Capitolul 3

ANALIZA STATISTICĂ A MEDIULUI

DE AFACERI AUTOHTON
ŞI INTERNAŢIONAL

În contextul unei lumi dominate de caracterul limitat al resurselor,

raportul dintre cerere şi ofertă şi interacţiunea dintre celulele societăţii în
sfera producţiei, distribuţiei şi consumului determină o anumită conjunctură
economică, cu influenţe imediate şi propagate pe plan social şi politic.

3.1 Conjunctura economică

Conjunctura economică este definită de ansamblul de factori şi

fenomene ce acţionează la nivelul unei economii, al unui sector de
activitate, al unei ramuri a economiei naţionale sau al unei regiuni şi
determină un anumit raport între cerere şi ofertă. Analiza conjuncturală
poate fi făcută şi la nivelul economiei mondiale, al unei uniuni de economii
naţionale sau comunităţi de state.
În contextul globalizării afacerilor, supravieţuirea şi prosperitatea
firmelor este condiţionată de cunoaşterea şi respectarea cerinţelor mediului
în care ele îşi desfăşoară activitatea. Lumea contemporană este caracterizată
printr-un dinamism (o mobilitate) fără precedent cauzat, pe de o parte, de
progresul tehnologic, de pătrunderea digitalizării în quasi-totalitatea
domeniilor activităţii umane, iar pe de altă parte, de deschiderea tot mai netă
a pieţelor naţionale faţă de competiţia internaţională.
Într-un astfel de mediu, întreprinderile trebuie să cunoască situaţia
actuală, să sesizeze în timp real şi cu costuri minime oportunităţile şi
riscurile de afaceri, să prevadă tendinţele şi să-şi ia măsurile adecvate pentru
a face faţă schimbărilor (modificărilor) care le vor (putea) afecta pieţele de
aprovizionare şi de desfacere, precum şi pentru a cunoaşte propria lor
poziţie pe aceste pieţe. Dinamism, flexibilitate, adaptabilitate sunt
trăsăturile definitorii ale unui management modern al oricărei întreprinderi.
Ele sunt de neconceput fără cunoaşterea cât mai detaliată a conjuncturii
pieţelor pe care acţionează întreprinderea.
 Statistică pentru afaceri internaţionale

Prin expresii cantitative adecvate (indicatori primari şi derivaţi),

statistica reflectă procesele economice şi tendinţele de evoluţie ale pieţelor
pe care acţionează companiile. Tom Peters (1992): „Liberation
Management” – afirmă că „piaţa concentrează în mod eficient informaţii
care îi ajută atât pe cumpărători cât şi pe vânzători”. Această funcţie de
informare este îndeplinită nu numai de piaţa spontană de la colţul străzii, ci
şi de o piaţă integral computerizată, cum este, de exemplu, Bursa de Valori
de la Londra, unde ringul clasic a fost înlocuit încă în 1989 cu un sistem
electronic, care leagă on line această instituţie financiară de restul lumii.
Fiecare persoană fizică sau juridică prezentă pe piaţă cu o cerere sau
o ofertă este, în fapt, o sursă de informaţii. De aceea, cu cât se realizează o
cunoaştere mai detaliată (mai aprofundată) a pieţei, cu atât informaţia
devine mai densă în raport cu numărul actorilor (operatorilor) economici de
pe piaţă, cu atât sunt mai câştigaţi beneficiarii ei (vânzătorii şi cumpărătorii)
prezenţi pe piaţă, întrucât ei obţin o mai bună aproximare a „informării
perfecte despre piaţă”. Cum majoritatea informaţiilor este de natură
cantitativă, prelucrarea lor sub formă de indicatori statistici nu numai că
ajută la ordonarea şi agregarea lor, dar asigură şi o tratare sistemică,
coerentă a actorilor prezenţi pe piaţă şi dezvăluirea unor aspecte analitice şi
a unor conexiuni inaccesibile altor instrumente de cunoaştere.

3.2 Tabloul statistic al conjuncturii unei economii

Atunci când managerul unei întreprinderi decide să

internaţionalizeze activitatea societăţii comerciale (să pătrundă cu oferta sa
peste graniţele economiei naţionale, să se aprovizioneze de pe alte pieţe, să
treacă la cofinanţarea firmei sale cu capital străin etc.), înainte de a
identifica posibilul partener de afaceri, el are nevoie de informaţii generale
despre economia ţării partenere şi despre piaţa specifică pe care urmează să
opereze. Aceste informaţii sunt sintetizate, de obicei, în două analize
distincte: raportul de ţară şi studiul de piaţă. Studiul de piaţă se întocmeşte
doar dacă analiza de ţară conduce la o apreciere pozitivă a mediului de
afaceri.
Raportul de ţară prezintă – alături de date şi argumente cu privire la
riscul politic, cel social, de sistem legal şi de fiabilitate a surselor locale de
informare – riscul macroeconomic, respectiv, probabilitatea de deteriorare
bruscă şi gravă a conjuncturii economice din acea ţară. Raportul cuprinde
Analiza statistică a mediului de afaceri autohton şi internaţional

acele informaţii care ajută la clarificarea a cel puţin trei aspecte ale mediului
de afaceri:
- Dacă mediul economic, politic, etic şi legal este favorabil genului de
afaceri care urmează să fie derulate în acea ţară.
- Dacă resursele naturale şi umane ale ţării corespund obiectivului
societăţii comerciale. Atenţia se concentrează pe densitatea şi
calitatea infrastructurii de comunicaţii, de bănci, instituţii şi agenţii
guvernamentale, precum şi pe aspecte demografice, de
educaţie/instruire şi sănătate a populaţiei.
- Dacă există deschiderea socio-culturală necesară unei derulări fără
obstacole a afacerii sau, dimpotrivă, există bariere în calea instalării
unui străin pe piaţa locală a muncii, dacă mediul cultural este uşor de
pătruns şi, dacă răspunsul este afirmativ, atunci care ar fi cele mai
potrivite modalităţi de a gestiona resursele umane locale angajate de
un nerezident venit pe acea piaţă.

Pentru a putea aprecia starea actuală şi, mai ales, tendinţa de

evoluţie (perspectiva) economiei naţionale a unei ţări, experţii recurg la o
listă mai mult sau mai puţin lungă de indicatori. Lista de indicatori este
astfel alcătuită încât să răspundă scopului analizei făcute de expertul
economist şi, în acelaşi timp, să satisfacă interesul special pe care managerul
sau omul de afaceri îl urmăreşte pe acea piaţă. În funcţie de natura afacerii,
el poate urmări doar un interes comercial sau poate căuta obţinerea unui
credit, poate urmări recuperarea unei creanţe, efectuarea unei investiţii etc.
Prin urmare, alături de indicatori de interes general, managerul tinde să
atragă în aprecierea riscurilor şi oportunităţilor de afaceri şi indicatori
specifici.
O analiză de ţară poate fi achiziţionată de la un institut de
specialitate, de la departamentele de studii ale unor publicaţii larg difuzate
pe plan internaţional („The Economist”, „Financial Times” etc.), de la o
bancă (în cadrul serviciului de publicaţii şi consultanţă oferit clientelei).
Astfel de studii realizează o prezentare neutră (nespecifică) a situaţiei şi sunt
destul de scumpe pentru bugetul majorităţii întreprinzătorilor.
O analiză de ţară poate fi însă elaborată, mai mult sau mai puţin
profesionist, chiar de către omul de afaceri interesat, prin preluarea de date
publicate de organismele internaţionale (Eurostat, OCDE, IMF, Banca
Mondială, OMC, UNCTAD, băncile regionale de dezvoltare etc.) şi de către
organismul naţional de statistică sau banca centrală din chiar ţara parteneră.
Avantajul efortului propriu de documentare constă în faptul că omul de
 Statistică pentru afaceri internaţionale

afaceri selectează din noianul de date nu numai pe cele de interes general ci

şi pe acelea care reflectă mai bine interesul său specific de afaceri.

În teoria analizei macroeconomice, dar şi în majoritatea studiilor de

conjunctură a pieţelor de mărfuri şi servicii, mulţimea indicatorilor de
interes general se grupează, de obicei, în cinci categorii de date, care
formează „pentagonul magic” al economiei de piaţă:
- indicatorii creşterii economice:
ƒ ritmul creşterii economice reale;
ƒ rata formării brute de capital fix în economie;
- indicatorii stabilităţii preţurilor:
ƒ indicii preţurilor de consum şi a preţurilor de producţie;
ƒ rata anuală a inflaţiei;
ƒ deflatorul PIB;
ƒ evoluţia cursului de schimb al monedei naţionale în raport cu
principalele valute folosite în tranzacţiile internaţionale;
- indicatorii ocupării forţei de muncă:
ƒ gradul şi structura ocupării forţei de muncă;
ƒ rata şomajului;
ƒ indicatori ai migrării internaţionale a forţei de muncă;
- indicatorii „liniştii” (armoniei) sociale:
ƒ gradul de concentrare (Gini) în repartiţia veniturilor băneşti
ale populaţiei;
ƒ evoluţia puterii absolute şi relative de cumpărare a
populaţiei;
ƒ indicele de calitate a vieţii;
ƒ amploarea şi durata grevelor şi a altor forme de încetare a
lucrului;
ƒ ecartul dintre cel mai mic şi cel mai înalt salariu plătit în
fiecare ramură de activitate economică;
- indicatorii echilibrului schimburilor cu străinătatea:
ƒ nivelul absolut şi gravitatea dezechilibrului contului curent al
balanţei de plăţi externe şi a principalelor sale componente;
ƒ impactul fluxurilor financiare internaţionale asupra înclinaţiei
de investire pentru lărgirea activităţii economice, dar şi
asupra balanţei de plăţi externe;
ƒ nivelul şi dinamica îndatorării externe etc.
Această grupare de date macroeconomice a căpătat epitetul de
„magic” pentru că nici o economie nu a putut realiza concomitent optimul în
cele cinci domenii caracterizate de aceşti indicatori.
Analiza statistică a mediului de afaceri autohton şi internaţional

Principalii indicatori macroeconomici ai României

în perioada 2000-2004
Tabelul 3.1
Item 2000 2001 2002 2003 2004 (p)
PIB în preţurile pieţei
Miliarde euro 40.28 44.87 48.40 50.35 59.32
Creşterea reală a PIB- 1.6 5.3 4.9 4.9 7.5
%
Formarea capital fix-% 18.9 20.5 21.1 23.5 24
PIB
Rata anuală a inflaţiei 40.7 30.3 17.8 14.1 9.6
-%
Rata şomajului-% 10.5 8.6 8.1 7.6 7
Deficit cont current- 3.7 5.5 3.4 5.6 6
%PIB
Deficit buget public- 3.6 3.1 2.5 2.4 1.6
%PIB
Datorie externă-% PIB 25.5 30.2 30.2 30.2 31
Notă: (p) date preliminate pentru 2004.
Sursa: Prelucrat după statisticile Băncii Naţionale a României

În funcţie de starea economiei ţării analizate sau de interesul sau de

specificul instituţiei care elaborează tabloul conjunctural, alături de cele
cinci grupe standardizate de indicatori mai pot fi evocate şi alte aspecte. De
exemplu:
- pentru economiile în tranziţie de la economia de comandă spre
economia de piaţă, se urmăreşte cu insistenţă ritmul privatizărilor,
ponderea sectorului de stat în economia naţională, mărimea absolută
şi relativă a deficitului bugetului public, volumul arieratelor,
mărimea şi dinamica stocului de produse finale aflate la producători
(fără piaţă imediată de desfacere), mărimea estimată a economiei
paralele (subterane, gri), volumul, structura (cu şi fără garanţia
statului) şi dinamica datoriei externe angajate etc.
- pentru studiile financiare elaborate de departamentele instituţiilor de
profil: volumul şi dinamica masei monetare, rata de economisire şi
rata de formare a capitalului fix, înclinaţia de consum şi de
economisire din cadrul economiei, importanţa deficitului bugetar în
raport cu PIB, aspecte ale datoriei publice interne şi externe, nivelul
global al fiscalităţii, fiscalitatea legată de investiţii şi de crearea de
locuri de muncă, frecvenţa modificării regimului fiscal, volumul şi
dinamica investiţiilor străine directe şi de portofoliu, ritmul
îndatorării externe a sectorului privat al economiei etc.
 Statistică pentru afaceri internaţionale

- instituţii specializate în elaborarea de recomandări sau de politici

economice generale sau sectoriale, precum Comisia Europeană sau
OCDE alcătuiesc la rândul lor fie rapoarte generale cu privire la
evoluţia macroeconomică, fie rapoarte specializate pe sectoare de
interes. Organizaţii neguvernamentale şi grupuri de cercetători care
analizează evoluţia macroeconomică la nivel de ţară sau de grup de
ţări elaborează şi ele rapoarte (specializate) de ţară. Un astfel de
exemplu este raportul independent „România şi Agenda Lisabona –
aderarea la UE şi competitivitatea economică” elaborat în anul 2004
la iniţiativa Ministerului Afacerilor Externe de un grup de cercetători
de la Grupul de Economie Aplicată în coordonarea lui Daniel
Dăianu.

Datele ordonate pe grupe de informaţii pertinente permit omului de

afaceri să situeze economia propriei ţări, precum şi economia ţării „ţintă”
pentru afacerile sale pe sinusoida evoluţiei conjuncturale a ciclului
economic. Pe această bază, el apreciază dacă tendinţa evolutivă (pe termen
scurt şi mediu) este de ameliorare sau de înrăutăţire a situaţiei generale a
mediului de afaceri şi formulează alternative strategice pentru propria
întreprindere.

0 t

declin recesiune relansare expansiune

Figura 3.1 Sinusoida ciclului economic

Analiza statistică a mediului de afaceri autohton şi internaţional

Desigur, în aprecierea conjuncturii economiei mondiale contează

unde se situează „locomotivele” economiei mondiale (economiile SUA,
Uniunii Europene, Japoniei etc.), dar nu pot fi ignorate nici tendinţele
specifice zonelor strategice de afaceri pe care le-a identificat fiecare
societate comercială în lume, chiar dacă aceste zone nu sunt direct conectate
la polii de putere economică a lumii contemporane.
Nu întotdeauna există timpul şi disponibilitatea omului de afaceri
pentru a elabora un studiu macroeconomic comprehensiv. De multe ori, el
recurge la folosirea unor senzori (indicatori reprezentativi) pentru a stabili
cu aproximaţie starea actuală şi perspectivele unei economii naţionale.
Astfel de indicatori pentru fazele de relansare şi de creştere
economică sunt:
- numărul de noi întreprinderi înfiinţate (înregistrate)
- numărul de noi locuri de muncă create într-o economie (într-o
regiune)
- reducerea ratei şomajului
- creşterea volumului de credite de dezvoltare a afacerii, solicitate de
sectorul privat al economiei
- creşterea consumului privat, al exportului etc.
- indicele optimismului economic (al populaţiei, al întreprinzătorilor,
al investitorilor străini) etc.
În fazele de declin şi recesiune economică, se vor observa:
- numărul de falimente/crahuri
- creşterea volumului de arierate
- dinamica stocurilor de produse finale
- creşterea numărului de şomeri
- numărul de zile grevă etc.
Alături de sesizarea tendinţei conjuncturale generale, omul de afaceri
este interesat să cunoască şi starea actuală şi tendinţa evolutivă a
domeniului (sectorului sau ramurii de activitate) în care urmează să facă
tranzacţii.
Diferitele industrii (ramuri de activitate economică) nu se află
concomitent în aceeaşi fază a ciclului economic. De aceea, managerul
trebuie să cunoască diferenţierile existente din punct de vedere al fazei
ciclului economic între propria sa industrie, industria sau industriile care
asigură aprovizionarea întreprinderii sale, cât şi domeniul (consumului sau
investiţiilor) căruia urmează să i se adreseze cu propriile mărfuri şi/sau
servicii. Cunoscând exact evoluţia din domeniile de aprovizionare şi de
desfacere pentru propria întreprindere, managerul va putea face - în condiţii
de bună cunoaştere a mediului economic - alegeri raţionale pentru propria
afacere.
 Statistică pentru afaceri internaţionale

Media Telecomunicaţii Farmaceutice

Energie Automobile
Informatică Construcţii UE
Chimie
Transport
Alimentaţie aerian Mecanică

Electronice

Siderurgie
Construcţiie Aeronautică
Hârtie
Semi-conductori
Comerţ cu amănuntul UE
Comerţ cu amănuntul Europa

Începutul expansiunii Expansiunea Finalul Începutul

Finalul recesiunii
expansiunii recesiunii

Dependenţă conjuncturala nesemnificativă;

Dependenţă conjuncturala slabă, creştere medie;
Dependenţă conjuncturala

Figura 3.2 Un exemplu de situare a diverselor domenii şi ramuri de

activitate economică pe sinusoida ciclului economic într-o
ţară puternic influenţată de relaţia cu statele membre ale
UE

Alcătuirea şi interpretarea de către fiecare manager/întreprinzător/om

de afaceri a propriului set de indicatori macroeconomici pentru aprecierea
conjuncturii din ţara sa de origine şi din ţara în care intenţionează să facă
afaceri prezintă o serie de:
Avantaje:
- Diagnoza conjuncturală este personalizată (ţine seama de propriile
interese şi obiective ale companiei implicate în afaceri).
- Se realizează „din mers” o permanentă actualizare a indicatorilor
(senzorilor) selectaţi, pe măsură ce lunar, trimestrial, semestrial apar
noi date publicate pe site-urile instituţiilor specializate în producerea
şi diseminarea de informaţii.

Dezavantaje:
- Un om de afaceri nu are întotdeauna timpul necesar sau
disponibilitatea pentru a elabora propria diagnoză conjuncturală.
Analiza statistică a mediului de afaceri autohton şi internaţional

- În contextul proliferării site-urilor şi a altor surse de informare decât

cele oficiale, în unele ţări uneori este dificil de stabilit care surse sunt
suficient de fiabile şi cu date destul de actuale pentru ca decizia de
afaceri să nu fie viciată.

În locul alcătuirii şi interpretării de către fiecare

manager/întreprinzător/om de afaceri a propriului set de indicatori
macroeconomici pentru aprecierea conjuncturii, se poate recurge şi la
folosirea unor căi/instrumente alternative de informare asupra stării actuale
şi a tendinţei specifice unei sau altei economii naţionale, asupra situaţiei
prezente şi de perspectivă dintr-o ramură de activitate economică sau alta.
Astfel:
- Se pot cumpăra de la societăţile de consultanţă, de la instituţiile
specializate în analize conjuncturale, de la agenţii de rating sau de la
departamentele de studii ale unor universităţi lucrări ale acestora.
- Se pot accesa gratuit sau contra cost analize elaborate de unele mari
bănci comerciale, de la societăţi de asigurare, camere de comerţ sau
fundaţii.
Avantaje:
- Timpul necesar pentru alcătuirea şi interpretarea propriului sistem de
indicatori macroeconomici de apreciere a conjuncturii poate fi folosit
pentru alte activităţi.
- Astfel de studii se publică sistematic, astfel că tendinţa este relativ
uşor perceptibilă.
Dezavantaje:
- Studiul standardizat este „depersonalizat”. Managerul sau
întreprinzătorul trebuie să-şi facă propria apreciere a situaţiei în care
se află firma (afacerea) sa, pornind de la constatările generale
cuprinse în lucrarea achiziţionată.
- De multe ori (în cazul agenţiilor de rating, de exemplu), aceste studii
declarate a fi „depersonalizate” reflectă, totuşi, interesele unui sau
altui grup financiar.
- Unele dintre aceste studii sunt excesiv de scumpe, accesul la ele
fiind astfel viciat.
 Statistică pentru afaceri internaţionale

3.3 Instrumente alternative de apreciere a conjuncturii la nivel

de economie/ramură

Folosirea pentagonului magic sau a oricărei alte grupări ad hoc de

indicatori în vederea aprecierii conjuncturii este frecvent înlocuită de o serie
de alte instrumente de investigare şi apreciere a situaţiei macroeconomice
dintr-o ţară. O primă soluţie constă în utilizarea unor indicatori sintetici
precum:
¾ Indicele libertăţii economice elaborat anual de Fundaţia Heritage din
SUA;
¾ Clasamentul mediului de afaceri întocmit de Economist Intelligence
Unit;
¾ Clasamentul elaborat de Forumul Economic Mondial cu privire la
potenţialul de creştere economică şi competitivitatea mondială a ţărilor;
¾ Indicele de percepere a corupţiei de către mediul de afaceri dintr-o ţară,
elaborat de Fundaţia Transparency International;
¾ Barometrul de încredere a consumatorilor (Consumer Sentiment
Barometer) elaborat potrivit metodologiei concepute de Şcoala de
afaceri de la Universitatea din Michigan etc. Similar se alcătuieşte şi un
barometru de încredere al investitorilor sau cel al oamenilor de afaceri.
Cu titlu de exemplu, în cele ce urmează se prezintă câţiva dintre
aceşti „indicatori sintetici”. Indicele libertăţii economice (ILE- în engleză
Index of Economic Freedom) este calculat anual de fundaţia americană
Heritage pentru a caracteriza gradul de demonopolizare (retragere a statului)
din economiile ţărilor lumii. El este un indicator abstract pentru că în locul
unor valori măsurate/estimate ale caracteristicilor, el recurge la
note/aprecieri acordate de experţii americani unui set de zece caracteristici
observate în fiecare ţară. Pentru fiecare dintre acestea se acordă o notă pe
scala de la 1 la 5. Valoarea 1 înseamnă o implicare redusă a statului în
economie, valoarea 5 înseamnă control total, economie de tip centralizat, de
comandă.
Cu titlu de exemplu menţionăm că pentru anul 2002 România a
obţinut un scor de 3,7 şi se clasa pe locul 131 dintr–un total de 156 ţări
investigate. Media de 3,7 rezultă din luarea în considerare a următoarelor
note obţinute pe cele zece criterii:
C 1 – Politica comercială 3 C 6 – Sistem bancar 4
C 2 – Bariere fiscale 4 C 7 – Salarii şi preţuri 3
C 3 – Intervenţia Guvernului 3 C 8 – Drepturi de proprietate 4
C 4 – Politica monetară 5 C 9 – Reglementări 4
C 5 – Investiţii străine 3 C 10 – Piaţa neagră 4
Analiza statistică a mediului de afaceri autohton şi internaţional

Mult apreciat pe plan internaţional de către factorii politici şi

oamenii de afaceri este şi indicele de percepere a corupţiei (PCI –
Perceived Corruption Index, deseori evocat şi sub numele de Transparency
Index) elaborat de organizaţia Transparency International.
PCI se referă la perceperea gradului de corupţie aşa cum îl resimt (1)
oamenii de afaceri, (2) analiştii de risc şi (3) publicul larg dintr–o ţară.
Indicele variază de la 10 (nivel maxim de probitate) la 0 (nivel maxim de
corupţie). Notarea se realizează în fiecare ţară pe baza unor studii
independente (anchete) elaborate pe parcursul ultimilor ani. Se calculează şi
o abatere pătratică (deviaţie standard) între aprecierile diferitelor studii.
Acest parametru variază de la o ţară la alta, situîndu-se între 0,1 şi 1,8 în
ultimii ani.
PCI – 2000 situează România cu scorul de 2,9 pe locul 68 în rândul a
90 de ţări investigate în anul 2000. Estimările au avut la bază 16 studii
realizate de 8 instituţii independente în perioada 1998–2000.
Cu un PCI – 2003 de 2,8 puncte, România se situează pe locul 83 în
rândul celor 133 de ţări monitorizate în anul 2003 de către Transparency
International. Au fost transmise 12 studii independente, iar deviaţia
standard între aprecierile cele mai favorabile şi cele mai exigente cuprinse în
aceste studii era de 1,0 (destul de consistentă).
Forumul Economic Mondial (Davos – Elveţia) publică un raport
anual asupra competitivităţii unui număr însemnat de ţări. De exemplu,
Raportul 2003/2004 se referă la 102 ţări (faţă de numai 80 în ediţia
precedentă), acestea reprezentând 97,8% din produsul mondial brut. Global
Competitiveness Report se bazează în mod tradiţional pe doi indici
complementari ai competitivităţii:
Indicele de competitivitate a creşterii – Growth Competitiveness
Index – elaborat de Jeffrey Sachs şi John McArthur pentru a exprima
potenţialul diverselor economii naţionale de a realiza pe termen mediu şi
lung o creştere economică durabilă. Acest indice se întemeiază pe câteva
idei fundamentale:
- Procesul de creştere economică depinde esenţialmente de activitatea
agenţilor economici, dar este semnificativ influenţat de performanţa
mediului macroeconomic, de calitatea instituţiilor publice, dar mai
ales de inovarea tehnologică (Oricâte perfecţionări s-ar aduce
mediului macroeconomic sau instituţiilor publice, fără noi soluţii
tehnologice nu se obţine creştere).
- Ţările se află în poziţii diferite faţă de frontiera cunoaşterii
tehnologice, ceea ce permite clasificarea lor în ţări puternic inovative
(cel puţin 15 noi brevete de invenţie la 1 milion de locuitor
înregistrate anual), care valorifică direct rezultatele inovării proprii şi
 Statistică pentru afaceri internaţionale

ţări care sunt mai puţin inovative, dar care adoptă/importă tehnologii
puse la punct în celelalte ţări.
- Performanţa calitativă a mediului macroeconomic şi instituţional are
un rol mai important în ţările care adoptă tehnologii, decât în ţările
inovative, ceea ce impune analiza atentă a impactului factorului
politic în reglarea şi monitorizarea funcţionării diferitelor pieţe.
Indicele de competitivitate a mediului de afaceri – Business
Competitiveness Index – a fost conceput de Michael Porter. El se bazează pe
rezultatele unei anchete de opinie realizate în prima jumătate a anului în
rândul celor mai importanţi oameni de afaceri din fiecare ţară. Acest indice
exprimă cât de favorabil este perceput mediul de afaceri tocmai de aceia
care operează pe piaţă, accent fiind pus şi pe identificarea diferitelor
obstacole în cale funcţionării pieţei.
Potrivit Raportului 2003/2004, din punct de vedere al performanţei
potenţialului de creştere, România ocupa locul 75 în rândul celor 102 ţări
analizate, Acest rezultat este rezultatul combinării a trei ranguri parţiale: 81
pentru mediul macroeconomic, 86 pentru calitatea instituţiilor publice şi 55
pentru inovarea tehnologică.

Deşi astfel de instrumente de caracterizare a mediului de afaceri

folosesc o metodologie extrem de simplă pentru agregarea informaţiilor, ele
oferă o caracterizare complexă (sintetică) pentru fiecare ţară.
Singurele probleme ale determinării unor astfel de indici sintetici par
să fie: (1) identificarea unui tablou cât mai complet de caracteristici pentru a
satisface exigenţele analitice şi (2) desemnarea unui grup de experţi
imparţiali, bine informaţi, capabili să emită judecăţi de valoare pertinente
pentru fiecare indicator în cadrul fiecărei unităţi teritoriale analizate.
Factorii de decizie politică şi oamenii de afaceri recurg frecvent la
astfel de instrumente pentru a evalua nu numai starea unei economii în
contextul internaţional actual, ci şi progresele durabile realizate în procesul
reformelor economice, legale şi instituţionale. De acestea depinde, în ultimă
instanţă, succesul şi siguranţa în afaceri, stabilitatea economico–socială şi
politică a lumii.

O a doua soluţie alternativă constă în consultarea sistematică a

buletinelor de conjunctură. Anchetele calitative de conjunctură sunt
organizate în ţara noastră din 1992 cu sprijinul sucursalelor Băncii Naţionale
a României. Din august 1994, chestionarul folosit în cadrul anchetei are ca
model sondajul de conjunctură efectuat în ţările membre ale Uniunii
Europene. Eşantionul cuprinde cca. 400 de unităţi industriale (13 ramuri ale
industriei) şi de construcţii, astfel selectate încât să fie reprezentative pentru
Analiza statistică a mediului de afaceri autohton şi internaţional

economia judeţelor şi, de preferinţă, să fie diferite ca dimensiuni şi profil.

Pentru a asigura omogenitatea şi comparabilitatea datelor, eşantionul de
întreprinderi rămâne neschimbat pe timp de minimum 12 luni calendaristice.
Sondajul de opinie în rândul managerilor de întreprinderi cu privire
la mediul economic este astfel administrat încât se asigură respectarea
principiului confidenţialităţii datelor şi declaraţiilor individuale.
Pentru completarea chestionarului, managerul fiecărei societăţi
comerciale face aprecierea calitativă a tendinţei indicatorilor economici
prin marcarea uneia dintre variantele: ascendent, descendent, suficient,
insuficient, normal, nemodificat etc. Lista indicatorilor economici care se
cer a fi apreciaţi calitative are în vedere, pe de o parte, caracterizarea
activităţii curente (producţia, gradul de utilizare a capacităţilor de producţie,
tendinţa forţei de muncă, rata profitabilităţii), iar pe de altă parte, exprimă
perspectiva economică (comenzi nou intrate, din care comenzi noi pentru
export, stocurile de produse finite, stocurile de materii prime, evoluţia
preţurilor producţiei industriale, activitatea de investiţii).
Prin prelucrarea datelor, se obţine procentajul opiniilor exprimate
pentru fiecare dintre variantele de răspuns, iar apoi se calculează „soldul”
dintre totalul opiniilor ce se exprimă pentru „ascendent” („mai mult decât
suficient”) şi totalul opiniilor care se exprimă pentru „descendent”
(„insuficient”). Pentru agregarea datelor la nivel naţional se folosesc trei
criterii de ponderare: cifra de afaceri din anul anterior efectuării sondajului,
numărul de personal la data de 31 decembrie a anului anterior şi numărul de
personal în luna anterioară efectuării sondajului de opinie. (N.B. Procentajul
răspunsurilor care indică perceperea unei stări de stabilitate sau normalitate
în evoluţia indicatorilor nu este luat în calcul la stabilirea soldului).
Avantaje:
- Simplitatea şi rapiditatea obţinerii acestor informaţii bazate pe
sondarea opiniei managerilor.
- Diagnoza macroeconomică este completată cu analizele sectoriale.
- Prezentarea grafică a rezultatelor anchetei de opinie facilitează
înţelegerea. Mai jos se prezintă chiar o simplificare a metodei
grafice.
 Statistică pentru afaceri internaţionale

Dezavantaje:
- Prezentarea conjuncturii are în vedere o listă limitată de indicatori.
- Se pune accentul doar pe „soldul” dintre opiniile contrare,
ignorându-se acea parte a oamenilor de afaceri (oricât de mare ar fi
ea), care apreciază o stare de normalitate sau de stabilitate faţă de
perioada anterioară.

O a treia soluţie alternativă – mai ales pentru investitorii străini –

constă în utililizarea ratingurilor de ţară. Ratingul de ţară este o apreciere
sistematică, permanent actualizată a riscului relativ din punct de vedere
financiar şi politic. Agenţiile de rating identifică şi cuantifică riscurile
macroeconomice pentru o instituţie financiară care investeşte, împrumută
sau finanţează comerţul cu operatorii economici dintr-o ţară. De regulă,
ratingul de ţară (overall rating) combină rezultatele aprecierii de către
experţii agenţiei a trei criterii de risc:
- Riscul împrumutului pe termen mediu. În aprecierea acestuia se
folosesc indicatori precum: îndatorarea externă, evoluţia contului
curent al balanţei de plăţi externe, formarea brută de capital fix în
economie etc.
- Riscul politic şi de politici economice. Alături de aprecierea
stabilităţii politice din acea ţară se observă indicatori precum:
creşterea economică pe termen lung, politica fiscală, monetară şi
de export, politica faţă de investiţiile străine directe, mărimea
relativă şi performanţa sectorului public etc.
- Riscul comercial pe termen scurt este apreciat, între altele, prin
prisma unor indicatori precum: gradul de acoperire a importurilor
prin exporturi şi capacitatea ţării de a achita importurile.
Avantajul folosirii ratingurilor constă în faptul că agenţiile de
specialitate urmăresc sistematic conjunctura şi publică aprecierile lor.
Dezavantajul constă în faptul că aprecierea este lapidară sub forma
unei combinaţii de litere majuscule şi/sau minuscule (AAA sau Aaa) sau de
litere şi numere (BB2) sau semne algebrice ( + ). Această apreciere nu este
întotdeauna suficient de „lizibilă” pentru omul de afaceri. În consecinţă,
unele agenţii da rating publică sau oferă contra cost şi unele detalii de
interpretare a rezultatelor evaluării.
Spre deosebire de ratingurile de ţară, ratingurile băncilor comerciale
au în vedere o serie de indicatori ce caracterizează funcţionarea lor, calitatea
portofoliului de credite, capacitatea de plată din resurse proprii a
angajamentelor etc.
Analiza statistică a mediului de afaceri autohton şi internaţional

Ratingul de ţară pentru România în primăvara anului 2004

Tabelul 3.2
Credite în moneda locală Credite în monedă străină
Agenţia de Termen Termen Termen lung Termen scurt
rating lung scurt
Standard & BB+ B BB B
Poor’s
Moody’s B1 B1
Fitch IBCA BB+ B BB B
Sursa: Deloitte & Touche: Romania – Economic Overview. In volumul Romanian Business
Digest, 2004

O altă soluţie – cu deosebire utilă celor ce fac investiţii de portofoliu

– este urmărirea consecventă a evoluţiei indicilor bursieri. Indicii bursieri
compoziţi reflectă tendinţa medie a preţurilor celor mai lichide acţiuni
tranzacţionate la o bursă de valori. Ponderarea indicilor individuali ce
reflectă mişcarea preţului acţiunilor se face cu capitalizarea bursieră
(market capitalisation = valoarea de piaţă a societăţii dată de cursul bursei
pentru acţiunile emise şi aflate în posesia acţionarilor) a societăţilor ale
căror acţiuni intră în calculul fiecărui indice.

Exemple:
- În România: Indicii BSE(Bucharest Stock Exchange – Bursa de
Valori Bucureşti): BET – Bucharest Exchange Trading calculat
pentru primele 10 firme, cele mai lichide de pe piaţa bursieră din
capitală; BET – C – indicele compozit al Bursei de Valori Bucureşti,
care exprimă mişcarea cotaţiilor tuturor acţiunilor tranzacţionate pe
această piaţă; BET – FI – un indice special al BVB pentru a ilustra
dinamica acţiunilor tuturor fondurilor de investiţii active în
România). Şi piaţa extrabursieră din România şi-a dezvoltat o serie
de instrumente statistice asemănătoare pentru a monitoriza dinamica
preţurilor actiunilor tranzacţionate pe piaţa de valori electronică
RASDAQ (RASDAQ – C; RASDAQ – I şi RASDAQ – II).
- În alte ţări: Indicele CAC – 40 (Cotation Assistée en Continue – 40
de firme) în Franţa; Indicii FI (Financial Times) în Marea Britanie;
Indicii DJ (Dow Jones) în SUA; Indicii Nikei în Japonia etc.
 Statistică pentru afaceri internaţionale

Aceşti indici oferă o apreciere indirectă, abstractă a conjuncturii

economice din ţara respectivă, ceea ce s-ar putea să nu corespundă situaţiei
şi/sau perspectivelor reale din ramura sau sectorul de activitate vizat de
omul de afaceri. Doar tranzacţiile bursiere sunt direct ilustrate de astfel de
indici.

Avantaje:
Informaţia este foarte uşor de identificat în fiecare zi în presa scrisă
şi vorbită.
În ţările cu o piaţă financiară bine dezvoltată există serii de date
suficient de lungi pentru a permite observarea fazelor ciclului de afaceri.
Dezavantaj:
Astfel de indici sunt extrem de sensibili la influenţe paraeconomice.
Folosirea adecvată a acestui gen de informaţii pentru fundamentarea
deciziilor de afaceri presupune o practică relativ îndelungată, astfel încât să
se identifice corect variaţiile specifice pieţei.

3.4 Întrebări de control

1. Care sunt categoriile de indicatori statistici care permit evaluarea

conjuncturii macroeconomice?
2. Ce fel de senzori ai situaţiei conjuncturale pot fi invocaţi de un om
de afaceri grăbit (care nu are timp să-şi alcătuiască o analiză
detaliată)?
3. Cum se disting diferitele ramuri de activitate economică în cadrul
tabloului conjunctural general?
4. Daţi exemple de indicatori „sintetici” pentru aprecierea situaţiei şi
mai ales a perspectivei de evoluţie a mediului de afaceri dintr-o ţară.
5. În ce constă şi cum se utilizează un barometru de conjunctură?
6. La ce foloseşte un rating de ţară? Explicaţi de ce este limitată
folosirea acestui instrument în aprecierea conjuncturii economice.
Analiza statistică a mediului de afaceri autohton şi internaţional

3.5 Temă de proiect: Raportul de ţară

Presupunând că societatea comercială în care sunteţi angajat doreşte

să prospecteze o nouă piaţă de desfacere pentru produsele sale, primiţi
sarcina de a elabora şi prezenta Raportul de ţară, având în vedere
următoarele aspecte obligatorii:

a) Elemente de identificare (numele oficial al ţării, capitala şi aşezarea

geografică a ţării.
b) Informaţii legate de populaţia ţării (număr, densitate, urban/rural,
speranţa de viaţă, indicele dezvoltării umane, nivelul de instruire
etc.).
c) Indicatori macroeconomici care ajută la înţelegerea performanţei
economice a ţării (PIB, PIB/capita, creşterea reală, formarea bruta de
capital fix, stabilitatea preţurilor, numărul şomerilor şi rata
şomajului, aspecte legate de calitatea vieţii, de sărăcie, de convulsii
sociale – greve, de echilibrul schimburilor cu străinătatea, de
investiţii străine directe, de datoria externă publică).
d) Libertatea economică în ţara respectivă.
e) Indicele de percepere a corupţiei (transparency index) sau orice altă
informaţie cu privire la nivelul birocraţiei şi corupţiei în ţara
analizată.
f) Concluzie cu privire la oportunitatea sau riscul declanşării unei
afaceri în ţara caracterizată prin acest Raport.
g) La aceste aspecte obligatorii, puteţi adăuga şi alte informaţii
comentate pentru a face Raportul de ţară cât mai complet şi
convingător.

În realizarea comentariilor, evident, pot fi exprimate opinii personale

argumentate, după cum pot fi atrase opinii exprimate de experţi în cadrul
articolelor şi studiilor publicate în România şi/sau în străinătate, cu obligaţia
de a cita corect sursa.

Pentru elaborarea proiectului, se recomandă consultarea site-urilor

care oferă statistici oficiale şi studii pentru ţara respectivă (statistici naţionale
şi statistici alcătuite de organismele internaţionale). O cale uşor accesibilă este
intrarea pe site-ul OCDE la adresa http://www.oecd.org, care are un portal de
statistică de unde există link-uri către toate institutele naţionale de statistică
 Statistică pentru afaceri internaţionale

precum şi către principalele organizaţii internaţionale care dispun de

departamente proprii de statistică.
De asemenea, se recomandă a fi consultate site-urile Băncii Mondiale
(http://www.worldbank.org) pentru date referitoare la indicatori
macroeconomici şi indicatori demo-economici, ale Fondului Monetar
Internaţional (http://www.imf.org) pentru statistici financiare, ale Fundaţiei
Heritage (http://www.heritage.org) pentru indicele de libertate economică şi
ale altor organizaţii neguvernamentale, precum International Transparency
(http://transparency.org ) pentru indicele de percepere a nivelului de corupţie
dintr-un mediu de afaceri.
Analiza statistică a mediului de afaceri autohton şi internaţional

Chapter 3

STRUCTURING MACROECONOMIC DATA

FOR BUSINESS DECISIONS

Before deciding for going international, business professionals need

a lot of quantitative and qualitative information on the partner’s home
country economy. These data are usually presented in form of two different
studies:
1. A Country Report;
2. A Market Survey.

The country report contains data and arguments related to political,

social, legal system, macroeconomic and information risks. Only when the
country report is positive, a market survey will come in discussion.
The political risk is related to the change of the governing body as a
result of regular or early election.
The social risk refers to strikes and other conflicts or tensions
between employers and employees that might jeopardize a business or a
transaction.
Legal system risk means frequent change in legal regulations
referring to businesses (legislative volatility) and/or weak implementation of
legal provisions in real business life.
Information risk is generated by fake information or by manipulated
data by certain individuals or groups of interest in order to induce a wrong
attitude or decision. Only data from guaranteed official sources should be
considered by business professionals.
Macroeconomic risks are referring to unexpected and strong changes
in the economic trends of a country, changes that determine absolute or
relative losses for a business.
Businessmen and managers use a whole range of indicators aiming
at sensing the different risks mentioned before. A grouping of these data in
five categories (also known as a “magic pentagon” might be an appropriate
structuring of the available information:
1. Economic growth indicators:
• real growth rate of GDP in the previous 1-3 years;
• gross fixed capital formation as % of GDP or investment ratio.
 Statistică pentru afaceri internaţionale

2. Price stability indicators:

• consumer price index during the last 1-3 years or (by
subtracting 100 from the CPI) the (annual) inflation rate in
consumer price terms;
• more rarely, the implicit GDP deflator is also showing up in
this group of indicators.
3. Use of human resources’ indicators:
• quota of active or occupied population in the total number of
inhabitants;
• number of unemployed persons and unemployment rate.
4. Social stability (harmony) indicators:
• poverty ratio
• number of work conflicts and/or average duration of strikes per
1,000 employees;
• the spread between the highest and the lowest wages in a
specific industry.
5. External sector equilibrium indicators:
• current account imbalance as % of GDP;
• commercial account imbalance as % of GDP;
• external debt as % of GDP or external debt per capita;
• external debt service as % of exports’ income.
Table No. 3.1 shows the main macroeconomic indicators for
Romania.
To the five groups of data, in specific transactions a businessman
could be interested to learn also about the share of the public sector in a
transition economy, the level and increase ratio of the postponed payments
between economic actors, the increase ratio of the inventories (non
marketed final products), the internal indebtness of the government, the %
value of the public deficit as compared to the GDP or the grey economy
estimation.
A business professional might not have always the time to have a
self-made pentagon of macroeconomic indicators. Sometimes he is referring
only to one or two sensors of the economic cycle in order to estimate risks
and opportunities for his business. Examples:
ˆ Interesting sensors during economic growth phases and boom
periods of an economy:
ƒ number of new enterprises created in the economy or in a
specific industry;
ƒ number of new work-places;
ƒ decrease of the unemployment rate;
Analiza statistică a mediului de afaceri autohton şi internaţional

ƒ increase of loans granted to private enterprises and

entrepreneurs;
ƒ increase of the consumption and/or increase of investments in
building projects;
ƒ increase of the consumer sentiment index, etc.
ˆ Sensors to be used to observe decrease or crisis periods in an
economy:
ƒ number of businesses closed down;
ƒ number of new unemployed persons;
ƒ increase of the unemployment rate;
ƒ increase of the inventories of un-marketed goods, etc.
It is important to note that different industries and activities within a
national economy are usually in various stages of the economic cycle. See
also Figure No. 3.2.

Alternative instruments for sensing macroeconomic environment

in a country

The Index of Economic Freedom. The idea of producing a user-

friendly instrument for policy-makers in order to quickly sense the
economic freedom in a business environment was born at The Heritage
Foundation in 1989. The purpose is to develop an index that measures the
extent of economic freedom in countries around the world. To this end, a set
of ten objective economic criteria has been established to grade and rank
countries.
While there are many theories referring to the origins and causes of
economic development, it seems to be obvious that countries with the most
economic freedom show higher rates of growth (a more consistent growth)
and better living standards than those with less economic freedom.
The Index of Economic Freedom is based on grades given by
independent experts on a scale from 1 to 5 for the ten factors listed below.
The higher the grade, the more government interference in the economy
(hence the less economic freedom) there is.
After grading each of the criteria, a simple arithmetical average of
the ten grades gives the general score of a country. Facts and figures about
the researched economies are produced by American businessmen and
officials and transmitted on a regular basis to the State Department of Trade.
The criteria (factors) are:
1. Trade Policy
2. Taxation Policy
3. Government consumption as % of GDP
 Statistică pentru afaceri internaţionale

4. Monetary policy
5. Capital Flows across Borders and Foreign Investment
6. Banking Policy
7. Wage and Price Controls
8. Property Rights Preservation
9. Level of Regulations
10. Black Market
Romania was enlisted the first time in 1995. It currently scores 3.70
and rank on position 131 out of 156 researched countries.

Another very fashionable instrument sensing the business

environment in a country is the Perceived Corruption Index estimated by
The Transparency International organization. This is why it is also known as
the Transparency Index. Experts of the organization estimate this index for
each country by making use of the outcomes of a number of independent
opinion surveys in the respective country. There are three target groups
surveyed: businessmen, risk experts and citizens of the country. On this
basis experts are grading on a scale from 1 to 10 the responses of each target
group and establish an average grade and a standard deviation between the
different dominant opinions expressed in the surveys. The lower the
perceived bureaucracy and corruption in a country, the higher grade is
granted. In 2003, Romania showed a score of 2.8 and ranked 83 among 133
countries.

A way to easily sense the business environment in a country might

be represented by the Business Barometers regularly published by various
institutions in each country. They are based on monthly inquiries of
managers aiming at scoring their expectations in the field of their business.
The most important advantages of this instrument are two:
- it shows not only the general perception of industrials, bankers and
other categories of business professionals but also short term
expectations of the managers differentiated by industries:
- it is a user-friendly source of systematic information for every one.

Country Risk Ratings are also a good source of information for

business orientation. Ratings are the result of a systematic appraisal of the
relative risks between countries from a financial and political viewpoint.
They try to identify explicitly and, as far as possible, to quantify the
international macroeconomic risks that concern a financial institution,
whether investing, lending money or financing trade. Rating agencies are
using different scaling systems and final score presentations.
Analiza statistică a mediului de afaceri autohton şi internaţional

Finally, Stock Market Indices might be also used by business

professionals to sense the immediate situation and the very short-term
outlook of the business environment in a country. Nevertheless, these index
numbers have to be considered only as an indirect source of information for
a correct and complete diagnosis of the business opportunities and risks
existing in a given country.