Raspunderea internationala a statelor este o institutie esentiala a dreptului international

care stabileste consecintele ce decurg pentru un stat din incalcarea unei obligatii internationale.
Raspunderea poate reveni statelor, dar si altor subiecte de drept international: organizatii
internationale, popoare care lupta pentru eliberare, dupa cum poate reveni si persoanei fizice. In
dr. internaţional, raportul de răspundere internaţională se declanşează prin întrunirea, cumulativă
şi simultană, a urmatoarelor elemente constitutive:

 Să fim în prezența unei încălcări a unei norme de D.I.P.,

 Această încălcare să fi fost săvîrșită de către un stat,
 Fapta să fie imputabilă statului,
 Trebuie să existe un prejudiciu,
 Între faptă și prejudiciu să existe un raport de cauzalitate

Cunoastem doua forme de raspundere internationala a statelor, si anume raspunderea

politica si raspunderea materiala. Raspunderea politica- prevede aplicarea masurilor de
constringere fata de statul culpabil, concomitent cu raspunderea materiala. Cele mai raspindite
forme de raspunderea politica sunt: retorsiile, represaliile, satisfactia, restaurarea.

Retorsiile- reprezinta masuri de constringere aplicate de un stat in raport cu alt stat in urma
violarii intereselor celui dintii. Ea poate fi doar un raspuns din partea unui stat la adresa altui stat,
in rezultatul unor actiuni neamicale din partea acestuia cu scopul restabilirii drepturilor incalcate.
Drept exemplu pot servi: Rechemarea ambasadorului din statul care a comis un act neamical,
Expulzarea din stat, Interdicția intrării în țară, Anularea vizitelor delegațiilor, etc.

Represaliile- reprezinta actiuni de constringere legale din partea unui stat fata de alt stat. Ca
exemplu servesc: Introducerea embargoului, Întreruperea relațiilor diplomatice, etc. Acestea
trebuiesc incetate odata cu atingerea scopului propus.

Satisfactia – constituie un mod de reparare aplicata relatiilor internationale pentru daune

concrete, atunci cind este atinsa onoarea, demnitatea, prestigiul, si consta in: Exprimarea
scuzelor, Onorurile aduse drapelului etc.

Restaurarea – presupune restabilirea de catre statul culpabil a calitatii anterioare a unui obiect
material, de exemplu: Restabilirea calității anterioare a unui obiect material, Restabilirea calității
apei purificate din vina acestuia.

Sanctiunile reprezinta masurile de constringere aplicabile in raport cu statul culpabil. Ele

pot fi aplicate de catre organizatiile internationale universale sau regionale, fie de catre state.
Fata de statul agresor pot fi aplicate urmatoarele masuri de constringere: Limitarea provizorie a
suveranității, Preluarea unei părți din teritoriu , Ocupația post – militară , Demilitarizarea totală
sau parțială , Limitarea forțelor armate și a armamentului , Interzicerea de a avea anumite
structuri armate sau armament , Limitarea jurisdicției statului agresor în cazurile privind
răspunderea criminalilor de război, culpabili în comiterea crimelor contra păcii, omenirii și a
crimelor de război, care isi au originea in sanctiunile ce au fost aplicate fata de Germania, Italia,
Japonia in cel de al doilea razboi mondial.

Studiul practicii ONU la acest capitol demonstreaza ca sanctiunile pot avea un rol decisiv.
Putem aduce exemplele Rodeziei de Sud si al Republicii Sud Africane. Regimurile rasiste din
acestea state au fost lichidate in mare masura in rezultatul sanctiunilor impuse de ONU.

Raspunderea materiala- este o formă a răspunderii internațonale, prin care statul

culpabil este obligat să repare prejudiciu material provocat altui stat sub aspect dublu: Plata
despăgubirilor pentru prejudiciu provocat, Restabilirea drepturilor încălcate. Si se realizeaza sub
urmatoarele forme: reparatia, restitutia, compensatia, substitutia.Am arătat mai sus, că
producerea unui prejudiciu prin faptul ilicit a statului este un element necesar al angajării
răspunderii internaţionale. Si deci prejudiciul include atit daune morale cit si daune materiale.
Daunele morale pot include situații de afectare a prestigiului, onoarei sau demnității statului
victimă ori suferințe provocate unor persoane, cum ar fi, de exemplu, arderea drapelului de stat,
violarea spaţiului aerian de aeronavele militare ale altui stat. Daunele materiale se referă la daune
cauzate bunurilor sau altor interese ale statului victimă ori naționalilor săi care pot fi
cuantificabile. Dauna poate fi suferita direct de catre stat sau organele statului, si mediat de
catre persoanele fizice sau juridice.

Clauzele ce exclud raspunderea internationala sunt: exercitarea legitimii aparari-

acţiunile unui stat, neconforme cu dreptul internaţional, nu pot constitui temeiul răspunderii
internaţionale a acelui stat, dacă au fost întrprinse în legitimă apărare, deci ca răspuns la actele
ilicite ale altui stat îndreptate împotriva sa. Forta majora - anulează caracterul ilicit al conduitei
statului, numai în condiţiile în care evenimentul respectiv să fi fost imprevizibil sau irezistibil,
iar statul să nu fi contribuit la producerea lui sau să nu-şi fi asumat riscul producerii situaţiei
respective. Calamitatile. Starea de necesitate- pentru a exonera de răspundere, nu poate fi
invocată de statul-autor al comportamentului ilicit, decât atunci când respectivul comportament
(fapte prin care se încalcă normele de dr. internaţional) era singura modalitate de a salva
interesele sale fundamentale în faţa unui pericol grav şi iminent.