Sunteți pe pagina 1din 10

Incidenţa

1. Incidenţa se referă la totalitatea de noi cancere care apar într-o populaţie într-o perioadă specificată
de timp.
Incidenţa este cea mai bună măsură a frecvenţei cancerului reprezintă numărul cazurilor noi (incidenţa)
ce survin într-o populaţie, exprimată ca număr de cazuri la 100.000 de persoane anual.
 Cele mai frecvente cancere la bărbat:
1. BRONHO-PULMONAR
2. PROSTATĂ
3. COLORECTAL
4. GASTRIC
 La femei:
1. MAMAR
2. PLAMAN
3. COLORECTAL
4. COL UTERIN

Prevalenta
Prevalenţa reprezintă estimarea numărului total de persoane (cazuri noi şi preexistente) cu cancere care
sunt în viaţă la un moment dat (prevalenţa punctiformă) sau după o perioadă definită de timp
(prevalenţa periodică). .
În mod curent, prevalenţa reflectă răspândirea unei boli într-o populaţie şi este utilizată pentru a
planifica distribuţia seviciilor de sănătate.

Mortalitatea
3. Mortalitatea sunt mai exahaustive ca cele furnizate ca datele de incidenţă. Nivelul de mortalitate este
definit obişnuit pe o perioadă de un an. Acesta este un criteriu important pentru terapeut, iar stabilirea
ratei de mortalitate prin cancer depinde de exactitatea cu care sunt înregistrate decesele

Se disting rate de mortalitate brută şi specifică:


 nivelele brute de mortalitate anuală sunt raportate pentru un anumit an, decesele prin cancer
raportate la numărul mediu al populaţiei din anul considerat.
 Nnivelele de mortalitate specifică permit studiul variaţiilor de mortalitate în funcţie de caracteisticile
populaţiei sau pentru o localizare dată (de exemplu, nivelele

 Cauze de deces la bărbat:


1. BRONHO-PULMONAR
2. GASTRIC
3. COLORECTAL
4. HEPATOCARCINOM
 La femei:
1. SAN
2. COL UTERIN
3. PLAMAN
4. COLO-RECTAL
Etape in managementul pacientului oncologic
I. Suspiciunea diagnostica
II. Certificarea diagnosticului
III. Stadializare
IV. Evaluare preterapeutica – categoria prognostică
V. Tratament
VI. Urmarire

Cele “7 simptome de alarmă în cancer”


1. Tumori, noduli sau induraţii palpabile la nivelul părţilor moi;
2. Plăgi care nu se vindecă, tumefacţii care nu dispar;
3. Modificări ale aspectului unei leziuni cutanate preexistente (nev pigmentar etc.);
4. Modificări ale tranzitului intestinal sau urinar;
5. Pierderi de sânge (hemoragii) non-fiziologice;
6. Tulburări progresive/permanente de deglutiţie/alimemtaţie (disfagie);
7. Persistenţa disfoniei sau tusei, modificarea caracterului tusei la un fumător

Principiile diagnosticului în cancer


 Precocitatea diagnostică
 Certitudinea diagnostică
 Diagnostic complet

Proprităţile celulei canceroase


1. Capacitate crescută de proliferare (proliferare necontrolata)
2. Apoptoză insuficienţă- celulele nu mor!
3. Diferenţiere alterată
4. Angiogeneza
5. Metabolism energetic alterat
6. Instabilitate genomică
7. Celulele sunt nemuritoare (creştere permanentă fără îmbătrânire)
8. Invazia în diferite ţesuturi şi alte ţesuturi (cu perturbarea arhitecturii tisulare)
9. Metastazarea în ganglionii limfatici şi în ţesuturi la distanţă
10. Originea clonală

Factori de risc
FACTORI EXOGENI: alimentaţia, fumatul, substanţele chimice
(90%)
FACTORII ENDOGENI: - genetici
(10%) - metabolici
factorii imuni
factorii endocrini
I. Factori ai „stilului de viaţă”(45%)- 6 factori lifestyle confirmţi precum: fumatul, consumul de
alcool, alimente (peşte sărat), obezitatea, exerciţiul fizic, factori reproductivi.
II. Factori de mediu ambiental (4%) include 4 factori confirmaţi: aflatoxina, erionit, radon,
radiaţiile solare.
III. Factorii ocupaţionali, relaţie cu mediul profesional (4%)-35 de factori confirmaţi precum: 4-
aminofenil, benzidina, benzen, vinil clorid, etilen oxid, gazul azot iperita, arsenic, cadmiu, crom,
nikel, beriliu , azbest, siliciu, talc, uleiuri minerale, prafl de rumeguş, gaze de coxificare, industria de
coloranţi, acid sulfuric, etc.
IV. Factori medicamentoşi şi iatrogeni (2%) -18 factori confirmaţi: substanţele citostatice
citotoxice (clorambucil, ciclofosfamida, melfalan, metil-CCNU; MOPP, mileran thioepa treosulfan),
imunosupresoare (azatioprina, ciclosporina), hormoni (estrogeni nesteroidieni şi steroidieni,
contracepive orale, tamoxifen), altele (metoxipsoralen, analgezice mixte),
V. actorii biologici (4%)- 9 factoi precum : Helicobacter pilory, virusul hepatitei B, hepatitei C,
Human Papilloma Virus (HPV) tipurile 16,18, 33, HTLV-1,2, paraziţi ( Opisthorchis viverrini,
Schistosoma haematobium).

Conditions for a Cancer to be Screened


 Cancerul respectiv sa fie o problema importantă de sanatate publica.
 Istorie naturală cunoscută.
 Să prezinte o perioadă de latenţă (asimptomatică) lungă
 Să existe un tratament eficient
 Să fieaccesibil unui test pentru publicsi profesionisti.
 Să existe un test de laborator sensibil si specific pentru examinare
 Testul trebuie să fie acceptabil publicului larg
 Să existe ghiduri de tratament pentru tumorile inclusiv cele border line
 Costurile bolii diagnosticate precoce să fie chilibrate pentru îngrijirile medicaleThe cost of early
diagnosis and treatment should be economically balanced in relation to total expenditure on
medical care.
 Persoanele depistate prin screening să trăiasă mai mult decât dcele diagnosticate în faza
simptomatică.

Stadializarea TNM- un sistem de clasificare a cancerelor bazat pe extensia anatomica ce satisfice


anumite criterii.
Pentru clasificarea TNM sunt folosite următoarele notaţii:
T – tumora primară
Tx – tumora primară nu poate fi evaluată;
T0 – nu există dovada tumorii primare;
Tis – carcinom in situ;
T1, T2, T3, T4 – creşterea şi invazia tumorii primare.
N – ganglionii regionali
Nx – ganglionii regionali nu pot fi evaluaţi;
N0 – nu există metastaze ganglionare regionale;
N1, N2, N3 – invadarea ganglionilor regionali în diferite grade.
M – metastaza la distanţă
Mx – metastazele nu pot fi evaluate;
M0 – nu există metastaze;
M1 – metastaze la distanţă

Obiectivele stadializarii TNM


1. Ajută clinicianul la planificarea tratamentului
2. Furnizează anumite informaţii prognostice
3. Ajută clinicianul la evaluarea rezultatelor terapeutice
4. Facilitează scimbul de informaţii între centrele de tratamnnt
5. Contribuie la continuarea cercetării în cancer
6. Susţine activităţile de control ale cancerului

Markeri tumorali
=”antigene associate cancerului”, sunt subst sau produse se tumora insasi sau de organismul-gazda ca
raspuns la prezenta tumorii, care pot fi utilizati pt a diferentia tumora de tesutul normal sau a-I
determina prezenta pe baza masurarii nevelelor sale in sange sau secretii.
Rol:
- Diagnostic
- Depistare precoce
- Urmarirea raspunsului la un tratament
- Prognostic
- Urmarirea pe termen lung a unui pacient cu remisiune a bolii si depistarea recidivei.

Indicaţiile chimioterapiei
 Curativ pentru a vindeca anumite neoplazii
 Paliativ a palea simptome la pacienţii cu cancer diseminat când beneficiile potenţiale ale
tratamentului depăşesc efectele secundare ale tratamentului.
 Pentru a trata pacientul asimptomatic în următoarele circumstanţe:
- când cancerul este agresiv şi tratabil (ex. leucemia acută, cancerul pulmonar small cell,
leucemia acută, limfoamele)
- când tratamentul este dovedit că scade rata de recidivă şi creşte intervalul liber de boală sau
creşte supravieţuirea absolută (cancerele de colon stadiu III, carcinoamele mamare în stadiile I şi II,
sarcoamele osteogene).
- pentru a permite o intervenţie chirurgicală conservatorie, mai puţin mutilantă, tratând mai
întâi cu chimioterapie singură sau în combinaţie cu radioterapia (ex. cancerele de laringe, esofag,
carcinoamele anale, osteosarcoamele, sân).

Evaluarea raspunsului la tratament


Definirea răspunsului în cazul tumorilor solide:
 Remisiune completă (RC): dispariţia tuturor manifestărilor tumorale în timpul terapiei
 Remisiune parţială (RP): reducerea tumorii cu mai mult de 50% (produsul a două diametre), fără
apariţia altor manifestări tumorale în timpul tratamentului
 Boală stabilă (BS): reducerea tumorii cu mai puţin de 50% (produsul a două diametre); fără
modificări în mărimea tumorii în timpul tratamentului (BS)
 Boală evolutivă (BE) tumorale sau manifestarea clinică a unor tumori noi, în timpul
tratamentului

Contraindicatii ale chimioterapiei


 Bolile neoplazice în stadiul terminal
 Femeile gravide (se iniţiază tratamentul numai după întreruperea sarcinii sau după primul
trimestru de sarcină)
 Bolnavii denutriţi, caşectici, comatoşi sau cu funcţie hematologică deprimată
 Pacienţii cu neoplazii demonstrat curabile prin intervenţie chirurgicală cu intenţie de radicalitate
sau radioterapie curativă
 Insuficienţa medulară recentă
Contraindicaţii relative
 In situaţii în care boala neoplazică este asociată cu comorbidităţi severe precum: insuficienţă
renală, hepatică sau cardiacă (dozele de citostatic se administrează in funcţie de valoarea
constantelor biologice)
 Asocierea bolii neoplazice cu coagulopatii, infecţii severe sau tulburări psihice
 Chimiorezistenţa tumorii
 Când nu există condiţiile pentru a evalua răspunsul tumorii la tratament şi a urmări şi trata
efctele toxice secundare

Chimioterapia citotoxica- clasificare


I Agenţii alkilanţi
II. Antimetaboliţii
III. Derivaţii naturali:
A. Antibiotice antitumorale
B. Inhibitorii de topoizomerază
C. Cu acţiune asupra fusului de diviziune (agenţii antimicrotubulari)

Înainte de începerea chimioterapiei


1.Biopsia-dovedite reziduală sau metastatic, boli
2. Leziune Indicator (țintă)
3. Scor de performanță satisfăcătoare și de nutriție
4. Pacientul poate sau consimțământul informat
5. Măduva osoasă minimă, renală, hepatică și funcția (ocazional, funcția pulmonară sau cardiacă
importantă)
6. Accesibil de monitorizare și funcția de suport

Caile de administrare a chimioterapiei citotoxice


- Intra-arterial
- Intrapleural
- Intraperitoneal
- Intravezical
- Intrarahidian
- Topica(creme, unguente)
- Orala.

Tipuri de chimioterapie
 Chimioterapia primară sau de inducţie- în cancerele avansate sau pentru cancerele în care nu
există un alt tratament eficace
 Neoadjuvantă (preoperatorie) ca tratament iniţial sau neoadjuvant pentru pacienţii cu boală
localizată pentru care formele locale de tratament precum chirurgia, radioterapia sau ambele
sunt ineficace prin ele însele
 Chimioterapia adjuvant, fie concomitent sau după metodele locale de tratament incluzând
chirurgia, radioterapia sau ambele
 Instilarea directă în sanctuare sau ca perfuzie directă ale sediilor specifice ale corpului afectate
de cancer ( terapie loco-regională).
Principiile asocierii chimioteapicelor
 Se utilizează numai agenţii cu eficacitate probată în monoterapie
 Citostaticele se aleg astfel încât să nu-şi suprapună ( sumeze) toxicitatea şi a evita toxicitatea critică
pe anumite organe
 Se aleg acele citostatice cu mecanisme de acţiune diferite sau sinergice.
 Citostaticele alese trebuie să prezinte mecanisme diferite de rezistenţă.
 Citostaticele trebuie administrate în doze optime, şi în scheme în manieră ciclică, cu intervalele între
cicluri cât mai scurte posibil pentru a optimiza intensitatea / densitatea dozei şi a permite refacerea
ţesuturilor normale. Aceasta permite uciderea unei fracţii mari de citostatic cu o singură doză
administrată şi împiedică eşecul apariţiei eşecului „ cinetic” şi chimiorzistenţei.
 Doza de citostatice este un factor decisiv pentru succesul terapei şi trebuie individualizată, calculată
pentru fiecare pacient ţinând cont de toxicitatea de organ

Reguli generale de administrare a sustanţelor citostatice


1. Chimioterapia trebuie administrată exclusiv de personal medical antrenat şi cu experienţă în
domeniul oncologic.
2. Anamneza pre-administrare trebuie să includă informaţii referitoare la:
- afecţiuni cardio-vasculare
- istoric de afecţiuni venoase ale membrelor superioare
- tratament anterior cu alcaloizi de Vinca
- afecţiuni preexistente cu potenţial neuropatic
- medicaţie de fond de tipul antidepresivelor, anxioliticelor, sedativelor, antiemeticelor
- antecedente de radioterapie
3. Informarea şi pregătirea pacienţilor:
- sunt utile broşurile ce conţin informaţii referitor la chimioterapie
- membrul superior trebuie imobilizat pe parcursul perfuziei
- simptome de tipul durere, senzaţie de arsură sau înţepătură, edem sau eritem trebuie raportate
imediat
4. Abordul intravenos
- este necesar ca accesul venos sa fie adecvat perfuziei
- pentru fiecare nouă perfuzie, este de preferat abordul la nivelul unui situs venos nou
situs de acces preferat: vena ulnară sau vena radială, în 1/3 medie a antebraţului
Situs-uri de evitat: faţa posterioară a mâinii, încheietura mâinii, plica cotului
 este de preferat evitarea puncţionărilor repetate, în special situate distal faţă de locuri de puncţie
anterioare
 venă deja puncţionată ar trebui să nu mai fie utilizată pentru perfuzie pentru minim 24 de ore
Este recomandat ca branulele să fie subţiri; branulele din materiale metalice ar trebui evitate
la început, este necesară evaluarea posibilităţii şi dificultăţii accesului la nivel venos central
membrul perfuzat trebuie imobilizat, cu locul de puncţie vizibil
5. Poziţionarea
 aspiraţi puţin sânge pentru a vă asigura că aţi obţinut acces venos
 manevra de retragere a pistonului seringii trebuie să fie posibilă fără efort
 pentru cazurile în care se optează pentru acces venos central: dacă aveţi îndoieli, este de preferat
verificarea radiologică a poziţiei
 pe parcursul perfuziei, este recomandată monitorizarea vizuală a poziţiei branulei
6. Aplicarea
 durata minimă a perfuziei: 3 minute, 5 ml/minut
 după administrarea chimioterapicului, aspiraţi 1-2 ml sânge
 nu injectaţi dacă întâlniţi rezistenţă
 monitorizaţi pacientul cu atenţie
8. Pentru substanţele vezicante:
 evitaţi venele periferice în cazul în care este necesar un tratament de tip perfuzie continuă
 dacă este necesară administrarea mai multor chimioterapice vezicante, administraţi întâi
chimioterapicul cu cel mai mic volum de substanţă
 dacă este necesară administrarea mai multor chimioterapice vezicante, realizaţi "flushing" înainte
de începerea unui nou citotoxic
7. După perfuzia cu citotoxice, este recomandat să faceţi "flushing" al accesului venos cu soluţii
compatibile cu chimioterapicul

Măsuri generale în cazul extravazării chimioterapicelor iritante


 Se opreşte perfuzia/injecţia/infuzia imediat
 Pregătiţi trusei de urgebnţă utilizat în caz de extravazare
 Se pun mănuşile sterile
 Se înlocuieşte seringa sau dispozitivul de infuzie cu o seringă de 5 ml de unică folosinţă şi aspiraţi
încet cât de mult din chimioterapicul extravazat este posibil
 ! Atenţie!! Nu aplicaţi presiune la nivelul ariei de extravazare!!!
 Scoateţi branula în timp ce aspiraţi chimioterapicul
 Dacă apat vezicule/papule, încercaţi sa le aspiraţi cu o seringă sterilă de 1 ml şi o canulă s.c.;
schimbaţi instrumentele după fiecare încercare de aspirare.
 Ridicaţi membrul afectat şi imobilizaţi-l
 Aplicaţi măsurile specifice în funcţie de chimioterapicul extravazat (vezi subpunctul E)
 Documentaţi incidentul în foaia de observaţie
 Informaţi pacientul şi aparţinătorii acestuia în legătura cu incidentul şi oferiţi instrucţiuni vis a vis de
tratamentul necesar
 Control periodic al membrului afectat

Măsuri generale în cazul extravazării chimioterapicelor non-vezicante


 Opriţi injecţia/perfuziaa imediat
 Pregătiţi kit-ul utilizat în caz de extravazare
 Puneţi-vă mănuşi sterile
 Înlocuiţi seringa sau dispozitivul de infuzie cu o seringă de 5 ml de unică folosinţă şi aspiraţi încet cât
de mult din chimioterapicul extravazat este posibil
 Atenţie!! : Nu aplicaţi presiune la nivelul zonei de extravazare!!!
 Scoateţi branula în timp ce aspiraţi chimioterapicul
 Ridicaţi membrul afectat şi imobilizaţi-l
 Documentaţi incidentul în foaia de observaţie
 Informaţi pacientul şi aparţinătorii acestuia în legătura cu incidentul şi oferiţi instrucţiuni vis a vis de
tratamentul necesar
 Control periodic al membrului afectat
Indiferent ce agent citotoxic s-a extravazat, este important să NU:
- aplicăm comprese umede
- aplicăm comprese cu alcool
- aplicăm un pansament ocluziv
-realizăm manevre de tip "flushing

Efecte secundare chimioterapie


Pot fi divizate In 3 categorii in functie de tipul de debut:
 Efecte toxice immediate- pot surveni in decurs de 30 min de la initierea cht.
 Durere venoasa, eritem, r de hipersensibilitate, hipotensiune, gust si miros anormal.
 Efecte toxice pe termen scurt- survin intre 3-7 zile dupa debutul terapiei;
 Anorexie, greata si varsaturi, stomatita, mucozita, senzatie de rau, sdr gripal incluzand
febra, hematurie, constipatie/diaree.
 Efecte pe termen lung- sunt adesea cumulative si care survin dupa 7 zile
 Supresia maduvei osoase hematogene, alopecia, r. cutanate(rash, inflamatie),
tromboflebita, insuf cardiac congestive, toxicitate renala, modif ale unghiilor, tulb
sexual, toxicitate SNC (astenie, depresie, cefalee)

Virusuri cancerogenes:
• Virusuri ADN:
• Papillomaviruses [HPV] 11,33,34: col uterin, orofaringe, cancere anale
• Epstein-Barr virus [EBV]: limfom malign Burkitt,
• hepatitis B virus [HBV]- hepatocarcinomul
• Herpes virus- Sarcomul [KSHV]
• Virusuri ARN:
• Retroviridae:
 human T-lymphotropic virus (HTLV)
 human immunodeficiency virus (HIV)
• Flaviviridae
 hepatitis C virus (HCV)
Helicobacter pylori

Rolul chirurgiei in cancer:


1. rol profilactic – identificarea leziunilor cu potential de progresie spre malignitate pt prevenirea dezv
ulterioare a unei malignitati, cu prognostic vital.
 Situatii in care joaca acest rol: criptorhidia, polipoza colonului, colita ulcerative, sdr familial Linch
ll, mastectomia profilactica
2. Rol diagnostic= obtinerea de t. tumoral in vederea examenului histologic prin mai multe metode:
- Punctie-biopsie cu ac subtire
- Punctie biopsie cu ac gros
- Biopsie incizionala
- Biopsie excizionala
- Proceduri invasive: in zone inaccesibile prin endoscopie, colonoscopie, laparoscopie
3. Rol de stadializare (bilant preterapeutic) – pt def precisa a extensiei reale a bolii maligne; exemple:
- Biopsierea gangl loco-regionali in cancere de san, colon, testicul, v. urinara
- Biopsia ganglionului santinela in melanoma malign
- Laparoscopia: pt viz struct interne
- Laparotomia exploratory: pt identify si inventarierea lez metastatice (in cancer ovarian –
recoltare de biopsii multiple)
4. Rol therapeutic este essential si poate fi:
- Tratament curative, radical al tumorilor primare
- Scop cito-reductiv (reducerea masei)
- Paliativ (pt combaterea unor simpt acute) – urgent oncologice: hemoragii, perforatii
- Rezectie chir a metastazelor
- De bilant postterapeutic
- Scop de reconstructive si reabilitare (reconstructia sanului dupa mastectomie).

Efecte secundare ale radioterapiei


a. Efecte acute: - apar in timpul iradierii sau imediat dupa
 La nivelul muc oro-faringiene: mucita, eritem
 Muc digestive: diaree, dureri abd, varsaturi
 T hematopoietice: anemie, neutropenie, pancitopenie
 In present, r cutanate si muc sunt mai rare, dar ramane rolul asistentei de a
supraveghea pielea si muc pacientului
b. Efecte intermediare: apar la cateva sapt dupa iradiere si sunt in general permanente
c. Efecte tardive: - se dat distrugerii cel funct cu multiplicare lenta
 Sunt in relatie cu doza totala de radiatii primita
 Pot aparea la cateva luni sau mai tarziu
 Sunt r subacute, specific fiecarui org sau tesut fara manif clinice si care se
exprima prin necroza, fibroza, ulceratie, formatiuni de fistule sau insuficienta de
organ
 O clasa particulara de efecte tardive sunt cele mutagene/canceroase,
radioterapia putand produce aparitia de cancere secundare
 La copil, se manifesta prin tulb de crestere, modif osoase, cartilaginoase,
endocrine, ale SNC.
Fenotipul malign
 Proliferare necontrolată
 Inhibarea apoptozei
 Angiogeneză- formarea de noi vase din circulatia organismului - gazda
 Invazie locală
 Metastazare
 Modificarea metabolismului energetic
 Scaparea de sub controlul sistemului imunimun

Malign/Benign
MALIGN
 Invadează şi distruge ţesuturile adiacente normale
 Metastazează prin vasele limfatice la ganglionii limfatici sau alte ţesuturi din jur
 Tind să fie” anaplazice‘‘ sau mai puţin diferenţiate decât celulele normale a celulelor din care
provin
 Creştere foarte rapidă
BENIGN
 Creştere lentă prin expansiune, sunt obişnuit încapsulate nu invadează ţesuturile din jur
 Rămân localizate şi nu metatazează
 Obişnuit sunt asemănătoare ţesutului de origine
 Creştere lentă

Caracteristicile principale ce defines boala canceroasa:


1.Autonomia fata de semnalele de crestere
2.Reducerea sensibilitatii la apoptoza
3.Independenta de semnalele inhibitorii
4.Invazia si metastazarea
5.Potential replicative nelimitat
6.Dezvoltarea si mentinerea unei vascularizatii tumorale proprii.

Profilul epidemiologic al cancerelor in Romania:


In Romania cele mai frecvente cancere sunt:
- Bronho-pulmonar, gastric si in sfera ORL la sexul masculine
- Mamar, de col uterin si colorectal la sexul feminine

Incidenta cancerului este in continua crestere de la 177,37 la 100.000 de locuitori in 1994 la 268,04 la
100.000 de locuitori in 2003 cu mici diferente de la un an la altul.
Cancerul gastric a reprezentat principal cauza de deces prin tumori maligne in Romania, descrescand
ulterior si fiind inlocuit de cancerul bronho-pulmonar la barbati sic el mamar la femei. Romania se
situeaza in randul tarilor cu mortalitate medie prin cancer. Mortalitatea nu este uniforma pe intreg
teritoriul tarii si poate fi grupata in 3 zone.
In ultimii ani mortalitatea prin neoplazii in tara noastra este intr-o continua crestere datorita:
-scaderii mortalitatii generale
-cresterii duratei medii de viata a populatiei
-ameliorarii calitatii diagnosticului, precizarii cauzelor de deces, acuratetii rapoartelor statistice
-cresterii reale a incidentei si mortalitatii prin cancer datorita schimbarii continue a conditiilor de viata si
munca.
Se remarca o crestere mai rapida a mortalitatii prin cancer in mediul urban comparative cu cel rural in
majoritatea localizarilor.