Maşina de c.c.

cu magneţi permanenţi şi rotor feromagnetic

1. Noţiuni teoretice:
Creşterea performanţelor maşinilor electrice se datorează şi îmbunătăţirilor de material, mai
ales în domeniul materialelor electrotehnice şi al materialelor feromagnetice, în special magneţii
permanenţi. Magneţii permanenţi sunt caracterizaţi de curba lor de demagnetizare, respectiv de
mărimile: inducţia remanentă, câmpul coercitiv şi densitatea de volum a energiei maxime.
Materialele pentru magneţi permanenţi utilizate în construcţia maşinilor electrice se
împart în următorele categorii:
- feritele (Br ≤ 0,4 T, Hc < 250 kA/m) numite şi magneţi ceramici;
- aliajele metalice Alnico (Br = 0,8  1,3 T, Hc = 50 – 150 kA/m);
- aliajul MnAlC (Br ≤ 0,64 T, Hc < 250 kA/m);
- magneţii permanenţi pa bază de pământuri rare din aliajul sarnarium-cobalt, SmCo(Br
= 0,8  1,1 T, Hc = 600 – 800 kA/m) sau aliajul neodym-fer-bor, NdFeB (Br = 1 
1,2 T, Hc = 800 – 950 kA/m)
În cazul maşinilor de utilizare generală, feritele constituie soluţia optimă, având preţul de
cost cel mai mic, iar în cazul celor cu performanţe ridicate (micromotoarele cu aplicaţii
aerospaţiale, periferice de calculator, roboţi, maşini unelte cu comandă program, echipamente
electromedicale) aliajele din pământuri rare oferă cele mai bune soluţii, din punct de vedere
tehnic, dar au şi preţul de cost cel mai ridicat.
De obice, magneţii permanenţi din ferite se întâlnesc la micromotoarele cu rotor
feromagnetic, pentru utilizări generale (echiparea vehiculelor, acţionările electrocasnice), iar cei
din Alnico şi pe bază de pământuri rare se utilizează în construcţia servomotoarelor, la care
primează proprietăţile dinamice. Servomotoarele electrice sunt micromotoare electrice care
transformă un semnal de comandă (tensiune de comandă) într-o mişcare de rotaţie a arborelui.
Maşinile de c.c. cu magneţi permanenţi prezintă următoarele avantaje: absenţa sursei de
alimentare a înfăşurării de excitaţie, reducerea greutăţii specifice, creşterea randamentului
(lipsesc pierderile din înfăşurarea de excitaţie), simplificarea construcţiei, posibilitatea creşterii
numărului de poli şi a raportului cuplu/volum, caracteristici de reglaj practic liniare.
Magneţii permanenţi prezintă şi dezavantaje, determinate de influenţa asupra
proprietăţilor magnetice a temperaturii şi al câmpului magnetic de reacţie, demagnetizant (în
special în cazul aliajului Alnico).
Trebuie precizat că magneţii permanenţi metalici se montează în maşină nemagnetizaţi,
datortă modificării proprietăţilor lor magnetice în limite largi, odată cu modificarea reluctanţei
circuitului magnetic în care sunt înglobaţi (magneţii se demagnetizează ireversibil la scoaterea
rotorului din stator). Din acest motiv, după montarea completă a maşinii, aceşti magneţi
permanenţi se magnetizează prin intermediul unor bobine auxiliare montate pe magneţi
permanenţi.
Înfăşurarea indusului este, în majoritatea cazurilor, de tip ondulat, plasată în crestături
înclinate faţă de generatoare (pentru reducerea armonicilor spaţiale de dantură ale inducţiei în
întrefier, respectiv a efectelor nefavorabile ale acestora).
Circuitul magnetic al rotorului de construcţie clasică se realizează din tole de oţel
electrotehnic cu grosimea de 0,2 până la 0,5 mm.
Colectorul este de construcţie obişnuită, iar periile se execută din grafit din bronz sau
argint grafitat, pentru a obţine căderea de tensiune la perii cât mai mică.
Lagărele micromotoarelor de c.c. sunt cu rulmenţi, pentru turaţii nu prea mari (sub 6000
rot./min) sau cu alunecare, pentru turaţii ridicate: la turaţii foarte mari sau pentru aplicaţii

1
speciale se folosesc lagăre din molibden, cu pernă de aer sau azot lichid. Factorul de formă λ,
raportul dintre lungimea miezului rotoric şi diametrul acestuia să fie ridicat.

1.2. Chestiuni de studiat.

Pentru micromotorul de c.c. cu magneţi permanenţi şi rotor feromagnetic se vor determina:
1. – caracteristica de reglaj pentru cuplu util la arbore nul şi tensiunea minimă la care
rotorul începe să se rotească (Umin);
2. caracteristicile mecanice n = f(M) pentru trei valori ale tensiunii de alimentare: UN ; 0,8
UN; 0,6 UN.
3. prin extrapolarea caracteristicilor mecanice (liniare), pentru cele trei valori ale tensiunii
de alimentare, se vor determina valorile cuplului de pornire Mp şi ale turaţiei de mers în
gol ideale, n0 (Ω0).
4. de pe caracteristicile mecanice, corespunzătoare tensiunilor de alimentare Ui (i = 1,2,3),
se determină valorile cuplurilor Mki pentru Ωki = Ω0i/2 şi se calculeză puterile maxime .
5. pentru UM = UN = ct., se trasează caracteristica randamentului micromotorului Mcc1, în
funcţie de puterea utilă a acestuia.

Schema de montaj

Determinările se realizează cu ajutorul schemei de montaj:

Mcc1 – micromaşină de c.c. cu magneţi permanenţi şi rotor feromagnetic în regim de motor (M)
ale cărei date nominale se obţin în laborator;
Mcc2 - micromaşină de c.c. identică cu Mcc1, funcţionând în regim de generator;
At – autotransformator cu tensiune de ieşire reglabilă
Sursă de c.c.
A1, A2 V1 , V2 – ampermetre, respectiv voltmetre, al căror domeniu de măsură se alege în
funcţie de mărimile nominale ale micromaşinilor;
Rs – reostat de sarcină metalic, al cărei rezistenţă pe coloană şi curent admisibil se aleg în funcţie
de mărimile nominale ale Mcc2.

Modul de lucru:
1. Se aleg aparatele de măsură şi se execută montajul din figură, în care întrerupătoarele sunt în
poziţie deschisă, RS pe poziţia de rezistenţă maximă, iar autotransformatorul, pe poziţie de
tensiune de ieşire nulă.
Se închide întrerupătorul de la partea de alimentare şă se urmăreşte ca votmetrul să ndice
valoarea zero. Se creşte foarte încet tensiunea de alimentare a Mcc1, până când rotorul
acestuia începe să s rotească şi se notează valoarea tensiunii Umin corespunzătoare acestei
situaţii .
Se creşte treptat tensiunea de alimentare a Mcc1 până La 1,2 UN şi se iau 6, 7 rânduri de
valori ale tensiunii (inclusiv UN) şi turaţiei, care se trece în tabelul 1.1.

Se calculează viteza unghiulară cu relaţia:

Ω = 2πn / 60

2
 A2
A1

220 Vc.a
Mcc2 V2
V1 Mcc1 G
M

K1 K2

Cu ajutorul acestor mărimi se trasează caracteristica de reglaj Ω(U) pentru M2M =0. Practic, cuplul la arborele Mcc1 nu este nul, ci corespunde
pierderilor mecanice şi în fier din Mcc2 (care se modifică cu turaţia), dar este mai mic decât cuplul nominal.

Tabelul 1.1
U(V) Umin
n(rot/min) 0
Ω(rad/s) 0
2. Se reglează tensiunea de alimentare a Mcc1 la valoarea nominală, UM = UN = ct.s închide întreupătorul al doile ( cu RS pe poziţie maximă) şi se
scade treptat RS până când ampermetrul A2 indică valoarea IG = 2IN. În această situaţie se citesc mărimile UM, IM, UG, IG, şi n cu ajuorul
aparatelor de măsură şi se trec în tabelul 1.2.
Scăzând treptat valoarea lui IG (prin creşterea lui RS) până la zero, când K2 este deschis, se citesc 6,7 valori, care se trec în tabelul 1.2.

3
 Se repetă operaţiile de la acest punct pentru UM = 0,8 UN=ct şi UM = 0,6 UN=ct. Valorile
trecându-se în tabelul 1.2.

Tabelul 1.2.
Nr. UM IM n Ω UG IG pCuG pCuM pFe+p M P2M ηM
crt. (V) (A)
(rot/mi (rad/ (V) (A) (W) (W) S+pmec (Nm) (W)
n)
s)

Pierderile electrice în înfăşurările indusului celor două maşini se calculează cu relaţiile:

PCuaM = RaM I M2
PCuaG = RaG I G2
În care valorile rezistenţelor din indus, măsurate după efectuarea probelor (cu maşinile în stare
caldă) sau date în laborator.
Având în vedere că cele două micromaşini sunt identice şi neglijând fenomenul de reacţie a
indusului, se poate scrie relaţia:
( p Fe + p mec + p s )M = ( p Fe + p mec + p s )G = 1 (U M I M − U G I G − pCuaM − pCuaG )
2
În care pFe, pmec şi ps reprezintă pierderile în fier, pierderile mecanice, respectiv pierderile
suplimenatr în fiecare micromaşină.
Cuplul electromagnetic al Mcc1 se calculează cu relaţia:
1
M = (U M I M − p cuag ) [Nm].
Ω
Cu ajutorul datelor din tabelul 1.2 (măsurate şi calculate) se traează caracteristicile mecanice
Ω(M), pentru cele trei valori ale tensiunii de alimentare.
Observaţie:
Datorită erorilor aparatelor sau de citire, este pobil ca punctele calculate ale fiecăreia din cele trei
caracteristici să nu fie coliniare; în acest caz caracteristica este reprezantată de o dreaptă dusă
printre puncte, astfel încât media abaterilor săfie minimă.
3. Se extrapolează (prelungesc) caracteristicile mecanice până la intersecţia cu axele ordonatei
şi abscisei, determinându-se valorile cuplurilor de pornire, Mp, şi turaţiei de mers în gol ideal,
Ω0, corespunzătoare celor trei tensiuni. Datele se trec în tabelul 1.3.
Tabel 1.3.
Nr.crt. U Ω0 Mp Pmax
(V) (rad/s) (Nm) (W)

4. Pentru cele trei tensiuni, de pe caracteristicile mcanice se determnă cuplurile Mki,

corespunzătoare vitezelor unghiulare Ω ki = Ω 0 / 2 (i =1,2,3), corespunzător celor trei
tensiuni şi se calculează puterile electromagnetice maxime:
P2 M = U M I M − pCuaM − ( p Fe + p mec + p s ) M [W]
Şi randamentul
P
η M = 2 M 100
UM IM
Completându-se ultimele două coloane din tabelul 1.2.
Se trasează caracteristica η M = f ( P2M )