑣𝑡𝑔𝑝 = 𝑛𝑝 ∙ 𝜋 ∙ 𝐷𝑝
unde 𝑛𝑠 este turaţia sculei, 𝑛𝑝 turaţia piesei, 𝐷𝑝 diametru de divizare al roţii piesă şi 𝐷𝑠 al roţii sculă.
𝐷𝑠 = 𝑚 ∙ 𝑧𝑠 𝐷𝑝 = 𝑚 ∙ 𝑧𝑝
unde m este modulul roţilor, iar 𝑧𝑠 şi 𝑧𝑝 numerele de dinţi ai roţii-sculă, respectiv piesă.
Din condiţia de rulare:
𝑣𝑡𝑔𝑠 = 𝑣𝑡𝑔𝑝

𝑛𝑠 ∙ 𝜋 ∙ 𝑚 ∙ 𝑧𝑠 = 𝑛𝑝 ∙ 𝜋 ∙ 𝑚 ∙ 𝑧𝑝
𝑛𝑝 𝑧
𝑛𝑝 ∙ 𝑧𝑝 = 𝑛𝑠 ∙ 𝑧𝑠 = 𝑧𝑠
𝑛 𝑠 𝑝

86
Prelucrarea roţilor dinţate cilindrice pe maşini de danturat. Construcţia şi funcţionarea
maşinii de danturat cu freză melc-modul L8

Fig. 7 Schema structurală a lanţului cinematic de rulare la danturarea cu cuţit-roată

Reglarea lanţului cinematic de rulare se realizează prin roţile de schimb 𝐴𝑅 /𝐵𝑅 , prin ecuaţia de
reglare:
𝐴𝑅
𝑛𝑝 = 𝑛𝑠 ∙ 𝑖1 ∙ ∙ 𝑖 ∙ … ∙ 𝑖𝑛
𝐵𝑅 2
unde 𝑖1 … 𝑖𝑛 sunt rapoartele de transmitere ale celoralte mecanisme, dinaintea roţilor de schimb şi
după. Se notează constanta lanţului cinematic de rulare ca şi produsul rapoartelor de transfer
intermediare 𝐶𝑅 = 𝑖1 ∙ 𝑖2 ∙ … ∙ 𝑖𝑛 .
Roţile de schimb se obţin din ecuaţia:
𝐴𝑅 𝑛𝑝 1 𝑧𝑠 1
= ∙ = ∙
𝐵𝑅 𝑛𝑠 𝐶𝑅 𝑧𝑝 𝐶𝑅

3.2 Maşini de danturat prin rulare cu freză melc modul


Prelucrarea roţilor dinţate prin rularea cu freză melc-modul se bazează pe rularea dintre roata
piesă şi cremaliera de referinţă şi se realizează pe maşini de frezat roţi dinţate, verticale sau orizontale.
Se pot prelucra roţi dinţate cilindrice cu dinţi drepţi sau înclinaţi, roţi melcate, roţi de clichet, arbori
canelaţi etc.
Schema structurală a lanţului cinematic de rulare a piesei cu freza melc-modul este prezentată în
figura 8.
Viteza cu care se deplasează axial spira melcului se calculează în funcţie de 𝑛𝑠 turaţia frezei în
rot/min, 𝑘 numărul de începuturi ale frezei melc şi 𝑝𝑠 pasul melcului în secţiunea normală la elice,
în mm.
𝑣𝑐𝑟 = 𝑝𝑠 ∙ 𝑘 ∙ 𝑛𝑠
Ca să existe rulare fără alunecare între melc şi roata piesă trebuie îndeplinită condiţia ca 𝑣𝑡𝑔𝑝 ,
viteza tangenţială la piesă să fie egală cu viteza de deplasare a cremalierei de referinţă 𝑣𝑐𝑟 .

87
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

Viteza tangenţială la piesă se poate calcula în funcţie de viteza unghiulară ωp şi de diametrul de


divizare al roţii piesei, 𝐷𝑝 .
𝐷𝑝
𝑣𝑡𝑔𝑝 = 60 ∙ 𝜔𝑝 ∙
2
2𝜋∙𝑛𝑝
𝜔𝑝 = 60 𝐷𝑝 = 𝑚 ∙ 𝑧𝑝
Se obţine că viteza tangenţială este:
𝑣𝑡𝑔𝑝 = 𝜋 ∙ 𝑛𝑝 ∙ 𝑚 ∙ 𝑧𝑝

Fig. 8 Schema structurală a lanţului cinematic de rulare la danturarea cu freză melc-modul

Cum cele două viteze sunt egale, înlocuind în expresii se obţine ecuaţia de transmitere.
𝑣𝑡𝑔𝑝 = 𝑣𝑐𝑟

𝑝𝑠 ∙ 𝑘 ∙ 𝑛𝑠 = 𝜋 ∙ 𝑛𝑝 ∙ 𝑚 ∙ 𝑧𝑝 𝑝𝑠 = 𝜋 ∙ 𝑚

𝑛𝑝 𝑘
=
𝑛𝑠 𝑧𝑝
Reglarea lanţului cinematic de rulare se realizează prin roţile de schimb 𝐴𝑅 /𝐵𝑅 , prin ecuaţia de
reglare:
𝐴𝑅
𝑛𝑝 = 𝑛𝑠 ∙ 𝑖1 ∙ ∙ 𝑖 ∙ … ∙ 𝑖𝑛
𝐵𝑅 2
unde 𝑖1 … 𝑖𝑛 sunt rapoartele de transmitere ale celoralte mecanisme, dinaintea roţilor de schimb şi
după. Se notează constanta lanţului cinematic de rulare ca şi produsul rapoartelor de transfer
intermediare 𝐶𝑅 = 𝑖1 ∙ 𝑖2 ∙ … ∙ 𝑖𝑛 .
Roţile de schimb se obţin din ecuaţia de reglare:
𝐴𝑅 𝑛𝑝 1 𝑘 1
= ∙ = ∙
𝐵𝑅 𝑛𝑠 𝐶𝑅 𝑧𝑝 𝐶𝑅

88
Prelucrarea roţilor dinţate cilindrice pe maşini de danturat. Construcţia şi funcţionarea
maşinii de danturat cu freză melc-modul L8

Pentru a schimba sensul de rotaţie se poate adăuga o roată intermediară între cele două roţi
calculate.
Pentru a se realiza aşchierea dinţilor, suportul în care este montată freza trebuie înclinat astfel
încât, tangenta la elicea dintelui melcului să coincidă cu tangenta la elicea dintelui piesei. Modul de
înclinare pentru roţi cu dinţi drepţi şi pentru roţi cu dinţi înclinaţi este prezentat în figura 9.

Fig. 9 Danturarea cu freză melc-modul

Mişcările de generare realizate prin danturarea cu freză melc-modul sunt:


 Mişcarea principală de aşchiere este mişcarea A, rotirea frezei melc-modul cu viteza de
aşchiere 𝑣𝑎𝑠 .
 Mişcarea de rulare B asigură generarea profilului evolventic al dinţilor piesei şi reprezintă
angrenarea dintre freza melc şi piesa, cu divizare continuă.
 Mişcarea de avans axial (vetical) C, care asigură prelucrarea pe toată înălţimea dintelui
 Mişcarea de avans axial a frezei melc pentru prelucrarea roţilor melcate
 Mişcarea de avans radial, D este mişcarea intermitentă dintre piesă şi sculă, pentru a asigura
adâncimea de aşchiere şi se realizează după fiecare rotaţie completă a piesei.
 Mişcarea de avans tangenţial, E, necesară prelucrării roţilor cu dinţi înclinaţi.

Construcţia şi cinematica maşinii de danturat cu freză melc-modul


4.1 Construcţia maşinii de danturat cu freză melc-modul FD 400
Maşina de danturat cu freză melc modul (figura 10), FD 400, este compusă din batiul 1 pe care se
găseşte montantul 5. Capacul 2 acoperă cutia roţilor de schimb ale lanţului cinematic de rulare, iar în
cutia 3 se găsesc roţile de schimb pentru reglarea mişcării principale, cât şi a mişcării suplimentare
de rotaţie, în cazul prelucrării roţilor dinţate cu dinţi elicoidali.
Cu 4 este notat panoul de comandă, iar în partea de sus a montantului se găseşte cutia de avansuri
6. Sania port sculă 7 se deplasează pe ghidajele verticale 8 fixate pe montant şi prin intermediul unei
plăci cu vernier susţine sania tangenţială 9.
În cealaltă parte se găseşte montantul mobil 13, cu sania port piesă 14, care se deplasează radial
pe ghidajele de pe batiu 15. Piesa este fixată prin intermediul unui dorn, antrenat de masa rotativă 13
şi susţinut la capătul superior de păpuşa mobilă 14. Prin îndepărtarea capacului 17 se face accesul la
instalaţia hidraulică, iar sub capacul 16 se găsesc mecanismele de avans radial D a mesei.
Maşina mai este compusă şi din instalaţie electrică, instalaţia de răcire, colector aşchii etc.

89
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

Fig. 10 Arhitectura maşinii de danturat cu freză melc-modul [8]

4.2 Cinematica maşinii de danturat cu freză melc-modul


Schema cinematică structurală a maşinii de danturat cu freză melc-modul este prezentată în figura
11, pe care se pot identifica lanţurile cinematice ale mişcărilor de generare.

 Lanţul cinematic principal A


Acesta presupune obşinerea mişcării de rotaţie e sculei cu turaţie reglabilă. Reglarea se face prin
roţile de schimb Av/Bv. Intrarea în lanţul cinematic o constituie turaţia motorul electric ME1, iar
ieşirea este turaţia sculei.
𝐴𝑣
𝑛𝑠 = 𝑛𝑀 ∙ 𝑖1 ∙ ∙𝑖 ∙𝑖
𝐵𝑣 2 3
Viteza de aşchiere se calculează cu relaţia următoare, în funcţie de turaţia sculei şi diametrul
exterior al frezei:
𝜋 ∙ 𝑑𝑠 ∙ 𝑛𝑠
𝑣𝑎𝑠 =
1000
1000∙𝑣𝑎𝑠
De unde rezulă că 𝑛𝑠 = 𝜋∙𝑑 .
𝑠
𝐴 𝑣𝑎𝑠
Ecuaţia de reglare este atunci: 𝐵𝑣 = 𝐶𝑣 , unde constanta lanţului cinematic 𝐶𝑣 este
𝑣 𝑑𝑠
1000
𝐶𝑣 = 𝜋∙𝑛 .
𝑀 ∙𝑖1 ∙𝑖2 ∙𝑖3

90
Prelucrarea roţilor dinţate cilindrice pe maşini de danturat. Construcţia şi funcţionarea
maşinii de danturat cu freză melc-modul L8

Fig. 11 Schema cinematică structurală a maşinii de danturat cu freză melc-modul

 Lanţul cinematic de rulare


Prin rulare se corelează mişcarea principală A cu mişcarea de rotaţie a piesei B, generând profilul
evolventic al dinţilor, făcând în acelaşi timp şi divizarea. Ca şi semnal de intrare în lanţul cinematic
avem scula, turaţia acesteia, iar ca şi ieşire piesa, turaţia piesei, fiind acţionat din lanţul cinematic
principal prin L1, prin diferenţial. Reglarea, aşa cum s-a arătat şi anterior se face prin roţile de schimb
AR/BR.
1 𝑎 𝐴𝑅
𝑛𝑝 = 𝑛𝑠 ∙ ∙ 𝑖4 ∙ 𝑖5 ∙ 𝑖𝑑𝑖𝑓1−3 ∙ ∙ 𝑖6 ∙ ∙𝑖
𝑖3 𝑏 𝐵𝑅 7
unde a şi b sunt roţi pentru schimbarea constantei lanţului. Constanta lanţului se notează C R şi
cuprinde toate rapoartele de transmitere înainte de roţile de schimb şi după. Astfel ecuaţia de reglare
este:
𝐴𝑅 𝑛𝑝 1 𝑘 1
= ∙ = ∙
𝐵𝑅 𝑛𝑠 𝐶𝑅 𝑧𝑝 𝐶𝑅
Diferenţialul se utilizează pentru a transmite o mişcare suplimentară, care modifică turaţia piesei
(atunci când inversorul se află în poziţia 1 sau 2 ). Pentru prelucrarea roţilor cu dinţi drepţi sau a celor
melcate cu avans radial, diferenţialul funcţionează ca un mecanism de transmitere cu raport constant.
El se utilizează atunci când se realizează roţi dinţate cu dinţi înclinaţi sau atunci când se frezează şi
cu avans tangenţial.

 Lanţul cinematic de avans vertical (axial) C


Acest lanţ asigură prelucrarea pe toată înălţimea dinetelui şi are ca şi semnal de intrare piesa, iar
ca şi ieşire şurubul conducător SC1, prin avansul vertical sv al saniei portsculă. Avansul se consideră
pentru o rotaţie a piesei p1. Poate fi acţionat şi manual de la maneta m1.
𝑠𝑣 = 1 𝑟𝑜𝑡 𝑝𝑖𝑒𝑠ă ∙ 𝑠𝑧 ∙ 𝑧𝑠 ∙ 𝑧𝑝 în [mm/rot piesă], 𝑠𝑧 este avansul pe dinte, 𝑧𝑠 numărul de dinţi freză
melc, 𝑧𝑝 număr de dinţi roată piesă.

91
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

 Lanţul cinematic de avans radial D


Lanţul de avans radial constituie apropierea dintre piesă şi sculă, în vederea stabilirii adâncimii
de aşchiere, intermitentă pentru roţi cu dinţi drepţi şi înclinaţi sau continuă pentru roţi melcate.
Se realizează manual prin roata de mână m3 sau acţionată de la motorul hidraulic MH. Ca şi intrare
avem piesa, 1 rotaţie piesă, iar ca şi ieşire, avansul mesei prin şurubul Sc3.

 Lanţul cinematic de avans tangenţial E


Pentru dantura înclinată trebuie corelate mişcarea tangenţială la piesă şi una de avans axial, iar
datorită unghiului γ, unghiul tangentei la elicea melcului, reglarea se obţine prin roţile AF/BF şi are
următoarea ecuaţie:
𝐴𝐹 𝑠𝑖𝑛𝛽
= C𝑚𝑠 ∙
𝐵𝐹 𝑘∙𝑚

La intrare în lanţul cinematic avem piesa, iar la ieşire avansul tangenţial obţinut prin şurubul Sc2,
mecanic sau manual de la roata de mână m2. Când se prelucrează roţi melcate cu avans tangenţial sau
roţi dinţate cilindrice cu avans diagonal, ecuaţia de reglare este:
𝐴𝐹 𝑐𝑜𝑠𝛾
= C𝑠𝑡 ∙
𝐵𝐹 𝑘∙𝑚

Metodologia desfăşurării lucrării de laborator


 Se identifică părţile componente principale ale maşinii de danturat cu freză melc-modul, din
dotarea laboratorului
 Se identifică mişcările de generare şi cele auxiliare în vederea realizării unei roţi dinţate cu
dinţi drepţi, respectiv înclinaţi.
 Se urmăresc video-uri şi simulări cu procesul de generare a diferitelor danturi de roţi dinţate.
 Pe baza schemei cinematice a maşinii de danturat cu freză melc-modul se scrie schema
fluxului cinematic pentru lanţul cinematic principal şi schema fluxului cinematic pentru
mişcările de avans.

Referinţe bibliografice
[1] Botez E., Maşini-Unelte, Bazele teoretice ale proiectării, I. Teoria, Ediţia a II-a, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1977
[2] Botez E., Moraru V., Minciu C., Ispas C., Maşini-Unelte, Bazele teoretice ale proiectării, II.
Organologia şi precizia maşinilor unelte , Ediţia a II-a, Editura Tehnică, Bucureşti, 1978
[3] Galiş M., Popescu S., Pop C., Ciupan C. – Proiectarea maşinilor-unelte, Editura Transilvania
Press, ISBN 973-95635-4-3, 1994
[4] Zamfirache M., Petrisor D. – Maşini-Unelte şi prelucrări mecanice: îndrumar de laborator,
Reprografia Universităţii din Craiova, 1977
[5] Galiş M., Popescu S., Pop C., Ciupan C. – Proiectarea maşinilor-unelte, Editura Transilvania
Press, ISBN 973-95635-4-3, 1994
[6] Şoaita D., Socaciu T. – Utilaje şi echipamente de producţie. Lucrări de laborator,
Universitatea Petru Maior, Târgu Mureş, 1998
[7] Romaniţă M., Dogărescu Ş., Stănescu M., Maşini şi utilaje industriale, Manual pentru licee
industriale cu profil mecanic, anii III şi IV, şi şcoli de maiştri, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1976
[8] http://www.worldmach.com/metal-processing-machinry/cugir-pfauter-copy-fd-400-gear-
hobbing-machine.html

92
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

L9 – Construcţia, cinematica şi exploatarea maşinii de rectificat


plan

Scopul lucrării
 Identificarea tipurilor de maşini de rectificat şi studierea caracteristicilor corpurilor abrazive.
 Cunoaşterea elementelor componente, a posibilităţilor de comandă şi reglare a maşinii de
rectificat plan RPO 200.
 Identificarea lanţurilor cinematice în vederea rectificării suprafeţelor plane, la maşina de
rectificat plan RPO 200.

Consideraţii generale
2.1 Generalităţi
Rectificarea este procedeul de prelucrare prin aşchiere a suprafeţelor metalice, cu scule numite
corpuri abrazive, pe maşini de rectificat, în vederea finisării suprafeţelor cilindrice, plane şi profilate.
În general rectificarea este operaţia finală de prelucrare a pieselor şi uneori poate chiar înlocui
celelalte procedee de prelucrare.
Prin rectificare se urmăreşte obţinerea unor calităţi superioare a suprafeţelor prelucrate şi precizii
ridicate, dimensionale de formă şi de poziţie, dar şi posibilitatea prelucrării suprafeţelor dure, greu
aşchiabile. Se pot rectifica oţeluri de toate tipurile, călite sau necălite, bronzuri, aliaje de aluminiu,
carburi metalice etc. Rectificarea presupune obţinerea unor rugozităţi Ra = 0,1 ÷ 1,6 µm, (Ra abaterea
medie aritmetică a neregularităţilor). Ra pentru strunjire, rabotare şi alezare este cuprinsă între 0,4 ÷
25 µm, iar pentru frezare între 0,8 ÷ 25 µm.
Aşchierea se realizează simultan cu foarte multe muchii aşchietoare ale corpului abraziv. Corpul
abraziv este format din mai multe granule abrazive, de formă neregulată, cu duritate mare, legate între
ele cu un liant. Acţiunea granulelor abrazive aupra semifabricatului este repezentată în figura 1.

Fig. 1 Acţiunea granulelor abrazive [7]

Corpurile abrazive au proprietatea de autoascuţire prin desprinderea granulelor abrazive tocite din
masa de liant. Corpul abraziv trebuie ales corespunzător tipului de material prelucrat, dimensiunile
şi felul suprafeţelor, regimului de aşchiere impus, în aşa fel încât desprinderea granulelor să nu apară
prea repede, înainte de a fi tocite, dacă liantul este prea moale sau să nu se desprindă, dacă liantul e
prea dur. În ultimul caz corpurile abrazive se vor încărca cu aşchii şi îşi vor pierde calităţile de
aşchiere, fiind necesară ascuţirea acestuia.
Zona de aşchiere este caracterizată de temperaturi foarte mari (900-1200°C), datorate forţelor
mari de frecare dintre corpul abraziv şi semifabricat, cât şi vitezei de aşchiere mare, specifică
proceselor de rectificare. Aşchiile desprinse sunt mărunte, sub formă de scântei sau aşchii
incandescente.
Construcţia, cinematica şi exploatarea maşinii de rectificat plan
L9

2.2 Caracteristicile corpurilor abrazive


În funcţie de tipul de suprafaţă ce trebuie prelucrată şi a maşinii de rectificat, corpurile abrazive
au forme şi dimensiuni diverse, de tip disc, conice, profilate, cilindrice etc.
Pentru obţinerea unei productivităţi cât mai ridicate se ţine cont de caracteristicile corpurilor
abrazive. Acestea sunt:

 Materialul abraziv
- Electrocorindonul – se utilizează la materialele care dau aşchii lungi, oţeluri carbon, oţeluri
aliate sau nealiate, tratate termic sau nu.
- Carbura de siliciu neagră – se utilizează pentru materiale ce dau aşchii scurte, sfărmicioase,
fonte, bronzuri, piese turnate dure etc.
- Carbura de siliciu verde – pentru aliajele dure, la finisarea sculelor din oţeluri de scule.
- Carbura de bor – în general, se utilizează sub formă de pulbere sau pastă de rodare.
- Nitrura de bor cubic cristalină (CBN) - are duritatea cea mai mare după diamant, stabilitate
termică mai mare decât cea a diamantului, oxidarea apare la peste 1000o C (700oC diamant)
şi se utilizează la discurile foarte performante (v= 300 m/s).
- Diamantul - Cel mai dur material abraziv şi se utilizează pentru ascuţirea şi profilarea
corpurilor abrazive, prin îndepărtarea stratului de granule tocite şi îmbâcsite cu aşchii.

 Granulaţia
Granulaţia reprezintă mărimea granulelor abrazive şi se alege în funcţie de precizia impusă piesei
de prelucrat şi mărimea adaosului de prelucrare. Corpurile cu granulaţie mare se utilizează în general
la operaţia de degroşare, iar cele cu o granulaţie mai fină pentru operaţii de finisare sau la rectificarea
materialelor dure.

 Duritatea
Duritatea reprezintă rezistenţa punţilor de liant în vederea desprinderii granulelor tocite din
structură, pentru autoascuţirea corpurilor abrazive. Pentru materiale dure se utilizează discuri cu
duritate scăzută, datorită uzurii mai accentuate.

 Liantul
- Ceramici- cei mai utilizaţi, au o porozitate bună, sunt rezistenţi la lichidul de răcire, sensibili
la şocuri (nu se utilizează la discuri înguste, deoarece au elasticitate redusă)
- Răşini sintetice – nu sunt sensibili la şocuri şi se utilizează în discurile abrazive pentru
debitare, înlăturarea bavurilor etc.
- Lianţii minerali - se folosesc la rectificarea uscată a pieselor subţiri, sensibile la temperaturi.
- Din cauciuc, bachelită etc.
 Structura
Structura se referă la corelarea cantitativă dintre granulele, liant şi pori în unitatea de volum a
corpului abraziv.
Fixarea şi echilibrarea corpurilor abrazive trebuie făcută cu atenţie, acestea trebuie să confere un
mers uniform, fără vibraţii, la turaţii ridicate.

2.3 Parametrii regimului de aşchiere


Obţinerea suprafeţelor rectificate se face prin combinarea mişcării principale de rotaţie a corpului
abraziv şi a celor de avans longitudinal, transversal şi de pătrundere sau de rotaţie a piesei, în funcţie
de tipul de prelucrare.

94
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

 Viteza de aşchiere a pietrei abrazive


𝜋∙𝐷∙𝑛
𝑣𝑝 = 1000∗60 [m/sec]

unde D este diametrul pietrei abrazive în mm şi n turaţia sculei.


Viteza tangenţială a piesei la rectificarea rotundă se obţine cu formula:
𝝅∙𝒅∙𝒏
𝒗𝒑 = 𝟏𝟎𝟎𝟎∗𝟔𝟎 [m/sec]
unde d este diametrul piesei în mm şi n turaţia piesei.
Pentru o calitate ridicată a suprafeţei se urmăreşte utilizarea unei viteze a sculei cât mai mare, iar
raportul dintre viteza tangenţială a piesei şi viteza tangenţială a sculei să fie de 1/100. Vitezele
utilizate la rectificare sunt între 30 – 60 m/s, uneori ajungând şi la 200 m/s la rectificarea rapidă.

 Avansul longitudinal, s
- În cazul rectificării plane, avansul longitudinal reprezintă distanţa parcursă de masa maşinii
la o rotaţie completă a sculei şi se măsoară în [mm/rot]
- În cazul rectificării rotunde, avansul longitudinal reprezintă distanţa parcursă de masa maşinii
cu piesa sau de piatra abrazivă în lungul axei sale, la o rotaţie completă a piesei şi se exprimă
în funcţie de B lăţimea discului abraziv şi β fracţiune din lăţimea pietrei abrazive, în funcţie
de adâncimea de rectificare şi materialul piesei.

𝑠 = 𝛽 ∙ 𝐵 [mm/rot]

 Avansul transversal
- Pentru rectificarea plană reprezintă distanţa axială, pe direcţie perpendiculară pe avansul
longitudinal, parcursă de corpul abraziv sau masa cu piesa, după fiecare cursă dublă, în
[mm/cd], pentru a asigura prelucrarea pe toată lăţimea piesei.

 Avansul de pătrudere (adâncimea de aşchiere t)


- adâncimea de aşchiere reprezintă stratul de material îndepărtat la o trecere a discului abraziv
şi se măsoară în [mm]. Pentru o precizie ridicată şi pentru a evita deformarea pieselor subţiri,
se recomandă utilizarea unei adâncimi de aşchiere mici.

2.4 Tipuri de maşini de rectificat

după forma • maşini de rectificat rotund exterior sau interior


piesei de • maşini de rectificat plan - cu ax orizontal
prelucrat • - cu ax vertical

după • maşini de rectificat cu centre


principiul de • maşini de rectificat fără centre
lucru • maşini de rectificat cu mişcare planetară

gradul de • maşini de rectificat universale


universalitate • maşini de rectificat speciale

Fig. 2 Clasificarea maşinilor de rectificat

95
Construcţia, cinematica şi exploatarea maşinii de rectificat plan
L9

Construcţia şi cinematica maşinii de rectificat plan


Rectificarea plană poate fi orizontală (figura 3), atunci când rectificarea se realizează cu periferia
discului sau verticală, cu suprafaţa frontală a discului. Rectificarea plană se poate realiza pe mese
dreptunghiulare, sau pe mese rotunde, fiind necesar un avans circular.
Rectificarea plană frontală (figura 4) se realizează la producţia de serie mare şi se utilizează
corpuri abrazive în formă oală sau corpuri abrazive prismatice montate într-un suport.

Fig. 3 Schema de prelucrare la rectificarea plană orizontală

Fig. 4 Schema de prelucrare la rectificarea plană verticală

3.1 Arhitectura maşinii de rectificat plan orizontal RPO 200


Părţile componente ale maşinii de rectificat plan RPO 200, notate în figura 5, sunt batiul 1, sania
transversală, masa maşini 3, montantul 4, mecanismul mişcării principale 5, piatra de rectificat, cât şi
elementele de reglare şi comandă şi accesorii speciale. În interiorul batiului 1 se găseşte instalaţia
hidraulică pentru acţionarea lanţurilor cinematice de avans, iar pe partea superioară a acestuia se
găsesc ghidajele pe care se deplasează sania transversală 2, care susţine la rândul ei masa maşinii 3.
Avansul transversal III se poate realiza mecanic prin mecanismul de transformare electro-
mecanic, de tip şurub-piuliţă cu avans constant de 1,83 m/min, reglabil prin tamburii coaxiali 2.1, cu
avans intermitent reglabil între 0,05÷1 mm sau manual de la roata de mână 2.2.
Masa maşinii se deplasază longitudinal II pe ghidajele prevăzute pe sania transversală şi asigură
prinderea pieselor în diverse dispozitive în canalele T sau direct pe platoul electromagnetic. Masa
maşinii poate fi deplasată longitudinal manual de la roata de mână 3.1 sau hidraulic prin instalaţia cu
motor hidraulic liniar.
Cursa longitudinală poate fi reglată prin limitatoarele de cursă 3.2 care au rolul şi de a inversa
sensul de mişcare, prin pârghia de comandă 3.3 a distribuitorului hidraulic. Viteza de avans
longitudinal poate fi reglată în ciclul de lucru automat, la cursa de mers în gol sau în timpul prelucrării,
în intervalul 0-30 m/min.
Mecanismele lanţului cinematic principal 5, ce asigură rotaţia (I) corpului abraziv 6 sunt susţinute
în montantul maşinii 4. Acţionarea lanţului cinematic principal se face prin motorul electric cuplat
direct pe axa broşei de rectificat, lăgăruită cu rulmenţi de precizie.
Montatul este prevăzut cu ghidaje verticale 4.1, pe care se poate deplasa păpuşa port-piatră,
asigurând avansul de pătrundere IV. Deplasarea pe verticală a păpuşii port-piatră se poate realiza şi

96
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

manual prin roata de mână 4.2. Limitarea cursei verticale se realizează prin opritorul cu came mobile
4.3. Ghidajele verticale sunt protejate de apărătorile glisante telescopice 4.4.

Fig. 5 Arhitectura maşinii de rectificat plan RPO 200

3.2 Comanda şi reglarea maşinii de rectificat RPO 200


Comanda şi reglarea maşinii se face prin intermediul elementelor electrice de tip butoane,
întrerupătoare, potenţiometre sau elementelor instalaţiei hidraulice de tip distribuitoare şi drosele şi
se face prin cele două tablouri de comandă, unul mobil 7 şi unul fix 8.
Tabloul fix 8 este destinat comenzilor manuale, prin butoanele de pornire-oprire a lanţului
cinematic principal, de pornire-oprire generală, cuplare-decuplare a platoului electromagnetic,
comanda şi reglarea mecanismelor hidraulice de acţionare şi elementele de acţionare manuală.
Pe panoul mobil 7 se găsesc elementele de comandă în ciclu automat, potenţiometrele de reglare
a parametrilor tehnologici, butoanele avansului vertical rapid, etc.

3.3 Cinematica maşinii de rectificat plan


Schema cinematică simplificată a maşinii de rectificat plan este prezentată în figură 6, unde se
poate observa acţionarea fiecărui lanţ cinematic.

97
Construcţia, cinematica şi exploatarea maşinii de rectificat plan
L9

Fig. 6 Arhitectura maşinii de rectificat plan RPO 200

3.4 Accesorii
 Instalaţia de recirculare a lichidului de răcire 9. Lichidul de răcire utilizat în timpul prelucrării
este purificat şi recirculat prin instalaţia de recirculare. Instalaţia este formată din rezervorul
de lichid, electropompa centrifugală, sistemul de purificare a lichidului şi conductele.
 Instalaţia de aspirat praful, la prelucrarea fără lichid de răcire, fixată în spatele maşinii
 Dispozitiv de echilibrare a pietrelor abrazive prin utilizarea contragreutaţilor
 Dispozitiv de rectificat caneluri, cu piatră profilată
 Platou sinus (figura 7) pentru prelucrarea suprafeţelor înclinate. Acesta este format din platoul
sinus şi platoul magnetic pe care se fixează piesa în aşa fel încât suprafaţa de rectificat să fie
în poziţie orizontală.

Fig. 7 Platou sinus

 Dispozitivul de profilare
 Masa electromagnetică

Metodologia desfăşurării lucrării de laborator


 Se studiază procesul de rectificare şi caracteristicile corpurilor abrazive şi se identifică
mişcările necesare generării suprafeţelor.

98
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

 Se identifică părţile componente principale ale maşinii de rectificat plan RPO 200, din dotarea
laboratorului, posibilităţile de comandă şi de reglare, cât şi accesoriile utilizate.
 Se vor regla parametrii regimului de aşchiere şi se va rectifica o suprafaţă plană.

Referinţe bibliografice
[1] Şoaita D., Socaciu T. – Utilaje şi echipamente de producţie. Lucrări de laborator,
Universitatea Petru Maior, Târgu Mureş, 1998
[2] Galiş M., Popescu S., Pop C., Ciupan C. – Proiectarea maşinilor-unelte, Editura Transilvania
Press, ISBN 973-95635-4-3, 1994
[3] Zamfirache M., Petrisor D. – Maşini-Unelte şi prelucrări mecanice: îndrumar de laborator,
Reprografia Universităţii din Craiova, 1977
[4] Tănase Viorel – Prelucrări Mecanice prin Aşchiere, Tanasviosoft 2012 – accesat online
https://www.scribd.com/doc/100904112/Prelucrari-Mecanice-Prin-Aschiere
[5] Frumuşanu G., Utilaje şi echipamente pentru prelucrări mecanice, Universitatea Dunărea de
Jos, Galaţi, 2008
[6] Diaconescu I., Stănescu I., Sîrbu G., Călin V., Mazilu I., Maşini Unelte, Volumul V, Editura
Transporturilor şi Telecomunicaţiilor, Bucureşti, 1962
[7] Nedezki C., Julean D., Maşini şi echipamente de fabricaţie. Îndrumător de lucrări. UTPress,
Cluj-Napoca, 2012
[8] Cartea maşinii- maşina de rectificat plan RPO200, Întreprinderea Poligrafică Cluj, 1979
[9] Cartea maşinii- maşina de rectificat rotund RE-RU100, Întreprinderea Poligrafică Cluj, 1979

99
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

L10 – Construcţia, cinematica şi exploatarea maşinii de rectificat


rotund universală

Scopul lucrării
 Identificarea metodelor de rectificare rotundă exterioară şi interioară, în funcţie de tipul de
suprafaţă de prelucrat.
 Cunoaşterea părţilor componente, a posibilităţilor de comandă şi reglare a maşinii de rectificat
rotund universală RU 100.
 Identificarea lanţurilor cinematice care constituie cinematica maşinii RU 100.

Operaţii tehnologice realizate pe maşinile de rectificat rotund universale


2.1 Prelucrarea suprafeţelor prin rectificare rotundă exterioară între vârfuri
Maşinile de rectificat rotund, după principiul de prelucrare, se clasifică în maşini de rectificat
rotund exterior sau interior, universale, planetare şi fără centre.
La rectificarea rotundă exterioară, piesa este fixată între vârfurile montate în păpuşa mobilă,
respectiv păpuşa fixă. Suprafeţele ce pot fi prelucrate sunt:

 Rectificarea suprafeţelor cilindrice exterioare


Se poate realiza după trei metode (figura 1):
- Rectificare cu avans longitudinal normal (figura 1a) – se utilizează pentru piese de lungimi
mari
- Rectificare fără avans de pătrundere (figura 1b) – se mai numeşte prelucrare cu avans
longitudinal încetinit, se foloseşte pentru piese mai scurte, dintr-o singură trecere pe toată
lungimea piesei, cu disc abraziv cu teşitură de atac. Adaosul de prelucrare este între 0,1-0,35
mm
- Rectificare cu avans de pătrundere (figura 1c) – se utilizează pentru piese cu lăţimea mai
mică decât a discului abraziv, fără avans longitudinal. Avansul de pătrundere la degroşare se
ia între 0,0025-0,01 mm/rotaţie piesă şi între 0,001-0,012 mm/rotaţie piesă la rectificarea de
finisare.

Fig. 1 Rectificarea suprafeţelor cilindrice exterioare

 Rectificarea suprafeţelor conice


- Rectificarea cu discuri conice unghiulare (figura 2a) – pentru piese scurte
- Rectificarea conică prin înclinarea mesei superioare (figura 2b) – la piese lungi cu
conicitate mică, sub 10°
- Rectificarea conică prin rotirea păpuşii port-piatră (figura 2c) – pentru piese de lungime
relaziv mare, cu conicitate mare
- Rectificarea conică prin rotirea păpuşii port-piesă (figura 2d) – pentru piese scurte, cu
conicitate mare
Construcţia, cinematica şi exploatarea maşinii de rectificat rotund universală
L10

Fig. 2 Rectificarea suprafeţelor conice exterioare

 Rectificarea suprafeţelor profilate


Se poate realiza utilizând pietre abrazive obişnuite, prin sistem de copiere sau pietre abrazive
profilate.

2.2 Prelucrarea suprafeţelor prin rectificare rotundă interioară


Această metodă se foloseşte pentru rectificarea alezajelor cilindrice sau conice interioare. Pietrele
abrazive sunt deseori de un diametru foarte mic, mai mic decât al alezajului, fapt ce determină
prelucrarea cu turaţii foarte ridicate, care pot ajunge şi până la 200000 rot/min.
- Rectificarea interioară cu piesa în mişcare de rotaţie (figura 3a) – se utilizează pentru piese
mici, cu forme regulate
- Rectificarea interioară cu piesa într-o poziţie fixă (figura 3b) – se realizează pe maşini de
rectificat planetare, unde piatra realizează o mişcare de rotaţie în jurul axei sale. Se utilizează
la piese cu forme complexe, blocuri de cilindri, carcase etc.

Construcţia şi cinematica maşinii de rectificat rotund universale


3.1 Arhitectura maşinii RU 100
Maşinile de rectificat universale au posibilitatea prelucrării atât a suprafeţelor cilindrice, cât şi a
celor conice, exterioare sau interioare.
Maşina de rectificat rotund RU 100 (figura 4) este formată din batiul 1, în care se găseşte instalaţia
hidraulică, masa longitudinală 2 aşezată pe partea superioară a batiului, păpuşa fixă 3 , care antrenează
piesa, dulapul electric 4, broşa pentru rectificarea interioară 5, piatra abraziv 7 şi păpuşa mobilă 8.
În funcţie de tipul de prelucrare, piatra abrazivă se poate monta fie în păpuşa port-piatră, pentru
rectificarea exterioară sau în broşa pentru rectificarea interioară. Mişcarea principală I este asigurată
de piatra abrazivă. Piatra abrazivă mai execută şi mişcarea de avans de pătrudere IV, în vederea
stabilirii adâncimii de aşchiere.
101
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

Fig. 3 Rectificarea suprafeţelor interioare

Piesa se fixează, ca şi în cazul strunjirii, într-un universal sau între vârfurile păpuşii fixe şi păpuşii
mobile, fiind antrenată în mişcarea de rotaţie II şi de avans longitudinal intermitent cu masa maşinii
III.
Lanţul cinematic de avans longitudinal al mesei poate fi acţionat hidraulic sau manual de la roata
de mână 11, prin angrenajul pinion-cremalieră. Acţionarea hidraulică a mesei poate fi pornită sau
oprită prin maneta 13. Sensul de mişcare al mesei se poate comanda de la maneta 12.
Sania port- piatră poate fi acţionată manual prin roata de mână 14, cu 1 m pe fiecare rotaţie a
manetei. Avansul rapid sau avansul de lucru al saniei port-piatră se realizează prin maneta 15.

3.1 Comanda şi reglarea maşinii RU 100


În vederea realizării unei prelucrări, după montarea pietrei abrazive şi a piesei, se realizează
alimentarea cu energie electrică a dulapului electric, prin intermediul comutatorului cu două poziţii,
semnalizată prin becul 1, al pupitrului de comandă (figura 5).
Înaintea pornirii motorului de antrenare a discului abraziv (butonul 5) sau a motorului pompei
pentru lichidul de răcire (butonul 6), se porneşte motorul pompei de ulei a sistemului de acţionare
hidraulică (butonul 4). Pentru acţionarea broşei de retificat interior se apasă butonul 7.
Butonul 3 asigură oprirea motoarelor. Prin comutatorul 2 se poate selecta mişcarea de rotaţie a
piesei astfel:
- În poziţia 2a este pornită comanda automată, care asigură rotirea piesei la apropierea discului
abraziv sau oprirea piesei la îndepărtarea pietrei de rectificat;
- 2b - Oprirea mişcării de rotaţie a piesei;
- 2c - Piesa se roteşte indiferent de poziţia pietrei.
- În centrul comutatorului 2 se găseşte butonul de comandă prin impulsuri a rotirii piesei.

102
Construcţia, cinematica şi exploatarea maşinii de rectificat rotund universală
L10

Domeniul de reglare al turaţiei pentru piesă este între 63-800 rot-min, prin intermediul unui
potenţiometru.

Fig. 4 Arhitectura maşinii RU 100

Pentru reglarea avansului de pătrundere a pietrei abrazive, se utilizează comutatorul 8 cu trei


poziţii, ce asigură modul de apropiere a sanie port-piatră:
- 8a oprirea automată la poziţie reglată a pietrei;
- 8b fără oprire automată;
- 8c oprire la cotă fixă prin sistem de control.

Fig. 5 Pupitrul de comandă al maşinii RU 100

103
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

3.2 Cinematica maşinii RU 100


- Lanţul cinematic principal este acţionat de la motorul M1, prin transmisia cu curea la arborele
port-piatră, ce se poate roti în funcţie de roţile de curea alese, cu 1480 sau 1840 rot/min.
- Lanţul cinematic de rotaţie a piesei este acţionat de la motorul Mc cu reglare continuă.
- Lanţul cinematic de avans logitudinal este acţionat hidraulic prin motorul hidraulic liniar
MH1, reglat prin drosel. Domeniul de reglare al vitezei de avans longitudinal este între 0,05
şi 8 m/min. Inversarea sensului de mişcare se realizează prin distribuitorul rotativ şi
mecanismul cu came. Pornirea sau oprirea mişcării de avans se realizează prin distribuitor.
- Instalaţia hidraulică ce asigură avasul longitudinal se compune din pompa P, ce aspiră uleiul
din rezervor şi supapa maximală Vm pentru reglarea debitului.

Fig. 6 Schema cinematică structurală a maşinii RU 100

Metodologia desfăşurării lucrării de laborator


 Se studiază modalităţile de rectificare rotundă interioară sau exterioară şi se identifică
mişcările necesare generării suprafeţelor.
 Se identifică părţile componente principale ale maşinii de rectificat rotund universal RU 100,
din dotarea laboratorului, posibilităţile de comandă şi de reglare, cât şi accesoriile utilizate.
 Se vor regla parametrii regimului de aşchiere şi se va rectifica o suprafaţă cilindrică exterioară.

Referinţe bibliografice
[1] Şoaita D., Socaciu T. – Utilaje şi echipamente de producţie. Lucrări de laborator,
Universitatea Petru Maior, Târgu Mureş, 1998
[2] Galiş M., Popescu S., Pop C., Ciupan C. – Proiectarea maşinilor-unelte, Editura Transilvania
Press, ISBN 973-95635-4-3, 1994
[3] Zamfirache M., Petrisor D. – Maşini-Unelte şi prelucrări mecanice: îndrumar de laborator,
Reprografia Universităţii din Craiova, 1977

104
Construcţia, cinematica şi exploatarea maşinii de rectificat rotund universală
L10

[4] Tănase Viorel – Prelucrări Mecanice prin Aşchiere, Tanasviosoft 2012 – accesat online
https://www.scribd.com/doc/100904112/Prelucrari-Mecanice-Prin-Aschiere
[5] Frumuşanu G., Utilaje şi echipamente pentru prelucrări mecanice, Universitatea Dunărea de
Jos, Galaţi, 2008
[6] Diaconescu I., Stănescu I., Sîrbu G., Călin V., Mazilu I., Maşini Unelte, Volumul V, Editura
Transporturilor şi Telecomunicaţiilor, Bucureşti, 1962
[7] Nedezki C., Julean D., Maşini şi echipamente de fabricaţie. Îndrumător de lucrări. UTPress,
Cluj-Napoca, 2012
[8] Cartea maşinii- maşina de rectificat plan RPO200, Întreprinderea Poligrafică Cluj, 1979
[9] Cartea maşinii- maşina de rectificat rotund RE-RU100, Întreprinderea Poligrafică Cluj, 1979

105
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

L11- Construcţia şi comanda maşinilor de frezat cu comandă


numerică

Scopul lucrării
 Cunoaşterea construcţiei maşinilor cu comandă numerică, precum şi
 Cunoaşterea diferenţelor, din punct de vedere a construcţiei, faţă de o maşină unealtă clasică

Consideraţii generale
Maşina-unealtă cu comandă numerică este un echipament complex dotat cu sisteme de comandă
şi control numeric a deplasărilor. Controlul numeric se referă în general la automatizarea proceselor
maşinilor unelte prin programarea unor seturi de comenzi care vor fi înregistrate, respectiv
programate pe un dispozitiv extern.
Funcţiile MUCN sunt prezentate în ceea ce urmează: (Koren, 1983) (Morar L. , 2005)
 realizarea unor mişcări care asigură deplasarea relativă sculă / piesă, după un program
prestabilit:
- mişcarea principală – asigură viteza de aşchiere sau energia de deformare
- mişcarea de avans – asigură deplasarea sculei / piesei în poziţii succesive impuse de
prelucrarea piesei
 alimentarea cu scule
Maşinile unelte NC sunt prevăzute, din ce în ce mai mult, cu sisteme de schimbare automată a
sculelor, compus dintr-un magazin – pentru depozitarea sculelor şi un dispozitiv de transfer a sculelor
de la magazin la broşă şi invers.
Caracteristici ale echipamentului de comandă numerică:
 numărul de axe
 purtătorul de program
 memoria pentru înmagazinarea programelor
 modul de introducere a programelor
 posibilităţile de adaptare pentru legătura cu o memorie externă
 precizia obţinută
Principalele componente ale unui sistem CNC sunt ilustrate în figura 1.

Fig. 1 Principalele componente ale unui sistem CNC

Acestea sunt:
1. Program pentru Proiectarea Asistată de Calculator (CAD/CAM program). Programul se
foloseşte pentru generarea codului G, care reprezintă coduri alfanumerice specifice sistemului
maşină-echipament de comandă numerică;
2. Un mediu de transfer de fişiere, cum ar fi o unitate flash USB, floppy disk; transferă programul
către un controler de maşină.
Construcţia şi comanda maşinilor de frezat cu comandă numerică
L11

3. Un controler care citeşte şi interpretează programul care va prelucra piesa. Mach3, (Mach3)
care rulează pe un PC, îndeplineşte funcţia de controler de maşină şi trimite semnale de la unităţi.
4. Driver. Semnalele sunt amplificate de către acestea pentru a obţine puterea necesară.
5. Maşina-unealtă. Axele maşinii-unelte sunt deplasate de către şuruburi cu bile care sunt
acţionate cu servomotoare.

Construcţia şi cinematica maşinii de frezat cu comandă numerică


Maşinile unelte cu comandă numerică sunt maşini-unelte clasice la care sunt ataşate echipamentul
numeric şi celelalte module aferente.
Astfel componentele principale ale unei maşini cu comandă numerică sunt:
 maşina-unealtă;
 echipamentul de comandă numerică;
 motoare de acţionare;
 magazia de scule;
 cap revolver;
 sistem de prereglare al sculelor;
 traductoare de deplasare;
 calculator.
Standul experimental pe care s-a realizat lucrarea de faţă este un FUS 22 CNC modificat. Maşina-
unealtă are o construcţie specială, explicată în detaliu în lucrarea 5, Construcţia şi cinematica maşinii
de frezat. Lucrarea de faţă tratează elementele distinctive ale unei maşini cu comandă numerică faţă
de una clasică.
Prima cerinţă în proiectarea unei maşini-unealtă de calitate este rigiditatea. Axele trebuie să
prezinte o deflexie minimă sub sarcină astfel încât precizia de prelucrare să nu fie influenţată.

Fig.2 Schema de principiu a unei axe numerice

Structura axei, cuprinde motorul de acţionare, un cuplaj special, un angrenaj, ansamblul şurub –
piuliţă cu bile şi un encoder (nereprezentat în figura 2).

3.1 Ansamblul şurub-piuliţă


Ansamblul şurub–piuliţă cu bilă reprezintă entitatea cea mai importantă a unei axe numerice.
Precizia şi eficienţa axei depinde de tipul ansamblului piuliţă-şurub ales.
Constructiv ansamblu şurub-piuliţă poate fi realizat având ca elemente intermediare bile sau role.
Precizia, în special jocul axial este influenţată de tipul şurubului, cu prestrângere sau fără
prestrângere.

107
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

Şuruburile conducătoare cu bile au ca principală caracteristică înlocuirea frecării de alunecare din


şurubul clasic, prin frecare de rostogolire, având ca efect micşorarea uzurii şi îmbunătăţirea
substanţială a randamentului mecanismului. Între şurubul 1 şi piuliţa sa 2 (figura 3) există un număr
de bile 3, care sunt grupate pe unul sau două circuite separate. Bilele revin în poziţia iniţială după ce
au străbătut lungimea piuliţei, datorită faptului că acestea recirculă printr-o ţeavă încorporată în
piuliţă. Datorită robusteţii piuliţei se poate cupla şurubul direct la un motor electric, dar fiabilitatea
sa creşte substanţial dacă turaţia şurubului nu depăseste 1000 rot/min, şi frecvenţa de inversare a
sensului de rotaţie nu este prea ridicată.

Fig. 3 Şurubul conducător cu bile

Elementele care diferenţiază şurubul cu bile, faţă de şuruburile clasice, sunt: randamentul, precizia
înaltă, rigiditatea, viteze rapide de funcţionare precum şi temperaturi scăzute generate în procesul de
deplasare.
Datorită randamentului ridicat, momentul de antrenare necesar este aproximativ o treime din
momentul utilizat la acţionările clasice.
Randamentul ridicat se observă în cazul transformării mişcării de rotaţie în mişcare de translaţie
dar şi invers.

Fig.4 Randamentul şurubului cu bile

Precizia şurubului cu bile, este dată de precizia pasului. Cele mai cunoscute standarde pentru
indicarea preciziei pasului sunt standardele japoneze, JISB 1992-1997, standardele germane DIN
69501, şi ISO 3408.
Aprecierea preciziei pasului este indicată de mărimile prezentate în figura 5.
108
Construcţia şi comanda maşinilor de frezat cu comandă numerică
L11

Fig.5 Mărimi ale preciziei pasului

3.2 Ghidajele şi lagărele arborilor principali


Pentru ansamblele deplasabile, realizarea micărilor de avans şi a celor de poziţionare fără erori,
determină folosirea ghidajelor cu elemente intermediare sau cu sustenţie hidrostatică.
Cerinţe de acelaşi ordin asupra mişcării principale de aşchiere fac ca la maşinile-unelte cu
comandă numerică să se utilizeze pentru arborii principali atât lagărele cu elemente intermediare cât
si lagărele cu sustenţie hidrostatică.
Ghidajele utilizate în axele CNC trebuie să asigure:
 Deplasarea uniformă fără salturi;
 Precizie de poziţionare ridicată;
 Deplasări la viteze mari;
 Rigiditate ridicată în toate direcţiile;
 Capacitatea de încărcare ridicată.
Câteva dintre soluţiile constructive ale ghidajelor cu elemente de rostogolire (bile, role) sunt:
 Ghidaje cu bile cu rigla de ghidare, cunoscute şi sub denumirea de unităţi LM;
 Bucşe cu bile recirculabile, închise şi deschise;
 Alte sisteme LM cum ar fi tanchetele cu role prinse pe un suport, plat sau în V, aşezat între
căile de ghidare.
 Pentru alegerea unui model de ghidaj trebuie să se ia în considerare capacitatea de încărcare
şi durata de viaţă. În vederea determinării capacităţii de încărcare este necesar să se cunoască
coeficientul de siguranţă statică aferent modelului.
Durata de viaţa poate fi estimată prin calcularea duratei de viaţă nominală care are la bază
coeficientul de încărcare dinamică. Durata de exploatare se referă la distanț a totală parcursă, până
la apariţia unor ciupituri la suprafaţa elementelor intermediare (bile sau role).
Tipuri de sisteme liniare de ghidare pentru mişcare liniare:
1) Două căi de rulare pentru a se obţine o rigiditate maximă în toate direcţiile

109
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

2) Două căi de rulare pentru a se obţine o rigiditate maximă în direcţie radială

3) Pentru o rigiditate maximă în toate direcţiile, iar spaţial pe înălţime este limitat

4) Sarcina medie, suprafaţa de montare nefinisată (pretensionare, autoreglabilă)

110
Construcţia şi comanda maşinilor de frezat cu comandă numerică
L11

5) O singură cale de rulare

Fig.6 Soluț ii de ghidaje

Câteva exemple de configuraţii de sisteme LM sunt indicate în figura 7.

Fig.7 Configuraţii de sisteme LM

 Ghidaje si lagăre cu elemente intermediare


Ca urmare a înlocuirii frecării de alunecare cu frecarea de rulare se prezintă următoarele avantaje,:
 micşorarea uzurii şi ca urmare mărirea durabilităţii;
 asigurarea unei portanţe mai mare pe unitatea de lungime;
 asigurarea uniformităţii mişcării la viteze mici
 reducerea puterii consumate pentru acţionare;
 determinarea unei poziţii precise a elementului mobil datorită lipsei fenomenului de „plutire”
pe stratul de lubrifiant.

 Ghidajele cu elemete intermediare


Din punct de vedere constructiv ghidajele pot fi cu bile sau cu role. Ghidajele cu bile au o
construcţie mai simplă decât cele cu role, dar au şi o rigiditate de 1,5 – 2 ori mai mică decât acestea.
Ghidajele cu role sunt recomandate pentru sarcini mari şi cunosc o largă folosire la centrele de
prelucrare.
Printre dezavantajele ghidajelor cu elemente intermediare se pot enumera:
 necesitatea unei precizii de prelucrare mai mare a suprafeţelor de ghidare, datorită faptului că
orice abatere de formă provoacă deplasări sau rotiri ale elementelor intermediare;
 necesitatea unor dispozitive de protecţie mai sigure şi mai pretenţioase din punct de vedere
constructiv astfel încât aşchiile şi praful să nu pătrundă la elementele intermediare;
 existenţa apariţiei vibraţiilor la viteze mari;
 costul mai ridicat decât al ghidajelor de alunecare.

111
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

3.3 Acţionarea şi comanda axelor numerice


În mod uzual, actuatorii axelor numerice sunt servomotoarele de curent continuu cu perii sau
servomotoarelor de curent alternativ. Aceste motoare sunt în varianta cu stator şi rotor circular sau în
variantă liniară şi pot fi prevăzute cu frână acţionată cu ajutorul unui electromagnet.
Pentru comanda servomotorului în buclă închisă a vitezei, a numărului de rotaţii efectuate sau a
distanţei parcurse sunt folosite decodoarele.
Comanda actuatorilor se face cu ajutorul driverelor sau a servoamplificatoarelor.
Axele numerice moderne folosesc preponderent servomotoare şi în cazuri rare motoare pas cu
pas. Criteriile de alegere a servomotorului sunt: cuplul motor necesar aplicaţiei, momentul de inerţie
total al sarcinii şi turaţia necesară a fi atinsă.
Cuplul necesar imprimării mişcării de rotaţie a şurubului şi deplasării liniare a semifabricatului
este dat de :
M t  M1  M 2  M 3  M 4
Unde:
 Mt - cuplul total [N*m]
 M1 - cuplul datorat forţelor externe [N*m]
 M2 - cuplul datorat pretensionării şurubului [N*m]
 M3 - cupluri datorate frecărilor din rulmenţi [N*m]
 M4 - cuplul necesar accelerării [N*m]
Momentul dezvoltat de servomotor trebuie să satisfacă relaţia:
MS  Mt
Momentul de inerţie al rotorului servomotorului se determină în funcţie de momentul de inerţie
global al axei pe care o comandă astfel:
J
JM 
Cm
J  JS  JA  JB
unde:
 Cm - coeficient asociat tipului de servomotormotor care acţionează axa [Kg*m2]
 JM - momentul de inerț ie al rotorului servomotorului [Kg*m2]
 JS - momentul de inerţie al cuplajului dintre motor şi şurubul cu bile [Kg*m2]
 JA - momentul de inerț ie al decodorului şi al frânei
[Kg*m2]
 JB - momentul de inerţie al şurubului cu bile [Kg*m2]
Pentru a obţine performanţe dinamice ridicate şi viteze de răspuns mari, se folosesc magneţi de
înaltă energie din aliaj pe bază de neodim, fier şi bor NdFeB, având ca efect un moment de inerţie al
rotorului relativ mic. Prin urmare în selectarea servomotorului trebuie să se facă un compromis între
un moment de inerţie suficient de mare dar care să permită o bună comportare dinamică.
Turaţia servomotorului este determinată de viteza de avans necesară pe axa respectivă: Pentru o
viteză de avans V turaţia axului şurubului este dată de :
V .1000.60 1
N .
p A
unde:
V – viteza de avans m/s
N – turaţia min-1
p - pasul şurubului mm
A –raportul de reducere dintre motor şi şurub
Turaţia servomotorului NS, la tensiunea şi intensitatea nominală de lucru trebuie să satisfacă:

112
Construcţia şi comanda maşinilor de frezat cu comandă numerică
L11

NS  N
În vederea menţinerii poziţiei în stare de repaus, servomotoarele sunt prevăzute cu frâne acţionate
electric. În cazul acestor frâne electromagnetice se urmăreşte timpul de acţionare, care poate fi de
ordinul a 50 - 100 ms, timpul de eliberare de ordinul a 150 - 250 ms, unghiul de backlash mai mic de
1 grad şi momentul de strângere la blocare de 5 - 25 N.m. Aceşti parametri sunt critici în măsura în
care şi ei pot influenţa indirect precizia de poziţionare.

 Decodoare de poziţionare
Şurubul cu bile şi tipul decodorului folosit determină precizia de poziţionare a axei numerice.
Decodoarele de poziţionare pot fi liniare sau circulare, ataşate la axul servomotorului, şurubului cu
bile sau piuliţei şurubului cu bile.
Din punct de vedere constructiv decodoarele prezintă trei perechi fototranzistor – diodă LED.
Dintre acestea, două astfel de perechi codifică o poziţie oarecare a axului motorului prin combinaţii
de tipul 00, 01, 10, 11 asociate nivelului de tensiune la ieşirea fototranzistorului. Semnalele electrice
ale canalelor A şi B sunt decalate cu 90 de grade permiţând stabilirea sensului de rotaţie al rotorului.
Calcularea incrementală a numărul total de rotaţii efectuate este determinată de a treia pereche
fototranzistor – LED.

3.4 Echipamentul de comandă numerică


Echipamentul de comandă numerică (CNC) este ataşat maşinii-unelte convenţionale (MUC),
făcând posibil ca o aceeaşi maşină-unealtă (strung, maşină de frezat, maşină de găurit, maşină de
alezat şi frezat, etc) să realizeze funcţiile maşinii respective.
Echipamentul de comandă numerică are în componenţa sa un tablou electronic şi traductoarele de
măsură a deplasării reale a elementelor mobile ale maşinii CNC (sănii, mese, suporţi) după diferite
axe de coordonate.
Programul de lucru este introdus în echipamentul NC pe trei căi:
 Automat, prin intermediul unui card de pe care sunt citite informaţiile;
 Manual prin intermediul unui panou prevăzut cu taste, comutatoare, butoane, LCD;
 Direct din calculator.

Prezentare maşină cu comandă numerică FUS22


Standul experimental este format dintr-o maşină de frezat FUS 22 CNC modificată, un calculator
şi softul aferent.
În figura 8 este prezentată schema bloc a standului experimental în care sunt prezentate elementele
sale principale.

Fig. 8 Schema bloc a standului experimental


113
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

 Câteva caracteristici ale maşinii:


Domeniul de reglare a vitezei de avans (continuu) este de la 100-1000 mm/min, iar cursa pe axa
X este de 320 mm, pe axa Y de 220 mm iar pe axa Z de 300 mm (figura 9). Domeniul de reglare a
turaţiei arborelui principal (continuu) este de 100-4000 RPM, iar masa maşinii de 850 kg.
Ghidajele pe axele X,Y,Z au ungere asigurată de la o centralină separată, monitorizată prin
software. Conul arborelui principal este de tip ISO 40 şi are reducţii de tip ISO 40/CM 4, ISO 40/CM
3, ISO 40/CM 2, ISO 40/CM 1. (Pop, 2009)

Fig.9 Maşina FUS 22 modificată

Maşina era dotată cu şuruburi cu bile în momentul achiziţionării de la Stimin Oradea. În vederea
alegerii şi achiziţiei motoarelor de acţionare s-a ţinut cont atât de criterile tehnice (putere, moment,
domeniul de turaţii, dinamica de reglare) cât şi de cele economice (preţul). Acţionarea fiecărei axe se
face cu câte un servomotor de curent continuu cu puterea de 1.6 Kw care dezvoltă un cuplu de 6.2
Nm. Servomotorul are posibilitatea de menţinere a poziţiei cu o precizie de poziţionare de 0.01 mm.
Traductoarele incrementale rotative se folosesc pentru măsurarea deplasărilor. În vederea limitării
deplasărilor au fost montate blocuri de microîntrerupătoare şi came pentru fiecare axă. Selecţia
servomotoarelor a fost făcută astfel încât performanţele iniţiale ale maşinii de frezat să fie atinse; s-a
ţinut seama de faptul că momentul de inerţie al rotorului se determină în funcţie de momentul de
inerţie global al axei pe care o comandă.
Sistemul de comandă numerică adăugat frezei FUS 22 este Mach3 al companiei Newfangled
Solutions. Acesta rulează pe PC pe platforma Windows fiind o unealtă foarte puternică şi flexibilă,
superioară interfeţelor hardware de tipul tutorilor şi este un foarte bun interpretor de coduri G şi M.
Mach3 este un program foarte flexibil proiectat pentru a controla maşini de frezat, strunguri,
dispozitive de tăiere cu plasmă etc. Este un sistem de tip open, permiţând activarea comenzilor din
exterior. Un alt beneficiu al sistemului de comandă numerică este faptul că este un produs gratis,
foarte uşor de utilizat.
Mach3 comunică cu hardware-ul prin unul (sau opţional două) porturi paralele. Mach3 generează
impulsuri de comandă a deplasării (valoarea şi sens) conform instrucţiunilor G din program. Sunt
transmise portului de comunicare sau plăcii de mişcare.
În cazul maşinii FUS22, Mach3 are următoarele caracteristici:
 Existenţa unui buton de urgenţă
 Existenţa a 2½ axe de mişcare (X, Y, Z);
 Existenţa unei scule care execută mişcări relative la piesă. Originea piesei este fixă, în relaţie
cu piesa.

114
Construcţia şi comanda maşinilor de frezat cu comandă numerică
L11

Metodologia desfăşurării lucrării de laborator


 Se studiază construcţia maşinii cu comandă numerică FUS 22 şi se identifică (la maşină)
elementele componente şi lanţurile cinematice.
 Se studiază mişcările de lucru şi de reglare-poziţionare şi se identifică parametrii regimului
de aşchiere.
 Se observă elementele constructive ale frezelor şi modul de fixare a sculelor pe arborele
principal.
 Se studiază dispozitivele de prindere a semifabricatului.

Referinţe bibliografice
1. Iuliu-Cristian Gelmereanu, Contribuţii privind proiectarea şi elaborarea unui stand de
cercetare CNC, teza de doctorat, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, 2013
2. Liviu Morar, Nicuşor Ursa, Dumitru Pop, Campean Emilia, Axe numerice : îndrumător de
proiectare, Cluj-Napoca : U.T.Press, 2012
3. Liviu Morar, Radu Breaz, Emilia Câmpean, Programarea manuală şi asistată de calculator a
echipamentelor numerice, Cluj-Napoca : Casa Cărţii de Ştiinţă, 2014
4. Liviu Morar, Enciu George, Popescu Adrian, Ioan Abrudan, Fabricaţie asistată şi programarea
MUCN, Proiect Concord,
http://proiectconcord.ro/results/A7.3/Material%20curs%20noiembrie_1353433549572.pdf
5. https://mecatronicastiintaviitorului.wikispaces.com/file/view/Cap.1+Masini+CNC.doc
6. https://ro.wikipedia.org/wiki/Ma%C8%99in%C4%83-
unealt%C4%83_cu_comand%C4%83_numeric%C4%83
7. Schmitz, T. L., Davies, M. A., Kennedy, M., High speed machining frequency response
prediction for process optimization, Proceedings of the 2nd International Seminar on
Improving Machine Tool Performance,La Baule, France, 2000
8. http://www.ktr.com/en/products/couplings/rotexgs/backlashfree.htm
9. http://www.vitess-industrial.ro/Catalog/mayr/Cuplaje%20permanente/
10. http://www.boschrexroth.com/country_units/america/united_states/sub_websites/brus_dcc/p
roducts/motors_gearboxes/index.jsp
11. http://www.glentek.com/servomotor.aspx
12. Weinert, K., Enselmann, A., Friedhoff, J., Milling simulation for process optimization in the
field of die and mould manufacturing. Ann CIRP 46(1):325–328,1997

115
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

L12 - Programarea maşinii de frezat FUS 22

Scopul lucrării
 Prezentarea modului de programare şi introducerea în practica programării a FUS 22
 Cunoaşterea modalităţii de scriere a unui program în vederea prelucrării unei piese pe o
maşină cu comandă numerică.
 Cunoaşterea sculelor şi dispozitivelor specifice unei maşini cu comandă numerică.

Consideraţii generale
Lucrarea are ca obiect prezentarea modului de programare a standului experimental FUS 22 CNC
în cadrul unor aplicaţii având ca suport piese de complexitate medie. Standul experimental este format
dintr-o maşină de frezat clasică FUS 22, modificată într-o maşină cu comandă numerică, un calculator
şi softul aferent.
Metodologia programării
În vederea prelucrării pe maşina FUS 22, este necesar parcurgerea paşilor următori:
• Verificare desen, cote, material
• Stabilire origine
1

• Stabilirea succesiunii operaţiilor necesare pentru realizarea piesei


• Precizarea: denumirii şi conţinutului operaţiei, maşinii, sculelor, dispozitivelor şi verificatoarelor utilizate.
2

• Calculul coordonatelor punctelor care definesc ca tip şi mărime traiectoriile sculelor, în sistemul de coordonate piesă.
3

• Calculul adaosului de prelucrare


• Calculul avansurilor şi turaţiei
4

• Scrierea programului sursă


5

• Rularea programului pe maşină în regim de introducere manuală a datelor


• Corectarea programului (dacă este cazul).
6
• Salvarea programului pe calculator
• Corectarea programului (dacă este necesar)
7 • Prelucrarea pe maşina CNC FUS 22

În vederea prelucrării piesei, se consideră îndeplinite condiţiile:


 Fazele preliminare: debitare semifabricat, prelucrarea bazelor de aşezare ş.a.m.d., se consideră
executate anterior.
 Semifabricatul este de formă dreptunghiulara având grosimea 40 mm. Prinderea se face în
meghina MM150x200.
 Maşina este în stare de funcţiune, în regim de comandă numerică, sculele pregătite pentru a fi
montate în arborele principal (maşina nu deţine magazie de scule).
 Sincronizarea axelor maşinii este făcută.
 Originea sistemului de coordonate piesă a fost setată astfel: punctele de nul pe axele X şi Y
sunt pe piesă, iar cel pe Z deasupra piesei.
Programarea maşinii de frezat FUS 22
L12

 Corecţiile de lungime a sculelor introduse în regiştrii de corecţie aferenţi.

 Analiza desenului de execuţie al piesei.


Desenul de execuţie a piesei constituie cea mai importantă dată de intrare. Analiza
corespunzătoare a desenului este fundamentală pentru corectitudinea rezultatului. Pentru lucrarea de
faţă, se consideră desenul prezentat în figura 1.

Fig. 1 Desen piesă

 Itinerar tehnologic
Succesiunea operaţiilor prin care urmează să treacă semifabricatul la prelucrarea lui pe FUS 22
CNC este prezentată în tabelul 1.
Tab.1 Succesiunea operaţiilor
Pas Conţinut Punct piesă Scula Cod/corecţie
1. Frezare Ø 20 H÷I, J÷K Freză CoroMill R245-050Q22- T01/D01
12L COROMANT
SANDVIK
2 Centruire A 3 A÷G CoroDrill Delta C R846GC1210 T02/D02
3 Găurire Ø 10 A÷G CoroDrill Delta C R846GC1210 T03/D03
4 Găurire Ø 28 E÷G CoroDrill 880GC4024/1044 T04/D04
5 Lărgire Ø29.8 E÷G CoroDrill 880GC4024/1044 T05/D05
6 Alezare Ø30 E÷G DuoBore 391.68A-1-032 13 C06 T06/D06
H8 A

 Calculul punctelor obligatorii de trecere a sculei


Coordonatele punctelor care determină traiectoriile sculelor la prelucrarea piesei alese sunt
calculate în tabelul 2.

117
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

Tab. 2 Coordonatele punctelor


Punct contur Desen
Punct Xpunct Ypunct Zpunct
A 20 10 -10
B 100 10 -10
C 100 80 -10
D 20 80 -10
E 100 45 0
F 60 45 0
G 20 45 0
H 0 10 -10
I 120 10 -10
J 120 80 -10
K 0 80 -10

 Calculul regimului de aşchiere


Principalele mărimi care intervin în stabilirea parametrilor regimurilor de aşchiere, în cazul
operaţiei de frezare, sunt indicate în figura 2. Relaţiile dintre grosimea maximă de aşchiere şi
unghiul de atac al frezei (kr/hex) sunt indicate în tabelul 3.

Fig.2 Parametrii utilizaţi în operaţia de frezare

fz – avansul pe dinte, mm/dinte


ap – adâncimea de aşchiere, mm
hex – grosimea maximă de aşchiere , mm
a0 – lăţimea de frezat, mm
Tab. 3 Relaţia Kr/hex
Kr hex Kr hex
90° hex=fz 60° hex= 0.86*fz
75° hex= 0.96*fz 45° hex= 0.707*fz
Calculul turaţiei se face cu relaţia:
𝑣𝑐 1000
𝑛=
𝜋𝐷𝑐
Iar a vitezei de avans cu relaţia:
118
Programarea maşinii de frezat FUS 22
L12

ℎ𝑒𝑥
𝑓𝑧 =
𝑠𝑖𝑛𝑘𝑟
𝑣𝑓 = 𝑧𝑛 𝑛𝑓𝑧
La operaţia de găurire, conform recomandărilor Sandvick, în alegerea parametrilor de aşchiere,
este indicat să se ţină cont de următoarele considerente:
 Gaura: diametrul, adâncimea, toleranţa
 Componentele: - corespondenţa material – sculă
 Maşina: puterea, momentul de torsiune
În fig. 3 sunt prezentaţi parametrii de aşchiere specifici operaţiei de găurire.

Fig.3 Parametrii operaţiei de găurire

În care:
vf – viteza de avans, mm/min
n – turaţia, rot/min
vc – viteza de aşchiere, m/min
fn – avansul, mm/rot
Alegerea sculei, mai exact a burghiului, se face în funcţie de diametrul găurii care urmează să fie
prelucrată. În lucrarea de faţă, vor fi prezentate doar sculele cu diametrul de până la ϕ 30 mm.
În tabelul 4 sunt indicate sculele necesare operaţiilor care au diametrul găurilor cuprins între 0.3
– 30 mm.
Tab. 4 Scule necesare pentru operaţia de găurire

Pentru piesa din figura 1, valorile regimului de aşchiere pentru sculele T01÷T06 sunt trecute în
tabelul 5.

Tab. 5 Valorile regimului de aşchiere


119
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

Scula S [rpm] F [mm/min]


T01 5700 1700
T02 6300 945
T03 5000 1000
T04 853 153
T05 2267 90
T06 2800 280

 Scrierea programului
Pe baza datelor prezentate în tabelele 1, 2 şi 5 programul sursă pentru prelucrarea pe FUS 22 CNC
a piesei alese este dat în tabelul 6.
Tab. 6 Programul sursă
Poziţie Program Piesă
O 1234
N10 G21 G40 G49 G80;
Selectare date în mm, anulare
corecţii de lungime şi rază,
anulare ciclu fix
N15 G90 G17;
Selectare sistem absolut de
programare, planul de lucru X-Y
N20 G91 G28 Z0.;
Deplasare în originea maşinii pe
axa Z;
N25 G91 G28 X0. Y0.;
Deplasare în originea maşinii pe
axa X şi Y;
N30 T1 M06;
Selectare scula T01, freza ø 20
N40 G54 G90 S5700 M03
Selectare origine piesă, selectare
sistem absolut de programare,
pornire arbore principal cu o
turaţie de 5700.
N50 G00 X-30. Y10.
Deplasare într-un punct iniţial
N60 G00 G43 H01 Z10.
Activare corecţie de lungime şi
poziţionare pe axa Z la 10 mm
deasupra piesei
N70 G01 Z-10. F1700
Deplasare la Z-10 faţă de
originea piesei
N80 X0. Y10. M08
Poziţionare în punctul H
N90 X120.
Deplasare în punctul I
N100 G00 Z10
Retragere la Z10 cu avans rapid

120
Programarea maşinii de frezat FUS 22
L12

N110 X140. Y80.


Deplasare în punctul J’
N120 G01 Z-10 F1700
Coborâre pe axa Z
N130 X0.
Deplasare în punctul K
N140 G00 Z10
Retragere la Z10 cu avans rapid
N150 M09 M05
Oprire arbore principal/lichid de
răcire
N160 T2 M06
Schimbare sculă (burghiu de
centruire)
N170 G00 G90 G54 X20. Y10.;
Deplasare în primul punct în
vederea realizării operaţiei de
centruire
N180 G43 H02 Z5 S6300 M03;
Activare corecţie de lungime,
deplasare pe axa Z la 5 mm,
pornire arbore principal
N190 G99 G81 Z-13. F945 R10 M08;
Activare ciclu fix de găurire
N200 X100. Y10.;
Deplasare în punctul B
N210 Y80.;
Deplasare în punctul C
N220 X20.;
Deplasare în punctul D
N230 G80;
Anulare ciclu fix de găurire
N240 G00 Y45.;
Deplasare în punctul G
N250 G99 G81 Z-3.F300 R10.;
Activare ciclu fix de găurire, Z-
3.
N260 X60.;
Deplasare în punctul F
N270 X100.;
Deplasare în punctul E
N280 G80;
Anulare ciclu fix
N290 G00 Z50. M09 M05;
Oprire arbore principal,
poziţionare în Z50
N300 T03 M06
Schimbare sculă
N310 G00 G90 G54 X20. Y10.;
121
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

Deplasare în primul punct în


vederea realizării operaţiei de
găurire ø 10
N320 G43 H03 Z5 S5000 M03;
Activare corecţie de lungime,
deplasare pe axa Z la 5 mm,
pornire arbore principal
N330 G99 G81 Z-35. F1000 R10
M08;
Activare ciclu fix de găurire
N340 X100. Y10.;
Deplasare în punctul B
N350 Y80.;
Deplasare în punctul C
N360 X20.;
Deplasare în punctul D
N370 G80;
Anulare ciclu fix de găurire
N380 G00 Z50. M09 M05;
Oprire arbore principal,
poziţionare în Z50
N390 T04 M06
Schimbare sculă
N400 G00 G90 G54 X20. Y45.;
Deplasare în punctul G în
vederea realizării operaţiei de
găurire ø 28
N410 G43 H04 Z5 S853 M03;
Activare corecţie de lungime,
deplasare pe axa Z la 5 mm,
pornire arbore principal
N420 G99 G81 Z-35. F153 R10 M08;
Activare ciclu fix de găurire
N430 X60.;
Deplasare în punctul F
N440 X100.;
Deplasare în punctul E
N450 G80;
Anulare ciclu fix de găurire
N460 G00 Z50. M09 M05;
Oprire arbore principal,
poziţionare în Z50
N470 T05 M06
Schimbare sculă
N480 G00 G90 G54 X20. Y45.;
Deplasare în punctul G în
vederea realizării operaţiei de
lărgire ø 29.8
N490 G43 H05 Z5 S2267 M03;
122
Programarea maşinii de frezat FUS 22
L12

Activare corecţie de lungime,


deplasare pe axa Z la 5 mm,
pornire arbore principal
N500 G99 G81 Z-35. F90 R10 M08;
Activare ciclu fix de găurire
N510 X60.;
Deplasare în punctul F
N520 X100.;
Deplasare în punctul E
N530 G80;
Anulare ciclu fix de lărgire
N540 G00 Z50. M09 M05;
Oprire arbore principal,
poziţionare în Z50

N550 T06 M06


Schimbare sculă
N560 G00 G90 G54 X20. Y45.;
Deplasare în punctul G în
vederea realizării operaţiei de
alezare ø 30
N570 G43 H05 Z5 S2800 M03;
Activare corecţie de lungime,
deplasare pe axa Z la 5 mm,
pornire arbore principal
N580 G99 G85 Z-35. F280 R10 M08;
Activare ciclu fix de alezare
N590 X60.;
Deplasare în punctul F
N600 X100.;
Deplasare în punctul E
N610 G80;
Anulare ciclu fix de lărgire
N620 M09 M05 G80 G91 G28 Z0.
Oprire arbore principal,
deplasare în originea maşinii pe
axa Z
N630 G28 X0. Y0.;
Deplasare în originea maşinii pe
axa X şi Y
N640 M30 ;
Sfârşit program
%

123
Maşini Unelte. Îndrumător de lucrări de laborator

Metodologia desfăşurării lucrării de laborator


 Prezentarea modului de programare şi introducerea în practica programării a FUS 22 CNC;
 Introducerea în practica operării pe FUS 22 CNC;.
 Se studiază mişcările de lucru şi de reglare-poziţionare şi se identifică parametrii regimului
de aşchiere.
 Se observă elementele constructive ale frezelor şi modul de fixare a sculelor pe arborele
principal.
 Se studiază dispozitivele de prindere a semifabricatului.

Referinţe bibliografice
1. Liviu Morar, Radu Breaz, Emilia Câmpean, Programarea manuală şi asistată de calculator a
echipamentelor numerice, Cluj-Napoca : Casa Cărţii de Ştiinţă, 2014
2. xxx. "Fanuc Series OI-MC Operator’s Manual", GE Fanuc Automation, North America, Inc.
3. Liviu Morar, Cristian Pop, Dumitru Pop, Campean Emilia, Îndrumător pentru lucrări de
laborator pentru disciplinele asociate comenzii numerice . Vol. 1, Cluj-Napoca : U.T.Press,
2011, ISBN 978-973-662-662-3
4. Liviu Morar, Dumitru Pop, Nicuşor Ursa, Campean Emilia, Îndrumător pentru lucrări de
laborator pentru disciplinele asociate comenzii numerice . Vol. 2, Cluj-Napoca : U.T.Press,
2013, ISBN 978-973-662-837-5
5. Schmitz, T. L., Davies, M. A., Kennedy, M., High speed machining frequency response
prediction for process optimization, Proceedings of the 2nd International Seminar on
Improving Machine Tool Performance,La Baule, France, 2000

124