Sunteți pe pagina 1din 24

FACULTATEA DE MEDICINA SI FARMACIE ORADEA

TRATAMENTUL CARIEI DENTARE

ORADEA
2014
Cuprins:

Introducere.............................................................................................................................................3
Clasificarea cariilor – Tipuri de leziuni carioase ...............................................................................3
Instrumentar..........................................................................................................................................4
Instrumentar de examinat....................................................................................................................4
Instrumentarul pentru prepararea cavitatilor...................................................................................6
Instrumentar utilizat pentru restaurarea dintilor..............................................................................9
Tratamentul plagii dentinare..............................................................................................................10
Linerii....................................................................................................................................................11
Materiale...............................................................................................................................................11
Caria dentara la copii - Tratamentul cariei dentare la copii.....................................................17
Bibliografie...........................................................................................................................................22

Tratamentul cariei dentare

Introducere

Boala carioasa este o maladie infectioasa, transmisibila, ce produce prin demineralizare


modificari in continutul mineral al tesuturilor minerale dure si care are in anumite conditii capacitatea
de reversibilitate si vindecare prin procese de remineralizare .

2
Unii considera ( Elderton R.J.) ca procesele carioase reprezinta in mod fundamental o manifestare a
unui dezechilibru dintre ionii de calciu si fosfat in tesutul dentar si saliva, mediat de microorganismele
placii bacteriene si influentat de unii factori ( fluor) .
Leziunea carioasa cavitara apare cand rezultatul acestei balante minerale se inclina foarte mult
intr-o parte, printr-o pierdere neta a sarurilor minerale din tesuturile dure dentare. Atunci cand prin
masuri preventive si terapeutice, modificam ecosistemul microbiologic bucal , predomina redepunerea
de minerale, avand ca rezultat oprirea progresiei leziunii prin fenomene de remineralizare.
Caria dentara este un fenomen de origine externa si prin prisma faptului ca nu afecteaza dintii
inclusi sau neerupti, ale caror suprafete externe nu sunt expuse direct in mediul bucal, si actioneaza
atat pe dinti vitali, cat si devitali .
In ultimele decenii, in geneza cariei dentare s-au selectionat 3 factori cauzali si anume : flora
microbiana bucala, unele componente alimentare si calitatea structurilor dentale .In aceste conditii,
pentru declansarea leziunilor carioase este necesara interferenta obligatorie a acestor 3 cauze.

Clasificarea cariilor – Tipuri de leziuni carioase

Afectiunile coroanelor dentare cuprind leziuni sau modificari ale integritatii, formei, pozitiei sau
culoriii portiunilor extra-alveolare ale dintilor.
Criteriile de clasificare ale leziunilor carioase existente la ora actuala sunt multiple, ele bazandu-se pe
diferite caracteristici precum: aspectele clinice radiografice si histologice ale procesului carios ( Baum
&Lundt).
G.V. Black clasifica cavitatile rezultate in urma tratamentului chirurgical al cariei simple, dupa cum
urmeaza:
 Clasa I: cu debut la nivelul defectelor structurale ale dintilor cum sunt fosetele si fisurile. De
obicei au trei localizari : suprafetele ocuzale ale molarilor si premolarilor, doua treimi
ocluzale ale fetelor vestibulare si orale ale molarilor, si fetele palatinale ale dintilor anteriori;
 Clasa II: leziuni care evolueaza la nivelul fetelor aproximale ale premolarilor si molarilor;
 Clasa III: leziuni care evolueaza la nivelul fetelor aproximale ale dintilor anteriori fara a afecta
sau a necesita indepartarea unghiului incizal;
 Clasa IV: leziuni ce evoleaza in treimea cervicala pe fetele aproximale ale dintilor frontali care
afecteaza sau necesita indepartarea si restaurarea unghiului ( unghiurilor) incizal;
 Clasa V: leziuni ce evolueaza in treimea cervicala pe fetele vestibulare si orale ale dintilor;
 Clasa VI: leziuni care initial nu au fost incluse in clasificarea lui Black. Se intalnesc la nivelul
merginilor incizale si varfurilor cuspizilor sau orice suprafata expusa la maxim curatarii si
autocuratirii. De obicei debuteaza la nivelul unui defect de formare sau de origine traumatica (
Baum , Marzouk) .

Principii de tratament in caria dentara


Abordarea medicala actuala a tratamentului cariei simple obliga la respectarea in totalitate a
principiului biologic, care prevede in principal conservarea maxima, in masura posibilitatilor, a
structurilor dentare indemne in timpul prepararii cavitatilor.
Acest principiu de pastrare a tesuturilor dentare sanatoase se intalneste in literatura sub conceptul de
economie tisulara.
In urma etapei chirurgicale in tratamentul leziunilor carioase rezulta cavitati de diferite clase.
Prin aceasta etapa se urmareste tratamentul lezional adica indepartarea dentinei patologice ( infectate)
dupa realizarea unui acces adecvat la corpul leziunii.
Cavitatea rezultata va avea anumite caracteristici arhitecturale care sa corespunda exigentelor cerute
de materialul de restaurare ales.

Instrumentar

Precizarea unui diagnostic corect si elaborarea unui plan de tratament eficient necesita
prezenta in cabinetul stomatologic a unei variate game de instrumente care in general poate fi
impartita astfel :

3
 instrumentar utilizat la examenul obiectiv;
 intrumentar utilizat pentru prepararea cavitatilor;
 instrumentar utilizat pentru restaurarea dintilor.

I. Instrumentar de examinat
1. Oglinda dentara
Ca orice instrument de utilizare manuala se compune dintr-un maner si partea activa ( oglinda
propriu-zisa ) care poate fi fixa sau detasabila
In functie de imaginea pe care o dau, oglinzile pot fi :
- concave – redau o imagine marita a suprafetei de observat, utila in examenul clinic;
- plane – redau dimensiunea reala si sunt indicate in timpul prepararii cavitatii.
Indicatii
Indepartarea limbii si a obrazului pentru a le proteja in timpul prepararii;
Examinarea suprafetelor dentare inaccesibile privirii directe;
Reflectarea indirecta a luminii de la unitul dentar pe campul operator.
2. Sondele dentare rigide
Sunt instrumente cu o singura parte activa, sau cu doua parti active, fiind utilizate de obicei in
procedurile de diagnostic si tratament.
Sunt patru tipuri de sonde dentare rigide :
- Sondele drepte cu un col (gat) drept, utilizandu-se dintii frontali maxilari;
- Sonda curba ( numarul 23) cu un col curbat in semicerc, ca un arc, are un varf situat la 90
grade fata de maner si ne ajuta in detectarea cariilor cervicale
- Sonda dentara in unghi drept, are un col ce formeaza un unghi drept, plasand partea activa
perpendiculara pe maner; este necesara in detectarea cariilor fisurale.
- Sonda interproximala ( numarul 17), al carui col formeaza doua sau mai multe unghiuri astfel
incat varful este indreptat spre maner. Acest instrument este indicat pentru detectarea cariilor
aproximale situate la nivelul sau sub punctul de contact
In examinarea cariilor incipiente in smlat ( white-spot), pentru a nu distruge stratul de
suprafata aproximativ integru sunt folosite sonde dentare flexibile, din plastic sau dinotel ( ac
Miller).
Aceste instrumente sunt folosite si in palparea peretilor unei cavitati profunde, in detectarea unor
deschideri accidentale ale camerei pulpare.
tratamentului cariei simple obliga la respectarea in totalitate a principiului biologic, care prevede
in principal conservarea maxima, in masura posibilitatilor, a structurilor dentare indemne in timpul
prepararii cavitatilor.
3. Pensele dentare
In functie de forma partii active si dupa unghiul pe care-l fortmeaza cu manerul se pot imparti in:
- pense curbe cu varfuri netede;
- pense curbe cu varfuri zimtate;
- pense in unghi obtuz sau drept.
Indicatii
Cu ajutorul lor se manipuleaza buletele de vata pentru a usca dintele, rulourile pentru a izola zona
din jurul dintelui, instrumentele mici sterilizate din cutii, pe campul operator .

II. Instrumentarul pentru prepararea cavitatilor


1. Instrumentarul de mana
Utilizarea instrumentarului de mana reduce pericolul afectarii pulpei dentare prin eliminarea
vibratiilor si a caldurii, iar anumite faze se pot executa numai cu aceste instrumente ( bizotarea
pragului gingival ).
a) Clasificare
I. Instrumente cu actiune in smalt:
a. Dalti: - dalta dreapta;
- dalta curba
- dalta dublu angulata

4
b. Toporisti de smalt
c. Bizotatoare de prag gingival
II. Instrumente cu actiune in dentina
a. Toporisti de dentina
b. Sapaliga de dentina
c. Instrument de precizat unghiuri dentinare
d. Linguri Black
b) Descriere generala
Fiecare instrument de mana are urmatoarele parti componente :
Manerul care este drept fara variatii dimensionale .Este octogonal pe sectiune si poate prezenta striatii
sau diferite reliefuri pentru a facilita priza.
Gatul ( colul) care face legatura cu lama sau partile active ale intrumentului. La acest nivel se intalnesc
unghiuri diferite. Din punct de vedere al numarului de unghiuri, avem instrumente cu un singur unghi,
dublu, cudate, sau triplu cudate. Ultimele doua se mai numesc si instrumente in contraunghi.
Lama este partea instrumentului pe care se gasesc situate marginile taietoare.
Partea activa, reprezinta marginea taietoare a instrumentului. De obicei este sub forma unui bizou cu
diferite forme.
Unghiul lamei este acela dintre axul lung al lamei si axul lung al manerului.
c) Tipuri de instrumentar de mana
I. Pentru smalt :
1. Dalti:
- Dalti drepte
- Dalti monoangulare ( Wedelstaedt)
- Dalti dublu angulate
2. Toporisca de smalt
3. Bizotatoare de prag gingival
II. Pentru dentina
- Toporistele de dentina
- Toporisti tip “ sapa”
- Toporisti pentru unghiuri
- Lingurile Black ( excavatoare). Cu ele se indeparteaza dentina patologica.
2. Instrumente rotative
1. Piese de mana
Pentru ca sa produca rotirea instrumentului rotativ propriu zis este necesar ca energia mecanica
produsa de o sursa oarecare sa fie transmisa la acesta . Rolul de transmisie il au asa numitele piese
de mana .
a. Piesa dreapta pentru bratul Doriot .
Ea opereaza la viteze mici . Este destinata in prepararea cavitatilor pe dintii frontali, pe fata
vestibulara a incisivilor mandibulari si pe faza ocluzala la molari si premolari. Nu se folosesc decat
freze de peste 40 mm lungime si diametru de 2,35 mm. Ele sunt retinute in piesa, printr-un sistem de
crampoane activat printr-o miscare de impingere a mansonului piesei.
b. Piesele contraunghi
Opereaza la aceleasi viteze, sunt indicate in manopere terapeutice la dintii mavilari si mandibulari.
Frezele au la capatul inactiv un sant in care in momentul fixarii se angajeaza o clema din capul piesei.
Au o lungime medie de 22 mm iar diametrul de 2,35 mm. Zonele inaccesibile pot si abordate cu un
cap miniatural si freze scurte ( 16MM) . Atunci cand capul piesi face numai un unghi drept cu
manerul, piesa se numeste in unghi drept.
c. Turbina
Odata cu aparitia rotorului cu aer, vitezele conventionale nu au putut sa creasca pana la valori mari
sau foarte mari. Diametrul frezei a scazut de la 2,35 mm la 1,6 mm si au o lungime de 19mm; sunt
fixate prin frictiune.Vitezele mari necesita freze diamantate sau din carbura. Tendinta de a se bloca
cand aplicam presiuni mari asigura o siguranta crescuta in prepararea cavitatii. Un dezavantaj al
vitezelor mari este insa scaderea simtului tactil.
Vitezele mari si foarte mari sunt indicate in prepararea cavitatilor, cand lucram numai in smalt . De la
jonctiunea smalt – dentina in dentina vom lucra la viteze conventionale.

5
Astazi toate piesele de mana au incorporat un sistem de racire aer-apa, asigurand o racire, o
curatire si o vizibilitate crescuta. Cele mai noi piese de mana au inclus si un sistem de iluminare a
campului operator printr-o fibra optica.
Aparitia micromotoarelor electrice si a celor pneumatice a simplificat tehnicile de preparare a
cavitatilor, viteza fiind modificata la aceeasi piesa de la cele conventionale la cele inalte dispozitivul
de reglare fiind fie la pedala fie incorporat in micromotor.

2. Instrumentar rotativ utilizat in prepararea cavitatilor


a. Frezele: sunt acele instrumente prevazute cu lame taietoare si care prelucreaza suprafata prin
aschiere;
b. Pietrele: sunt acele instrumente ale caror extremitate activa prezinta o suprafata abraziva si
prelucreaza structura prin abrazie.
a.Frezele dentare
In general frezele prezinta trei mari portiuni: cap, gat, tija.
Clasificarea lor apeleaza la mai multe criterii:
Dupa piesa la care pot fi adaptate:
- pentru piesa dreapta;
- pentru piesa contraunghi;
- pentru piesa miniaturizata si un unghi drept;
- pentru turbina.
Dupa materialul si modul de fabricare:
- freze din otel – tratate termic, pana la o valoare a duritatii Vicker de 800, cu care se lucreaza
numai in dentina si numai cu viteze conventionale;
- freze din carbura de tungsten – pulberea din carbura de tungsten este amestecata cu pulbere
din carbura de cobalt, sub presiune, si sunt incalzite in vid pana ce valoarea duritatii Vicker
este de 1600-1700. Cu ele se poate lucra atat in smalt cat si in dentina, la viteze convationale
sau inalte.
Dupa lungimea frezelor:
- freze pentru turbina;
- freze scurte pentru cap miniaturizat;
- freze normale pentru piesa contraunghi;
- freze cu gat lung pentru piesa contraunghi;
- freze normale pentru piesa dreapta;
Dupa forma partii active:
- freze sferice – active pe toata suprafata capului, fiind utilizate in miscari laterale de penetrare
si de retragere. Sunt indicate in deschiderea procesului carios si plasarea santurilor de retentie .
IN marimile mai mari ajuta la indepartarea dentinei patologice.
- freze cilindrice cu lame longitudinale – lamele taietoare sunt paralele cu axul lung al frezei,
avand o orientare fie dreapta, fie usor oblica , in spirala.
- freze cilindrice cu lame longitudinale sectionate transversal – lamele taietoare au aceeasi
orientare dreapta sau in spirala. Frezele cilindrice sunt indicate in:
 largirea accesului in cavitatile carioase;
 realizarea formei de contur;
 realizarea peretilor cavitatii;
 unirea a doua procese carioase.
- frezele con-invers – sunt freze care prezinta o parte activa sub forma de trunchi de con, cu
baza mare asezata frontal. Sunt indicate pentru:
 extensia cavitatii;
 realizarea formei;
 unirea a doua procese carioase;
 netezirea peretelui pulpar la cavitatile de clasa I-a si a II-a;
 prepararea cavitatilor de clasa a V-a .
- frezele roate- dupa cum le spune si numele au forma unei roti plasata perpendicular pe gat si
sunt utilizate in:

6
 plasarea santurilor de retentie in cavitatile de clasa aV-a;
 sectionarea coroanelor metalice.
- freze para ( eliptice) – aceste freze sunt caracterizate prin unghiuri rotunjite si parti laterale
usor convergente spre gat . Extremitatea capului este curba sau plata , cu unghiuri rotunjite. Acest
tip de freze a fost introdus inca din 1930 de dr. Miles Markley, odata cu principiul conservativ in
prepararea cavitatilor si cu aparitia tratamentului restaurativ atraumatic.
- freze conice cu lame longitudinale – au forma unui con cu baza mare spre gat iar in functie
de orientarea lamelor designul poate fi drept sau in spirala
- freze conice cu lamele longitudinale sectionate transversal – pot avea acelasi design cu
frezele anterioare si capatul plat la unghiuri usor rotunjite..
- frezele – sunt freze cu un design nestandardizat . Ele au fost astfel imaginate pentru a
combina unghiurile rotunjite cu capatul plat. Astfe de freze usureaza preparatia cavitatilor care vor
avea plansee netede si unghiuri interne rotunjite. O tendinta universal valabila in evolutia frezelor
o reprezinta rotunjirea unghiurilor ascutite. Unghiurile ascutite rezultate din actiunea frezelor
conventionale pot provoca concentratii inalte de stres, crescand tendinta dintelui la fracturare.
Frezele moderne cu unghiuri rotunjite au o viata mai lunga pentru ca nu au colturi ascutite care sa
se fractureze sau sa se uzeze prematur.
b.Pietrele dentare abrazive
Pietrele diamantate
Sunt cele mai longevive si au o mare eficienta cand actioneaza in smalt si in dentina sanatoasa. In
schimb au un randament minim in tesuturile alterate (demineralizate).
Descriere generala
Sunt formate din trei parti importante :
- un substrat metalic;
- pulberea de diamant abraziva;
- liant care mentine pulberea de diamant pe substratul metalic.
Substratul metalic – seamana cu o freza fara lame, fiind descrise aceleasi parti esentiale: tija,
gatul si capul .
Pentru discurile ai pietrele abrazive care au o durata de viata scurta, partea activa ( discul sau
piatra roata ) sunt detasabile de tija ( mandrin).
tratamentului cariei simple obliga la respectarea in totalitate a principiului biologic, care prevede
in principal conservarea maxima, in masura posibilitatilor, a structurilor dentare indemne in timpul
prepararii cavitatilor.
Pulberea de diamant – diamantele utilizate sunt obtinute pe cale industriala, fie naturale sau
sintetice, fiind prelucrate pana la stadiul de pulbere cu diferite forme si marimi .
Liantul – poate fi : ceramic (mai rezistent la temperaturi inalte) sau rasinic (bachelita, mai elastic).
In zilele noastre pulberea de diamant este atasata la substratul metalic prin electroliza unei pelicule
de metal de pe substrat pe care se plaseaza pulberea de diamant.Se gasesc foarte multe forme ale
acestor instrumente, diferite de ale frezelor care prezinta lame taietoare. Datorita lipsei de
standardizare a instrumentelor diamantate, privind forma si dimensiunile lor, pentru a le alege
instrumentul dorit este necesara examinarea directa a acestora.
In general aceste instrumente nu trebuie folosite in taierea metalelor sau a rasinilor acilice auto si
termopolimerizabile. Ele vor fi utilizate in special pentru indepartarea tesuturilot dentare, a
coroanelor din portelan si a rasinilor compozite.
3. Alte instrumente abrazive
Au fost descoperite si utilizate inaintarea instrumentelor diamantate, astazi avand indicatii in
special pentru modelarea, finisarea si lustruirea restauratiilor in laborator si in cabinetul
stomatologic. Ele sunt impartite in doua mari categorii:
1. Instrumente obtinute prin turnarea substantei abrazive :
a. pietrele fixate la tija prin turnare: care au capul fix si sunt utilizate predominant pentru tehnici
de modelare. Aceste instrumente au o matrice mai moale (polimer rigid sau material ceramic)
si se uzeaza in timpul folosirii. Materialele abrazive frecvent folosite sunt: carbura de siliciu
(SiC) – Carborundum sau oxid de aluminiu (Al2O3) – Alundum. Cele de culoare verde si
neagra pot fi folosite si in operatiile in smalt si pe dentina . Sunt disponibile atat pentru piesa

7
dreapta cat si pentru contraunghi: conice, coninvers, cilindrice, flacara, lenticulara, de diferite
lungimi si diametre.
b. discuri si pietre roata detasabile: care se fixeaza la un mandrin de marime conforma cu piesa
utilizata si care au un filet la un capat. Aceste instrumente prezinta si ele un orificiu in centru
prin care va intra surubul de fixare.
- piatra Heatless: este confectionata din Carborundum si are o forma roata . Grosimea ei variaza
de la 2,35 mm la 1,17 mm , iar diametrul de la 0,9 mm la 1,8 mm.
- discul de Carborundum (Joe Dandy Disk) este plat si utilizat in special pentru taierea in
laborator sau in cabinet a lucrarilor protetice. Daca nu sunt manipulate cu atentie se
fractureaza foarte usor.
2. Instrumente obtinute prin placarea substantei abrazive pe substrat
In general sunt reprezentate de discuri mai mult sau mai putin flexibile, fiind utilizate in
special pentru modelarea unei suprafete neregulate (smalt sau restaurare) pentru a obtine un contur
neted, plat sau convex. Majoritatea discurilor flexibile sunt de unica folosinta si atasabile la un
mandrin.
Mandrinul cu surub are dezavantajul ca rotatia este limitata numai la o miscare de rotatie in sens
orar. Mandrinul fara surub ( mandrin”pop-on”) nu interfereaza cu zonele de instrumentat fiind
activ in ambele sensuri .
Materialele abrazive sunt cimentate pe un suport flexibil care poate fi hartie , plastic sau textile.
Discurile care au o actiune secanta sunt in general acoperite cu carbura de siliciu sau oxid de
aluminiu. Cele care finiseaza si lustruiesc, contin in special abrazivi naturali; silicat de calciu,
magneziu, fier ( rosu), quartz (alb), pulbere de cremene, praf de coral si oxid de fier.
Marimea granulatiei poate fi: mare, medie, fina sau ultrafina.
Desi exista o mare varietate de intrumente abrazive, fiecare practician isi va selectiona pentru
activitatea cotidiana numai cateva tipuri, cu care el a obtinut rezultate optime.

3. Instrumentarul Ultrasonic
Ultrasunetele sunt vibratii mecanice cu o frecventa de 25000-30000 Hz mai mare decat cea
care poate fi perceputa de urechea omului sub forma de sunet (16.000 hz).
In stomatologie ultrasunetele se produc prin fenomene magnetostrictive (constau in variatii ale
lungimii unor materiale feromagnetice si sunt in functie de campul electromagnetic).
Sistemul este format din:
- generator de ultrasunete
- piesa de mana
- diferite inserturi (parti active) cu forme in functie de manoperele pentru care au fost
imaginate.
Pentru a controla caldura generata in piesa de mana, este incorporat si un sistem de racire cu apa.
Energia utilizata pentru indepartarea smaltului si a dentinei, este generata in interiorul piesei, iar
amplitudinea miscarii inserturilor este determinata de numarul de watti produsi.
Instrumentele ultrasonice sunt utilizate pentru:
- detartraj;
- indepartarea depozitelor moi si a coloratiilor exogene de pe suprafata dintilor si a
restauratiilor;
- condensarea amalgamului in cavitate.

4. Instrumentarul laser
Laser reprezinta initialele fenomenului denumit in limba engleza “ light amplification by
stimulated emission of radiation “, prin care un gaz sau un cristal este stimulat pentru a emite fotoni cu
o anumita lungime de unde, care sunt amplificati si filtrati, obtinandu-se astfel un fascicul luminos
coerent.
Fascicolul de raze este condus printr-o fibra optica sau sistem de oglinzi, pana la capatul emitator,
unde este focalizat prin niste lentile spre varful acestuia.
In cariologie, utilizarea laserului va evita incalzirea excesiva a tesuturilor ce va afecta ulterior pulpa.
Pentru a controla energia fascicolului si implicit energia degajata la locul de impact, fascicolul
continuu poate fi si pulsat sau chiar superpulsat (un impuls=0,25 ns), caz in care caldura este disipata

8
eficient, fara ca temperatura pulpei sa fie modificata semnificativ; in acest scop este indicata si racirea
cu apa a campului operator .

III. Instrumentar utilizat pentru restaurarea dintilor


A.Instrumente de preparare a materialelor ( spatule de ciment)
Multe materiale pentru obturatie, in cariologie, se prepara prin amestecarea unui lichid cu o
pulbere sau a doua paste, cu ajutorul unor instrumente. Cele mai obisnuite sunt spatulele de
ciment, care au gatul drept, si partile active plate, cu suprafete netede si marginile rotunjite. In
functie de materialul preparat, ele pot fi din metal, plastic agat sau stelit.
B. Spatule bucale
Forma partii active si angularea gatului acestor instrumente sunt foarte variate. Ele sunt
indicate in transportul si manipularea materialelor plastice dupa prepararea lor. Partea activa are o
suprafata mai mica si are margini si colturi rotunjite. Pentru a minimaliza adeziunea materialului si
a facilita curatirea lor, pot fi placate la suprafata cu teflon. Pot fi din otel sau plastic.
C. Instrumente de condensare ( fuloare)
Reprezinta instrumentul necesar condensarii oricarui material plastic in cavitatea preparata.
De obicei au suprafete netede, iar gatul prezinta diferite unghiuri si curburi. Sunt de diferite
dimensiuni, iar in partea activa are forma rotunda , cilindrica sau dreptunghiulara .
Fuloarul pentru amalgam prezinta un capat activ cu striatii , necesar transportului materialului in
cavitate, si celalalt capat neted, pentru condensare.
D. Instrumente pentru netezire
Sunt asemanatoare fuloarelor, realizand netezirea suprafetelor obturatiilor metalice, inainte, si
dupa modelarea lor. Au suprafata activa neteda, gatul are angulatii diferite iar partea activa
prezinta forme variate, cam ar fi: sferica, ou, coada de castor, conice. Unii clinicieni, folosesc
aceasta manopera si instrumente rotative care imita forma frezelor si care au suprafata activa a
capului, perfect neteda . tratamentului cariei simple obliga la respectarea in totalitate a principiului
biologic, care prevede in principal conservarea maxima, in masura posibilitatilor, a structurilor
dentare indemne in timpul prepararii cavitatilor.
E.Instrumente pentru modelare
Sunt instrumente taietoare, cu partea activa sub forma de lama, fie bizotate pe o singura
suprafata sau dublu bizotate. Cele mai obisnuite sunt instrumentele Hollenback, care prezinta
ambele margini dublu bizotate, cu varful ascutit si cu gatul mono sau biangulat.
Instrumentele discoid-cleoid sunt instrumente active la ambele capete, cu forma triunghiulara si
sferica si cu margini dublu bizotate ascutite. Cutitele pentru amalgam prezinta o lama care are o
singura margine taietoare , simplu bizotata. Cutitele universale sunt de tipul Bard-Parker, cu
diferite forme. Unele sunt facute pentru anumite scopuri , cum ar fi cutitul Willson , care are
partea activa plana, bizotata pe o parte si indoita pe lat, la un unghi drept, putand fi astfel introdusa
pentru a putea modela amalgamul sub punctul de contact .
F. Instrumente de finisat si lustruit
Sunt instrumente rotative (freze, pietre, discuri abrazive, perii , gume) pentru turatii
conventionale.
a. Frezele de finisat vor trebui sa aiba cel putin 12 lame taietoare, unele din ele avand
chiar 40 de lame paralele, nesectionate transversal, dispuse longitudinal in continuarea
gatului, mai putin accentuate, avand o capacitate secanta redusa. Sunt din otel pentru
amalgam si din carbura de tungsten pentru rasini compozite . Ea taie foarte putin din
structura materialului, indepartand numai excesul, obtinand astfel o suprafata neteda .
Partea activa are diferite forme: sferice, conice, flacara, para, etc. Datorita duritatii lor
mai mici nu sunt active pe smalt.
b. Discurile si benzile (stripsurile) abrazive de hartie sau plastic. Discurile sunt descrise
la instrumentarul abraziv. Din aceasta categorie mai fac parte si benzile abrazive
inguste (stripsuri) care prezinta numai o suprafata activa, la mijloc fiind o zona fara
abraziv, care se adapteaza prima in zona interdentara mai ingusta. Initial vom actiona
cu jumatatea pe care este un material abraziv cu granulatii mai mari, si apoi pentru
lustrirea finala cu partea abraziva mai fina, prin miscari du-te vino, dintre vestibular si
oral.

9
c. Periile au diferite forme (conice, cilindrice, roata) si sunt fixate prin insurubare la un
mandrin sau prin turnare la tija. Se folosesc singure sau impreuna cu paste abrazive in
lustruirea suprafetelor metalice.
d. Gumele au la randul lor diferite forme: conice, cupa, lenticulare, flacara. Sunt turnate
sau fixate prin insurubare. Sunt utilizate in lustruirea obturatiilor metalice, unele din
ele fiind mai active avand incorporate in cauciuc si diferite materiale abrazive.
Etape de realizare a tratamentului cariei dentare preoararea cavitatilor:
- dechiderea procesului carios – prin care se creeaza o cale de acces spre interiorul procesului
carios, in scopul pregatirii cavitatii – instrumentar rotativ.
- Exereza dentinei alterate – consta in indepartarea in intregime a continutului procesului carios,
inclusiv a tesutului dentinar afectat in mod vizibil – se utilizeaza escavatoare bine ascutite sau
instrumentar rotativ.
- Extensia preventiva – consta in amplasarea marginilor cavitatii in zonele dentare supuse
actelor de autocuratire si accesibile curatarii artificiale, pana in tesut sanatos ( pante
cuspidiene, fete vestibulare si orale).
- Realizarea formei de retentie – se realizeaza prin:
a. paralelism in plan axial, cel putin 2 pereti verticali
b. intalnirea peretilor la terali in unghi drept ce peretele pulpa sau parapulpar
c. unghiuri bine exprimate la intalnirea peretilor laterali intre ei
- Realizarea fundului cavitatii - plana sau in trepte
- Realizarea de cavitati de retentie sub forma de coada de randunica; in cazul cavitatilor clasa a
II-a (pe faza ocluzata), clasa a III-a si a IV-a (pe fata orala)
- Forma de rezistenta – cavitatile trebuie sa aiba pereti suficient de rezistenti pentru a face fata
atat fortelor care se exercita pe suprafetele dintilor, cat si fdortelor centripete dezvoltate in
masa obturatiei
- Finisarea marginilor cavitatii – realizarea de margini groase de smalt prin indepartarea
anfractuozitatilor smaltului, rotunjirea conturului exterior al cavitatii. Bizotarea se realizeaza
la nivelul cavitatilor de clasa I, cavitatile de clasa II, doar la nivelul pragului gingival si al
marginilor cavitatii ocluzale. La cavitatile de clasa a III-a, a IV-a, a V-a, nu se face bizotare ci
doar se urmareste ca marginile sa nu prezinte anfractuozitati, sa fie drepte si netede.
- Curatarea finala sau toaleta cavitatii.
Reprezinta manopera de curatire, de uscare si inspectie finala a cavitatii.
Se indeparteaza pulberile dentinare restante, resturile mici de smalt ramase eventual din etapa
anterioara, urmele de saliva si de sange.
Spalarea se face cu o seringa cu apa incalzita, iar uscarea cu cateva jeturi de aer necontaminat cu
eventuale urme de ulei (cu o seringa), dar nu mai mult de 10 secunde, pentru a impiedica desicarea
dentinei si lezarea organului pulpo-dentinar.
La sfarsit facem o inspectie finala a cavitatii.

Tratamentul plagii dentinare

Materialele si substantele utilizate in terapia si protectia complexului pulpo-dentinar trebuie sa


indeplineasca urmatoarele conditii:
- sa nu constituie o sursa de iritatie pulpara si sa nu cauzeze modificari ireversibile
- sa realizeze un pansament protector al fibrelor Tomes si nervoase afectate sau sectionate
- sa aiba o actiune antitoxica si antibacteriana
- sa obtureze tubulii dentinari deschis
- sa constituie un mediu izolant pentru pulpa dentara fata de agentii nocivi din materialele de
obturatie definitive si fata de excitatiile transmise din cavitatea bucala
- sa nu fie neutralizate de unele componente ale materialului de obturatie definitiva, dar nici ele
sa nu le influenteze pe acestea
- sa stimuleze mecanismele de neodentinogeneza, dar numai limitat in dreptul leziunii
- actiunea lor sa nu fie modificata de umorile tisulare
- sa nu coloreze dintele
- sa se poata aplica usor

10
- sa adere la suprafetele pe care se aplica si, la nevoie, sa poata fi indepartate
- sa aiba eficacitate maxima in cantitati mici
- sa nu necesite conditii speciale de conservare in cabinetul stomatologic
Nici un material existent nu indeplineste simultan aceste conditii el fiind ales in functie de situatia
clinica existenta. tratamentului cariei simple obliga la respectarea in totalitate a principiului biologic,
care prevede in principal conservarea maxima, in masura posibilitatilor, a structurilor dentare indemne
in timpul prepararii cavitatilor.

Linerii

Sunt straturi relativ subtiri de material utilizate in primul rand pentru a asigura o bariera cu scopul
de a proteja dentina de elementele toxice ce pot difuza din restaurare si/sau de fluidele orale care pot
penera usor prin fenomenul de micropercolare la interfata dinte-restauratie. Ele contribuie si la o
izolare electrica initiala, iar in unele situatii, cand leziunea carioasa este cronica si profunda sau are o
evolutie acut-progresiva, promoveaza si o medicatie pulpara.
1. Liner-ii tip solutie
Ele genereaza un film subtire, 2-5µ prin evaporarea unor solutii de lacuri naturale (Copal sau alte
rasini dizolvate intr-un solvent volatil). Aceste produse sunt de tip varnish. Aceste lacuri mai pot
contine si timol, eugenol si floruri.
Sunt si liner-i care avand apa ca vehicul, inglobeaza mai multi constituienti, care, in loc sa fie
dizolvatii sunt in suspensie, numindu-se liner-i tip suspensie si care asigura un strat mai gros (20-25µ
cu o oarecare protectie termica suplimentara).
2. Liner-ii tip cement
Acesti lineri sunt auto sau fotopolimerizabili, asigura un strat de pana la 1mm, aderent la dentina,
mult mai rezistent in timp ca liner-ii tip suspensie.

Materiale pentru baza (Cimenturile)

Sunt folosite in cariile cu evolutie lent progressiva sau acut progresiva stabilizata, profunde si
medii (daca avem loc) peste un liner intr-un strat de 1-2 mm, cu scopul de a asigura:
- protectie termica pentru pulpa
- un suport mecanic suplimetar pentru obturati , distribuind stress-ul ocluzal local de la
restauratie spre suprafata dentinara subiacenta
- un suport mecanic pentru boltile cuspidiene sau crestele de smalt subminate.
- Acest suport mecanic creste rezistenta impotriva dislocarii stratului subtire de liner, de
deasupra pulpei in timpul condensarii amalgamului.
Eugenatul de zinc
Rezulta din amestecul eugenolului cu o cantitate suficienta de exid de zinc. Amestecurile sunt
relativ slabe, astfel incat au aparut cimenturi imbunatatite: cimentul IRM care este eugenat de
zinc+polimer de intarire. In plus particulele de oxid de zinc din pulbere au fost tratate la suprafata
pentru a produce o mai buna adeziune.
Eugenolul este constituientul principal al esentei de cuisoare in care se gaseste sub proportie de
80-90% . Din punct de vedere chimic, in formula de structura se remarca componenta sa fenolica.
Aceasta este neutralizata cu ajutorul pulberii de oxid de zinc.
Oxidul de zinc este o pulbere amorfa, alba, greu solubila in apa cu o reactie slab bazica.
Eugenatul de zinc are o capacitate antiseptica foarte buna si de lunga durata, astfel incat capacitatea de
sterilizare a dentinei de la baza cavitatii dupa o perioada de 90 zile de la aplicare s-a dovedit a fi de
86% .
Cimenturile oxifosfat de zinc
Forma de prezentare: pulbere –amestec de oxizi metalici (in principal oxid de zinc) si lichid –
acid ortofosforic.
Proprietati :
- protectie mecanica: protectie chimica : protectie antibacteriana protectie termica

11
- protectie electrica: biocompatibilitate relativa deoarece pH-ul initial foarte scazut (1,5-1,6
imediat dupa aplicare si 4-6 la o ora dupa aplicare) afecteaza organul pulpo-dentinar si inhiba
neodentinogeneza.
Indicatii
Obturatii de baza in cavitati medii si profunde sub amalgam , dupa izolarea plagii dentinare cu un
varnish. Nivelul scazut de iritare pulpara s-ar explica prin :
- diametrul moleculei de acid poliacrilic este mai mare decat diametrul canaliculelor dentinare;
- acidul poliacrilic este atras de proteine , limitandu-i astfel difuziunea de-a lungul canaliculelr
dentinare
Proprietati
- rezistenta mare la compresiune, usor efect bactericid efect caioprofilactic
- adeziune crescuta la dentina (imbunatatita prin adaugarea de fluoruri sau fosfat tricalcic), de
natura chimica (legaturi intre gruparile carboxilsi ionii de calciu)
- protectie chimica si antimicrobiana datorata adeziunii crescute la peretii dentinari (percolare
mult redusa)
- conductibilitatea termica si electrica redusa;
- biocompatibilitate buna (greutatea moleculara mare a acidului poliacrilic, atingerea pH-ului
neutru intr-un timp scurt). Totusi, in cavitatile profunde necesita aplicarea unui liner;
- nu induce remineralizarea dentinei, neodentinogeneza, si nu inhiba inflamatiile pulpare
incipiente
Indicatii:
Obturatii de baza in cavitati superficiale, medii si produnde.
Proprietati :
- rezistenta la compresiune superioara cimenturilor oxifosfat de zinc si policarboxilix (rezistenta
creste timp de 3-4 luni de la inserare);
- efect carioprofilactic considerabil prin continut crescut de fluoruri;
- adeziune crescuta la substratul dentinar realizata prin punti de hidrogen la colagen si legaturi
ionice la hidroxiapatita, ce creste timp de 3-4 luni dupa inserare (poate fi imbunatatita prin
remineralizarea sau tratarea dentinei cu agenti de curatire – acid tartric/poliacrilic)
- sigilare foarte buna datorata: adeziunii chimice, contractiei minime de priza si coeficientului
de expansiune termica similar cu al dentinei;
- conductibilitate termica si electrica redusa
- biocompatibilitate buna (crestrea rapida a pH-ului spre valori neutre, greutatea moleculara
mare a acizilor incorporati)
- nu induce neodentinogeneza, remineralizarea dentinei si remisiunea fenomenelor inflamatorii
pulpare.
Indicatii: Obturatii de baza in toate cavitatile ce au peretele pulpar mai profund de 0.5-1mm fata
de junctiunea amelo-dentinara. Este material de electie in cazul obturarii cu compozite.
Material de restaurare fizionomic: Sunt reprezentate de materiale care au o culoare asemanatoare
dintilor, conferind restaurarilor un aspect cat mai fizionomic.
Adezivii dentari pentru compozit.Sunt nutilizati direct peste dentina si smalt in cavitatile
superficiale, iar in cariile medii sau profunde avand in vedere ca pot irita pulpa sunt aplicati peste o
baza sau un liner, de obicei din glassionomer VLC (restaurari laminate) .
Adeziunea chimica, implica legaturi interatomice realizate la interfata adeziv –substrat. Unele
studii au aratat ca agentii adezivi si colagenul sunt foarte diferiti astfel incat masura pana la care acest
tip de legatura participa la intreaga adeziune este discutabila.
Adeziunea mecanica implica obtinerea unor suprafete dentinare si amelare, cat mai fin neregulate cu
microcavitati in care adezivul sa penetreze si sa se fixeze dupa polimerizare.
La smalt, cu cat suprafata de adeziune va fi mai mare, cu atat adeziunea va fi mai puternica. Acest
lucru il obtinem prin bizotare cand pe langa suprafata laterala a unei prisme supunem conditionari
acide si capetele altor prisme, obtinand astfel microcavitati, ce vor contribui astfel la realizarea
microretentei mecanice la dentina , pe langa orificiile cancaliculelor dentinare lipsite de smear-layer
care asigura o oarecare microretentie, prin utilizarea unor agenti chelatori (EDTA, ac. citric) ce
indeparteaza smear-layerul sau a unor acizi organici mai slabi numiti conditioneri dentinari ( Dentin

12
conditioner-ac. poliacrilic 10%) se obtine si o suprafata neregulata a dentinei intertubulare cu doua
efecte:
- creste suprafata de adeziune
- apar neregularitati foarte multe si fine in dentina intertubulara, asigurand astfel o buna
microretentie mecanica dentinara
O adeziune buna este asigurata de :
- un film cat mai subtire intre restaurare si substrat
- interfata adeziv dinte va fi cat mai minima, agentul de adeziune trebuind sa fie capabil sa se
apropie de moleculele substratului pana lao distanta masurabila in nanometri.
Adezivi dentinari pentru amalgam
Ei pot fi folositi pentru a lega amalgamul de structura dentara, amalgamul de amalgam, sau
amalgamul de alte substraturi metalice.
Adeziunea la dentina
Legaturile se fac in special cu faza anorganica (hidroziapatica), care din pacate aici este mai putin
reprezentata ca la smal , dar sunt posibile si legaturi chimice cu faza organica (colagenul dentinar).
Adezivul va avea o structura bipolara.
Pe langa legatura chimica , adeziunea la dentina se bazeaza si pe o puternica legatura
micromecanica in care adezivul penetreaza atat in orificiile cancaliculelor dentinare dilatate, prin
disolutia acida a dentinei peritubulare, cat si in microretentivitatile realizate in acelasi mod pe dentina
intertubulara. Conditionarea acida a suprafetei dentinare are ca obiectiv principal indepartarea smear-
layerului slab intrinsec, pentru a permite adeziunea la matricea dentinara subiacenta.
Al doilea obiectiv al conditionarii acide ar fi demineralizarea matricei dentinare superficiale,
crescand porozitatea dentinara pentru a permite infiltratia rasinei adezive in suprafata.
Adezivii pot fi cu priza initiata chimic sau cu priza fotoindusa, cu doua componente (baza si
catalizator), sau monocomponente. tratamentului cariei simple obliga la respectarea in totalitate a
principiului biologic, care prevede in principal conservarea maxima, in masura posibilitatilor, a
structurilor dentare indemne in timpul prepararii cavitatilor.
Polimerizarea celor cu priza chimica se face sub restaurarea din compozit, iar cele cu priza
fotoindusase face in general inainte de aplicarea rasinii compozite propriu-zise. Oricare ar fi modul de
aplicare, stratul de adeziv trebuie sa fie cat mai uniform si subtire posibil.
Recent au aparut sistemele adezive amelo-dentinare mono-componente, care se aplica dupa o
conditionare acida totala si simultana atat a smaltului cat si a dentinei, timp de 15-20 secunde. In acest
sistem primerul si adezivul sunt incorporate in acelsai flacon (Prime- Bond) .
1. Rasinile compozite
Ele constituie in clasificarea A.D.A, dupa rasinile acrilice autopolimerizabile, a II-a clasa de
materiale utilizate in restaurarile cu rasini prin metoda directa.
In chimie, termenul de material compozit se refera la o asociere a doua sau mai multe componente
cu proprietati diferite, dar care perfect cuplate vor da nastere la un produs final cu proprietati
diferite , superioare fata de cele intiale puse in reactie.
Clasic, in stomatologiie rasinile sunt formate din:
- faza continua, liantul rasinos (matricea organica), care asigura substratul materialului
compozit, reprezentand 30-50% din volum;
- faza dispersata, umplutura anorganica care creste rezistenta la fortele de uzura, ii scade
coeficientul de contractie de priza si coeficientul liniar de expansiune termica si asigura
materialului un aspect cat mai fizionomic;
- agentii de cuplare care permit o legatura cat mai buna intre cele doua faze , de aceasta
depinzand in mare masura caracteristicile superioare ale rasinilor compozite;
- adjuvanti in proportie de 5%, care au rolul fie de a controla reactia de polimerizare prin diferiti
initiatori, acceleratori, inhibitori, sau a influenta calitatile estetice prin stabilizatori, diferiti
coloranti si pigmenti.
Faza organica: Primele materiale fizionomice aveau faza organica reprezentata de
polimetilmetacrilat (PMMA), care insa prezenta un coeficient de contractie de priza accentuat si
un grad de uzura excesiv.
Faza dispersata: Din punct de vedere al granulometriei, rasinile compozite se pot clasifica in:
- compozite cu particule mari – macroparticule – macrofiller

13
- compozite traditionale (conventionale) cu midiparticule, au o pondere a umpluturii anorganice
de 75-80% ca volum
- compozitele cu microumplutura
- compozitie omogena: in care particulele de Si coloidal sunt dispersate omogen si uniform in
masa faze organice
- compozitie heterogena (cu filler Organic) in care particulele din compozit prepolimerizat si o
cantitate mica de Si pirogenic au fost adaugate fazei organice
- Compozitele hibride
Reactia de polimerizare: Reactia de priza a rasinilor compozite poate fi declansata chimic
(rasini compozite autopolimerizabile), sau luminos (fotopolimerizabile) sau mixt (dual).
2. Cimenturi ionomere de sticla
In restaurarea coronara, cimenturile glass ionomere sunt considerate astazi materiale
indispensabile, fiind utilizate ca lineri, baze materiale de restaurare tranzitoriesau de lunga durata si
chiar materiale de reconstituire coronara.
Cimenturile ionomere de sticla adera chimic la smalt, dentina si ciment, fiind materialele care
permit prepararea cea mai conservatoare, limitata doar la exereza tesuturilor alterate. Un avantaj al
cimenturilor glass ionomere este faptul ca adera la dentinaumeda fara sa necesite un adeziv
intermediar, asa cum se intampla in cazul compozitelor. Desi biocompatibilitatea cimenturilor
ionomere de sticla este inca un subiect de controverse, se pare ca reactiile pulpare servenite chiar si in
cazul unor cavitati profunde sunt de scurta durata si reversibile. tratamentului cariei simple obliga la
respectarea in totalitate a principiului biologic, care prevede in principal conservarea maxima, in
masura posibilitatilor, a structurilor dentare indemne in timpul prepararii cavitatilor.
Cimenturile ionomere de sticla sunt materiale de restaurare coronarecare pot fi considerate
bioactive, avand proprietati antimicrobiene si de remineralizare.
Indicatii si contraindicatii ale cimenturilor ionomere
Indicatia de electie a acestui material este aceea de liner sau baza in obturatii laminate de tip
“sandwich” deschis sau inchis in asociere cu rasinile compozite dar si cu amalgamul de argint, caruia
ii confera o baza solida, izolatoare termic si electric.
Capacitatea ca si imposibilitatea obtinerii unei suprafete lucioase pe termen lung, determina
utilizarea lor in restaurarea dintilor frontali doar in cazul cavitatilor de clasa a III-a, de amplitudine
foarte redusa, sau ca material tranzitoriu ce urmeaza a fi colat ulterior cu rasini compozite.
In schimb adeziunea chimica excelenta la toate tipurile de tesuturi dure dentare ca si sensibilitatea lor
tehnicamai redusa decat in cazul materialelor compozite, fac din aceste materiale solutia optima pentru
restaurarea leziunilor cervicale carioase si necarioase in zone putin vizibile sau la pacienti care nu sunt
foarte exigenti in ceea ce priveste aspectul estetic al tratamentului.
O alta aplicatie specifica cimenturilor ionomere de sticla este obturarea preparatiilor de tip tunel
pentru leziunile proximale incipiente, frecvente la pacientii acestei grupe de varsta .
In cazul componentei ocluzale a cavitatilor de clasa a II-a ca si in cavitatile de clasa I, unde solicitarile
ocluzare au punct de aplicare la marginea sau pe suprafata restaurarilor, nici un tip de ciment ionomer
de sticla nu poate fi utilizat pentru obturatii de lunga durata ci doar pentru obturatii provizorii sau
tranzitorii . Tratamentului cariei simple obliga la respectarea in totalitate a principiului biologic, care
prevede in principal conservarea maxima, in masura posibilitatilor, a structurilor dentare indemne in
timpul prepararii cavitatilor.
Intrucat cimenturile glass ionomere sunt materiale adezive, calitatea sigilari marginale depinde in
primul rand de calitatea adeziunii stabilite intre material si tesuturile dure dentare. Chiar daca nu se
utilizeaza sisteme adezive care sa intermedieze microretentia mecanica si legaturile chimice la nivelul
interfetei, este obligatorie obtinerea unei cavitati curate si uscate (dar nu desicate), necontaminata de
saliva, sange sau detritusuri. Pentru unele produse se recomanda conditionarea dentinei cu solutii care
indeparteaza detritusurile rezultate in urma prepararii , pentru crearea unei interdifuziuni cu dentina
subjacenta. Ca si in cazul rasinilor compozite, protectia dentinei cu un liner pe baza de hidroxid de
calciu se recomanda numai in cazul cavitatilor foarte profunde sau cu dentina afectata sau
hipersensibila. Tratamentului cariei simple obliga la respectarea in totalitate a principiului biologic,
care prevede in principal conservarea maxima, in masura posibilitatilor, a structurilor dentare indemne
in timpul prepararii cavitatilor. Cimenturile ionomere de sticla sunt sensibile tehnic, necesitand o
dozare foarte corecta a amestecului, pentru a asigura atat rezistenta mecanica suficienta cat si

14
adeziunea chimica adecvata. Sistemele precapsulate sunt avantajoase deoarece simplifica procedura de
preparare si faciliteaza insertia materialului in cavitate prin injectare, diminuand riscul inglobarii
aerului. Materialul se modeleaza cu instrumente de plastic, iar excesul se indeparteaza dupa priza
primara utilizand instrumente manuale ascutite. Majoritatea cimenturilor modificate cu rasina necesita
fotoactivare timp de 40 de secund pentru fiecare strat de material aplicat, dar unele materiale de acest
tip contin si un sistem chimic de initiere a polimerizarii rasinii, permitand priza materialului chiar in
absenta sursei de fotoactivare.
In cazul cimentului ionomer de sticla ca material de baza, materialul de restaurare (compozit sau
amalgam) se poate aplica in aceeasi sedinta, dupa intarirea completa a cimentului. Unele studii
recomanda mordansarea suprafetei cimentului ionomer de sticla simultan cu smaltul si dentina ,
anterior aplicarii sistemului adeziv corespunzator compozitului utilizat.
In cazul aplicarii cimentului ionomer de sticla ca material de restaurare unic, obturatiile pot fi
prelucrate mecanic cu pietre diamantate la cateva minute dupa intarire deoarece produsele moderne
sunt mult mai putin sensibile la deshidratare si umiditate. Totusi se recomanda amanarea finisarii si
lustruirii obturatiilor cu ciment ionomer de sticla, cel putin 24 de ore, timp in care se protejeaza
obturatia prin aplicarea uni lac a unei rasini fotoactive .
3. Amalgamul de argint
Principalul amalgam utilizat astazi in stomatologie este amalgamul de argint non gama, cu continut
mare de cupru (12-30%), care are proprietati fizice si chimice ameliorate si performante clinice
superioarein comparatie cu amalgamul de argint traditional , calitati demonstrate de peste 20 de ani de
studii clinice si de laborator.
Principalele calitati ale amalgamului de argint constau in durabilitatea considerabila si pretul de
cost scazut, care determina si astazi utilizarea ca material de electie in restaurarea leziunilor caioase la
nivelul dintilor laterali. Desi amalgamele dentare nu adera la structuriledentare, etanseitatea
restaurarilor este satisfacatoare chiar si in cazul aliajelor conventionale, fiind asigurata in mare masura
prin fenomenul de autosigilare legat de procesul de coroziune.
Aparitia sistemelor adezive speciale pentru amalgam a imbunatatit notabil etanseitatea acestor
materiale, diminuand riscul coloratiilor tesutului adiacent si a permis realizarea unor preparari mult
mai conservatoare, comparabile dimensional cu cavitatile pentru materiale compozite si cimenturi
ionomere de sticla.
Introducerea amalgamelor non-y-2 in practica a redus considerabil o serie de dezavantaje legate in
primul rand de dilatarea mercuroscopica , nodificarea de culoare , defectele marginale si eliberarea
mercurului secundara coroziunii . Ca urmare , desi in anumite tari utilizarea amalgamelor traditionale
este interzisa , amalgamele non-y-2 continua sa fie aplicate in zona laterala.
Componentele din amalgam pot induce reactii alergice foarte rar, iar cantitatea de mercur eliberata
in timpul plasarii si indepartarii acestor restaurarieste foarte redusa, numeroase alte surse de poluare cu
mercur fiind prezente in alimente, apa, aer.

Proprietatile de fluaj si creep ale amalgamului


Fenomenul de fluaj se masoara in timpul prizei amalgamului si reflecta modificarile dimensionale ale
acestuia cand este solicitat. Creep-ul pe de alta parte, se masoara de regula dupa ce amalgamul a facut
priza si reflecta modificarile dimensionale constante, cand asupra lui actioneaza forte statice sau
dinamice (masuratorile cele mai semnificative sunt sub solicitari dinamice periodice care evita
solicitarile ocluzale). Tratamentului cariei simple obliga la respectarea in totalitate a principiului
biologic, care prevede in principal conservarea maxima, in masura posibilitatilor, a structurilor dentare
indemne in timpul prepararii cavitatilor.
Creep-ul este definit ca o deformare continua. El este foarte pronuntat dincolo de o anumita
temperatura, numita temperatura echicoeziva, cand legaturile intergranulare se modifica de la
terminale la dislocarea materialului, urmand tiparul miscarilor de dizlocare ale obturatiei, facilitand
deformarea vizibila a acesteia. Este recunoscut faptul, cu cat energia utilizata in condensare este mai
mare, cu atat mai redus va fi creep-ul.

Indicatii si mod de aplicare


Indicatiile amalgamului de argint cuprind restaurari ale leziunilot carioase primare mari si medii
situate pe fetele ocluzale, proximale, cervicale ale molarilor si premolarilor.

15
Pentru a minimiza riscul expunerii la mercur in timpul prepararii aliajului, se utilizeaza materiale
precapsulate, controlul strict al deseurilor si uneori diga si aspiratorul chirurgical.
Condensarea manuala, desi mai laborioasa prezinta o serie de avantaje fata de condensarea
mecanica sau ultrasonica, fiind mai putin riscanta si asigurand un material cu un continut uniform de
mercur .Tratamentului cariei simple obliga la respectarea in totalitate a principiului biologic, care
prevede in principal conservarea maxima, in masura posibilitatilor, a structurilor dentare indemne in
timpul prepararii cavitatilor. In ultimele decenii, in geneza cariei dentare s-au selectionat 3 factori
cauzali si anume : flora microbiana bucala, unele componente alimentare si calitatea structurilor
dentale .In aceste conditii, pentru declansarea leziunilor carioase este necesara interferenta obligatorie
a acestor 3 cauze. Afectiunile coroanelor dentare cuprind leziuni sau modificari ale integritatii, formei,
pozitiei sau culoriii portiunilor extra-alveolare ale dintilor.
Criteriile de clasificare ale leziunilor carioase existente la ora actuala sunt multiple, ele bazandu-se pe
diferite caracteristici precum: aspectele clinice radiografice si histologice ale procesului carios ( Baum
&Lundt).
Se clasifica cavitatile rezultate in urma tratamentului chirurgical al cariei simple, dupa cum
urmeaza: caria de debut la nivelul defectelor structurale ale dintilor cum sunt fosetele si fisurile. De
obicei au trei localizari : suprafetele ocuzale ale molarilor si premolarilor, doua treimi ocluzale ale
fetelor vestibulare si orale ale molarilor, si fetele palatinale ale dintilor anteriori, leziuni care evolueaza
la nivelul fetelor aproximale ale premolarilor si molarilor; leziuni care evolueaza la nivelul fetelor
aproximale ale dintilor anteriori fara a afecta sau a necesita indepartarea unghiului incizal; leziuni ce
evoleaza in treimea cervicala pe fetele aproximale ale dintilor frontali care afecteaza sau necesita
indepartarea si restaurarea unghiului ( unghiurilor) incizal; leziuni ce evolueaza in treimea cervicala pe
fetele vestibulare si orale ale dintilor; leziuni care initial nu au fost incluse in clasificarea lui Black. Se
intalnesc la nivelul merginilor incizale si varfurilor cuspizilor sau orice suprafata expusa la maxim
curatarii si autocuratirii. De obicei debuteaza la nivelul unui defect de formare sau de origine
traumatica.
Aparitia sistemelor adezive speciale pentru amalgam a imbunatatit notabil etanseitatea acestor
materiale, diminuand riscul coloratiilor tesutului adiacent si a permis realizarea unor preparari mult
mai conservatoare, comparabile dimensional cu cavitatile pentru materiale compozite si cimenturi
ionomere de sticla.
Introducerea amalgamelor non-y-2 in practica a redus considerabil o serie de dezavantaje legate in
primul rand de dilatarea mercuroscopica , nodificarea de culoare , defectele marginale si eliberarea
mercurului secundara coroziunii . Ca urmare , desi in anumite tari utilizarea amalgamelor traditionale
este interzisa , amalgamele non-y-2 continua sa fie aplicate in zona laterala.
Componentele din amalgam pot induce reactii alergice foarte rar, iar cantitatea de mercur eliberata
in timpul plasarii si indepartarii acestor restaurarieste foarte redusa, numeroase alte surse de poluare cu
mercur fiind prezente in alimente, apa, aer.
Pentru unele produse se recomanda conditionarea dentinei cu solutii care indeparteaza detritusurile
rezultate in urma prepararii , pentru crearea unei interdifuziuni cu dentina subjacenta. Ca si in cazul
rasinilor compozite, protectia dentinei cu un liner pe baza de hidroxid de calciu se recomanda numai in
cazul cavitatilor foarte profunde sau cu dentina afectata sau hipersensibila. Tratamentului cariei simple
obliga la respectarea in totalitate a principiului biologic, care prevede in principal conservarea
maxima, in masura posibilitatilor, a structurilor dentare indemne in timpul prepararii cavitatilor.
Cimenturile ionomere de sticla sunt sensibile tehnic, necesitand o dozare foarte corecta a amestecului,
pentru a asigura atat rezistenta mecanica suficienta cat si adeziunea chimica adecvata. Sistemele
precapsulate sunt avantajoase deoarece simplifica procedura de preparare si faciliteaza insertia
materialului in cavitate prin injectare, diminuand riscul inglobarii aerului. Materialul se modeleaza cu
instrumente de plastic, iar excesul se indeparteaza dupa priza primara utilizand instrumente manuale
ascutite. Majoritatea cimenturilor modificate cu rasina necesita fotoactivare timp de 40 de secund
pentru fiecare strat de material aplicat, dar unele materiale de acest tip contin si un sistem chimic de
initiere a polimerizarii rasinii, permitand priza materialului chiar in absenta sursei de fotoactivare.
Pe langa legatura chimica , adeziunea la dentina se bazeaza si pe o puternica legatura micromecanica
in care adezivul penetreaza atat in orificiile cancaliculelor dentinare dilatate, prin disolutia acida a
dentinei peritubulare, cat si in microretentivitatile realizate in acelasi mod pe dentina intertubulara.

16
Conditionarea acida a suprafetei dentinare are ca obiectiv principal indepartarea smear-layerului slab
intrinsec, pentru a permite adeziunea la matricea dentinara subiacenta.
Al doilea obiectiv al conditionarii acide ar fi demineralizarea matricei dentinare superficiale,
crescand porozitatea dentinara pentru a permite infiltratia rasinei adezive in suprafata.
Adezivii pot fi cu priza initiata chimic sau cu priza fotoindusa, cu doua componente (baza si
catalizator), sau monocomponente. tratamentului cariei simple obliga la respectarea in totalitate a
principiului biologic, care prevede in principal conservarea maxima, in masura posibilitatilor, a
structurilor dentare indemne in timpul prepararii cavitatilor.
Polimerizarea celor cu priza chimica se face sub restaurarea din compozit, iar cele cu priza
fotoindusase face in general inainte de aplicarea rasinii compozite propriu-zise. Oricare ar fi modul de
aplicare, stratul de adeziv trebuie sa fie cat mai uniform si subtire posibil.
Recent au aparut sistemele adezive amelo-dentinare mono-componente, care se aplica dupa o
conditionare acida totala si simultana atat a smaltului cat si a dentinei.
Nici un material existent nu indeplineste simultan aceste conditii el fiind ales in functie de situatia
clinica existenta. tratamentului cariei simple obliga la respectarea in totalitate a principiului biologic,
care prevede in principal conservarea maxima, in masura posibilitatilor, a structurilor dentare indemne
in timpul prepararii cavitatilor.
In urma etapei chirurgicale in tratamentul leziunilor carioase rezulta cavitati de diferite clase. Prin
aceasta etapa se urmareste tratamentul lezional adica indepartarea dentinei patologice ( infectate) dupa
realizarea unui acces adecvat la corpul leziunii.
Cavitatea rezultata va avea anumite caracteristici arhitecturale care sa corespunda exigentelor cerute
de materialul de restaurare ales. Boala carioasa este o maladie infectioasa, transmisibila, ce produce
prin demineralizare modificari in continutul mineral al tesuturilor minerale dure si care are in anumite
conditii capacitatea de reversibilitate si vindecare prin procese de remineralizare .
Unii considera ( Elderton R.J.) ca procesele carioase reprezinta in mod fundamental o manifestare a
unui dezechilibru dintre ionii de calciu si fosfat in tesutul dentar si saliva, mediat de microorganismele
placii bacteriene si influentat de unii factori. Leziunea carioasa cavitara apare cand rezultatul acestei
balante minerale se inclina foarte mult intr-o parte, printr-o pierdere neta a sarurilor minerale din
tesuturile dure dentare. Atunci cand prin masuri preventive si terapeutice, modificam ecosistemul
microbiologic bucal , predomina redepunerea de minerale, avand ca rezultat oprirea progresiei leziunii
prin fenomene de remineralizare. Caria dentara este un fenomen de origine externa si prin prisma
faptului ca nu afecteaza dintii inclusi sau neerupti, ale caror suprafete externe nu sunt expuse direct in
mediul bucal, si actioneaza atat pe dinti vitali, cat si devitali . In ultimele decenii, in geneza cariei
dentare s-au selectionat 3 factori cauzali si anume : flora microbiana bucala, unele componente
alimentare si calitatea structurilor dentale .In aceste conditii, pentru declansarea leziunilor carioase
este necesara interferenta obligatorie.

Caria dentara la copii - Tratamentul cariei dentare la copii

Caria dentara este un proces patologic localizat, multifactorial, care apare dupa eruptia dintelui,
caracterizandu-se prin demineralizarea si ramolismentul tesuturilor dure cu formarea ulterioaraa a
defectului cavitar.
Fiind unul din cele mai frecvente procese patologice ale organismului uman, caria afecteaza atat dintii
permanenti, cat si cei temporari, in unele cazuri in termene scurte dupa eruptia lor.
Deja la varsta de 6-7 ani 80-90% din copii pot avea dinti cariati.
Afectarea prin carie a populatiei, si in particular a copiilor, prezinta variatii mari atat in limitele unei
tari, cat si in diferite regiuni si localitati ale tarii.
La copii activitatea functionala a imunitatii locale privind caria dentara este supusa unor fluctuatii
individuate, care sunt in raport de varsta, sex, anotimp etc. La copiii de 4-5 ani nu s-au stabilit corelatii
intre titrul anticorpilor catre streptococi si numarul de dinti cariati, in timp ce la varsta de 9-10 ani s-a
stabilit corelatie inalta inversa, iar la copii de 11-12 si 14-16 ani corelatia se modifica in sens opus.
Rezistenta tesuturilor dure dentare fata de actiunea acizilor determina de asemenea aparitia si evolutia
cariei dentare la copii. Mineralizarea tesuturilor dure a dintilor temporari si a unor dinti permanenti are
loc din a doua jumatate a graviditatii, de aceea asupra structurii lor o influenta mare are sanatatea
mamei, caracterul alimentatiei, conditiile de trai si de munca etc. in caz de maladii cronice avansate,

17
dereglari grave ale metabolismului mamei, de exemplu toxicozele graviditatii, boli endocrine etc., la
copii curand dupa eruptia dintilor temporari foarte frecvent apare caria multipla cu o evolutie rapida si
progresiva. Toxicozele in prima jumatate a graviditatii sunt cauza aparitiei unor tesuturi cu structura
incomplet formata, cu dereglari structurale. Dintii formati in asemenea conditii au o rezistenta
inferioara fata de carie. Toxicozele in jumatatea a doua a graviditatii favorizeaza intens aparitia
hipoplaziilor si a cariei dentare. Rata cariei dentare dupa indicele co la acesti copii este veritabil mai
joasa, comparativ cu copiii nascuti de mame cu toxicoze in prima jumatate a graviditatii, iar nivelul
hipoplaziilor are un raport invers. La copiii nascuti de mame cu toxicoze tardive ale graviditatii, cu
maladii in perioada neonatala s-a constatat marirea numarului de hipoplazii si carie dentara. La copiii
alimentati artificial in primul an de viata, la cei bolnaviciosi intensitatea cariei dentare o depasea pe
cea la copiii alimentati natural si care rar au fost bolnavi.
Afectarea precoce a dintilor si distructia lor progresiva s-a determinat frecvent la copiii nascuti
prematur, la copiii care au suferit traume in timpul nasterii, diferite maladii infectioase etc. (dispepsii,
rahitism s.a.).
Organismul copilului este foarte sensibil fata de nerespectarea regimului, caracterului alimentatiei,
conditiilor de viata. Dereglarea regimului poate sa duca la reducerea reactivitatii organismului, la
dizarmonii ale dezvoltarii fizice, care au un rol important in aparitia si evolutia cariei dentare.
Caria dentara deosebit de frecvent se depisteaza la copii cu diferite maladii cronice, in particular de
geneza infectioasa-alergica.
La copiii care frecvent racesc si au suportat boli infectioase, reumatism, nefrite, vicii cardiace
congenitale s-au determinat progresarea rapida a procesului carios, demineralizarea tesuturilor dure,
care se extinde, ducand la aparitia complicatiilor la nivelul pulpei dentare. Afectarea multipla a
dintilor, 3-4 cavitati intr-un dinte, carie recidivanta s-au relevat la copii cu colagenoze, cu pneumonii
cronice; afectiuni neuro-psihice si endocrine cu boli ORL etc.
La copiii bolnavi de tuberculoza s-a depistat localizare atipica a defectelor carioase, afectarea unor
grupe de dinti, evolutie activa, intensitate si rata sporite ale cariei dentare, care frecvent era complicata
prin pulpite si gangrene pulpare.
Caria simpla a dintilor temporari este saraca de semne subiective. Semnele subiective sunt sterse, chiar
si in cazul leziunilor profunde. Aceasta se poate explica prin faptul ca de la copiii mici nu este posibila
obtinerea informatiei clare, iar la copiii mai mari - procesele involutive din pulpa micsoreaza
sensibilitatea. Uneori copiii pot acuza sensibilitate in timpul alimentatiei de la excitanti chimici si
termici, in special de la dulciuri. La copiii cu carie multipla acumularea sensibilitatii mai multor dinti
duce la refuzul alimentelor, care provoaca suferinte sau neliniste in timpul meselor, inapetenta,
nervozitate in timpul somnului etc.
Diagnosticul cariei dintilor temporari este simplu, deoarece petele si defectele carioase usor se
depisteaza la examinare. Pentru diagnosticarea cariei maculoase poate fi folosita cu succes metoda
colorimetrica, bazata pe permeabilitatea sporita a smaltului si dentinei demineralizate. Prezinta in
unele cazuri dificultati diagnosticul cariilor proximale, insa ele se tradeaza prin modificarea culorii sub
creasta marginala, prin prezenta papilitei sau subminarea crestei marginale a coroanei dentare. Unele
din cariile aproximale pot ramane nediagnosticate clinic si numai examenul radiologic permite de a le
depista.
Sondarea trebuie efectuata cu multa grija si atentie pentru a exclude la copil senzatii inutile. Sonda se
retine in cariile fisurale, patrunzand usor in dentina ramolita. De aceea se recomanda la inceput
indepartarea detritusului si dentinei ramolite cu excavatorul, pentru aprecierea profunzimii cavitatii
etc. Percutia in sens vertical si orizontal sunt negative. Numai in cazul cariilor aproximale complicate
cu un proces inflamator al parodontiului marginal, poate fi sensibila percutia in sens orizontal.
Examenul radiologic permite de a depista si aprecia profunzimea defectului carios, relatia sa cu
camera pulpara, starea radacinii dintelui. Caria apare ca o zona de transparenta cu contururi iregulare
in regiunea coroanei dentare. Da posibilitatea de a depista defectele carioase de pe suprafetele
aproximale. Metoda de uscare a suprafetei dentare permite vizualizarea petei carioase, care are o
suprafata fara luciu, mata. Semnul firului de matase se utilizeaza pentru diagnosticarea cariei
suprafetelor aproximale. Flosa din matase trecuta printre dinti se dilacereaza sau se rupe.
Electroodontodiagnosticul practic nu se foloseste pentru dintii temporari din cauza interpretarii
incorecte a rezuitatelor.

18
Tratamentul cariei dentare la copii
Tratamentul cariei dentare la copii este o problema nu numai medicala, dar si sociala. Tratamentul
rational si oportun al cariei dentare asigura pe deplin functia de masticatie si previne formarea
proceselor inflamatorii odontogene, adica este un element al profilaxiei secundare.
Conceptiile actuale prevad o atitudine individuala catre tratamentul cariei dentare la copii.
Tactica tratamentului este in functie de:
 Intensitatea procesului carios (gradele I, II, III de activitate).
 Profunzimea afectarii tesuturilor dure (incipienta, superficiala, medie si profunda).
 Localizarea afectarii.
 Perioada de dezvoltare a dintelui.
 Rezistenta organismului copilului, statusul imunologic si patologia generala.
 Varsta copilului, particularitatile psihologice etc.
Tratamentul cariei prevede folosirea complexa a obturarii cavitatilor carioase si a metodelor care
maresc rezistenta tesuturilor dure ale dintelui (endogen si exogen), igiena cavitatii bucale, alimentatia
rationala etc.
Tratamentul cariei incipiente (maculoase) a dintilor temporari si celor permanenti consta din realizarea
terapiei patogenice locale, care este orientata spre marirea rezistentei tesuturilor dure dentare.
Tratamentul cariei incipiente include terapia de remineralizare, care este mai eficienta in perioada de
formare dentara. Esenta terapiei de remineralizare consta in compensarea elementelor minerale
pierdute in urma demineralizarii. Principala conditie a terapiei de remineralizare este pastrarea
integritatii matricei organice a smaltului.
Inainte de realizarea terapiei de remineralizare trebuie inlaturate depunerile dentare, iar dintii supusi
tratamentului - izolati si uscati.
Datorita particularitatilor anatomice prepararea cavitatilor aproximale si regiunii pregingivale ale
dintilor frontali temporari (clasele III, IV, V Black) prezinta dificultati evidente. Spre deosebire de
dintii permanenti, prepararea cavitatilor de clasa III poate fi efectuata si de pe suprafata vestibulara.
Aceasta favorizeaza vizibilitatea, prepararea calitativa a cavitatii si creeaza premise pentru o fixare
mai buna a obturatiei, ceea ce compenseaza aspectul estetic.
La dintii temporari cavitatile de clasa IV nu se prepara. Se recomanda slefuirea suprafetelor de contact
cu aplicarea fluorizarii topice. in cazuri avansate sunt indicate coronite de invelis prefabricate din
mase plastice.
Cavitatile de clasa V se prepara clasic, in unele cazuri formand cavitati circulare. Profunzimea cavitatii
nu trebuie sa depaseasca 1,5 mm. Obligatoriu se recomanda inlaturarea tuturor sectoarelor
demineralizate.In timpul prepararii cavitatilor carioase trebuie respectate urmatoarele conditii:
Straturile profunde ale dentinei ramolite se indeparteaza cu precautie, pentru a evita deschiderea
accidentala a pulpei. La carii profunde pe planseul cavitatii carioase poate fi lasata dentina pigmentata.
In cazurile prezentei unor cantitati mari de dentina ramolita se efectueaza terapia de remineralizare (3-
5 cure de remterapie cu sol. fluorura de sodiu etc.), sau obturarea tardiva a cavitatii carioase: dupa
efecruarea deschiderii si necrotomiei cavitatii, se aplica preparate pe baza de hidroxid de calciu, zinc-
eugenol timp de 3-6 saptamani sub pansament provizoriu. Numai dupa stoparea procesului (dupa
remineralizarea tesuturilor dure si formarea unui strat de dentina tertiara) se realizeaza formarea
cavitatii si obturarea ei definitiva.
Prelucrarea medicamentoasa se efectueaza cu preparate medicamentoase, care nu irita pulpa (sunt
contraindicate alcoolul, eterul s.a.). Alegerea preparatelor medicamentoase se face tinand cont de
apropierea pulpei, de stratul subtire de dentina cu canalicule largi, comparativ mai putin curbate, ceea
ce creeaza conditii pentru difundarea usoara a lor in pulpa. Ele nu trebuie sa posede proprietati
citotoxice si necesita incalzire pana la temperatura corpului. De asemenea, aerul cu care se usuca
cavitatile cariate trebuie sa fie cald.
Hipersalivatia, vecinatatea gingiei, greutatile de uscare a campului operator fac dificila obturarea
cavitatilor cariate la copii. De aceea in practica pedodontica sunt utilizate diferite tipuri de aspiratoare
si ecrane salivare, dispozitive pentru izolare (mini diga, diga etc.).
Pana nu demult cavitatile cariate erau preparate dupa anumite reguli ce nu tineau cont de actiunea
ionilor de fluor. In absenta materialelor adezive de restaurare era necesara indepartarea intregului
smalt nesustinut, indiferent de localizarea leziunii, indepartarea structurilor dentare integre pentru a

19
crea spatiu materialului de restaurare; se incalca astfel principiul conservarii structurii dentare
sanatoase.
Reproducerea morfologiei initiale a dintelui cu orice material plastic de restaurare la copii este dificila,
insa o data cu aparitia adeziunii de smalt si dentina pe termen lung s-a deschis calea spre o reevaluare
a prepararii cavitatilor. Desi materialele disponibile nu sunt deocamdata perfecte, ele pot fi utilizate
pentru restaurarea leziunilor mici si pentiu restaurarea cariilor de dimensiuni moderate.
Reproducerea morfologiei dentare printr-o obturatie cu material plastic depinde in intregime de
indemanarea medicului, iar longevitatea restaurarilor cu materiale compozite a cavitatilor preparate
traditional este in medie 10 ani. Datorita actiunii ionilor de fluor este posibila limitarea dimensiunilor
cavitatii prin pastrarea unei parti din smaltul si dentina demineralizate, oferind posibilitatea de
remineralizare. Mentinerea tesuturilor dintelui conduce la o crestere a longevitatii restaurarilor si, prin
urmare, este mai rara necesitatea interventiilor de inlocuire a acestora (Mount G. J., 1999).
Modificarea intelegerii rolului fluorului in procesele de demineralizare-remineralizare si aparitia
materialelor restaurative au permis o reevaluare a clasificarii cavitatilor carioase propusa de
G.V.Black. Desi principiile nu sunt in intregime invechite, regulile de preparare a cavitatilor au
necesitat reevaluare, avand ca obiectiv conservarea structurii dentare sanatoase.
Tratamentul general patogenic al cariei presupune normalizarea proceselor metabolice, in primul rand
majorarea rezistentei nespecifice a organismului, rezistentei organismului fata de actiunea factorilor
generali patogeni. Tratamentul general patogenic consta din terapia bolilor somatice ale organismului
care conditioneaza progresarea procesului carios, alimentatia rationala, respectarea regimului zilei,
depistarea si inlaturarea (sau diminuarea actiunii) factorilor ce reduc rezistenta organismului, indicarea
tratamentului individual in caz de necesitate.
Tratamentul general al cariei dentare cuprinde un complex de masuri:
 actiunea asupra factorului cauzal principal (microorganisme, tratamentul bolilor somatice).
 evitarea situatiei cariogene din organism.
 stimularea reactivitatii (capacitatii imunobiologice) organismului.
 marirea rezistentei tesuturilor dure dentare la actiunea factorilor cariogeni. Cauzele cele mai
frecvente de reducere a reactivitatii imunobiologice a
organismului la copii sunt bolile de etiologie alergico-infectioasa, de raceala, gastrointestinale,
metabolice etc. Principala veriga in terapia patogenica a cariei la copii este profilaxia formarii
focarelor de infectie si de intoxicatie ale organismului copilului, depistarea si tratamentul oportun al
patologiei de sistem la diferiti specialisti (pediatru, endocrinolog, neurolog etc.).
Un rol deosebit in majorarea rezistentei organismului, in reglarea metabolismului, in restabilirea
functiilor sistemelor organismului si in ameliorarea proceselor de mineralizare a dintilor revine
alimentatiei rationale. Organismul copilului este foarte sensibil fata de deficitul alimentar. Dieta
trebuie sa fie echilibrata si individualizata nu numai caloric, dar si in continutul proteinelor, lipidelor,
glucidelor, substantelor minerale si vitaminelor.
Alimentatia completa presupune consumul zilnic in medie a 80-100 g proteine, 400-500 g glucide, 80-
100 g lipide (inclusiv 10% uleiuri vegetale), circa 0,1 g vitamine, 20 g saruri minerale (circa 10 g sare
de bucatarie).
Caria dentara este insotita de reducerea unor macro- si microelemente (calciul, fosforul, fierul,
manganul etc.) in tesuturile dure dentare, de aceea este necesara introducerea suplimentara a acestora
in organism. Pentru formarea tesutului osos si dentar copiii zilnic au nevoie de ioni de calciu, fosfor si
fluor. in conformitate cu standardele nationale si Internationale necesitatea nictimerala in calciu este de
400-1000 g. La nou-nascut este o cantitate mare de tesut cartilaginos, iar organismul sau contine 20-30
g calciu achizitionat de la mama. Necesitatea in calciu la nou-nascut este de 3 ori mai mare comparativ
cu fatal, iar la sugar acest indice creste si mai mult.
In perioada graviditatii, lactatiei si adolescentei necesitatea organismului in calciu se mareste cu 0,4-
0,5 g. Cantitati sporite de calciu contin laptele si produsele lac-tate, galbenusul de ou, legumele,
nucile, pestele, fasolea etc.
Fosforul stimuleaza cresterea si dezvoltarea oaselor si favorizeaza hemopoieza. Necesitatea zilnica in
fosfor a organismului este de 1,5-2 g. Fosforul se gaseste in cantitati relativ mai mari in carne, peste si
legume.
Una din metodele de profilaxie endogena a cariei dentare este fluorarea apei potabile, laptelui, sarii de
bucatarie, painii etc. (in cazul unei concentratii mai joase de 0,5 mg/1 in apa potabila din reteaua

20
publica). In alimentatia copiilor sunt necesare proteine de provenienta animala (carne, peste, oua,
branza) si vegetala (fasole, mazare etc.). Aceste produse contin si o cantitate suficienta de aminoacizi.
La copiii de varsta scolara proteinele de origine animala trebuie sa constituie 50-60% din cantitatea
totala de proteine. Copiilor este recomandata alimentatia bogata in vitaminele A, B,, B6, D, C.
Produsele alimentare nu trebuie sa fie supuse unei prelucrari termice indelungate.
Surplusul de hidrati de carbon din alimente favorizeaza aparitia cariei dentare. Are importanta nu
numai cantitatea, dar si frecventa consumului lor. Cu cat mai frecvent se consuma glucidele, cu atat
mai mult raman pe suprafata dentara, cu atat mai mare este posibilitatea formarii acizilor ce pot duce
la demineralizarea smaltului. Consumul dulciurilor trebuie admis doar la masa principala urmata de
igiena orala. intre mese dulciurile trebuie interzise. Ca forme de administrare a hidratilor de carbon se
vor limita cele lipicioase (bomboane, caramele, biscuiti etc.) si unele bauturi (pH-ul variind de la 2,0
pana la 6,3) ce sunt consumate frecvent si in cantitati mari, in special de adolescenti, pot provoca
eroziuni ale tesuturilor dure si carie (sucuri cu adaos de zahar; sucuri naturale de mere, portocale,
lamaie, Coca-Cola, ape minerale cu bioxid de carbon etc.).
Administrarea endogena a preparatelor fluorului la copii trebuie sa fie concordata cu concentratia lui
in apa potabila
Administrarea zilnica endogena a preparatelor fluorului este recomandata timp de 250 de zile pe an
sub supravegherea parintilor, lucratorilor medicali sau cadrelor didactice. in perioada calda a anului
(vara) se evita administrarea acestor preparate, deoarece se mareste consumul de apa si deci creste
aportul de fluor. La prescolari este rationala administrarea preparatelor fluorului o data pe zi in forma
lichida (solutii sau dizolvarea comprimatelor in ceai, lapte etc.), iar scolarilor se recomanda masticarea
sau sugerea comprimatelor in cavitatea orala.
Rezultatul tratamentului va reda functionalitatea dintelui, acesta devenind asimptomatic (nu doare, nu
miroase, gingia nu sangereaza) si protejand dintele, prelungind vitalitaea acestuia.
Odata tratat dintele trebuie intretinut, firul interdental folosit corect si periajul facut corespunzator.
Datele din literatura de specialitate estimeaza durata de folosinta a unei astfel de recontruiri la 3-5 ani,
in functie de intretinerea ei, cu controale periodice.

Bibliografie:

1. Prof. Dr. Andrei A. Iliescu, Prof. Dr. Memet Gafar - Cariologie si odontoterapie restauratoare.
Editura medicala, Bucuresti, 2006
2. Pavel Godoroja, Aurelia Spinei, Iurie Spinei, Stomatologie Terapeutica Pediatrica, Chisinau,
2003.

21
Anexa

Termeni medicali:

iatro - element de compunere care introduce in termeni referirea la : 1. medicina; 2. doctor.


iatrogen – termen care desemneaza o boala determinata de rezultatul unui tratament, ca efect advers,
fie nedorit, fie neasteptat , inevitabil.

22
iaza sufix care introduce in termeni referirea la o boala. De exemplu leishmaniaza (boala produsa de
specii de Leishmania).
IBD vezi BOALA INFLAMATORIE INTESTINALA.
IBS vezi SINDROMUL COLONULUI IRITABIL.
ibuprofen medicament antiinflamator nesteroidian (vezi AINS), utilizat in tratamentul afectiunilor
reumatismale. Se administreaza pe cale bucala; uneori, poate produce eruptii cutanate si tulburari
digestive. Denumire comerciala: Brufen, Junifen.
ICD vezi CLASIFICAREA INTERNATIONALA A BOLILOR. Ultima versiune este ICD-10.
ICG (angiografia) angiografie* cu indocianin verde.
ICIDH vezi CLASIFICAREA INTERNATIONALA A BOLILOR.
icron Termen propus de Blumberg, de la intialele Institute for Cancer Research, pentru denumirea
ansamblului format dintr-un virus si constituentii imprumutati de la subiectui care Tl gazduieste.
Lucrarile lui Blumberg se refera la virusul hepatitei B, a carui anvelopa, considerata ca antigen
Australia, contine anumiti antigeni de lasubiectul la care acesta s-a dezvoltat. Blumberg a descris trei
situatii: 1) Cand un virus i. patrunde la un alt subject care nu are antigeni asemanatori celor pe care
virusul ia captat, rezulta o hepatita acuta grava. 2) Daca subiectul are aceiasi antigeni, nu se produce o
reactie imunologica, infectia fiind inaparenta. 3) In fine, daca exista o inrudire antigenica partiala intre
i. si gazda,celulele imunocompetente invadeaza ficatul si se dezvolta o hepatita cronica activa.
ICSH vezi HORMONUL LUTEINIZANT.
ICSI vezi INJECTAREA INTRACITOPLASMATICA DE SPERMATOZOIZI
icter colorare in galben a tegumentelor, scleroticii (albul ochilor) si a mucoaselor, care arata exces de
bilirubina in sange. Bila este un pigment biliar. Exista trei tipuri de icter. Icterul obstructiv apare cand
bila produsa in ficat nu a junge in intestinul subtire, datorita obstructiei canalelor biliare.
icter nuclear denumire utilizata In mod curent cu referire la leziunile SNC din formele grave de
*eritroblastoza fetala, din cauza colorarii In galben a *nucleilor cenusii centrali si a unor zone din
cortex. Prin extensie, termenul de i. n. cuprinde si semnele clinice asociate, Indeosebi hipertonie
musculara sau, In caz de supravietuire, *arieratie mentala, coreoatetoza si surditate.
ictus termen utilizat indeosebi in neuropatologie pentru denumirea starilor morbide care apar brusc,
subit.
idiofagedenism dermatoza cronica primitiva exprimata prin pustule care se ulcereaza si se extind in
cercuri concentrice, rebele si recidivante. Se asociaza cu focare infectioase profunde (ex.: colita
ulceroasa cronica) si este aproape constanta o *hipogamaglobulinemie.
idiopatic o boala sau un fenomen normal ale caror cauze nu sunt cunoscute. Uneori termenul se refera
la o boala care apare spontan sau este independents de orice alta stare morbida.
idiosincrazie termen medical vechi care, ca si*discrazie, a fost inspirat de teoria umorilor
fundamentale pentru a desemna constitutia particulara a unui subiect. In prezent, desi este considerat
desuet, termenul se mai utilizeaza cu referire lasusceptibilitatea anormala, particulara a unui subiect la
anumite proteine, alimente, medicamente, substante diverse care la majoritatea indivizilor nu provoaca
nici o reactie nociva.
ihtioza distrofie cutanata care consta in prezenta la nivelul pielii a unor scuame fine cu marginile
libere, asemanatoare solzilor de peste. 1. poate fi generalizata, dar nu apare la nivelul fetei, palmelor si
zonelor plantare ale pidoarelor. Majoritatea tipurilor de ihtioza sunt ereditare.
ileita inflamatie a *ileonului, localizata sau multiloculara, izolata sau asociata.
ileocistostomie utilizarea unui segment din ileon pentru realizarea unei comunicari a vezicii urinare cu
peretele abdominal.
ileostomie crearea, prin interventie chirurgicala, a unui *anus artificial la nivelul ultimei parti a
intestinului subtire.
iliac care se afla situat in apropierea partii superioare a oaselor bazinului (de ex.: artera i.) sau care
priveste aceasta parte.
ilium partea superioara a osului coxal, constituind un os separat la fat.
amalgam material utilizat pentru obturatiile dentare, rezultat din combinarea mercurului cu diferite
metale (argint, cupru).
amalgamare fenomen ce consta in imbinarea mercurului cu un alt metal.
bizotare slefuirea oblica a muchiei dintelui

23
camp operator parte a corpului care ramane expusa pentru ca operatorul sa aiba acces la organul de
abordat.
compozit (material) care este alcatuit dintr-o componenta principala denumita matrice, la care se
adauga fibre sau agregate din alte materiale ce asigura structurii rezultate o rezistenta deosebita.
demineralizare eliminare anormal crescuta, in general prin urina, de substante minerale continute in
unele tesuturi dinorganism (calciu, fosfor, potasiu, sodiu etc.). In prezent, termenul este utilizat
indeosebi pentru desemnarea pierderilor de calciu si fosfor de la nivelul scheletului.
exereza ablatia chirurgicala a unui organ, a unei tumori sau a unui corp strain.
exrtensie preventiva indepartarea marginilor de smalt prin sectionarea celor de risc ridicat pentru a le
aduce intr-o zona cu risc mai redus de recidiva.
freza instrument ce devine activ prin rotatii, folosit in scopul abrazarii, taierii substantei dure dentare,
pentru prelucrarea si lustruirea suprafetelor obturate.
hipertrofie cresterea dimensiunilor, a volumului unui tesut sau a unui organ prin marirea celulelor si
doar secundar prin multiplicare celulara. Se datoreaza cresterii rezistentei in fata unei cavitati
(suprasolicitare de rezistenta) sau cresterii volumului de umplere prin refluare sau sunt
(suprasolicitare de volum).
obturatie dentara rezultatui actiunii de inchidere ermetica a unei cavitati dentare, pregatita in
prealabil cu un material solid, care substituie datorita duritatii sale portiunea absenta din dinte.
oglinda dentara are un maner metalic si ooglinda rotunda de 1,5-3 cm diametru.
pedodontie stomatologie infantila, in primul rand asistenta medicala dentara (diagnostic, terapie,
profilaxie) asigurata copiilor.
pensa dentara instrument alcatuit din doua ramuri articulate, care se apropieuna de alta, permitand
prinderea, mentinerea sau manevrareaunui tesut sau a unui organ, precum si a unor materiale depansat.
placa dentara depozit aderent la suprafata smaltului dentar care stagneaza in zonele de retentie si este
compus din anumiti constituenti ai salivei, elemente microbiene ale florei saprofite si resturi
alimentare, in special hidrocarbonate. Eliminarea sa prin periaj contribuie la evitarea infectiilor dentare
si a cariilor.
prisma (de smalt) unitate fundamentala a smaltului cu diametru de 4 microni.
profilaxie ansamblu de mijioace destinate preveni aparitiei, propagarii sau agravarii bolilor.
pulpectomie extirparea totala a *pulpei dentare, fie sub anestezie (biopulpectomie), fie prinactiunea
necrozanta a anhidridei arsenioase (necropulpectomie).
pulpotomie ablatia partiala a *pulpei dentare: extirparea pulpei camerei dentare, cu coafajul pulpei
radiculare.
radicular care apartine radacinii dintelui
reconstituire operatia de reafacere anatomica a partilor coronare distruse in urma evolutiei
indelungate a cariei dentare.
retentie conformatia pe care o realizeaza stomatologul intr-ocavitate dentara preparata pentru a
preveni dislocate restaurarii dentare respective.
sonda dentara instrument de mana folositin stomatologie, existand sub o mare varietate de forme,
lungimisi grosimi; prezintao extremitatecu varf fin, cu care se poate explora cariile incipiente.
spatula dentara instrument cu lama plata din metal, agat, tantal etc., folosit in stomatologie pentru
diferite manopere, in clinica sau laboratorul de tehnica dentara.
toporisca de dentina instrument de mana,sub forma unui maner prelungit cu un gat, la capatul caruia
partea activa este indoita pe muchie; se foloseste la sculptarea pertilori dentinari,pentru accentuarea
unghiurilor.

24