Sunteți pe pagina 1din 8

Secretia gastrica

Secretia gastrica are loc la nivelul stomacului, a carui mucoasa


gastrica este formata din
• epiteliu de acoperire
• musculatura mucoasei – formata dintr-un strat subtire de fibre
musculare netede strabatute de vase sanguine, limfatice si fibre
nervoase comune corionului si submucoasei
• corionul – format din tesut conjunctiv dispus intre tubii
glandulari , mai abundent imediat sub epiteliu si intre cripte
dar mai ales la baza glandelor; cea mai mare parte a corionului
e formata de glandele mucoasei gastrice impartite in:
a) glandele cardiale – localizate intre mucoasa
esofagului si cea fundica; secreta mucus si putini
electroliti;
b) glandele fundice (glande principale) – localizate in
zona fundica si in corpul stomacului; secreta H Cl,
principalele enzime gastrice, mucus;

Glandele fundice contin la randul lor mai multe tipuri de celule:

1. celule mucoase – se gasesc in special in segmentul superior al


glandelor gastrice si prezinta in citoplasma granule mari de
mucus;
2. celule parietale sau oxintice – sunt situate in jumatatea
superficiala a glandelor fundice si a caror citoplasma este bogata
in mitocondrii ingramadite in jurul nucleului si a canaliculelor
intracelulare

- prezinta un sistem microcanalicular secretor iar in jurul


canaliculelor exista numeroase tubulovezicule fomand un
sistem tubulorvezicular;
- aceste celule secreta H Cl, o mare parte din apa si electroliti,
factorul intrinsec;
3. celulele principale (zimogene) – sunt localizate in glandele
regiunii fundice si secreta pepsinogen, renina, gelatinaza;
4. celulele endocrine ale glandelor fundice - fac parte din sistemul
endocrin al stomacului format din celule speciale diseminate in
epiteliul glandelor antrale si fundice;
5. celule „stem” – regeneratoare pentru mucoasa gastrica;

c) glandele antropilorice – trecerea de la glandele


regiunii fundice la glandele regiunii pilorice se face
printr-o zona de tranzit, unde se gasesc glande de tip
intermediar care prezinta caractere ambelor tipuri de
glande;
- celulele exocrine ale glandelor pilorice secreta mucus
si pepsinogen iar celulele endocrine (in numar redus)
secreta gastrina si serotonina;

Compozitia sucului gastric

Sucul gastric este un amestec de secretii al celulelor epiteliale de


suprafata si ale glandelor gastrice. Este un lichid cu o puternica
reactie acida.

Cantitate: 1200-1500 ml/24 ore


pH: 0,9-1,2 la adult
Compozitie: 99% apa, 1% reziduu uscat (substante organice
0,4%, substante anorganice 0,6%)

Substantele anorganice

Compozitia ionica a sucului gastric depinde de ratia secretiei, cu


cat aceasta este mai mare cu atat este mai mare concentratia ionilor de
hidrogen. Cand rata secretorie este scazuta, concentratia ionilor de
sodiu va creste.
Cea mai importanta substanta organica este acidul clorhidric (H
Cl). In afara acestuia sucul gastric mai contine Na Cl, K Cl,
Ca₃(PO₄)₂ iar in cantitate mai redusa, bicarbonat de sodiu.
Sunt prezenti si cationi (Na⁺, K⁺, Mg²⁺) dar si anioni (Clˉ,
HPO₄ˉ², SO₄ˉ²).

Acidul clorhidric se gaseste in proportie de 1,8-2,3 g/l, din care


0,7-1,4 g/l este sub forma libera si aproape 1 g/l este sub forma
combinata.
Functiile HCl:
- denatureaza proteinele si le pregateste pentru actiunea
proteolitica a pepsinei;
- transforma Fe⁺⁺⁺ in Fe²⁺
- stimuleaza eliberarea de secretina in contact cu mocoasa
duodenala
- regleaza ritmul evacuarii gastrice
- are efect bactericid

Substantele organice

Dintre substantele organice continute in sucul gastric, enzimele


sunt cele mai importante. Acestea sunt: pepsina, catepsina,
labfermentul, lipaza gastrica, lizozimul si ureaza.

Pepsina este secretata sub forma inactiva de pepsinogen in


glandele fundice (celule principale).Pepsinogenul se transforma in
pepsina datorita aciditatii gastrice.Actioneaza la un pH optim de
3.Este o endopeptidaza ce hidrolizeaza proteinele (desface legaturile
peptidice) solubilizandu-le mai intai sub forma de acid-albumine si
apoi scindandu-le in albumoze si peptone.
Gelatinaza scindeaza gelatina, o proteina componenta a tesutului
conjunctiv.

Lizozimul se aseamana cu cel produs in secretia salivara si


scindeaza glucidele, actionand optim la pH de 5,3

Ureaza gastrica este produs al celulelor mucoase si al bacteriilor


din sucul gastric, actiunea ei de scindare a ureei fiind minora.
Ureaa disponibila pentru hidroliza intra in contact cu enzima cand
apa traveseaza mucoasa gastrica in timpul secretiei gastrice. Rezulta
ca in timpul secretiei acide o mica cantitate de uree este hidrolizata in
mucoasa, produsele rezultate sunt alcaline: 2 molecule de amoniac
pentru o molecula de CO₂.
Cantiatea de amoniac formata fiind egala numai cu 1/500 parti
din cantitatea de acid secretata, hidroliza ureei nu contribuie la
neutralizarea acidului la subiecti normali in afara cazului cand se
ingera cantitati mari de uree (15-25 g), neutralizarea acidului putand
ajunge pana la jumatate din activitatea gastrica.

Sucul gastric mai contine si factorul intrinsec secretat la om de


glandele fundice; este o mucoproteina (glicoproteina) cu greutate
moleculara de 53000 ce favorizeaza absorbtia vitaminei B₁₂ (factorul
extrinsec), indispensabila eritropoiezei. Vitamina B₁₂
(ciancobalamina) se fixeaza pe factorul intrinsec, iar complexul
vitamina-proteina se deplaseaza de-a lungul intestinului si adera la
celulele epiteliale de la nivelul ileonului. Rolul factorului intrinsec
este de a stimula pinocitoza si de a favoriza absorbtia vitaminei. In
enterocite, vitamina B₁₂ este transferata de pe factorul intrinsec pe
transcobalamina II, care o transporta in plasma sanguina.
Cand factorul intrinsec lipseset vitamina B₁₂ nu se mai absoarbe
si apare anemia pernicioasa. Factorul intrinsec poate deveni antigenic
(gastrita cronica, anemia pernicioasa) formand anticorpi anti-factor
intrinsec. Exista 2 tipuri de anticorpi anti-factor intrinsec:
- tipul blocant (I) – se gaseste in plasma a 60% din bolnavii cu
anemie pernicioasa; se fixeaza pe situsurile de legatura ale
vitaminei B₁₂ si impiedica formarea complexului;
- tipul precipitant (II) – se gaseste in plasma a 30% din cei care
poseda si autoanticorpi de tip I; se leaga de complexul factor
intrinsec-vitamina B₁₂ si impiedica absorbtia vitaminei;

Mucusul gastric este secretat de celulele mucoase din regiunea


antropilorica si cardiala si este alcatuit din proteine (70%) si
polizaharide (30%). Are 2 componenti majori:
- mucopolizaharide acide (sulfomucine) – se pot fractiona in
mucopolizaharide sulfatate;
- glicoproteine – contin in molecula acid neuraminic cu rol in
mentinerea rezistentei mucoasei gastrice;

Mucusul protejeaza mucoasa gastrica prin:


- mecanismul adeziv conferit de incarcatura electronegativa a
gruparilor COOH si de resturile de acid neuraminic ale
mucusului solubil la pH acid;
- formarea complexului mucoproteine-H Cl, prevenind
retrodifuziunea H⁺;
- rezistenta la activitatea proteolitica a sucului gastric datorita
prezentei acidului neuraminic si a polizaharidelor sulfatate
- mucusul impreuna cu secretiile alcaline formeaza bariera
mucoasei gastrice;
- stratul de mucus impiedica secretiile bogate in bicarbonat de
pe suprafata celulei epiteliale sa se amestece rapid cu
continutul gastric;

Formarea acidului clorhidric

Mecanismul de formare al acidului clorhidric este localizat dupa


Hollander in 1962 la nivelul celulelor oxintice care efectueaza un
lucru impresionat si necesita consum energetic. Celulele oxintice
(parietale) secreta o solutie electrolitica care contine maximum
aproximativ 160 mmoli de HCl/l de suc gastric. Aceasta solutie are un
pH in jur de 0,8 (indicator de puternica aciditate), ionul de H⁺ fiind in
concentratie de aproximativ 3 milioane de ori mai mare fata de cea
din sangele arterial. Mecanismul de transport al H⁺ necesita in aceste
conditii consumul unei energii de peste 1500 cal/l de suc gastric.
Analizand topografia si structura celulelor oxintice se observa ca
acestea contin un sistem de canaliculi intracelulari. HCl este format la
nivelul membranei canaliculilor, fiind apoi condus la exterior.
Etapele de formare a HCl sunt urmatoarele:
- la nivelul intracelular ionii de H⁺rezultati din metabolizarea
glucidelor sau din ionizarea apei sunt preluati de sistemele
respiratorii de transport (flavoprotein-citocrom) in vederea
combinarii cu O₂ activat;
- din reactia cu O₂ activat rezulta apa, care disociaza, generand
OHˉ, ce este retinut in celula si H⁺ care este transportat activ in
sistemul de canalicule excretoare la schimb cu ionii de K⁺ in
prezenta H⁺, K⁺- ATPazei.
- Pentru fiecare molecula de H⁺ secretata de stomac se retine in
celula oxintica o molecula de OHˉ; prin reactia dintre CO₂
(produs de metabolism celular oxintic) si apa intracelulara, in
prezenta anhidrazei carbonice, se fomeaza acid carbonic ce
disociaza in H⁺ si anionul bicarbonic HCO₃ˉ;
- Ionul de H⁺ va reforma impreuna cu ionul OHˉ obtinut
anterior apa, in timp ce anionul bicarbonic va fi trecut prin
polul bazal in sange formand aici bicarbonatul care determina
alcalinizarea plasmei din cursul digestiei gastrice proportional
cu cantitatea de acid secretata;
- Deplasarea in plasma sanguina a anionului HCO₃ˉ are loc prin
interventia unei pompe Cl/HCO₃ la schimb cu ionul de Clˉ,
care trece activ din citoplasma celulelor oxintice in secretia
gastrica; urmeaza combinarea anionului Clˉ cu H⁺ trecut
anterior, rezultand HCl, si a altor cantitati de Clˉ cu ionul de
K⁺ formand KCl;
- Trecerea anionului Clˉ in secretia gastrica creeaza un potential
negativ de (-40 mV)-(-70 mV) in canaliculi, ce favorizeaza
diviziunea pasiva a ionuli de K⁺ incarcat pozitiv, din
citoplasma oxintica in canaliculi;
- Transportul Clˉ are loc si in conditiile in care secretia de H⁺
este stopata, ducand la concluzia ca deplasarea acestui ion se
face printr-un mecanism dublu, dependent si independent de
secretia H⁺;
- Apa trece din celulele oxintice in canaliculi prin osmoza,
rezulta o solutie finala care contine HCl in concentratie de 100
mmoli/l si KCl in concentratie de 17 mmoli/l;

Formarea secretiei gastrice este inalt dependenta de energia


metabolica. Transportul hidrogen-ionilor impotriva unui gradient de
concentratie de 3 milioane de ori mai mare necesita o ampla sursa de
energie, pentru care este necesara un substrat metabolic adecvat.
Numerosi cercetatori apreciaza ca energia necesara H-ionilor este
preluata din scindarea de ATP.

Controlul secretie acide

Stimulatorii celulei parietale

Acetilcolina, histamina si gastrina se leaga fiecare de receptori


din clase diferite de pe membrana plasmatica a celulei parietale si o
stimuleaza direct sa secrete HCl. Acetilcolina este eliberata in
apropierea celulei parietale din sinapsele colinergice. Gastrina este
produsa de catre celula G din mucoasa antrala si duodenala.
Histamina este eliberata de celule ECL (enterochromaffin-like) din
mucoasa gastrica. Ele sunt foarte importante in reglarea secretiei de
HCl. Anatgonisti specifici pentru acetilcolina (atropina), si histamina
(cimetidina) nu numai ca lucreaza efectul acestora, dar inhiba si
secretia de HCl. Hormonul eliberator de tirotropina si expunerea
cronica la nicotina cresc secretia de HCl.
Acetilcolina stimuleaza secretia de HCl prin reglarea sa le
receptori muscarinici M3 de pe membrana bazala a celulei parietale.
Legarea acetilcolinei la acesti receptori deschide canalele de Ca²⁺ si
permite ionilor de Ca²⁺ sa patrunda in celula, astfel crescand
concetratia Ca²⁺ liber in citosol. Acetilcolina produce deasemenea si
eliberarea Ca²⁺ din rezervele intracelulare. Aceasta concentratie
intracelulara crescuta de Ca²⁺ stimuleaza secretia de HCl.
Histamina se leaga de receptori H₂ de pe membrana celulei
parietale si activeaza adeilatciclaza, crescand astfel cantitatea AMPc
in citosol. Aceasta cantitate crescuta de AMPc stimuleaza o protein-
kinaza dependenta de AMPc care va fosforila proteine ce regleaza
secretia de HCl.
Gastrina nu este un factor secretagog la fel de important ca
acetilcolina sau histamina. Actiunile directe ale gastrinei nu sunt
blocate de antagonisti muscarinici (atropina) sau de cei ai receptorilor
H₂ (cimetidina). Gastrina creste nivelul Ca²⁺ in celula parietala prin
intermediului inozitol-fosfatului. Proglumida este un antagonist al
receptorilor pentru gastrina. In prezenta celor 3 factori, efectul
stimulator este mai mare decat suma efectelor studiate separat pentru
fiecare.

Inhibitorii secretiei de HCl


Prostaglandinele E si I , somatostatina si EGF (epidermal
growth factor) actioneaza pe celula parietala pentru a inhiba secretia
de HCl. Prostaglandinele se leaga de receptori PGE2 de pe celula
parietala si astfel activeaza Gi, proteina care leaga GTP-ul si inhiba
adenilat-ciclaza.
Analogul prostoglandinei, misoprostatul, inhiba in acest moment
secretia de HCl. Somatostatina, eliberata din celule D ale mucoasei
gastrice si intestinale, deasemenea inhiba secretia de HCl prin
activarea Gi si prin inhibarea efectelor acetilcolinei si gastrinei.
Neurotesina, calcitonina, somatostatina si alete peptide opioide (ß-
endorfina metenkefalina si dinorfina) actioneaza ca inhibitori ai
secretiei acide.