Sunteți pe pagina 1din 64

Cuvânt Masonic

REVISTĂ EDITATĂ DE CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREȘTI

Sfînta

I
IE
Ecaterina

ÂN
M
RO
A
Ă
AL
ON
ȚI
NA

LO
EA

“ La început a fost cuvântul... ”


AR

2018
M

o sută de ani
UGLE
de independență și de tradiție

Loja de Ritualistică Comparată


2017 Serbează
300 ani
o masonerie spirituală
şi Cercetări Masonice PROMOVEAZĂ
o masonerie traditională
,

libertate-egalitate-fraternitate o masonerie românească


Anul XII-Nr.1/2017 - Pret 25 LEI
România Centenara
1918 - 2018
Cr
Asociaţia Muzeelor, Bibliotecilor şi

ez
Arhivelor Masonice

ul
Misiunea este de a ajuta
şi sprijini prin educaţie,

p
oli
facilitatea la comunicare,
coordonarea eforturilor

tic
Ion I. C. Bratianu şi a altor mijloace
pentru gestionarea

al
şi păstrarea

l
ui
patrimoniului
masonic. Scopul acestuia este

I on
de a informa publicul, masonii
şi profanii despre existenţa a

I.C numeroase muzee, biblioteci


şi arhive mici şi mari in
.B Europa, care deţin şi
ra păstrează
tia colecţii de istorie
bogată a
Alexandru nu masoneriei.
Vaida - Voievod
“ ... În tara noastra româneasca
! ,,
Vrem însine stapâni sa fim
ine

Si stapânirea tarii noastre


Cu nimenea s-a împartim.

)

... „
i-î
no

Vointa Neamului.
rin

- Ioan Nenitescu
Scrisa la 20 iulie 1887
,, P
Director General : Viorel DANACU
Senior Editor : George SAVU
Redactor Șef : Stefanut RADU
Graphic Designer : Vlad COMAN
Director Marketing : Bogdan TANASE
Articole externe:
Miss Diane CLEMENTS, Directorul Bibliotecii și Muzeului Masonic al Marii Loji Unite din Anglia
François ROGNON, Directorul Muzeului, Archivelor si Bibliotecii de la Marea Lojă a Franței
Glenys A. WALDMAN, Bibliotecară, la Biblioteca și l Muzeul Masoni Pennsylvania, Philladelphia, U.S.A.
Iuliana GRAŻYŃSKA, Bibliotecară Universitară din Poznań, Departamentul de Colecție Masonică, Polonia
Serge LEUZINGER, Fost Mare Secretar G.L. Alipina, Hon. Jun. Gd. W. GL of Scoția,
Secretar la “Bibliotheca Masonica August Belz” à Saint Gall, Elveția
Mihai CHIRESCU, R:.L:. Les Amitiés Internationales, Grande Loge de France
- Orient de Paris

Articole interne :
Viorel DĂNACU, Mare Mestru, MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI Loja de Ritualistică
Comparată şi Cercetări Masonice
Ştefănuţ RADU, Mare Maestru Regional-Dobrogea, MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI Loja de
Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice, România.
Silviu ZINICĂ, R:.L:. Loja din Galati, Or:. Galati MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI Loja de
Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice
Ciprian Emanuel CRISTEA, Primul Mare Supraveghetor, MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI Loja
de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice
Cosmin-Gabriel Porumb-Ghiurco, Mare Maestru Regional Regional – Transilvnia, MAREA LOJĂ
NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI Loja de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice
Radu THEODORU, Scriitor român - General de Flotilă Aeriana (R)
Ciprian CINCU, Mare Inspector General, MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI Loja de Ritualistică
Comparată şi Cercetări Masonice, România

ISSN 1224-8142
IN MEMORIAM,
IL:.FR:. Nicu FILIP, primul Mare Maestru,
Marea Lojă Naţionlă din României în 1993,
Mare Maestru de Onoare şi Fondator al Marea
Lojă Naţională a României - Loja de Ritualistică
Comparată şi Cercetări Masonice, care în 2002
la Braşov, consacră, instalează în manieră
constituţională şi regulară si totodată aleasă pe
Fr:. Viorel Dănacu ca Mare Maestru.
Centrul Regional de Studii Francmasonice PARIS - BUCUREŞTI, a fost constituit de Dr. Viorel DANACU, in 2005
şi coroboreaza opinii, opţiuni, date istorice, care atestă existenţa masoneriei în Europa şi în întreaga lume, sprijinit de colabo-
ratori iniţiaţi şi neiniţiaţi.
Asociaţia „ CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREŞTI ”, este membru al Aso-
ciaţiei Muzeelor, Bibliotecilor, Librariilor şi Arhivelor Europene cu sediul la Bruxelles, din 2007.
In data de 6 Mai 2005 la ora 19,00 „ La Curte ” - Templul Memorial Masonic din Str. Radu de la Afumaţi , Nr 12
A , Sec 2, Bucureşti, am organizat Seara Culturală Europeană, unde au participat personalităţi din 13 ţări europene şi de pe
întreg teritoriul României, pentru cunoaşterea, dezbaterea, lansarea de carte, în cadrul inaugurării „ Centrului Regional de
Studii Francmasonice PARIS - BUCURESTI ” .
Centrul Regional de Studii Francmasonice PARIS - BUCUREŞTI , editează prima revistă francmasonică de dupa
1989 destinată opiniei publice, numită „ Cuvânt Masonic ” . Revista „ Cuvânt Masonic ” este apariţie lunară şi are ca princi-
pal scop prezentarea lucrăriiFrancmasonice, din România, Europa şi de pe alte continente.
Revista este destinată celor care sunt interesaţi de tradiţia Ordinului Francmasonic, pentru a înlătura din opinia românească
reaua credinţa, fabulaţiile, speculaţiile, care pun în umbră principiile fundamentale pe care se bazează acesta societate.
Fiecare numar al revistei este promovat în presa scrisă şi audiovizuală. Printre cititorii noştrii fideli se află reprezen-
tanţi ai Presedinţiei, a Instituţiilor Guvernamentale ( Miniştri, Secretari de Stat, Consilieri ), ai Ambasadelor si altor ţari în
România ( Ambasadori, Consuli ) , ai Academiei Române, ai Instituţiilor de învăţământ şi cultură din ţara şi străinatate şi nu
în ultimul rând, toţi masonii.

Pentru abonare va rugam sa vizitați


Opiniile, sugestiile și întrebările site-urile de mai jos:
dumneavostră pe adresa de e-mail: www.cuvantmasonic.ro
www.masonerie.com
c.r.s.f.p.b@gmail.com www.rlathenaeum.com
viorel.danacu@yahoo.com www.stiri-masonice.ro
www.supremul-consiliu.ro
www.student-mason.ro

Reproducerea integrală sau parţială - pe orice cale - a conţinutului acestei reviste fără acordul scris al redacţiei şi al autorilor este interzisă şi se
pedepseşte conform legii. Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine autorilor şi persoanelor care au participat la realizarea materialelor.
Magazine édité par le LE CENTRE REGIONAL D’ETUDE FRANC - MAÇONNIQUE PARIS - BUCAREST
Année XII-N.1 / 2017

EDITORIAL

(
Fr:. Viorel DĂNACU 330
Mare Maestru
MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI
Loja de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice
Preşedinte, Centrul Regional de Studii Francmasonice PARIS - BUCUREŞTI
România

MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI - Loja de Ritualistică Comparată şi


Cercetări Masonice, este singura Obedienţă masonică curată, care poate regenera
masoneria de azi din România prin redeşteptarea tuturor fraţilor, pentru a face
front comun împotriva ignoranţei, minciunii, înşelătoriilor, corupţiei, traficului de
influienţă, etc. care cu toţii azi spun că: UCIDE.

NOI, OAMENI AI UNEI VREMI FĂRĂ CULOARE, VREM LUMINA, LUMINA NU S-A STINS NICIODATĂ, S-A
VĂZUT ŞI O VOM VEDEA DIN CE ÎN CE MAI BINE !

G eneraţia tânără din România, vrea LUMINĂ, cât mai multă LUMINĂ, au arătat-o în stradă la unison, LUMINA
care se naşte din ADEVĂR, sunt geniali, chiar dacă nu sunt iniţiaţi, aşa cum nici alte mari personalități nu au fost
iniţiate, dar au fost şi rămas mari genii.
Iniţiaţii spun că primesc LUMINA, dar după 27 de ani de la Revoluţie, trebuiau să ofere la rându-i, semenilor, cât mai
multă LUMINĂ.
Iniţiaţii sunt numiţi FIII LUMINII, asemenea unor lampadofoare în jurul cărora să se adune cât mai mulţi semeni,
pentru a vedea mai bine, a înţelege mai bine şi a se comporta mai frumos.
Masoneria trebuia în cei 27 de ani, să ofere acele modele, repere, oameni cu coloană vertebrală, morali, înţelepţi,
luminaţi, care să conducă România, spre progres şi bunăstare, mai ales că a devenit o asociaţie de utilitate publică
(vezi Marea Lojă Națională din România), care primeşte bani de la bugetul statului.
Împreună cu fratele Nicu FILIP, în 2002, la Braşov, am demascat corupţia din masonerie, apoi presa a relatat zilnic
nenumarate cazuri de masoni corupţi.
În 2009, am făcut public, că instituţiile statului sunt politizate şi corupte, iar eu şi cu fraţii mei, ne delimităm de
acestea.
Rezultatul a fost o campanie de discreditare, atacuri dintre cele mai dure la adresa mea şi a fraţilor mei, nu ca cele
despre care vorbesc politicienii noştrii astăzi, astea de acum sunt o nimica toată.
Toate s-au dovedit a fi o realitate despre care apoi au început să vorbească toți, de la oamenii simpli până la
Președintele țării, corupția ucide, toate instituțiile sunt politizate, deci am avut dreptate, ce bine era să se și țină cont
de atunci, poate nu mai ajungeam în situația în care s-a ajuns azi, eram mult mai bine, dar de.....
1
Magazine édité par le LE CENTRE REGIONAL D’ETUDE FRANC - MAÇONNIQUE PARIS - BUCAREST
Année XII-N.1 / 2017
Tinerii au adus în stradă la protestele recente, un decor al unei enorme caracatiţe, zicând că reprezintă mafia care
conduce azi România, da confirm şi presa a relatat zilnic acest lucru, însă ce nu ştie lumea este că tentaculele acestei
bătrâne caracatiţe sunt adânc înfipte în lojile masonice, locul unde de 27 de ani de zile s-a cultivat acest flagel al
corupţiei, prin trafic de influenţă la greu, în numele întrajutorării dintre fraţi, astfel încât masoneria s-a transformat
într-o tarabă unde poţi vinde şi cumpara orice.
Atenție, se primesc bani din bugetul statului, fiind de utilitate publică, cum am precizat mai sus, pentru a
genera corupție, este incredibil, așa ceva nu se poate, de ce nimeni nu are nici o atitudine?
Marea Sarbătoare a 100 de ani de la Marea Unire din 1918-2018, mă îndemna să vorbesc de masonii români care au
înfăptuit atunci aceasta lucrare sfântă, împreună cu toţi semenii lor români, dar acum mă ruşinează să mai vorbesc
de prestigiul masoneriei de atunci și halul în care a ajuns masoneria de astăzi. Ce s-a sămănat în cei 27 de ani şi ce a
răsărit?
Acesta este ADEVĂRUL din care se naşte LUMINA, pe care noi toţii o dorim astăzi.
Nu trebuie ascunse aceste ADEVĂRURI dureroase ca gunoiul sub preş, trebuie să facem curăţenie, trebuie să
alegem grâul de neghină. Aceasta nu este o provocare, nu este instigare, ci pur şi simplu, trebuie să hotărâm ce fel
de masonerie vrem să construim?Pentru mine cerul de deasupra României, nu este albastru, ci este roșu, galben și
albastru.
Noi, fraţii din MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI-Loja de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice şi
membrii Centrului Regional de Studii Francmasonice Paris Bucureşti, pentru a reconstrui o masonerie românească
curată, cerem tuturor românilor să fie foarte atenţi în viitor la următoarele aspecte şi anume:
Noi, suntem singura Mare Lojă, constituită regular, ritualic, în Convent masonic, de către primul Mare Maestru,
după 1989, Il:.Fr:. Nicu Filip(vezi filmuleţul de pe youtube de la Cisnadioara, caută Nicu Filip, când îl instalează Mare
Maestru pe fr:. Viorel Dănacu şi îi transferă toate prerogativele masonice, în mod regular şi constituţional), iar toate
celelalte s-au constituit prin fraudă, minciună, prin înşelăciune pentru interesele unui anumit grup corupt din start,
prin amestecul serviciilor de tot felul, etc.
Aceste aşa zise Mari Loji, nu s-au constituit în Convent masonic, nu au avut 3 loji regulare la constituire, nu
au fost instalate, consacrate şi investite de un Mare Maestru care să aibă aceasta putere şi prerogative masonice
transmise de la un alt Mare Maestru din trecut, adică nu au respectat criteriile regularităţii masonice universal
acceptate de constituire a unei Marii Loji.
Este adevărat, unele s-au înscris juridic la judecătorie ca O.N.G.-uri, ceea ce este corect din punct de vedere
juridic, profan, dar prin includerea în denumirea ONG-urilor a cuvintelor de:,,regulară”, ,,universală”, ,,1880”, ,,phoenix”,
,,charpatia”, etc. au creat voit confuzie, minţind oamenii că ei sunt cei regulari, sau că ei sunt continuatorii legitimi ai
masoneriei române de la 1880, etc. dar din punct de vedere masonic, sunt iregulari, sunt falseori, profită material şi
relaţional de pe urma masoneriei, nu au nici o treabă, nici cu regularitatea, moştenirea, etc.Mulţi dintre ei au fost iniţiati
de mine, au plecat trădând, furând, găsind tot felul de motive inventate pentru a-şi justifica părăsirea Obedienţei,
aducând injurii tuturor fraţilor și cuvinte murdare.
Eu îi învăţam doar de masonerie, ori ei nu de asta intraseră în masonerie, ci când li se cerea să fie prezenţi la
ţinute, să-şi îndeplinească datoria, atunci se retrăgeau împroşcând cu noroi, minţind, plecând cu banii fraţilor, adica
ca hoţii, construind nişte Mari Loji, adevarate fabrici de trafic de influienţă, corupţie, etc. Acesta este adevărul, care va
fi relatat cu documente în viitoarea carte ,,Francmasoneria aşa cum a fost”, Vol. 2, din 1989 până în prezent.
Nu au depus bilanţurile la administraţiile financiare, iar fraţii nu au zis nimic, au coabitat în nereguli şi minciună,
nu au scris nici o carte, revistă, nu au făcut evenimente, doar că cineva le-a mâncat mereu banii.
Înainte de a se intra în masonerie, candidaţii trebuie să ştie că este bine să cerceteze amănunţit această paletă
de Mari Loji fantomă, să verifice dacă au Patentele, Decretele de constituire, Procesele verbale ale Conventului de

2
Magazine édité par le LE CENTRE REGIONAL D’ETUDE FRANC - MAÇONNIQUE PARIS - BUCAREST
Année XII-N.1 / 2017
constituire de Mare Lojă, dacă au vârsta masonică şi criteriile regularităţii care trebuiesc îndeplinite, pentru a nu fi
păcăliţi și să regrete apoi, trebuind să se retragă, mai bine să nu intre de la început.
Aceste Mari Loji fantomă, sunt astăzi în România peste 50 la număr, impresionant, sunt conduse de oameni
certaţi cu legea, imorali, oameni care nu au nici o pregătire masonică, nici o vibrație, sunt goi pe dinăuntru, sunt atei
complet, lucru nepermis totalmente înainte de inițiere, practic s-au autointitulat la apelul de seară în scară de bloc,
sunt travestiţi sub masca onorabilităţii Ordinului masonic.
Toţi sunt impostori, printre ei rar şi câte un om bun, nevinovat, de bună credinţă, dar în general, de 26 de ani
de zile, în afară de trafic de influienţă, business-uri, scandaluri, trădări, masoneria nu a oferit nimic societăţii.
Presa a mediatizat corupţia zilnic, unii dovediti, judecaţi, sunt şi masoni, nume sonore, care demonstrează, probează
ceea ce v-am relatat din 2002, continuu.
Acum unii fraţi sunt anchetaţi că sunt masoni, iar alţii mă întreabă, cum se poate proba în justiţie acest lucru?
Foarte simplu, dacă au făcut poze în ţinute masonice la Bucureşti, în alte orașe, îmbrăcaţi în echipamentele masonice,
cum au făcut în noiembrie 2016, ultimii noştrii trădători din zona Moldovei, ca să-şi dea importanță în lumea profană,
iar apoi le-au pus pe facebook, cum să nu fie acestea probe? Aceștia rămân murdari de sperjur pe veci, de aceea
singuri îşi fac cucuie în cap.
Spun aceste lucruri pentru că sunt martorul în viaţă al tuturor evenimentelor masonice de după 1989 şi până
în prezent, fiind alaturi de Nicu Filip, primul Mare Maestru după 1989, despre care mulţi vorbesc din auzite, dar fără
să-l fi cunoascut vreodată, habar nu au, îşi dau şi ei cu părerea, afişandu-se lângă acest mare nume, pentru a le creşte
şi lor importanţa.
Din păcate masoneria a devenit în cei 27 de ani, una de carton aşa cum relatează zilnic presa, una coruptă, care nu
mai prezintă încredere nimănui, doar celor care nu se informează despre trecutul lor din ultimii 27 de ani.
Sunt convins că toţi cei care vor veni de acum înainte la poarta Templului, vor fi mai atent verificaţi, iar pentru cei
intraţi, dacă sunt prinşi cu alte activităţi altele decăt masonice, pe loc vor fi excluşi.
Astfel vom avea o calitate şi un caracter de nezdruncinat în rândul fraţilor noştrii, care vor avea şansa să
reconstruiască masoneria din România distrusă în ultimii 26 de ani.
Am toată încrederea că voi, generaţiile de azi, veţi revigora o masonerie cu adevărat inițiatică, profund spirituală,
tradiţională, regulară, ritualică şi morală. O masonerie românească, o masonerie pentru români şi o masonerie pe
înţelesul românilor.
Vă rog să ne unim ca acum aproape 100 de ani, în jurul principiilor de Libertate, Egalitate şi Fraternitate, să le
împărtăşim şi celorlalţi semeni ai noştrii, aşa cum multe generaţii de tineri le-au promovat de multe ori în decursul
istoriei noastre şi cu efecte foarte benefice pentru naţiune.
A venit vremea să trecem la fapte, dar pentru aceasta trebuie să credem cu tărie în Dumnezeu, că numai
şlefuindu-ne vom progresa ca oameni şi ca societate, altfel vom asista la propria înăbuşire prin sucombare, lucru care
i-ar zvarcoli în morminte pe toţi fraţii dinaintea noastră.
Vă ofer un pasaj din cartea mea, scrisă în 2014: ,,FRANCMASONERIA AȘA CUM A FOST”:
NOI, OAMENII AI UNEI VREMI FĂRĂ CULOARE, VREM LUMINA
,,Profanului, care vrea să devină Mason, i se dă „Lumină”, după ce a fost pregătit pentru aceasta. Cel mai
frumos simbol.
Odinioară în ezoterica egipteană, era punctul culminant al Ritualului, de asemenea şi în Eleusis. Şi astăzi
partea cea mai atră-gătoare din Ritualul de iniţiere, este când Neofitului i se dă „Lumină”. Dar noi muritorii putem să
dăm cuiva Lumina?
Putem noi oare să împărţim Lumina imaterială a Dumnezeirii, astfel cum o concep această Lumină, Raţionaliştii?
Natural că nu putem. Dar noi ca simbolişti ştim că după o pregătire justă putem să facem pe cineva să simtă şi să

3
Magazine édité par le LE CENTRE REGIONAL D’ETUDE FRANC - MAÇONNIQUE PARIS - BUCAREST
Année XII-N.1 / 2017
trăiască simbolul. Noi dăm simbolul Dumnezeirii în Lumină şi arătăm drumul. Deschizând inimele noastre unui suflet
omenesc, care tinde spre Lumină, introducându-l în cercul nostru închinat Luminii, noi facem ca atât el cât şi noi, să
trăim şi să simţim marele simbol.
Astăzi în ritualurile noastre, care trebuie să rămână coloana vertebrală a Ordinului masonic, când iniţiatul este
dezlegat la ochi, practic Lumina acea mică, foarte mică, o scânteie divină pe care omul o are în el încă de la naştere,
să ne-o imaginăm că Venerabilul Lojei o ţine în palmă, cel care dealtfel oferă Lumina candidatului, trezind acel spirit,
înviorând conştiinţa, eliminând orice umbră sau întuneric şi asupra acelei mici scântei din palma Venerabilului, ceilalţi
Demnitari şi Ofiţeri ai Lojei nu fac altceva, decât să-şi aducă un mic suflu, din suflu lor lăuntric al fiecăruia, nefăcând
practic nimic deosebit, decât să facă ca acea mică flăcărică din palma Venerabilului să se înteţească, să crească
în intensitate, să devină şi mai puternică, strălucitoare, astfel încât drumul pe care va porni fiecare iniţiat să fie unul
Luminat şi nu Întunecat, pe care ar putea să se rătăcească în labirinturile întunericului. Această Lumină va lumina
simbolurile din interiorul Templului pentru prima dată, fiind astfel accesibile noului iniţiat, dar va genera o ambianță
proprie iniţiatului necesară perfecţionării sale, a simţirii, gândirii şi trăirii masonice, în Lumină. Practic când i se dă
bandoul jos de la ochi, el vede pentru prima dată o lumină vie, strălucitoare care înviorează spiritul şi care trezeşte
conştiinţa.
Noi ajutăm simţul sufletesc prin luminarea artificială a realităţii simţului, făcând să apară neofitul, în lanţul
nostru frăţesc, în Lumina radioasă, după ce această călătorie a fost în întuneric. Bine facem noi când căutam să
mărim puterea simbolică a ritualului nostru prin demnitate şi frumuseţe, acei care vor să simplifice ritualul sunt proşti
psihologi.
Astfel, precum neofitul trebuia să călătorească în întuneric acum 4000 de ani, când era să fie primit în mistere,
tot astfel omul nordic trăia în iarna cea fără Soare, în întuneric.
Dar când venea Primăvara şi Soarele apărea iarăşi la orizont, atunci inima lor se bucura de Lumină. Atunci ei căpătau
Lumina. Şi ei serbau acel ceas ca cel mai fericit, ca cea mai mare sărbătoare a anului. Orice iniţiere Masonică e o
sărbătoare a Luminii. Amintirea veacurilor şi a miilor de ani străluceşte în Ritualul nostru.
Pentru a putea uşura simţământul şi trăitul simbolului, noi am făcut cât mai frumos posibil, mai demn şi mai activ,
ritualul, deci Templele noastre să fie despuiate de podoabe? De ce lucrările noastre să fie umile? De ce să dispară
toate acele care sunt în strânsă legătură -de mii de ani- cu simbolurile noastre?
Viaţa noastră de toate zilele este monotonă şi destul de şubredă sub dictatura întunericului. Noi nu vrem să ni se
aducă aminte în Templele noastre de viaţă mecanizată a zilei de azi. Noi, oamenii a unei vremi fără culoare, vrem
Lumina.
Fraţii noştri vin de-a dreptul din birouri şi fabrici în Templu. Ei poartă pe hainele lor ca şi pe sufletul lor, încă
praful orelor de lucru. În antichitate lumea era mai deşteaptă decât astăzi din punct de vedere ezoteric.
Atunci nu exista nici o acţiune sfântă simbolică ezoterică care să nu fi fost precedată de o curăţenie corporală, de o
îmbrăcăminte specială şi alte diferite pregătiri.
Noi suntem mult neglijenţi în această privinţă şi astfel păgubim acţiunea sufletească mai mult decât ne închipuim.
Obiceiul împământenit în multe Loji, de a veni la ţinută în hainele de lucru şi obosiţi după o zi de muncă la servici,
trebuie desfiinţat.
Când Fraţii sunt invitaţi la un dineu, nu se dau înapoi de a se îmbrăca în haine de seară. De ce Fraţii n-ar avea
timp să se îmbrace în haine negre? Ei păşesc spre marele nostru simbol.
Simbolul Luminii stă mai presus de orice recepţie de gală, oricât de strălucită ar fi ea. Să nu lăsăm să moară
demnitatea exte-rioară. Nu e armonic şi produce o dispoziţie nearmonică, dacă facem acţiuni exterioare lipsite de
respect, care au efect numai atunci când sunt făcute cu pătrunderea demnităţii celei mari. De asemenea, şi legenda
Masoneriei, care corespunde învăţămintelor gradului de Maestru, nu este altceva decât un simbol al Luminii.
Problema simbolică a Masoneriei este de a deştepta, de a activa şi de a o duce la ţintă. Dar ce este Tendinţa spre
4
Magazine édité par le LE CENTRE REGIONAL D’ETUDE FRANC - MAÇONNIQUE PARIS - BUCAREST
Année XII-N.1 / 2017
Lumină? Este ten-dinţa după concepţia intelectuală?
Atunci ar fi degeaba, căci hotarele naturale ale Intelectului sunt închise. Lumina cunoştinţei umane e o mică
şi minusculă flacără, care cu multă greutate de-abia de luminează împrejurul ei.
Omului îi e dată tendinţa spre Lumină, pe care intelectul său, nu o va vedea niciodată, dar care umple sufletul
său de o cutremurare sfântă. Tendinţa spre unire cu Dumnezeirea, spre trăirea Dumnezeirii, spre Patria vieţii.
Din noaptea scopului omenirii, a slăbiciunii ei, din goana zgomotoasă a mecanizării fără suflet, din închisorile
demonicului, din grozavul frig al pustiului dintre cei doi poli: Eu şi Lumea, se ridică tendinţa spre ultimul ţel, spre
liniştea ce o simte cineva după ce a sfârşit cu bine un lucru început, spre libertatea liberatului, spre căldura comunităţii
spirituale a fiinţării, în care fără timp şi spaţiu, sufletul nu mai e chinuit de conştientul de despărţire legat de pământ,
între Eu şi tot. Aceasta este Lumina. Lumina care nu e materială, marele simbol al tuturor ezotericilor, mai vechi ca
toate bisericile, mai vechi ca toate religiile. E simbolul acelora, care din întâmplare în sec. XVIII-lea au căpătat numele
de Francmasoni, dar care de mii de ani erau adepţi ai Luminii.
Şi în această tendinţă spre Lumină, nu spre flacăra pâlpâindă şi tulbure a raţionalismului întunecos, în această
tendinţă spre Lumina strălucitoare şi luminoasă a adâncului iniţiatului, sunt puse bazele fiinţei ezoterice a Masoneriei.
Ceea ce a spus Rousseaux: „Retournons à la nature”, s-ar putea traduce: ,,Înapoi spre simbolul trăit intens, în adâncul
inimii”.
Concluzie:
,,…Lumina luminează în întuneric şi întunericul pe ea nu o apucă”… după Apostolul IOAN,
Pentru a avea cât mai multă Lumină, trebuie să curăţim grâul de neghină,
Oameni buni, masoneria a fost şi rămâne una din cele mai importante şcoli iniţiatice din lume, care a
contribuit din totdeauna la construcţia unei lumii mai bune şi mai pasnice.
Înaintaşii noştrii si-au facut pe deplin datoria, rămâne ca şi noi să-i urmăm cu cinste, cunoscând istoria
masoneriei, practicând virtuţiile şi având credinţă în Dumnezeu, Marele Arhitect al Universului.
Astăzi, trebuie să redeșteptăm oamenii, numai primind cât mai multă LUMINĂ, drumul nostru va fi unul mai
drept , mai luminat, mai ușor de călătorit spre ziua de mâine.
Să trecem la fapte, uniți.
Aşa să ne ajute Dumnezeu,
Viorel DĂNACU

5
Magazine édité par le LE CENTRE REGIONAL D’ETUDE FRANC - MAÇONNIQUE PARIS - BUCAREST
Année XII-N.1 / 2017

1717 Si Toate acelea


Mesajul a fost trimis cu bunăvoința doamnei Diane Clements, directorul Bibliotecii și Muzeului Masonic al
Marii Loji Unite din Anglia. Membru al Asociației, Muzeelor, Bibliotecilor și Arhivelor masonice (A.M M..L.A.) cu
sediul la Bruxelles.
224 iunie 1717 este oficial a 300-a zi de naștere a primei Mari
Loji din lume, formata la Londra.În acest articol voi discuta cum a fost
marcată această aniversare în anii anteriori.
În 1817, la doar patru ani după Uniunea celor două Mari Loji din
secolul al XVIII-lea, nu au existat evenimente oficiale care să marcheze
centenarul.Autoritățile masonice erau prea ocupate muncind din
greu pentru a integra cele două organizații și a marca o aniversare
care favoriza doar una dintre ele nu era potrivită.
Totul a fost foarte diferit la apropierea celei de-a 200-
a aniversări.În 1914, Marele Maestru a fost Ducele Connaught și
Strathearn, cel mai tânăr fiu al reginei Victoria.Aproape toți cei patruzeci
și șapte de conducători provinciali erau egali ai regatului, inclusiv
Earl of Mount Edgcumbe, care a fost Marele Maestru Provincial din
Cornwall încă din 1872 și Earl of Derby, Marele Maestru Provincial al
East Lancashire din 1899.
Francmasoneria britanică a fost omniprezentă și eminamente
respectabilă.În Anglia și Țara Galilor s-au întâlnit peste 1.700 de loji.
Clădirile lor erau repere notabile în multe orașe.Francmasonii locali
au fost implicați în strânsă colaborare cu colectivitățile locale pentru
strângerea de fonduri pentru motive cum ar fi spitalele, orfelinatele și
restaurarea bisericii.

6
Magazine édité par le LE CENTRE REGIONAL D’ETUDE FRANC - MAÇONNIQUE PARIS - BUCAREST
Année XII-N.1 / 2017
.Domeniul de competență al francmasoneriei engleze s-a extins nu
numai asupra acestor loji, ci și asupra altor 1.300 de loji situate în Imperiul
Britanic și partenerii săi comerciali de la Uruguay la Nova Scotie, în întreaga
Africa, de la Egipt până la Cape, în subcontinentul indian, către China și la sud
spre Noua Zeelanda.Legături neoficiale au fost stabilite prin înființarea «lojilor
imperiale».Prima dintre acestea a fost Empire Lodge No. 2108, înființată la
Londra în 1885, pentru a întări legăturile care unesc Dominions cu Țara Mama,
prin aducerea fraților din străinătate într-o strânsă legătură cu francmasonii
din Metropola Imperiului».
Prima întâlnire de sărbătorire a Bicentenarului Marii Loji se găsește în
lucrările întâlnirii Marii Loji, care a avut loc la 3 iunie 1914. Pro Marele Maestru,
Lordul Ampthill, a propus sa se ceara Consiliului General al Obiectivelor «să
pregătească Schema de organizare a celebrării în anul 1917 a Bicentenarului
înființării Marii Loji, ținând seama de faptul că francmasonii autentici din toate
părțile lumii așteaptă acest prilej cu un interes profund și cu speranța că ar putea
să fie mijlocul de a întări legăturile fraternității și de a confirma adevăratele
principii ale Ordinului nostru «.Ampthill a notat că a primit scrisori din întreaga
lume, întrebând ce va face Marea Lojă a Angliei.La următoarea întâlnire din
septembrie 1914, s-a raportat că Consiliul a desemnat un subcomitet pentru
a pregăti o «schiță preliminară» a unui program de «sărbătoare de montaj».
Cu toate acestea, lunile care au urmat au văzut asasinarea arhiducelui Franz
Ferdinand, care a lovit Europa, inclusiv Marea Britanie, în război.În consecință,
raportul din septembrie a continuat să spună că, deși comitetul s-a întâlnit,
a fost amânat fără a lua măsuri, parțial pentru că Pro Marele Maestru a fost
absent în serviciul activ.
În ciuda primului război mondial, o sărbătoare a fost organizată în
1917. Nu există alte rapoarte în Marea Lojă până la evenimentele actuale, dar Lord Ampthill
modul în care sărbătoririle au avut loc pot fi asamblate din lucrările lui Sir Alfred Robbins, Președintele Consiliului de
Scopuri Generale, care sunt deținute de Biblioteca și Muzeu.
Robbins fusese numit în funcția de Președinte abia în 1913. A fost un ziarist, un corespondent respectat și
influent în lobby.Dovezile din toate lucrările sale atesta că el și Ampthill au construit rapid o relație de lucru strânsă și
eficientă.Ampthill pare să fi originalizat formularea propunerii propuse la întâlnirea din iunie 1914.
După întâlnirea din iunie, într-o scrisoare mult mai lungă din 21 iunie și difuzată subcomitetului, Ampthill
și-a prezentat ideile pentru bicentenar ca bază de discuție.»Trebuie să fie intern sau imperial sau internațional?», A
întrebat el.Ampthill, un internaționalist și fiul unui diplomat de frunte, a fost foarte clar că evenimentul nu ar trebui
să fie pur intern, având în vedere gradul de interes al marilor loji de peste mări. .» Ospitalitatea pe scară largă este,
prin urmare, de așteptat de la noi», a scris el, «ar trebui să fim supusi celor mai severe reproșuri pentru insularitate
și egoism dacă nu am răspunde la așteptările prietenoase ale ... altor Constituții». Celebrarea trebuia să fie «atât
imperială, cât și internațională, iar schema noastră trebuie să fie suficient de mare în concepția sa și în scopul ei de
a fi demnă de astfel de pretenții».Ampthill a considerat că aceasta abordare exclude evenimente care se aplică
numai într-o situație internă, cum ar fi «ridicarea clădirilor, distribuirea nelimitată a» bijuteriilor «, promoțiile de gros
la banchetele Grand Rank (și) Gargantuan pe liniile record.
Pentru Ampthill, evenimentul ar trebui să fie «o sărbătoare a rațiunii și a unui flux de suflet». IAr trebui să
demonstreze o ospitalitate reală
7
Magazine édité par le LE CENTRE REGIONAL D’ETUDE FRANC - MAÇONNIQUE PARIS - BUCAREST
Année XII-N.1 / 2017
prin care nu înseamnă doar un banchet, ci «trebuie să primim [oaspeții noștri] în casele noastre și să le arătăm ceva din
viața noastră și din viața engleză în general».Marii maeștri provinciali, care au fost proprietari de case impunătoare, a
sugerat el, ar trebui să fie proeminenți în acest element, dar «frații de toate gradele vor putea să ajute în conformitate
cu mijloacele și oportunitățile lor».
Partea intelectuală a francmasoneriei a fost cea mai importantă pentru Ampthill, deși el a observat că «din
nefericire este cea mai neglijata».Bicentenarul a fost «să dovedească faptul că lumina idealului nostru arde la fel de
strălucitoare ca intotdeauna și nu a fost (ascunsă) sau stinsă de praful și ceața materialismului și [a fost] să proclame
un nou mesaj de speranță și entuziasm pentru francmasonii din întreaga lume «.El a avut în vedere ca conferințele să
fie o parte importantă a celebrării, pentru a asigura «afaceri serioase de importanță reciprocă».»Trebuie să căutăm
sfatul învățaților și experților noștri în această chestiune și astfel să stabilim liniile Conferințelor înainte de a trimite
orice invitație».
Ampthill s-a întors apoi la chestiuni practice: data, «iunie în săptămâna Comunicării trimestriale a Marii Loji»
și locul - «vom veni la Sala Albert».Cu toate acestea, sărbătoarea nu trebuia să se limiteze la Londra, ci festivitățile și
conferințele urmau să fie organizate în centre provinciale precum Liverpool și Bristol.
Presa masonică, care a raportat lucrările întâlnirilor Marii Loji, a aprobat curând ideea unei sărbători bicentenare.
Într-un articol în Francmasonii, la zece zile după reuniunea din iunie a Marii Loji, trei idei particulare au fost avansate:
o conferință de două zile a masonilor „englezi si straini”, numirea (și plata) de către Marea Lojă a zeci de Lectori
istoriciai francmasoneriei, de a promova membrilor din întreaga țară și de a publica de către Marea Lojă o carte numită
«Stramosii noștri în meserii», care urma să fie dată tuturor membrilor în 1917, «costul va fi bine rambursat din interesul
și entuziasmul creat în breasla, iar cartea va deveni una prețioasă care va fi păstrată și înmânată descendenților
noștri «.Se pare că autorul articolului, «Prospector», a fost Albert Calvert, un fost inginer minier, care a devenit autor
masonic.În luna următoare , pe 25 iulie, francmasonul a publicat încă articol despre bi-centenarul scris de istoricul
pionier masonic, Robert Freke Gould, care a jucat un rol de principal pentru vremea lojilor stravechi din Anglia și cele
mai vechi loji din Scoția.
Prima reuniune a comisiei a fost programată pentru 5 august 1914. Războiul a fost declarat cu o zi înainte și,
deoarece mai mulți dintre membrii săi nu au putut participa, comisia a fost amânată fără a face afaceri, așa cum s-a
raportat la întâlnirea Marii Loji din luna septembrie.Următoarea notă din dosarul lui Robbins este data de 4 octombrie
1915, moment în care Comitetul a considerat că este imposibil să acționeze.Au fost de acord că o sărbătoare ar trebui
să aibă loc, dar o atenție suplimentară urma să fie amânată până în mai 1916.
Până la acea dată, a fost elaborată o schiță a celebrării: o reuniune Speciala a Marii Loji, reunită la Royal Albert Hall,
sâmbătă, 23 iunie, urmată de un serviciu de biserică masonică, duminică, 24 iunie.Luni, 25 iunie, oaspeții urmau să fie
invitați la deschiderea prelungirii la Hala Francmasonilor din Great Queen Street, construita atunci ca un memorial al
lui Edward VII.
Până în ianuarie 1917, datele, alocarea biletelor și calendarul întâlnirilor au fost toate convenite ca și designul
bijuteriei bicentenarului, deși «au apărut dificultăți speciale» în producția sa.Replicile în aur urmau să fie prezentate
Marelui Maestru, Pro Marelui Maestru, Marelui Maestru Adjunct și Marelui Secretar și Marelui Maestru al Irlandei și
Scoției dacă participau.
Marelui Maestru de Ceremonii, JS Granville Grenfell, a căzut cea mai mare parte a responsabilității pentru
elementele ceremoniale.El a fost directorul unei școli de pregatire la Hampstead și a lucrat îndeaproape cu secretarul
general adjunct William Resbury Few, explicându-i lui Robbins într-o scrisoare datată 30 mai 1917,
«Lucrez într-o seară până la ora patru ... Few a reușit să obțină 150 cutii de colectare [caritabila]... și am aranjat să văd
bărbații care au reușit colectarea atunci când sala [Albert] a fost plină pentru a afla exact cum a fost făcut.Este vorba
despre micile detalii din aceste aspecte care fac diferența între orice lucru metodic și rapid făcut și unul incurcat ...
4000 de medalii sunt terminate, toate locurile ... au fost alocate Lojilor;Biletele Marilor Ofițeri au fost, de asemenea,
8
Magazine édité par le LE CENTRE REGIONAL D’ETUDE FRANC - MAÇONNIQUE PARIS - BUCAREST
Année XII-N.1 / 2017
alocate și sunt pregătite pentru tipărire «.
Pe lângă faptul că afectează producerea bijuteriei bicentenare, războiul a afectat, bineînțeles, călătoriile și
transportul.Grenfell a fost lăsat ca Mare Maestru de Ceremonii pentru a invita «distinsii frați străini care ar putea fi în
această țară la momentul comemorării».
Comitetul de organizare la cerut bibliotecarului și curatorului, William Hammond, să prezinte o broșură scurtă
pe fond istoric care a fost reprodusă în dosarul oficial al procedurilor.Dar alții au luat lucrurile în mâinile lor.Albert
Calvert a pregătit o istorie bicentenara numita Marea Loja a Angliei 1717-1917.Acest lucru a fost produs cu generozitate
cu 280 de ilustrații de pagini în cele 300 de pagini de text.O examinare aprofundataFrancmasonului pe 2 iunie afost
urmată de o pagina depublicitate completă în ediția din 30 iunie, aceeași ediție , care a raportat evenimentelela Royal
Albert Hall.
Un rezumat tipărit al biletelor solicitate și alocate în lucrările lui
Robbins demonstrează un program de succes de evenimente la Royal
Albert Hall, în special pentru serviciul de rugăciune și mulțumire de
duminică.Peste 10.500 de bilete au fost solicitate pentru acea zi, dar
constrângerile spațiale au însemnat că numai 7.316 puteau fi alocate.
Luând în considerare biletele emise pentru marii ofițeri și administratori
de evenimente, participarea a fost de 8.246.
Ampthill și-a exprimat în mod clar opoziția față de «promoțiile en gros»,
astfel încât doar un număr mic de nume au fost promovați sau numiți în
Marele Rang la Marea Lojă Speciala.Printre cei care au primit promoții a
fost John Hilton Carter, manager la Royal Albert Hall.Războiul a subminat
și ambiția lui Ampthill de a crea un eveniment imperial și internațional.
Pe lângă deputații din Marea Loja din Irlanda și Scoția, au participat un
număr de francmasoni de peste hotare, deși au fost capabili să facă
acest lucru doar pentru că erau deja în Marea Britanie.Ei au inclus pe
Sir George Ruthven Le Hunte, fost guvernator al Austriei de Sud și fostul
Mare Maestru de acolo, Sir Newton J Moore, un premier trecut (și fostul
Pro Mare Maestru al Australiei), care, în timp ce agentul general pentru
Australia de Vest din Londra 1911-1918, avea responsabilitatea pentru
depunerile forțelor australiene din Marea Britanie.Sir Henry McMahon,
diplomat și Marele Maestru al Egiptului, a putut participa doar pentru că
a fost demis din funcția sa de guvern în Orientul Mijlociu cu câteva luni
înainte.Telegramele și adresele loiale au fost totuși primite din întreaga
lume.
Sir Alfred Robbins Ideea de a prelungi evenimentul la trei zile și de a deschide extinderea
Memorialului Edward VII la Hala Francmasonilor pana luni a căzut victimă restricțiilor de timp ale războiului asupra
lucrărilor de construcție care au amânat construcția sa într-o asemenea măsură încât nu a fost niciodată finalizată
și fondurile ridicate pentru Memorial au fost puse în cele din urmă spre construirea postbelică a unei săli cu totul
noi, finanțată de Fondul Memorial Masonic.Ideea lui Ampthill despre membrii individuali care îi primeau pe oaspeți
în casele lor nu a fost niciodată menționată, poate pentru că lipsa vizitatorilor de peste mări a făcut ideea inutilă.
Controlul alimentelor în timpul războiului, deși nu a fost niciodată pe scara celui de-al doilea război mondial, a exclus
orice idee de banchet.
Bijuteria bicentenara a putut să fie purtată de toți francmasonii eligibili să participe la Marea Lojă la 23 iunie
1917 (dar nu toți membrii).Cei care au participat la Marea Lojă Speciala au avut dreptul să poarte un bar special

9
Magazine édité par le LE CENTRE REGIONAL D’ETUDE FRANC - MAÇONNIQUE PARIS - BUCAREST
Année XII-N.1 / 2017
pe panglică, iar bijuteriile acelor voluntari care acționau în calitate de
specialiști în ziua respectivă aveau in plus un S.
Documentele lui Robbins includ o notă scrisă de mana a
costurilor și a veniturilor din eveniment.Costurile de închiriere a sălii
Royal Albert Hall au fost de 356 de lire sterline (aproximativ 28 000 de
lire sterline astăzi).8,272 bijuterii centenare au fost vândute fiecare la 10
șilingi (aproximativ 39 de lire sterline astăzi).Bijuteriile de aur de 18ct date
Marelui Maestru și altora costă câte 7 guinee fiecare (aproximativ 575 de
lire sterline).Colecția de caritate de la Royal Albert Hall a generat £ 643,
echivalentul a 50 000 de lire sterline.
Este interesant să comparăm evenimentele din 1917 cu planurile
pentru anul 2017 care vor include un eveniment de sărbătoare la Royal Albert
Hall și numeroase evenimente care au loc în toată țara.

Aceasta este o copie a


primei scrisori trimise de
Lord Ampthill lui Sir Alfred
Robbins

Le Rite Ecossais Ancien et Accepté


entre Aristote et Platon
François ROGNON
Directorul Muzeului, Archivelor si Bibliotecii de la Marea Lojă a Franței
Franța
www.gldf.org
Președintele Asociația Muzeelor, Bibliotecilor și Archivelor Masonice
Bruxelles,(A.M.M.L.A.)

J ’ai eu un jour, comme sujet imposé « la philosophie du REAA »


Il m’a semblé que cette philosophie était l’héritière de certaines propositions
développées au 18e siècle tout au long duquel s’est élaboré le REAA : la philosophie
des lumières avec ses idées de progrès, de tolérance et de libre examen, l’hermétisme
et sa proposition de vision globale du monde, la résurgence de l’idée de chevalerie et,
enfin, les références intellectuelles et symboliques aux pratiques traditionnelles des
constructeurs opératifs.
10
Magazine édité par le LE CENTRE REGIONAL D’ETUDE FRANC - MAÇONNIQUE PARIS - BUCAREST
Année XII-N.1 / 2017
A la philosophie des Lumières j’associais Aristote et à l’hermétisme Platon.
Je suis bien incapable, vous vous en douter de présenter clairement les idées fondamentales des deux
philosophes. Je me baserai plus modestement - mais peut-on faire autrement ?- sur la vision que l’on peut en
avoir à partir des interprétations qui en ont été faites, au fil du temps. Nous progresserons par jalons car qui peut
aujourd’hui intégrer dans nos réflexions ce que proposent les textes grecs ?
Le REAA entre Aristote et Platon, le titre est pompeux, c’est une gageure, mais vous comprendrez, je l’espère,
qu’il permettait, en une ligne, de traduire ce que je vais essayer de vous dire. Je ne suis pas prof de philo, loin de
là, mais comme nous tous, j’essaie d’être un peu philosophe et comme nous tous, j’essaie surtout d’intégrer les
propositions du Rite Ecossais Ancien et Accepté et de les conceptualiser avant d’en faire mon chemin de vie. Je ne
vous soumettrez que des clichés, des raccourcis, des interprétations, des à peu près…
La pratique du Rite à ses différents degrés mais aussi l’étude de son histoire, de sa genèse m’ont donc amené
à la remarque suivante : ses propositions nous offrent deux visions du monde complètement différentes qu’il nous
invite à concilier. La vision rationaliste et la vision spiritualiste. La aussi le raccourci est un peu rapide mais précise
un peu plus l’objet de cette planche. Employons d’autres termes : analyse / intuition, observation / participation…
à l’époque ou les loges bleues du Rite Ecossais Ancien et Accepté obtiennent du Suprême Conseil l’indépendance
suffisante pour créer la Grande Loge de France, à la fin du XIXe siècle, ces loges qui composent la jeune Grande
Loge sont traversés par deux courants qu’apparemment tout oppose : le positivisme et le symbolisme, deux termes
culturellement et historiquement bien définis. La bibliothèque de la Grande Loge conserve de cette époque des
ouvrages d’Auguste Comte, de Renan qui côtoient, physiquement, ceux d’Alan Kardec et de Papus. Gustave Mesureur
« scientiste » convaincu, fondateur de l’assistance publique côtoie Oswald Wirth auteur du « symbolisme occulte de
la Franc-Maçonnerie » et de ses fameux ouvrages « la Franc-Maçonnerie rendue intelligible à ses adeptes ». Déjà
au XVIIIe siècle l’ordre maçonnique comptait dans son sein des Voltaire et des Benjamin Franklin mais aussi des
Martines de Pasqualy, des Willermoz et des.
Pour les premiers, seules la raison et la science pouvaient sortir l’homme de son ignorance, les deuxièmes
transmettaient les grands secrets des opérations théurgiques.
Aristote :
Dans son ouvrage « la matière et l’esprit », Erwin Schrôdinger, prix Nobel, fondateur de la théorie quantique
(l’état ne préexiste pas à la mesure, c’est la mesure qui le fait advenir) écrit : « il y a deux principes généraux qui
forment la base de la méthode scientifique : le principe suivant lequel la nature est compréhensible et le principe
d’objectivation, qui sont l’héritage des grecs anciens desquels toute notre science et toute notre pensée sont
issues. L’objectivation est une hypothèse du monde qui nous entoure, c’est une simplification que nous adoptons
afin de maîtriser le problème infiniment complexe de la nature : nous excluons le sujet de connaissance du champ
naturel que nous tentons de comprendre. Nous reculons avec notre propre personne dans le rôle du spectateur
qui n’appartient pas au monde…C’est l’antinomie, l’impasse de la science actuelle encore entièrement basée sur le
principe d’exclusion. L’attitude scientifique devrait être reconstruite. La science conçue de nouveau, cela requiert
de la prudence », écrit toujours Schrôdinger qui tente ensuite de focaliser le point permettant le changement de
plan : « rappelez-vous les yeux brillants et joyeux avec lesquels votre enfant vous éclaire quand vous lui apportez
un nouveau jouet, puis laissez le physicien vous dire qu’en réalité rien n’émerge de ces yeux, en réalité, leur seule
fonction objectivement décelable est d’être continuellement frappés par des quantas de lumière et les recevoir. En
réalité ! Etrange réalité ! Quelque chose semble manquer en elle ! » fin de citation.
J’avais été très impressionné lors du lancement d’Hubble un télescope géant envoyé en direction du soleil,
qui devait en mesurer les températures, en analyser les gaz. J’avais été très impressionné lorsqu’en science naturelle
on m’avait expliqué la fonction chlorophyllienne. Mais ces étonnements ne sont rien à coté de l’émerveillement
que je ressens, à chaque printemps, lorsque me dirigeant vers la Grande Loge je vois les bourgeons des arbres du
11
Magazine édité par le LE CENTRE REGIONAL D’ETUDE FRANC - MAÇONNIQUE PARIS - BUCAREST
Année XII-N.1 / 2017
boulevard des Batignolles qui explosent et chaque jour les petites pousses vertes qui éclatent avec une puissance
extraordinaire une harmonie une force, une beauté inexprimable. Le soleil est une masse gazeuse en combustion
certes mais le soleil c’est aussi la force extraordinaire de ces petites pousses vertes et la science ne peut pas en
rendre compte. Par contre si vous avez entendu une fois dans une planche citer la table d’émeraude ce qui est en
haut est comme ce qui est en bas… alors vous pourrez vivre le phénomène et comprendre. En ce moment, voyez avec
quelle sérénité les arbres vont se débarrasser, au soleil descendant, des fruits qui ne leur appartiennent plus, pour se
reposer et prendre de nouvelles forces pour continuer leur œuvre.
Platon propose des archétypes placés au-delà du faux savoir du monde sensible, des apparences. La
pensée peut accéder à ces archétypes par la « remontée des idées » (vers le beau, le bien, le vrai …). Platon se soucie
peu de ce que l’observation peut enseigner. Pour Aristote la vérité n’est pas cachée derrière les données concrètes,
elle ne plane pas au dessus du monde réel, elle s’y trouve, il suffit de l’en extraire par la mesure et la comparaison.
Aristote « le père de toutes les sciences » est le premier qui, pour observer le monde qui l’entoure, s’en sépare, se
place en dehors de son domaine d’expérimentation et d’observation. Aristote pratique ce qu’Edgard Morin appelle le
« grand partage », la dichotomie grandiose d’où découle toute l’histoire de la pensée du monde occidental. Aristote
coupe la Sophia en deux morceaux : la sagesse et la science. Il sépare l’esprit et la matière, le vécu et l’observable, le
sentiment et la raison, les mouvements de l’âme et le mesurable, l’affectif et le cognitif dira plus tard Mallebranche.
Les sociologues de la communication (Watzlavick) appellent ça aujourd’hui le phatique et le référentiel (fonctions si
importantes dans les nouvelles technologies de l’information et de la communication mais revenons à notre sujet).
Cette séparation c’est la fameuse coupure épistémologique que Pierre Bourdieu voulait pratiquer dans les sciences
humaines, « les sciences molles ». Lucien Sfez, Regis Debray, Edgard Morin la refusent : « il faut, écrit ce dernier,
s’arracher à cet autocentrisme absolu par lequel le sujet, tout en disparaissant sur la pointe des pieds, s’identifie à
l’objectivité souveraine ».
Au 4e siècle avant Jésus Christ, dans des jardins proches d’Athènes, Platon créé l’Académie où il transmet
l’enseignement de Socrate, Aristote est l’un de ses élèves les plus doués. A 50 ans Aristote quitte l’académie et
fonde sa propre école le Lycée. A Platon succède Isocrate, qui a 80 ans. L’Académie ne peut rivaliser, elle déclinera
doucement jusqu’au milieu du premier siècle avant J.C. Aristote lui, sait s’attirer la grâce des puissants, il sera le
précepteur d’Alexandre, qui mettra à sa disposition des milliers d’hommes (oui : des milliers d’hommes) pour repérer,
mesurer, collecter, analyser plantes, animaux, vents et même institutions politiques. Ses dizaines de livres traitent
de la nature de Dieu, du raisonnement ou du mécanisme de la digestion des poissons. Il explique pourquoi la pierre
tombe alors que la fume monte. La science encyclopédique est née.
Quelle aurait été notre civilisation si Isocrate avait eu 30 ans de moins ou si Aristote était tombé en disgrâce.
L’influence d’Aristote, en effet est considérable tout au long de l’évolution de la pensée occidentale. Il est
étudié jusqu’à la fin de l’empire romain. Au XIe siècle, à Cordoue, en Espagne, Averroès en fait une lecture parallèle
avec celle du Coran, persuadé de démontrer la possibilité de concilier la foi et la raison. Ce grand philosophe arabe
sera pour beaucoup dans l’influence d’Aristote sur la philosophie du Moyen-Age : « la doctrine d’Arsitote, écrit-il, est
la souveraine vérité car son intelligence a été à la limite de l’intelligence humaine de sorte qu’on peut dire, à bon
droit, qu’il nous a été donné par la providence pour nous apprendre ce qu’il est possible de savoir ». La scolastique
enseignée pendant tout le Moyen Age est entièrement issue de la pensée d’Aristote. Thomas d’Aquin en fera le
philosophe officiel de l’Eglise, Dante l’appellera « le maître de ceux qui savent ». C’est au XVIIe siècle que Descartes
ancre de façon définitive la vision aristotélicienne du monde : il jette les fondements de la science moderne en scellant
trois socles : l’évidence rationnelle, l’enchainement mathématique et l’expérimentation. Il fait de la représentation
scientifique du monde le modèle de la vérité, physicien, (on lui attribue la création de la mécanique) il ouvre la voie
au triomphalisme scientifique à travers les possibilités des réalisations techniques. On dit pourtant que Descarte était
proche du mouvement Rose croix ?
12
Magazine édité par le LE CENTRE REGIONAL D’ETUDE FRANC - MAÇONNIQUE PARIS - BUCAREST
Année XII-N.1 / 2017
Le mot d’ordre du XVIIIe siècle, du siècle des Lumières sera emprunté par Kant au poète latin Horace «
sapere aude » « ose savoir, aies le courage de te servir de ton propre entendement » cette formule ne dépareillerait
pas dans un rituel maçonnique pas plus que cette autre phrase : «penser par soi-même signifie chercher la pierre
de touche de l’humanité en soi, c’est-à-dire dans sa propre raison. » Cette émancipation provoquée par la logique
rationnelle, cartésienne, aristotélicienne se fera dans l’Europe entière mais c’est vers l’Angleterre que les regards se
tournent : le regard des savants vers ce cénacle que représente pour eux la Royale Society of London for improving
natural knowledge, le regard des philosophes qui admirent son système parlementaire pris comme modèle par
Montesquieu dans « l’esprit des lois » et lorsque les freemasons débarquent sur le continent, l’engouement est quasi
immédiat, Montesquieu l’avait même devancé, qui avait été reçu à la Horn Tavern à Westminster en 1731.
La franc-maçonnerie vit de l’air du temps et y participe. Elle a toujours baigné dans son temps elle a toujours
collé à son époque. Le XVIIIe siècle en témoigne et l’un des exemples les plus frappants est l’initiation de Voltaire
quelques mois avant sa mort. Dans son discours de bienvenue Lalande, l’astronome, le scientifique, l’exprime de
façon claire et concise : « vous étiez franc-maçon avant même d’en avoir reçu le caractère et vous en avez rempli
les devoirs avant que d’en avoir contracté l’obligation entre nos mains. » Entre la philosophie des Lumières et la
franc-maçonnerie il y a interaction. Les loges vont répandre la méthode maçonnique dans un véritable réseau supra
national mais elles vont aussi s’imprégner des idées de l’air du temps et les idées de l’air du temps c’est « la déesse
raison », l’égalité comme aboutissement logique, c’est la déclaration de l’évidence des droits de l’homme et du
citoyen et c’est aussi la certitude de l’avènement d’un âge d’or rendu possible grâce à la raison et à la science, c’est
Condorcet et l’idée de progrès. Benjamin Franklin qui fut Vénérable de la loge « les neuf sœurs » en est persuadé
lorsqu’il dit qu’il se résignera sans peine à mourir mais qu’il ne se résignera jamais d’avoir vécu trop tôt « la vie sera
tellement plus belle dans un siècle, dans deux siècles » écrit-il.
Que dirait-il aujourd’hui ?
Dans la Chapelle Sixtine, la fresque de Raphaël « l’école d’Athènes » montre Platon l’index levé vers le ciel et
Aristote la main tournée vers la terre.
C’est le moment d’emprunter la formule de Frances Yates : « le Moyen Age est surtout tributaire de l’influence
d’Aristote et la Renaissance réintroduira celle de Platon. » Tout est dit. Frances Yates a fait une thèse sur l’hermétisme
à la Renaissance, elle a étudié et écrit sur l’art de la mémoire, la lumière des rose+croix, les académies, en France au
XVe, mais son ouvrage le plus diffusé en français est son monumental « Giordano Bruno et la tradition hermétique
», où elle écrit en toutes lettres « il apparait que tout cela débouche sur la franc-maçonnerie mais je ne sais pas
comment… ».
Platon
Au XVe siècle, les Médicis veulent faire de Florence une république idéale s’inspirant de la république de
Platon. Ils ressuscitent l’Académie autour de Marsile Ficin et Pic de la Mirandole. C’est au premier que Come de
Médicis demande de traduire en latin un manuscrit qu’un moine a apporté de macédoine : le corpus hermeticum, le
deuxième en fera de longs commentaires.
Daniel Bersniak a intitulé l’un de ses (nombreux) livres « les premiers Médicis et l’académie Platonicienne
de Florence – la résurgence d’Hermès. (Le quatrocento, est me semble-t-il le plus la période la plus extraordinaire
de l’histoire de l’art les lois de la perspectives sont découvertes en même temps que l’intériorisation de la lumière
spirituelle des ors des icones. Michel Ange et Léonard sont en compétition au palais Pitti. Pour le premier le doigt
de l’homme touche Dieu, pour le deuxième le doigt il indique où l’on peut le trouver (voir Raphael) Il propose une
explication historique de la réhabilitation officielle de Platon dans la Florence du quatrocento : Les églises d’orient et
d’occident s’affrontent depuis longtemps. Les conciles de Bâle en 1431 et de Ferrare en 1437 n’arrivent pas concilier
(étymologie) les théologies grecques et romaines, Constantinople et Rome. Come de Medicis invite le concile à
siéger à Florence à l’ordre du jour : l’origine du Saint Esprit (pour les latins, le St Esprit procède dans une mesure
13
Magazine édité par le LE CENTRE REGIONAL D’ETUDE FRANC - MAÇONNIQUE PARIS - BUCAREST
Année XII-N.1 / 2017
égale du Père et du Fils, pour les grecs il procède seulement du Père et est transmis par le Fils). Le pape Eugène IV
l’Empereur de Bysance et sa suite de sept cents personnes entrent à Florence en janvier 1439.
Parmi les grecs, un vénérable érudit de quatre vingt ans Giorgos Gemistos Pléthon. Il s’est lui-même attribué
le surnom de Pléthon « le plein, le rempli, le débordent » dont la prononciation est évidemment de la consonance de
Platon. Zélateur de ¨Platon il désire à travers le platonisme rétablir un paganisme hellénistique régénéré basé sur la
doctrine des émanations en opposition aux catégories, un monde en mouvement opposé au monde figée. Il oppose
Platon a Aristote, il oppose deux manières d’être, deux structures mentales foncièrement différentes, fin de citation.
Une anecdote qui peut nous intéresser : Roger-Pol Droit dont vous vous êtes certainement délecté des
rubriques « philosophie » dans le monde des livres a fait la couverture du magazine Le Point du 25 juillet 2013. Avec
un clin d’œil à la façon grand public « comment maigrir en quinze jours », il intitule son article « mieux vivre avec
Aristote et Platon ». Il s’inspire (lui aussi) de la fresque de Raphaël je cite : « le doigt de Platon tendu vers le ciel
et celui d’Aristote pointé vers la terre. Le premier se tourne vers les abstractions, les arrières-mondes, les formes
idéales. Le second fait l’inventaire de la réalité, classe les espèces comme les formes de raisonnement. Cette façon
de les distinguer est très conventionnelle. Pas entièrement fausse, mais simplifiée. Dès qu’on regarde de près, Platon
se révèle bien plus charnel qu’on ne le dit souvent et Aristote moins empirique (l’expérience sensible à l’origine de la
connaissance) qu’on ne la croit. ».
Mais revenons au quinzième siècle. A Florence Pléthon combat l’Aristotélisme et la scolastique. Il enseigne
que chacun doit faire table rase de ses connaissances et de ses préjugés et reconstruire une connaissance basée sur
le principe socratique du « connais-toi toi-même ». « Chacun doit réfléchir par lui-même et vérifier ses références, en
s’interrogeant sans cesse sur la méthode à suivre.
Dans « Le livre de la vie » Marcile Ficin constate que pour comprendre le comportement des gens la voie
objective de la philosophie officielle n’est pas suffisante la vraie philosophie consiste à surprendre la substance de
l’être, à cueillir le secret comme on cueille une fleur et pour en arriver la il faut se préparer. Le travail a effectuer sur
soi-même est plus prometteur que l’expérience objective ».
La théologie platonicienne est le titre d’un autre ouvrage de Ficin. C’est aussi le nom que donnent les académiciens
à l’hermétisme, A l’aube de notre ère, Alexandrie est le point de contact entre l’orient et l’occident, s’y côtoient
juifs égyptiens et grecs et c’est certainement de la confrontation de la philosophie grecque platonicienne, du
monothéisme juif et de la religion égyptienne que prend forme la pensée hermétique, exposée dans ses textes
fondateurs : le corpus hermeticum, ensemble de 17 textes attribués à Hermès Trismégiste, datés du 1er siècle après
Jésus Christ et la table d’émeraude, attribuée à Apolonius de Tyane, du 1er siècle également, époque à laquelle fut
rédigée l’évangile de Jean. Etait-ce dans l’air du temps ?
La comparaison entre le Poïmandrès (titre du premier texte du premier livre que l’on traduit habituellement «
pasteur d’hommes ») et le prologue de Saint Jean suffirait déjà à rattacher notre maçonnerie johannique à la tradition
hermétique. « Au commencement était le verbe et le verbe était auprès de Dieu…En lui était la lumière des hommes
et la vie était la lumière des hommes.» (Saint Jean) « Cette lumière, c’est moi, l’intelligence ton Dieu, antérieur à la
nature humide qui sort des ténèbres et le verbe lumineux de l’intelligence c’est le fils de Dieu…En la vie et la lumière
consiste le père des choses. » (Hermès)
Pour le père Festugière, (mort en 1981) philosophe dominicain spécialiste du néoplatonisme, son sujet de
thèse était « contemplation et vie contemplative selon Platon » auteur de nombreux ouvrage sur l’hermétisme,
pour lui, la principale caractéristique de l’hermétisme est l’absence de séparation entre science et religion. La
connaissance ne peut être obtenue que par une révélation accordée par un dieu ou un prophète. Fruit d’exercice
de piété et d’ascèse plutôt que d’une réflexion rationnelle, elle se présente comme une gnose fondamentalement
opposée à la science aristotélicienne. Le monde n’est pas un ordre et un système de lois, le monde est un tout dont
l’unité repose sur les relations de sympathie et d’antipathie reliant entre eux tous les êtres qui la composent.
14
Magazine édité par le LE CENTRE REGIONAL D’ETUDE FRANC - MAÇONNIQUE PARIS - BUCAREST
Année XII-N.1 / 2017
Le mot « hermétique », aujourd’hui est devenu synonyme de caché, fermé, probablement à cause des
termes employés, du style utilisé et de la difficulté de traduction du grec, du copte ou de l’arabe. Mais cela provient
également du fait que la pensée hermétique s’est toujours exprimée à mots couverts, en marge de la logique
aristotélicienne, de la scolastique puis de l’esprit scientifique.
Son refus de séparer le ciel et la terre, l’individu et l’universel, mais surtout la nature et celui qui l’observe, ne pouvait
pas participer à l’évolution matérielle et intellectuelle du monde tel que nous le connaissons aujourd’hui. La vision
hermétique englobe l’homme et la nature à laquelle il participe, dont l’essence est la même et qu’il peut connaître
en connaissant le tout.
Cette vision hermétique s’est transmise plus ou moins ouvertement de l’école d’Alexandrie à la Renaissance,
à travers le platonisme : Plotin (Pierre Hadot : Plotin ou la simplicité du regard, éditions augustiniennes,1989), Jean
Scot Erigène, Raymond Lulle (franciscain qui obtint du Pape, en 1276, l’autorisation de fonder un couvent pour
l’enseignement du Grand Art (Ars Magna) et de la langue arabe ! (Saint François et Averroes).
Au XVIe siècle, Giordano Bruno parcourt l’Europe se désignant lui-même « académicien sans académie », se
rattachant explicitement à Platon. Il commente Raymond Lulle, critique à la fois le géocentrisme d’Aristote, le
luthérianisme et la théologie chrétienne, il expose sa relation du philosophe à l’un, à l’unité et surtout il enseigne l’art
de la mémoire, qui selon lui est dû à l’invention d’Hermès Trismégiste lui-même. Bruno est en Angleterre entre 1583
et 1585, il rencontre à Londres Alexander Dixon qui, dans un traité de 1584 place résolument l’art de la mémoire dans
un contexte hermétique. Dixon était catholique et écossais, comme son ami Wiliam Schaw. Bruno est brulé vif en
1600. C’est en 1599 que William Schaw termine ses statuts.
L’universitaire Ecossais David Stevenson présentent William Schaw comme le fondateur de la franc-
maçonnerie moderne : « en entreprenant de réorganiser le métier de maçon en Ecosse, il le dota d’une nouvelle
signification et ce faisant il créa la maçonnerie. » Je continue de citer Stevenson (p. 31) :
« Malheureusement on sait très peu de choses sur Schaw lui-même, bien que l’on sache qu’il fut un réfractaire,
catholique dans une Ecosse protestante. Il mourut en 1602 très peu de temps donc après la publication de ses
statuts. S’il avait vécu plus longtemps, ses intentions auraient pus être plus claires, « pour nous » ajoute Stevenson
que je continue de citer. « Quoiqu’il en soit, en injectant un mélange savant d’influence de la fin de la Renaissance
aux institutions et tradition de l’ordre, il eut un rôle déterminent. Les mythes médiévaux des maçons prennent une
importance nouvelle. Ces mythes proclamaient que l’ordre avait ses racines dans l’Egypte ancienne et les anciens
devoirs attribuaient un rôle important dans ce processus à Hermès Trismégiste. Il est permis de penser que cet
ordre qui prétendait avoir des liens avec Hermès et une sagesse issue de l’Egypte ancienne amena Schaw à y voir
la greffe possible de sociétés initiatiques secrètes. Ainsi on peut voir le noyau des nouvelles loges comme une
implication dans la quête hermétique. Penser que Schaw croyait que les maçons écossais avaient un rôle à jouer
pour retrouver une sagesse ancienne perdue et essentielle pour l’humanité peut sembler absurde aujourd’hui. Mais
dans l’atmosphère tendue de 1600 où beaucoup pressentaient que toute certitude et toute stabilité étaient en train
de s’écrouler, elle devient crédible, » fin de citation.
L’une des branches de la quête hermétique était l’art de la mémoire.
Plusieurs articles des statuts Schaw insistent sur l’art de la mémoire et la science qui s’y rattache (art of memory and
the science theirof). Pour Frances Yates cet Art de la Mémoire a joué un rôle certain dans les origines de la franc-
maçonnerie mais, cette fois encore, elle avoue ne disposer d’aucune preuve directe. Stevenson tente une explication
en proposant les rituels, les significations symboliques attribuées à ses diverses parties et aux objets qui s’y trouvent
comme une assimilation de la loge à un temple de la mémoire. Je vous renvoie aux articles parus dans notre revue
Points de Vue Initiatique de Charles Jameux et, plus récemment de Robert de Rosa.
Robert Moray l’un des premiers non-opératifs à être reçu maçon, en Ecosse en 1641, choisit, comme le voulait
la coutume qui était d’attribuer une marque à chaque nouveau reçu, le pentagramme, « ce caractère hiéroglyphique
15
Magazine édité par le LE CENTRE REGIONAL D’ETUDE FRANC - MAÇONNIQUE PARIS - BUCAREST
Année XII-N.1 / 2017
que j’appelle une étoile est célèbre parmi les égyptiens et les grecs » écrit-il, et il accompagnera les cinq pointes de
cinq lettres grecques formant le doux nom d’agapé qui vous le savez, écrit-il toujours, signifie « tu aimes » ou « il aime
» ce qui est l’amour réciproque de Dieu et de l’homme, c’est Moray qui écrit çà. Il y a de curieuses coïncidences et
peut-être que le terme écossais désignant les premiers hauts grades français se réfère-t-il à la tradition hermétique
présente dans les loges d’Ecosse… ce n’est qu’une hypothèse…
En 1766 le Baron Tschoudy publie en France « l’étoile flamboyante ». L’ouvrage à pour sous-titre « la science
d’Hermès, origine et but de la confédération vulgairement appelée Franche Maçonnerie. »
Le grade de Rose+Croix qui s’avèrera être l’une des pièces maitresse du REAA apparaît en France vers 1760 il
est, sans aucun doute d’inspiration hermétique. Certaines phases du rituel sont même carrément alchimiques. Nous
ne pourrons pas développer d’avantage ici mais sans trahir de grands secrets nous pouvons rappeler de façon très
schématique ce que propose les hauts grades du Rite Ecossais Ancien et Accepté : le maçon écossais va retrouver la
connaissance d’Hiram, l’Architecte, et mesurer son temple dans les moindres détails à la « lumière du flambeau de
la raison » comme disent les anciens rituels, puis, s’apercevant des limites de ses sens et de sa raison il devra passer
dans un autre état fait de feu, de sacrifice, d’amour et d’espoir inexplicable par la raison pour pouvoir, finalement agir
en toute conscience.
Vision d’Aristote et vision de Platon.
Le Suprême Conseil a pris comme emblème l’aigle à deux têtes du Saint Empire, l’une des tètes regardant
Rome, l’autre Constantinople, l’une regardant l’occident, l’autre l’orient l’une regardant la mesure et l’organisation,
l’autre l’intuition et la contemplation…
On peut dater avec précision la fixation définitive de la structure du REAA en 1801 mais son âme s’est
cristallisée tout au long du 18e siècle. Des loges imprégnées par la certitude de la primauté de la raison sur la
superstition et l’obscurantisme, vont intégrer des rituels hermético-alchimiques.
Le siècle des Lumières voyait la maîtrise du monde comme un moyen d’émancipation de la nature Le 19e
siècle a fait de cette maîtrise non plus un moyen mais une fin en soi et nous a fait croire que l’on pouvait tout expliquer
, tout mesurer. Cet enthousiasme scientiste pénétrera dans les loges et l’on voit des loges écossaises prendre des
titres distinctifs significatifs : « Avenir et Progrès » (1843) « Les Libres Pionniers du Progrès » (1869) « La Raison » (1905)
(il y a même une loge qui s’est intitulée « Les Amis de la Ligne droite » (1852). Cet esprit propre au 19e siècle rebondira
au 20e. L’espoir de voir les sciences décider des actions à mener pour définir le bonheur et la liberté est toujours
présent mais le 20e siècle s’aperçoit avec ses fanatismes, ses inégalités extrêmes, ses mégalopoles, sa pollution,
que la maîtrise du monde ne peut pas être une fin en soi. Et pourtant il multiplie les possibilités techniques que lui
offrent les progrès de la science. En ce début de 21e siècle ces progrès techniques proviennent des départements «
recherche et développement » des entreprises et ne sont qu’une promesse de retour sur investissement, même au
niveau médical, c’est pour cela que les réflexions sur l’éthique se multiplient et se précipitent.. Il n’est plus question
de bien être et de bonheur mais d’économie. L’homme s’approche de plus en plus près des lois de la nature, et,
véritable apprenti sorcier, il n’hésite pas à les manipuler : clônage, ogm… En philosophie, les préoccupations que les
médias proposent aujourd’hui au grand public sont le pouvoir d’achat et la psychologie au bureau. Hubert Reeves
est mort, Michel Serres est fatigué, même le très médiatique Luc Ferry ne fait plus audience.
Et pourtant les maçons écossais continuent de croire au progrès tel qu’il se définit au 18e siècle, et fidèles aux
déclarations du Convent de Lausanne, ils continuent de « s’assigner pour but de lutter contre l’ignorance sous toutes
ses formes […] et de travailler sans relâche au bonheur de l’humanité et poursuivre son émancipation progressive et
pacifique ». Revenons encore aux noms des loges « Voltaire-Vigilance » (1995) « Condorcet – Homme Libre » (1991)
« Equerre et Progrès » (2003). L’homme est perfectible (c’est peut-être le seul dogme maçonnique) la société aussi,
le monde, l’univers… ce n’est pas une interrogation c’est une affirmation… Ordo Ab Chao.
D’autres noms de loges « Hermès », « Les Disciples d’Horus », « Thot », sont eux d’inspiration hermétique et
16
Magazine édité par le LE CENTRE REGIONAL D’ETUDE FRANC - MAÇONNIQUE PARIS - BUCAREST
Année XII-N.1 / 2017
c’est peut-être la vision hermétique, platonicienne, qui peut sortir la vision aristotélicienne de son impasse. J’allais
oublier la loge n° 622 de la Grande Loge de France porte le titre distinctif « Platon », une loge plus récente (2004) «
Le banquet » il n’y a pas de loge « Aristote ».
Plus que jamais, le franc-maçon de Rite Ecossais Ancien et Accepté se doit conserver et transmettre les
propositions du Rite et avant de les transmettre, il se doit de les vivre pour s’en imprégner, que ce soient dans les
hauts grades, comme nous l’avons vu, que ce soit aux trois premiers degrés ou que ce soit déjà au premier degré.
Une reconstruction méthodique et rationnelle du temple et de son architecte, suivie d’un bain de l’esprit ou tout est
un dans les hauts grades. En loge bleu l’apprenti se tait et médite, il visite l’intérieur de la terre, moment hermétique,
alchimique, l’œuvre au noir, le compagnon va voyager, mesurer, analyser le monde qui l’entoure.
Le Rite Ecossais ne fait pas que proposer les deux visions du monde, il propose de les concilier pour agir.
L’action chevaleresque dans les hauts grades, la construction du maître architecte en loge bleue, le travail sur la
pierre brute au grade d’apprenti, ce travail sur la pierre brute pour la rendre conforme à sa destination est déjà un
programme d’action, de rayonnement sur le monde. Ce grade d’apprenti, où déjà le récipiendaire se fait adoubé, où
déjà tout est dit, qui concilie Aristote et Platon pour porter au dehors l’œuvre entreprise au-dedans. Dès le rituel
du premier degré nous retrouvons les trois propositions : Sagesse, Force et Beauté : Les trois petites lumières, les
trois piliers (uniquement présents au REAA) qui soutiennent la loge : la Sagesse c’est l’intellect, la mesure, la raison,
Aristote, la Beauté c’est l’intuition, l’amour, l’enthousiasme qui ne s’analyse pas, Platon, la Force c’est la foi dans notre
idéal c’est l’esprit chevaleresque qui transcende notre réflexion et notre action. L’équerre le compas et le volume
de la loi sacrée, les trois grandes lumières que l’on fait apparaître à l’ouverture des travaux : l’équerre, la mesure
orthonormée, l’objectivité, le compas dont l’angle dépend de notre état, la subjectivité et le volume de la loi sacrée
qui nous rappelle l’immensité du chantier où nous ne faisons que passer.
La perpendiculaire de l’apprenti c’est la table d’émeraude : ce qui est en haut est comme ce qui est en
bas. Le vitriol du cabinet de réflexion est une invitation alchimique, ce n’est pas observe, mesure, analyse, de façon
scientifique c’est ressens, regarde en étant compris dedans, c’est visite...vit… l’intérieur de la terre… puis remonte le
long de la perpendiculaire pour aller du nadir au zénith la où la lumière est la plus forte. Le compagnon passe ensuite
de la perpendiculaire au niveau, il observe et mesure avec ses cinq sens, il structure son intellect, sa compréhension
du monde avec les arts libéraux,
Le Rite Ecossais Ancien et Accepté nous invite à l’ascension mystique et nous propose une descent, un retour
au monde muni de l’outillage rationnel (les arts libéraux par exemple). Platon et Aristote.

17
Magazine édité par le LE CENTRE REGIONAL D’ETUDE FRANC - MAÇONNIQUE PARIS - BUCAREST
Année XII-N.1 / 2017

Mozart: MuZICIAN SI FrancMaSon )

Glenys A. WALDMAN
Bibliotecară
la Biblioteca și Muzeul Francmasonic din Pennsylvania, Philladelphia, U.S.A.
www.pagrandlodge.org

T umultul creativității muzicale, care era Johannes


Chrysostomus Wolfgangus Theophilus Mozart (1756-1791) este bine
reprezentat și comemorat în Pensylvania. Colecțiile de la Marea Lojă –
mai exact de la Librăria Masonică și Muzeul din Pensylvania (Biblioteca
și Muzeul Masonice din Pensylvania) – au imagini, partituri de orchestră,
fotografii și mai ales cărți, dintre care cele mai vechi și mai importante
sunt volumele ziarului ‘‘Für Freymauerer’’ (Ziarul pentru Francmasoni
1784 -1787) și ‘‘Gedichte und Lieder’’... (Poeme și Cântece compuse de
Frații, 1783), ambele publicate de loja ‘‘Zur Wahren Eintracht’’ (Adevărata
Armonie) la Viena.
Francmason entuziasmat, Fratele Mozart a fost inițiat în Loja
Zur Wohltätigkeit (Caritate, Bunăvoință) pe 14 decembrie, 1784; devine
Companion (ocupă grad în francmasonerie) în Loja Zur Wahren Eintracht (Adevărata Armonie) pe 7 ianuarie 1785,
la cererea lojei mamă. Avem o dare de seamă a inițierii. Pentru orice altceva, este evidenă circumstanțială, dar el
trebuia să fie Maestru pentru a o face: Mozart i-a încurajat pe cei doi mentori primari sa se alăture fraternității (frăției):
tatăl său, Johann Georg Leopold Mozart (1719-1785, inițiat probabil pe 6 aprilie 1785, făcut Companion pe 16 aprilie
1785, și Maestru pe 22 aprilie 1785 în Loja ‘‘Zur Wohltätigkeit’’ Franz Joseph «Papa» Haydn (1732-1809, inițiat pe 4
februarie 1785 în Loja ‘‘Zur Wahren Eintracht’’. De asemenea, Fratele Mozart a compus a sa «Meistermusik» sau
“Maurerische Trauermusik” (Musică funebră) și deja pe 26 martie 1785 a scris a sa «Die Gesellenreise». Pentru că
trebuia să fie Maestru pentru a compune și mai ales pentru a lăsa să fie interpretate aceste opere în lojă, Mozart
trebuia să fie făcut Maestruf în ianuarie sau februarie 1785.
În timpul turbulențelor cauzate de decretele anti-masonice ale papei și ale împăratului, Fratele Mozart
a rămas fidel fraternității: el i-a dat simfonia nr. 39 (1788); La Flautul Fermecat, dat în premieră pe 30 Septembrie
1791 (al cărei libretist a fost Fratele Emmanuel Schikaneder) și ultima sa operă completă, O Mică Cantată Masonică,
terminată pe 15 noiembrie 1791 –a murit pe 5. decembrie*.
Ca la New York (Loja Sfânta. Cecilia), se voia fondarea unei loje în Philadelphia pentru muzicieni și alți Masoni
profesioniști care iubeau muzica. Pe 6 aprilie 1869 Marele Maestru Richard Vaux a constituit Loja Mozart Nr.436 care
avea o orchestră și un» cvartet dublu». Există alte două mici conexiuni indirecte între Mozart și Statele Unite: Fratele
Benjamin Franklin a inventat o versiune mecanizată a armonicii de sticlă pentru care Mozart a compus Adagio-ul său
K.356 și Lorenzo da Ponte, le libretistul Nunții lui Figaro (1786), Don Giovanni (1787) și Così fan tutte (1790). Da Ponte
a rămas la New York și Sunbury, Pensylvania; după întoarcerea sa la New York, a devenit primul profesor de italiană
la Colegiul Columbia (acum Universitate).
https://en.wikipedia.org/wiki/Lorenzo_Da_Ponte).

18
Magazine édité par le LE CENTRE REGIONAL D’ETUDE FRANC - MAÇONNIQUE PARIS - BUCAREST
Année XII-N.1 / 2017
Iată filosofia Francmasoneriei rezumată (Flautul Fermecat al 2-lea act, Nr. 15): Sarastro cântă:

În acest loc liniștit,


Nimic nu tulbură inima,
Și este un adăpost curat,
De pace și de candoare.
Aici, prin iubirea fraternă/ frățească,
Omul prăbușit își ispășește greșelile,
Susținut de brațele noastre prietenești,
La noi el își sfârșește zilele.

Aici, pentru toți oamenii,


Iubitori și fraterni,
În loc de ranchiună,
Noi vrem iertarea.
Și care disprețuiește legea noastră}
E pierdut pentru umanitate } ter

* Informațiile cu privire la afiliere și la viața masonică a lui Mozart se găsesc datorită Fratelui Peter Back-Vega, fostul director de la
Österreichisches Freimaurermuseum, Rosenau (Muzeul Francmasonic Austriac, Rosenau – sub Marea Lojă a Austriei).

19
Magazine édité par le LE CENTRE REGIONAL D’ETUDE FRANC - MAÇONNIQUE PARIS - BUCAREST
Année XII-N.1 / 2017

DATORIA - UN CUVANT - UN SENS CU EFECT !


Serge LEUZINGER
Fost Mare Secretar G.L. Alipina, Hon. Jun. Gd. W. GL of Scottland
Elveția
Secretar la “Biblioteca Masonică August Belz” à Saint Gall în Elveția

P otrivit definiției, datoria este un acord fix sau o întelegere, a care-i încălcare
sau nerespectare duce la un avertisment sau la o penalizare, care sunt în ritualurile
diferitelor grade, specificate în mod clar și comunicate în mod drastic candidatului.
Cunoaștem datoriile, obligațiile, îndatoririle către stat, societate, familie, partener
și sine însuși, însăși.
Acestea sunt:
Δ - obligațiile legale precum îndatoririle mamei sau tatalui, ale părinților, datoriile de asistență, obligațiile fiscale,
militare, etc.
Δ - datoriile morale, umanitare, sociale, mecenatul precum și obligațiile de asistentă față de persoanele aflate în
nevoie.
Δ - obligațiile autodeterminate și de voluntariat, în cazul nostru, în mod special îndatoririle față de loja și frații săi, dar
de asemenea, îndatoririle emoționale față de sine și îndatoririle pe care le împărtășim cu partenerul.

Riscurile și provocările, dificultățile legate de îndatorii sunt extrem de variate:
Δ - Putem evalua în mod fals datoriile/îndatoririle/obligațiile, respectiv subestima, neglija total sau supraestima, sau
în cel mai rău caz profita, pentru a-și exercita puterea asupra celorlalți.
Δ - Îndatoririle în familie: câte trebuie să iau asupra mea-câte trebuie să le impun celorlalți? Pot, de asemenea, să le
refuz?
Δ - «a-și face datoria» este sinonim cu «a-și asuma responsabilitatea»? Ceea ce este sigur, este că plecând de la
îndatoriri este posibil să se intervină, chiar și fără să se asume responsabilități.

Îndatoririle pot avea de asemenea pentru unii un aspect negativ, mai ales atunci când acestea sunt impuse,
putem spune forțat, precum numirea de către maestru pe o anumită poziție/post.. Astfel, acestea apar de cele mai
multe ori restrictive. Îndatoririle sunt adesea raționale, factuale și pot fi impersonale. «Asumandu-și responsabilitățile»
într-o maniera inversă, îndatoririle sunt autodeterminate și actionează mai degrabă prin implementarea unei
responsabilități personale și a unui sentiment pozitiv.
Francmasonul nu are decât o singură datorie/îndatorire, cea de a ști cum să lucreze în tăcere la șlefuirea
pietrei sale, ca parte a dezvoltării sale etice și morale și la punerea ei în practica, zi de zi. Aceasta este starea de spirit/
mentalitatea despre îndatorire, ca maxim suprem pentru a o integra în parcursul vieții sale. Cu toate că fiecare dintre
noi, frații masoni, știim ceea ce însemnă să preia îndatorirea/datoria, ar fi întelept să se mediteze concret la lucrul
acesta. În plus, jurămintele depuse o dată cu primirea rangului de ucenic, de calfă și ridicarea la gradul de maestru,

20
Magazine édité par le LE CENTRE REGIONAL D’ETUDE FRANC - MAÇONNIQUE PARIS - BUCAREST
Année XII-N.1 / 2017
precum și instalarea solemnă a maestrului, ajută să se înțeleagă și sunt rezumate astfel:

JURĂMÂNTUL ucenicului
Jur și promit pe onoarea și pe conștiința mea:
Δ - Să mă dedic cu tot sufletul, cu toată inima și cu toată forța mea în slujba umanității.
Δ - Să îndeplinesc, prin urmare, în mod conștiincios îndatoririle mele față de familia mea, comunitatea mea, țara mea
și comunitatea tuturor ființelor umane.
Δ - Să duc mai departe cu onoare tradiția masonică, să nu dezvălui afacerile interne ale lojei mele și să păstrez
confidențialitatea pe care un frate mi-a acordat-o.
Δ - Să urmez cu supunere legile frației și loviturile ciocanului de lemn ale maestrului.
Δ - Să sprijin cu tărie lucrările lojei mele, consacrându-i timp și sprijin și să nu plec fără un motiv important.
Δ - Să-i sprijin și să-i sfătuiesc, consiliez pe frații mei.

JURĂMÂNTUL calfei - companionului


Jur și promit pe onoarea mea:
Δ - Să îndeplinesc cu ardoare/seriozitate îndatoririle promise la intrarea mea în Lojă.
Δ - Să-mi asum în mod voluntar sarcini de lucru/îndatoriri suplimentare.
Δ - Să practic tehnica autocontrolului și să lucrez în permanență la perfecționarea mea.
Δ - Să păstrez secretul cu privire la tradiția masonică a gradului de calfă.
Δ - Să păstrez și să promovez prietenia și fraternitatea în comunitatea noastră.

JURĂMÂNTUL maestrului
Jur și promit pe onoarea mea:
Δ - Să fiu eficient în comunitatea noastră, ca frate și ca maestru.
Δ - Să practic arta și să rămân tăcut/liniștit.
Δ - Să leg viața mea prezentă de măsura eternității.

JURĂMÂNTUL maestrului înscăunat


Ales cu încrederea fraților mei și în primul rând de lojă, jur și promit în fața Marelui Arhitect al Universului să-
mi îndeplineasc îndatoririle mele cu zel, cu iubire și înțelepciune, bunăstarea și prosperitatea lojei mele cu onoare și
conștiință și să respect legile și reglementările din loja mea și a Marii Loje Provinciale din Valencia, precum și a Marii
Loje din Spania.
Jur și promit să depună eforturi pentru a păstra principiile masonice, sa obțin recunoaștere-recunoștința în și în afara
lojei și să mențin pacea, armonia și fraternitatea intre fratii mei.
Jur și promit să practic o participare loială față de Francmasonerie și loja mea maternă, indiferent ce s-ar întâmpla.

Pentru a încheia, vă citez un gând al filosofului Rabindranath Tagore :

„M-am culcat și am visat că viața era fericire.


M-am trezit și am văzut că viața este datorie.
Mi-am făcut datoria și-a venit fericirea”.

21
Magazine édité par le LE CENTRE REGIONAL D’ETUDE FRANC - MAÇONNIQUE PARIS - BUCAREST
Année XII-N.1 / 2017

ANALIZA MANUSCRISULUI ,,PIESE ÎN PROZA SI ÎN I

VERSURI, SPRE FOLOSINTA LA ÎNDEMÂNA I

AMABILEI SOCIETATI DE MASONI LIBERI DIN LORIENT ’’


Iuliana GRAŻYŃSKA
Bibliotecară Universitară din Poznań
Departamentul de Colecție Masonică
Polonia
P rintre cele 80 000 de cărți cât numără colecția masonică a Universității din Poznan
găsim/există sute de texte și partituri muzicale. Unele dintre ele sunt mai puțin cunoscute.
Biblioteca Universității din Poznań a intrat în posesia acestor documente, după sfârșitul
celui de al doilea război mondial, o dată cu abandonarea colecției masonice de către
reprezentanții Gestapoului și a Bibliotecii Reichsführer SS Heinricha Himmler .
� Jumătate din colecția este în limba germană, pentru că aceste volume provin din
bibliotecile lojilor masonice existente în Silezia și Pomerania. Aproape 16% din totalul
acestora este în limba franceză, restul este reprezentat de principalele limbi europene.
Pe masura inventarierii acestor documente, au fost găsite piese rare, uneori unice, ca și
aceasta, o colecție de cântece provenind
din Marea Britanie, intitulată: Piese
în proză și în versuri, spre folosință/
utilizarea amabilei societății de Masoni
liberi din Lorient Francmasonii Filantropi,
la adresa, Rue de la Sincérité 3.5.7.
Opera/Cartea este nedatată și nu oferă
informaţii cu privire la fratele care a
scris-o de mâna şi nici despre autorii
discursurilor și poemelor găsite acolo.
Bibliografia francmasoneriei și societăților
secrete de Paul Fesch, nu semnalează,
de asemenea existența acestui volum de
cantece.
�* Karpowicz A., Geneza i zawartość
kolekcji druków masońskich Biblioteki
Uniwersyteckiej w Poznaniu, „Biblioteka”
2 0 0 6 , n r 1 0 ( 1 9 ) . h t t p : // h d l . h a n d l e .
net/10593/14609
(Piese în Proză și în Versuri, la îndemâna/spre folosinţa/
utilizarea amabilei Societăți de Masoni Liberi, Photo BU Archives)

22
Magazine édité par le LE CENTRE REGIONAL D’ETUDE FRANC - MAÇONNIQUE PARIS - BUCAREST
Année XII-N.1 / 2017
În Franța, începând cu secolul al XVIII-lea, muzica era din ce în ce mai prezentă în reuniunile rituale ale
Lojei. În 1737, compozitorul Jacques-Christophe Naudot a publicat prima colecție de: Cântece (cu note muzicale) ale
Venerabilei Frății a Masonilor Liberi, precedată de câteva piese adecvate de poezie și de un Marș.
După el, fraţii Lansa și Tierce, au tradus din limba engleză și au compus muzică pentru texte. Alți frați au
început să creeze repertorii după gustul lor.
La sfârșitul domniei lui Ludovic al XV-lea „muzica ocupă un loc important, integrând în Lojă adevărate ansambluri
instrumentale compuse din 7 muzicieni! “. Muzica a fost compusă de masoni, iar audierea a fost accesibilă numai
masonilor inițiaţi.
Potrivit lui M.Strebel, Grupul de Cercetare Alpina: „practica muzicii și cântecelor în Lojă ajută în principal la
menținerea comuniunii spiritelor în cadrul activităţilor ritualice, dar, de asemenea, - în măsura în care aceasta este
în concordanță cu textul și gesturile - serveşte la accentuarea/amplificarea şi mai intensă a percepției desfăşurării
ritualului’’.
Analiza primei ediții a colecției «Chansonnier» a lui Naudot, care conține 35 de piese, arată că manuscrisul
nostru este mult mai mare, deoarece dispune de 73 de piese, opere.
Luând în considerare textele care sunt incluse, putem raporta manuscrisul la o dată ulterioară apariției
colecției lui Naudot, deoarece conține, de asemenea, texte din Colecţia, Culegerea de cântece francmasonice la
îndemâna, spre folosinţa Lojei Ste Genevieve (1763) și o serie de cântece pe care le găsim la alți scriitori din secolul
al XVIII-lea.
Manuscrisul este format din 250 de pagini și conține: 199 de pagini scrise de mână, 27 de planşe și 24 de
pagini care nu au decât portative, fără note muzicale.
Planşele conţin gravuri legate de simboluri biblice și masonice, la care au fost adăugate heruvimilor, creaturi
legendare sau crini. Gravurile sunt decupate în hârtie cu o precizie și fidelitate a detaliului si apoi lipite pe carton
vopsit albastru. Planşele sunt completate de mesaje scurte: „Solomon îşi însuşeşte, găseşte dreptatea în Natură“,
„Dreptatea, Înțelepciunea, Prudenţa călăuzeşte moravurile noastre»,»Puterea ne susține», «Harta Templului din
Ierusalim», «Sursa științelor, cunoştinţelor», «Munciţi până la ora potrivită, anunţată și apoi veniţi sa vă primiţi salariul»
, «Cunoaşterea timpului», «Trei ne guvernează, să urmăm lumina lor»,»Iubirea de știință trebuie să însoțească iubirea
de virtute», «Sinceritatea ne pune de acord pe toți», «Cel care caută lumina o va găsi», « Veniţi la Mine, voi, care sunteţi
în întuneric şi vă voi face să vedeţi lumina, «Nimic nu-i scapă cu vederea», « PONE COR TVVM ET VIDE OCVULIS TVIS
ET AVRIBVS TVIS AVDI QVAE LOQVOR AD TE DE VNIVERSIS
CAEREMONIIS DOMINVS DOMINI. Ezechiel. 44 »,» Dreptatea
este baza a tot ceea ce exista»,»Studiaţi pentru a învăţa», «
Razele mele luminoase, radiante par să se îndepărteze de
cer, pentru a vă lăsa să vedeţi lumina, veniţi să vă lumineze în
forţă».
Manuscrisul se compune dintr-un fragment al
Evangheliei Sfântului Ioan, un acrostih, Portretul unui
francmason, 8 discursuri, 62 de cântece și poezii.
Există doar două poezii care menționează numele autorilor.
Primul este Apologia francmasonilor scrisă de fratele Procope
Couteaux.

( Photo BU Archives )

23
Magazine édité par le LE CENTRE REGIONAL D’ETUDE FRANC - MAÇONNIQUE PARIS - BUCAREST
Année XII-N.1 / 2017
Michel Procope-Couteaux (1684-1753) - medic și francmason, este fratele lui Francesco Procoppio Coltelli,
alias François Procope Couteaux (celebrul proprietar al celei mai vechi cafenele din Paris). „[Michel Procope Couteaux]
a fost subiectul diferitelor poeme masonice unde este comparat cu Socrate (Fréron) sau Esop (Momus, Registres de
la Calotte).Cafeneaua Procope condusă de fratele său a fost un loc de întâlnire pentru Francmasoni francezi și străini
[...].

Un alt poem aparține fratelui Cuvillier și începe cu


cuvintele: ,,Altădată satirizai atât de bine». Aceasta
este o versiune copiată din Culegerea/Colecţia de
cântece a francmasonilor la îndemâna/folosinţa Lojei
Sf. Genevieve (1763).
Există mai multe versiuni ale acestui cântec:
http://mvmm.org/c/docs/jer1752_083.html

(Restaurantul Procope a fost infiintat in 1686.


În manuscris, deși nu există un tabel de cuprins, vom găsi
Foto Iuliana Grażynska)
succesiv următoarele texte:

nº ct. Titre Incipit Page


1. Evangile selon St. Jean In principo erat Verbum -
2. Portrait d’un franc-maçon. C’est un honnête homme 1
3. Acrostiche Former sur la vertue 3
4. Norma morum. [Avec une traduction faite par F. Fide Deo, diffide tibi 5
Gobin]
5. Pieces en Vers Freres dont les liens plus fort que ceux du sang 7
6. Apologie des Francs-Maçons par le F.[rère] Procope- Quoy mes freres souffrirés vous 11
Couteaux
7. Le Francs-Maçons. Songe Illustre Franc Maçon dont le coeur trop discret 15
8. Discours de reception Apres avoir la route tenebreuse 21
9. Autre L’Ordre respectable dans lequel vous allé 23
10. Autre L’Intrepidité que vous avé fait paraitre 25
11. Autre Rassuré vous Monsieur 27
12. Autre La noble et vive ardeur que vous avé 31
13. Discours de Table. M.F. S’il m’etoit permis d’ouvrir a vos yeux 33
14. Autre Nous sommes Maçons libres 39
15. Autre / M. On ne parle dans le monde de l’Ordre 47
16. Morphée, franc-maçon. 24Sur un gazon fleuri, près les bords de la Seine 61
17. Chanson sur la marche des Frans-Maçons La main aux armes freres 67
18. Chanson des Maitres. Tous des concert chantons 69
12. Autre La noble et vive ardeur que vous avé 31
13. Discours de Table. M.F. S’il m’etoit permis d’ouvrir a vos yeux 33
14. Magazine
Autre édité par le LE CENTRE REGIONAL D’ETUDE FRANCMaçons
Nous sommes - MAÇONNIQUE
libres PARIS - BUCAREST 39
15. Autre / M. On ne parle dans le monde de l’Ordre Année XII-N.1 / 201747
16. Morphée, franc-maçon. Sur un gazon fleuri, près les bords de la Seine 61
17. Chanson sur la marche des Frans-Maçons La main aux armes freres 67
18. Chanson des Maitres. Tous des concert chantons 69
19. Chanson des Surveillan[ts] Adam a sa posterité 73
20. Chanson des Compagnons. Art divin, l’Etre Suprême 79
21 Chanson des Apprentifs. Freres et compagnons 81
22. Autre pour les même[s]. Freres et compagnons 85
23. La Convalescence du Roy sur la Marche des maçons 1. Reunissons mes frères 89

1
Plusieurs fois on nomme le roi Louis
24. Menuet maçon Accordé nous votre Souffrage, [accompagné d’ un petit 91
couplet]
25. Chanson. Rare discretion Qu’un franc-maçon ne se demonte pas 94
26. Ronde maçonne Etre impenetrable, jusqu’a la table 95
27. Autre. Freres que des plus doux accords 97
28. Chanson Lorsque sous le regne d’Astrée 100
29. Chanson. Sur le menuet des Maçons Pour passer doucement la vie 101
30. Chanson Ah ! qu’il est doux de passer la vie 104
31. Chanson Apprentifs, Compagnons et Maitres 105
32. Chanson Comus ne peut de la Table 108
33. Chanson Dans ces banquets delicieux 109
34. Chanson Cher amant tu es franc-Maçon 112
35. Chanson La lanterne a la main, 113
36. Chanson de tous les Capucins Nous possedons l’Art de nous taire 116
37. Chanson Tous les plaisirs de la vie 117
38. Chanson. Comme la Precedente Les plaisirs purs et tranquiles 120
39. Eloge des Maçon[s] Frères maçons dans cette Loge 121
40. Chanson Dans nos Loges nous batissons 125
41. Chanson Aimable Maçonnerie 128
42. Autre La Justice et l’Innocence 128
43. Chanson Par trois fois trois mes frères 129
44. Chanson. Les Pelerins Nous agissons avec franezise 134
45. Chanson Il m’est donc permis 135
46. Chanson Des francs-maçons le Saint langage 137
47. Chanson C’est icy le Sejour 140
48. Chanson Du moindre rang au Diadême 141
25
49. Chanson Nous vivons tous en bon accord 144
50. Chanson Quel est ce monde enchantés 145
44. Chanson. Les Pelerins Nous agissons avec franezise 134
45. Chanson Il m’est donc permis 135
46. Chanson
Magazine Des francs-maçons
édité par le LE CENTRE REGIONAL D’ETUDE le Saint langage
FRANC - MAÇONNIQUE PARIS - BUCAREST 137
47. Chanson C’est icy le Sejour Année XII-N.1 / 2017 140
48. Chanson Du moindre rang au Diadême 141
49. Chanson Nous vivons tous en bon accord 144
50. Chanson Quel est ce monde enchantés 145
51. Chanson... Ioconde Iris si ton Ambition 150
52. Chanson D’une innocente vie 151
53. Chanson Aujourd’hui rien n’est compassé 154
54. Couplex nouveaux. Quoy ma Voisine es tu fachée A mes doux daigne enfin te rendre 155
55. Autre. Ou s’en vont ces gays Bergers Ou s’en vont ces francs-maçons 157
56. Chanson Noe maçon tres venerable 162
57. Chanson Nous seuls des secrets des maçons 163
58. Chanson [...] ... Nous jouissons dans nos hameux D’une aimable fraternité 167
59. Chanson. Loin d’icy le chagrin et le soucy. Cherissons l’ordre que nous professons 169
60. Chanson Je viens devant vous 171
61. Chanson Recevés tres aimable frères 173
62. Chanson Puis que cet air plait a la ronde 177
63. Chanson... du frere Cuvillier Jadis tu chansonnois si bien 179
64. Chanson Dans nos banquets point de melancolie 182
65. Chanson Tes charmes sont toujours nouveaux 183
66. Chanson Buvons, buvons de ce vin frais 185
67. Chanson Quel plaisir d’etre maçons 187
68. Chanson Dans ce doux et charmant festin 191
69. Chanson Vous voulé du franc-maçonnage 192
7O. Chanson Faisons remplir tous nos barils 193
71. Autre Dans une égalié parfaite 194
72. Chanson Mes cheres soeurs jusqu’a demain 195
73. Autre [...] ... des fanatiques. Frères buvons à la santé 198

Printre textele manuscrisului au fost identificate 27 de cântece, care se găsesc, de asemenea, în două dintre
colecțiile lui Naudot. Este vorba despre numerele: 3, 17, 18-22, 24, 27, 30, 32, 33, 35, 37, 40, 43, 45, 47-48, 52, 55, 59-60,
62, 64 , 66, 70.
Alte 9 piese prezente aici provin din Culegerea de cântece ale francmasonilor din Loja Sf. Genevieve. Este
vorba aşadar despre numerele: 6,13, 31, 38, 39,42, 49, 58, 73.
Istoricii francezi apreciază că manuscrisul nu poate fi datat anterior anului 1740, căci cele mai vechi texte
masonice şi-au făcut apariţia după această dată, dar nici nu mai târziu de 1780, deoarece ar fi avut un aspect puţin
diferit.
Potrivit ordinii cronologice a evenimentelor în manuscris găsim două texte care vorbesc despe regele Ludovic
al XV-lea (1710 - 1774): nr. 16, Morpheus, francmason. [Incipit: Pe o iarbă înflorită, aproape de malurile Senei și aproape
de final: Sub Auguste Louis, a cărui dragoste cea mai gingașă Încununează Virtuțiile [...] și nr. 23, Convalescența lui Roy

26
Magazine édité par le LE CENTRE REGIONAL D’ETUDE FRANC - MAÇONNIQUE PARIS - BUCAREST
Année XII-N.1 / 2017
pe Treapta masonilor. [Incipit: Să ne unim frații mei, vom găsi în mod repetat numele regelui Ludovic al XV-lea]. Este
vorba despre perioada cuprinsă între 1744 „Episodul de la Metz“, atunci când Ludovic al XV-lea s-a îmbolnăvit (piesa
nr. 23) și 1760/1770 (piesa nr. 16), când regele Ludovic al XV- era încă popular.
O piesă importantă ca punct de referință pentru datarea documentului este nr. 17, Cântec pentru Marşul
francmasonilor., care provine dintr-o altă versiune a Colecţiei de cântece
francmasonice a Lojei Ste Geneviève publicată în 1765.
Estimarea noastră pentru 1760/1770 ani poate fi susținută de aceste
două texte care sunt incluse. Putem localiza în timp manuscrisul, între data
tipăririi colecției lui Naudot și cea a apariţiei Colecţiei de cântece francmasonice
a Lojei Ste Geneviève.
Deși culegerea rămâne nepublicată, pe ultima pagină, există litere care
amintesc caligrafia secolului al XVIII-lea, caracteristic Palatului de la Versailles.
Acestea sunt literele: AMBPLEOV. Sau poate că este vorba despre litera B scrisă
în oglindă. Au ele oare o semnificaţie?

(Ultima pagină a manuscrisului.


(Foto BU Archives)

Manuscrisul este „îmbrăcat“ într-o copertă foarte elegantă, de culoare roşu închis din piele de porc. Decorul
dantelat (apărut în jurul anului 1740 și prezent până la Revoluție) are un cadru aurit specific acestei perioade. Coperţile
sunt acoperite de patru împletituri și o oglinda decorate de o paletă cu un model floral, punctat, cu stele și motive
masonice: echere și compase. Mijlocul este lăsat gol. Cotorul coperţii este decorat cu 5 sfori separate de o triplă
plasă de aur. Printre acestea, se gasesc diferite simboluri masonice: echerul, compasul, spatula, nivelmetrul cu linia
de plumb, toporul, înconjurate de crini, stele, doi grifoni, etc. Titlul este gravat cu litere de aur în piele bleumarin.
Marginile blocului de carte sunt, de asemenea, aurite. Un semn de carte este ataşat înaintea cărții. Coperta interioară
este realizată din hârtie colorată (în special hârtie albă înstelată aurie, tipic pariziană). Acest tip de asamblare este
strâns legată de Regența și domnia lui Ludovic al XV-lea, care a adus la rang de onoare arta decorativă concepută ca
un întreag, mișcare care a implicat şi tehnica legării cărţilor.
În timpul analizei manuscrisului apar câteva întrebări despre istoria acestuia. Cercetarea gravurilor a durat
mai mult timp. Pe pagini/planşe nu se vedeau urme care să permită identificarea originii lor. Cu toate acestea, pe
planşa nr. 4, a existat numele unui gravor: N. Regnesson! Fondatorul parizian al unei reţele/organizaţii de gravori din
Reims în secolul al XVII-lea. ₁₀
₁₀ *
Bulletin du Centre de recherche du château de Versailles : Sociètés de cour en Europe, XVIe-XIXe siècle.
Né à Reims vers 1616, mort à Paris à la fin de 1670, Nicolas Regnesson est surtout connu comme le beau-frère et
l’initiateur de l’illustre Robert Nanteuil, comme lui Rémois ; accessoirement comme le beau-père de Gérard Edelinck.

27
Magazine édité par le LE CENTRE REGIONAL D’ETUDE FRANC - MAÇONNIQUE PARIS - BUCAREST
Année XII-N.1 / 2017
Ne întrebăm dacă matricele cu ajutorul cărora au fost făcute gravurile mai
există încă ...
De asemenea, mâna care a copiat culegerea de cântece a făcut, de asemenea
şi decuparea?
Trebuie să căutăm atelierul de legare a manuscrisului la Paris, în apropiere de
Versailles?
Locul în care a fost făcută această compilație, este Lorient, în Bretania sau mai
degrabă Orient din Paris?

Pentru cei care încă mai doresc să afle autorul manuscrisului, o scanare a fost
postată și este disponibilă pe site-ul Bibliotecii digitale a Poloniei: http://www.wbc.
poznan.pl/publication/481714.
Pentru istoricii care doresc să aprofundeze documentele Colecției masonice
în alte limbi, Biblioteca Universității din Poznań posedă un catalog cuprinzător pe site-
ul: http://buuam.digital-center.pl. De la începutul anului 2016, un Catalog cu lucrări
Francmasonice tipărite în limba franceză vă așteaptă să consultati 2395 titluri pe site-
ul: http://hdl.handle.net/10593/14305.

11 *
Iuliana Grażyńska, Materiały do katalogu druków w języku francuskim w zbiorach
masońskich Biblioteki Uniwersyteckiej w Poznaniu, 278 s.; 2016. http://hdl.handle.
net/10593/14305 .

28
Magazine édité par le LE CENTRE REGIONAL D’ETUDE FRANC - MAÇONNIQUE PARIS - BUCAREST
Année XII-N.1 / 2017

REDESTEPTAREA MASONERIEI ROMÂNE


S

24 DE ANI DE EXISTENTa S

(24 IANUARIE 1993 - 24 IANUARIE 2017)


Fr:. Viorel DĂNACU 330
Mare Maestru
MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI
Loja de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice
Preşedinte, Centrul Regional de Studii Francmasonice
PARIS - BUCUREŞTI
România

prigoanei asupra masonilor şi masoneriei.


Trebuie să nu se uite, ca în cei 45 de ani de noapte
roşie, ani de sârmă ghimpată, masonii au fost arestaţi în
cele mai de temut puşcării comuniste, averile confiscate,
mulţii murind acolo, fără să-şi mai vadă vreodată familiile.

R edeșteptare, pentru că trebuie să se ştie


pentru totdeauna, că masonii români, fie cei din ţară,
Despre această oprimare barbară a securităţii statului
român asupra masonilor, se poate afla azi prin studierea
arhivelor de la Consiliul Naţional pentru Studierea
arestaţi în lagărele de exterminare comuniste, fie cei din Arhivelor Securităţii, fondul documentar ,,Problema
străinătate, în exil, au menţinut lumina masonică mereu Oculta’’ pe care şi eu le-am studiat foarte amănunţit în
aprinsă, lumină care nu s-a stins niciodată. A doua zi după anii trecuţi, supraveghere şi interzicere a masoneriei,
revoluţia din 1989, acasă la fr:. Nicu Filip, au venit fraţii din care a fost ordonată până în decembrie 1989.
generaţia lui şi anume: Costică Bărbulescu, Dinu Roco, Deci fundamentul, punctul zero, primul şi cel mai
Gheorghe Cercel, Edmond Nicolau, s.m.d., toţi iniţiaţi important moment al istoriei masoneriei române, este
înainte de 1945. acela al reunirii în prima ţinută masonică din decembrie
S-au luat în braţe şi au început să plângă ca nişte 1989, când masonii au reluat contactul între ei şi au
copii, pentru că nu credeau că mai apucă vreodată să fie început apoi să se organizeze în loji masonice, etc.
liberi, să reapară masoneria liberă în România. Momentul 24 ianuarie 1993, este al doilea
Mamiţa, soţia fr:.Nicu Filip, a luat un cearceaf, l-a moment istoric, unul pur administrativ şi organizatoric,
rupt bucăţi, din tivul lui a făcut băierile şi aşa s-au făcut declarat de nişte falseori ai istoriei, în special comunişti şi
primele şorţuri masonice pe care şi le-au încins fraţii spioni ai serviciilor speciale din ţară şi străinătate, care au
prezenţi acolo. oprimat masoneria, înainte şi după 1989, este adevărat
A fost un moment de mare emoţie, cu o cu altă mască, ca fiind adevăratul moment al reaprinderii
însemnătate iniţiatică dintre cele mai profunde şi mai luminii masonice pe teritoriul României.
sacre, unice şi de neuitat, care practic au marcat oprirea Fals, nimic mai neadevărat, pentru că aşa cum
29
Magazine édité par le LE CENTRE REGIONAL D’ETUDE FRANC - MAÇONNIQUE PARIS - BUCAREST
Année XII-N.1 / 2017
v-am spus, lumina nu s-a stins niciodată, chiar în timpul spargerea sediului Supremului Consiliu Român de grad
comunismului, în puşcării, flacăra a ars viu în sufletul 33 şi ultim pentru România, condus de Fr:. Costel Iancu,
fiecărui frate, apoi în libertate care au mai scăpat, au când a fost furată toată arhiva masonică, computere, etc.,
comunicat pe ascuns între ei, este adevărat nu s-au mai care la fel nu au mai fost găsite, ce coincidenţe. La noi,
reunit în ţinute masonice în templu masonic, dar lumina la români, există o zicere: ,,Lupul părul îşi schimbă, dar
masonică a fost veşnic aprinsă în inima şi conştiinţa năravul ba’’,cât de adevărat este Doamne.
fiecăruia. Fr:.Nicu Filip, a fost ales să conducă masoneria
Acum, 24 ianuarie 1993, a însemnat mai degrabă romană, astfel că dacă prima dorinţă de a fi uns cum se
o redeşteptare a masoneriei, o revigorare a masonilor, o zice, de către fraţii din Iugoslavia, a fost oprimată, de
reluare a contactelor cu fraţii din exil, o ieşire la vedere această dată el a cerut cu orice preţ ca redeşteptarea
a masoneriei, trecându-se de la secret la discret şi masoneriei române să se facă într-un cadru organizat,
primindu-se un sprijin care a venit din exterior de la adică într-un Convent Masonic, la data de 24 ianuarie.
masoneria americană şi italiană. Semnificaţia acestei zile de 24 ianuarie, nu cred că
Trebuie ştiut că Fr:.Nicu Filip, a primit susţinere trebuie să o prezint eu acum din punct de vedere profan,
masonică prima dată, de la Marea Lojă Naţională a istoric, ci doar să vă spun că, din discuţiile pe care le-am
Iugoslaviei din aceea vreme, dar pentru că serviciile avut cu fr:. Nicu Filip, am înţeles ca masoneria lucrează
care întotdeauna şi-au băgat coada şi au vrut să ştie şi şi vorbeşte lumii prin simboluri, de aceea şi-a dorit să
să controleze totul, ca şi în ziua de azi, au deturnat acest marcheze acest început organizatoric, administrativ, în
suport al fraţilor din Iugoslavia, impunând susţinerea din această zi profund simbolică pentru toţii românii, care să
partea fraţilor din Italia şi America. fie umăr lângă umăr, dându-şi mâna unii cu alţii, pe veci,
Vai ce moment nefast, de drept trebuiau întru aceaşi simţire şi o singură bătaie de inimă, ca într-o
contactaţi imediat fraţii români din exil, din Paris, care frăţie cu adevărat, pentru România.
continuaseră să lucreze în lojile de la Marea Lojă a De la început trebuie precizat, că nu au fost
Franţei, sub conducerea fr:. Marcel Schapira, care aveau prezenţi pentru a susţine masoneria pe teritoriul
o mare experienţă masonică, o cultură şi o gândire României, imediat după 1989, nici fraţii englezi, respectiv
masonică, chiar dacă formată la Paris, dar simţită şi trăită, de la Marea Lojă Unită a Angliei - United Grand Lodge
tot româneşte. of England (U.G.L.E.), nici fraţii de la Marea Lojă a Franţei
În cartea la care lucrez în prezent: – Grande Loge de France (G.L.F.), cea care găzduise
,,FRANCMASONERIA AŞA CUM A FOST’’ Vol II, care masoneria română în exil, în timpul comunismului din
cuprinde perioada din 1989 până în prezent, voi reda cu România.
amănuntul din declaraţiile fraţilor pe care i-am cunoscut Fr:.Nicu Filip, mereu mi-a zis, că mai cinstit şi drept
a doua zi după revoluţie şi care acum, unii sunt la Orientul era, să fiim unşi de fraţii sârbi, vecinii noştrii, pentru că
Etern, alţii sunt în viaţă, mărturiile lor fiind esenţiale cei de la Marea Lojă a Franţei, au fost cu foarte mult bun
pentru cunoaşterea adevărului istoric masonic şi nu a simţ, aşteptând din partea noastră să se facă demersuri în
minciunilor din masoneria de după 1989, minciuni care acest sens, ca o mulţumire şi recunoştiinţă adusă pentru
sunt aspru contestate, de masonii în special şi de profani ajutorul pe care ni l-au oferit, atunci când nouă ne-a fost
în general. foarte greu, în comunism.
În aceşti ani, din 1989 şi până în 1993, s-au făcut Referitor la Marea Lojă a Franţei, după Conventul
iniţieri masonice foarte multe, despre care nu se mai ştie Extraordinar de la Braşov din 2002, când împreună cu fr:.
nimic, Registrul Masonic de atunci practic a dispărut, Nicu Filip, am demascat pentru prima dată corupţia din
prin grija serviciilor de după 1989, care au avut ordin Marea Lojă Naţională din România (linia anglo-saxonă),
să şteargă orice urmă a iniţierilor făcute în cei 3 ani de cu un an înainte, la Paris au fost arestaţi aproape toţi
începuturi masonice. membrii Marelui Consiliu de la Marea Lojă Naţională a
Dealtfel şi în octombrie 2006, a mai fost făcut publică, Franţei(G.L.N.F.,linia anglo-saxonă), tot pentru corupţie,
30
Magazine édité par le LE CENTRE REGIONAL D’ETUDE FRANC - MAÇONNIQUE PARIS - BUCAREST
Année XII-N.1 / 2017
Marea Lojă a Franţei (G.L.F.), mi-a trimis o scrisoare prin au fost italienii şi americanii şi bineînţeles influienţele
care m-au rugat să anunţ toate celelalte Marii Loji din serviciilor din toate părţile, despre acestea voi vorbi însă
România, despre venirea unei delegaţii oficiale de la mai târziu în cartea pe care o scriu, cu exemple, etc.
Confederaţia Grandes Loges Unies d’Europe (G.L.U.D.E.), Astfel că la 24 ianuarie 1993, în Bucureşti,
formată din următorii fraţi: fostul preşedinte al G.L.U.D.E., la Casa Vernescu, Sala Oglinzilor, a avut loc primul
Fr:. Bernard Bertry şi fost Mare Maestru al Marii Loji Convent masonic, în scop administrativ şi organizatoric
Tradiţionale şi Simbolice Opera din Paris, Jean Claude al masoneriei române, repet, nu de reaprindere a luminii
Bousquet, preşedintele G.L.U.D.E. în exerciţiu şi fost masoneriei, pentru că lumina nu s-a stins niciodată, cu
Mare Maestru al G.L.F. şi Charles Jameaux, Secretarul ajutorul oferit de fraţii de la Marele Orient al Italiei, prin
G.L.U.D.E., care doreau să aibe întrevederi cu toate Marile prezenţa Marelui Maestru, Il:.Fr. Giuliano di Bernardo şi a
Loji masonice din ţara noastră. fraţilor din America, Douglas Lemons, Fred Kleinknecht,
Am organizat aceste întrevederi, iar la final D. Wdoord, Elvio Scubba, Alfredo Diomede, etc.
după câteva zile m-au anunţat că dintre toţi, noi am 24 ianuarie 1993, a fost momentul când americanii,
fost selecţionaţi deoarece îndeplineam toate criteriilor fraţii de la Marea Lojă a Bazei N.A.T.O., au oferit masonilor
de regularitate masonică, semnând astfel pentru prima români, daruri, garanţii, diplome de grad 32 la peste 176
dată după 1989, abia la 12 decembrie 2003, Tratatul de francmasoni români, la Cercul Militar din Bucureşti,
de Amiciţie şi Recunoaştere Reciprocă, cu G.L.F., Mare deci un imbold extraordinar, pentru ca masoneria română
Maestru de atunci fiind Fr:. Yves Max-Vyton, apoi imediat să ia avânt, să se dezvolte aşa cum este pretutindeni în
am fost admişi cu drepturi depline în Confederaţia lume.
Marilor Loji Unite ale Europei, ocazie când am semnat Ghinionul este că, aceste gesturi simbolice
Carta Masonică Albă a Europei şi Tratatul de aderare la oferite, au fost prost înţelese de mulţi dintre fraţii români,
Grandes Loges Unies d’Europe. din neştiinţă sau voit, astfel că masoneria română a
Referitor la U.G.L.E., practic Marea Lojă Mamă derapat de pe drumul său, ajungând azi la o masonerie
a Lumii cum i se zice, fraţii englezi nu a reacţionat sau degenerată, compromisă, coruptă, fără nici un ţel, fără
intervenit în vreun fel, din motive lipsite de substanţă, fr:. nici o direcţie.
Nicu Filip, spunea din tot sufletul, foarte indignat chiar, că Nu doresc să fac analiza cuiva, dar în fiecare
Ducele de Kent, Marele Maestru, practic a doua zi după an, la 24 ianuarie, nu pot să nu spun generaţiilor de azi,
1989, ca un frate mai mare, trebuia să vină şi să întindă cum a fost atunci, nu pot să tac, pentru că Fr:.Nicu Filip şi
mână ca să ridice fraţii români căzuţi în genunchi, după întreaga cohortă de fraţi de atunci s-ar răsucii în mormânt,
45 de ani de noapte roşie, însă nu a făcut-o şi nici până de aceea chiar dacă adevărul supără, eu voi continua să
azi nu s-a semnat un Tratat de Amiciţie şi Recunoaștere fiu un Apostol al Adevărului, un Fiu al Luminii, Întru Gloria
Reciprocă între masoneria română şi cea engleză, există lui Dumnezeu, Marele Arhitect al Universului.
doar o Diplomă de recunoaştere şi aceea dată foarte La Mulţi Ani masoneriei române, MARII LOJI
târziu, prin 2009, dar repet, nu există semnat un Tratat NAŢIONALE A ROMÂNIEI - Loja de Ritualistică Comparată
de Amiciţie şi Recunoaștere Reciprocă până în prezent, şi Cercetări Masonice, singura care doreşte regenerarea
pentru că una este diploma şi alta este Tratatul, sunt masoneriei în România, singura care în 2002, a ridicat
tipuri de documente masonice diferite. sabia împotriva corupţiei din masoneria romană, eu
Era foarte important de ştiut, că în decursul şi cu Fr:. Nicu Filip, fiind singurii la aceea vreme care
istoriei, relaţiile masoneriei româno-engleze au fost am demascat corupţia din masonerie, apoi am fost cel
deosebite, dar uite că nu întotdeauna, fraţii se comportă care am declarat că masoneria se delimitează de toate
ca fraţii, mai sunt şi momente de conservare, prudenţă, instituţiile statului care sunt corupte şi politizate.
indiferenţă, cum probabil au făcut englezii. Ce mai vreţi, am avut dreptate, azi aud că nu
În concluzie, englezii şi francezii au apărut mult numai clasa politică, instituţiile administrative sunt astfel
mai târziu în peisajul masonic românesc, repet la început afectate, dar s-a ajuns chiar şi ca instituţiile care trebuie
31
Magazine édité par le LE CENTRE REGIONAL D’ETUDE FRANC - MAÇONNIQUE PARIS - BUCAREST
Année XII-N.1 / 2017
să asigure siguranţa statului, să fie politizate şi corupte, zile, de toţi, din toate colţurile.
se vorbeşte public, corupţia ucide şi s-a văzut la Clubul România numai prin redeşteptarea din adormirea
Colectiv şi apoi în spitale, sistemul mafiot corupt din ţară în care a fost în cei 45 de ani de noapte roşie şi apoi
este cel care conduce ţara, practic constatăm, cum toate din următorii aproape 20 şi de ani de compromitere şi
năzuinţele noastre din 1989, se ruinează, tensiunile şi degradare coordonată, reieşirea din ignoranţă, revenirea
intenţiile vecinilor sunt planurile de viitor în regiune, iar la valorile şi principiile umaniste, morale, spirituale, poate
noi cum am fost aşa rămânem. Vai de noi şi de urmaşii să redevină ceea ce a fost cândva, pentru a-şi ocupa
noştrii. locul legitim pe care merităm să-l avem în lume.
Cred că fraţii din MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A De fiecare dată la 24 ianuarie, Dumnezeu să ne
ROMÂNIEI - Loja de Ritualistică Comparată şi Cercetări ajute prin frumuseţe, forţă şi înţelepciune, să renască
Masonice, vom reuşi în timp, cu susţinerea şi ajutorul în inimile tuturor românilor, voinţa de unitate, armonie,
tuturor celor care mai simt româneşte, să reconstruim muncă şi apărare a drepturilor fundamentale ale
o masonerie autentică, o masonerie românească, o omului, acelea ale Libertăţii, Egalităţii, Fraternităţii, cele
masonerie pentru români şi o masonerie pe înţelesul trei principii fundamentale scrise cu litere de aur pe
românilor, o masonerie regulară, ritualică, tradiţională, frontispiciul oricărui Templu Masonic.
morală şi spirituală.
Cer românilor să conştientizeze, că masoneria în La Mulți Ani România!
decursul istoriei şi-a făcut datoria pe deplin, a contribuit Trăiască România!
la modernizarea ţării, masonii construiau spitale, şcoli, Dumnezeu să Binecuvânteze România.
cămine pentru bătrâni, actele de caritate şi umanitare au
fost cele care nu au lipsit din partea confreriei masonice.
Astăzi, trebuie să nu mai stăm deoparte şi să ne Am zis.
coaugulăm în frăţiile de odinioară, care să înceapă să
reconstruiască această ţară, prădată în cei 27 de ani de

32
Magazine édité par le LE CENTRE REGIONAL D’ETUDE FRANC - MAÇONNIQUE PARIS - BUCAREST
Année XII-N.1 / 2017

InfluenTa lui Nicolae BAlcescu În contextul


)

luptei pentru independenTa României )

Fr:. Silviu ZINICĂ


R:.L:.Loja de Galați, Or:. Galați
MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI
Loja de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice
România

F ondatorul naţionalismului românesc, Nicolae Bălcescu (1819-1852), a


lăsat o lege: „Naţiunea este mai importantă că Libertatea. Pierdută, Libertatea se
recapătă, dar Naţiunea odată distrusă, este definitiv dispărută”.
Conceptul de stat modern în Principatele Române şi România
Un stat modern este un stat care se guvernează după o constituţie ce prevede
drepturi şi libertăţi cetăţeneşti şi separaţia puterilor în stat, garantează dreptul la
proprietate privată şi asigură participarea tuturor categoriilor sociale la viaţa politică, are o industrie dezvoltată şi
numeroase instituţii de cultură. Modernizarea în spaţiul românesc a presupus în primul rând desfiinţarea privilegiilor
feudale, desfiinţarea dependenţei ţăranilor şi împroprietărirea lor, adoptarea unor constituţii moderne, dar şi
independenţa de sub suzeranitatea otomană şi unirea tuturor românilor într-un singur stat. Modernizarea a fost iniţial
concepută teoretic, în diverse proiecte, şi apoi pusă în practică prin reforme.
Nicolae Bălcescu s-a născut la Bucureşti, la 29 iunie 1819, într-o familie de boierasi, tatăl său fiind pitarul Barbu
Bălcescu, iar mama sa, serdăreasă Zinca Petreasca Bălcescu, ei trăgându-şi numele de la moşia lor din Bălceşti,
judeţul Argeş. Nicolae a avut 2 fraţi – Costache şi Barbu – ambii implicaţi în revoluţia de la 1848, şi 2 surori, una pe
nume Sevasta, iar altă soţia unui Gianolu. Prima i-a fost deosebit de ataşată şi avea să-l îngrijească în ultimul său
an de viaţă -1852. Educaţia şi-a început-o în familie, cu un dascăl grec, şi a continuat-o la Sf Sava, unde l-a avut că
profesor pe Eliade Rădulescu. Din matricolele şcolii rezultă că în 1832 era în clasa a V-a, iar în 1835-1836, la vârsta de
15 ani era în clasele complementare. Aici a studiat – istoria universală, aritmetică, algebră, geometria, trigonometria,
filosofia formală, dreptul civil român şi limbile: franzoseasca, elinească şi latinească.
„ El ar fi vrut să-şi desăvârşească formaţia intelectuală la Paris, dar neputându-şi atinge visul, la 19 ani a intrat
în armată că iuncăr (cadet). Însă curând şi-a dat seama că acel regim nu i se potrivea, întrucât milităria – nu e carieră
pentru oamenii de trampa sa – şi – nici slujbă miliţii, nici oamenii ce era silit a-i vedea nu era de natură a-i mulţumi
nici spiritul, nici inima.” Totuşi şi aici se remarcă prin faptul că a cerut domnului înfiinţarea unei şcoli pentru soldaţi,
unde timp de 4 luni, Bălcescu i-a învăţat pe subofiţerii Regimentului nr 3, care se aflau în garnizoană la Bucureşti,
precum şi pe un escadron de cavalerie, scrierea, citirea, aritmetica şi geografia, deşi trebuie spus că ofiţerii erau
foarte ignoranţi şi prea puţin interesaţi de noţiunile ce li se predau.
33
Magazine édité par le LE CENTRE REGIONAL D’ETUDE FRANC - MAÇONNIQUE PARIS - BUCAREST
Année XII-N.1 / 2017
Iniţierea în luptă politică şi-a făcut-o aderând la „Partida Naţională” a lui Ion Câmpineanu, care a desrobit
ţăranii de pe moşia sa şi a desfiinţat claca. În manifestul lui Câmpineanu din 1838 se vorbea de „fuziunea întregului
popor românesc şi reunirea lui sub acelaşi sceptru” într-o patrie independentă. Un proiect de constituţie elaborat de
Câmpineanu cu ajutorul fostului ataşat al Consulatului francez din Bucureşti, Felix Colson, prevedea votul universal
şi eliberarea clăcaşilor fără a li se dă pământ. Programul lui Câmpineanu, care în chestiunea agrară, nu făcea decât
să întărească moşia boierească, eliberând-o de orice servitute feudală, nu putea să-l satisfacă pe Bălcescu, care se
lasă atras de societatea secretă organizată şi condusă de Mitiță Filipescu în 1840.
Profitând de războiul turco-egiptean, care agravase situaţia Imperiului Otoman
şi trezise în toate popoarele creştine din Turcia europeană nădejdea eliberării,
societatea s-a dezvoltat repede, atrăgând mai ales tineri din pătura mijlocie. Printre
fruntaşii societăţii se numărau Filipescu şi Bălcescu, C. Telegescu, Marin Serghiescu,
D. Macedonski, Eftimie Murgu şi profesorul francez J. A. Vaillant. Conform lui Bălcescu,
scopul societăţii era răsturnarea dominaţiei otomane şi suprimarea regimului
regulamentar, desfiinţarea privilegiilor feudale şi instituirea unei republici democratice,
în care cetăţenii să fie egali în faţa legii, iar clăcăşii eliberaţi şi stăpâni embaticari pe
pământul aflat în stăpânirea lor.
Dar Societatea a fost descoperită şi membrii ei arestaţi. Alexandru Ghica
îi trimite pe cei 10 acuzaţi, la 1/13 februarie, în judecată Înaltului Divan, dar această
trimitere se face mai mult din cauza insistenţelor consulilor străini – Viena şi Sankt
Petersburg. Patru acuzaţi sunt condamnaţi la muncă silnică la ocnă, 5 la 8 ani închisoare
la mânăstiri, iar Nicolae Bălcescu, minor, la 3 ani de închisoare la mănăstirea Mărgineni,
apoi la Gorgani.
Eliberat după 2 ani, intră în „Societatea Literară”, unde se întâlneau viitorii
conducători ai Revoluţiei de la 1848:Tell, Bolliac, Ion Ghica, doi Goleşti, Eliad, Voinesu Nicolae BĂLCESCU
Ion, Laurian. Societatea era tolerată de guvern deoarece pretindea că se ocupă doar cu chestiuni inofensive de limbă,
în realitate scopul ei fiind întărirea unităţii culturale.
La adăpostul acestei societăţi s-a constituit organizaţia secretă „Frăţia”, întemeietorii căreia – Ion Ghica,
Bălcescu şi Tell – au jurat să-şi închine viaţa patriei şi să lupte pentru emanciparea şi împroprietărirea clăcaşilor, în
numele sentimentului de „Frăţie”, adică de solidaritate naţională. În cele din urmă, în 1846, Nicolae Bălcescu a reuşit
să plece la Paris, unde s-a întâlnit cu Kogălniceanu, C.A. Rosetti, Ion Ghica şi Ion şi Dimitrie Brătianu. Principala lui
preocupare era să strângă date despre o „poemă istorică asupra lui Mihai Vodă Viteazul”, prin care speră să pună
piatra de temelie a unităţii naţionale. Pentru a-şi completa documentarea, dar şi pentru a cunoaşte Italia, s-a dus la
Roma, apoi la Neapole, unde s-a întâlnit cu Vasile Alecsandri şi Elena Negri, pe care i-a însoţit la Palermo. Întors în
Franţa, participă la revoluţia din februarie 1848, convins că ea va schimba faţa lumii.
Când revoluţia a cuprins şi Germania şi Austro-Ungaria, tinerii aflaţi la Paris au hotărât că e momentul de
a declanşa revoluţia şi în Principate. Ei se întâlnesc la Bălcescu acasă la 8/20 martie 1848 şi stabilesc principiile
în numele cărora avea să se ridice poporul: libertatea individuală, a cuvântului şi a presei, desfiinţarea privilegiilor
feudale, împroprietărirea ţăranilor cu despăgubirea proprietarilor, regim constituţional sub suzeranitatea Porţii şi
abolirea Regulamentului Organic. Pe baza acestor principii, Bălcescu a redactat o proclamaţie care, aprobată la
Bucureşti de membrii „Frăţiei”, avea să fie citită la Islaz.
La Bucureşti, comitetul „Frăţia” conta pe sprijinul maiorului Christian Tell, pe membrii influenţi de la ţară şi
din oraşe, precum şi pe nemulţumirea generală împotriva domniei lui Gheorghe Bibescu. În acest sens, ajuns în
ţara împreună cu Alexandru Golescu-Negru, Bălcescu se îndreaptă spre Caracal, pentru a-şi asigura sprijinul lui
Gheorghe Magheru, prefectul judeţului Romanati, pe care însă nu-l găseşte acolo. A doua zi, se duce la Islaz pentru
34
Magazine édité par le LE CENTRE REGIONAL D’ETUDE FRANC - MAÇONNIQUE PARIS - BUCAREST
Année XII-N.1 / 2017
a se întâlni cu maiorul Nicolae Plesoianu. Acesta îi va spune că este gata, având aceleaşi sentimente şi bucurându-
se de sprijinul soldaţilor, dar că mai întâi trebuie anunţat şi maiorul Christian Tell, lucru pe care care Bălcescu se
grăbeşte să-l facă, plecând la Giurgiu, unde se află maiorul Tell. Aici îi comunică acestuia „hotărârea de a face cât mai
în grabă o revoluţie”, programul hotărât la Paris, precum şi cele discutate cu Plesoianu. Planul de acţiune propus era
acesta: Tell să pornească cu batalionul de sub comanda sa spre Bucureşti, în timp ce Plesoianu urma să se îndrepte
cu soldaţii săi spre Craiova.
A doua variantă a planului a fost ca Tell să meargă la Plesoianu, să preia comanda soldaţilor de la Islaz şi să
pornească de acolo spre Craiova. Tell este de accord cu această a doua variantă, luându-şi în plus şi sarcina de a-l
atrage în mişcare şi pe Magheru, care îi era prieten. Mai mult, el îi dă sugestia lui Bălcescu că la Bucureşti să constituie
baza organizatorică a revoluţiei, în sensul unirii într-o singură tabăra a tuturor revoluţionarilor. Ajuns în Bucureşti, în
întrevederile sale cu ceilalţi revoluţionari, Bălcescu militează pentru declanşarea revoluţiei în ziua de Paşti, adică 11
aprilie 1848, dar Ion Brătianu se opune, cerând să fie aşteptat sprijinul francez. Astfel, se ia hotărârea că declanşarea
revoluţiei să fie amânată cu 2 luni. Pentru Bălcescu, principala revendicare ce trebuia imediat rezolvată era cea agrară,
însă întâmpină rezistenţă în rezolvarea ei chiar din partea colegilor săi din Comitetul revoluţionar, care erau boieri
liberali şi stăpâni de moşii. Ei erau de acord cu Nicolae Bălcescu în a recunoaşte că relaţiile agrare regulamentare
erau de tip feudal şi că ţărănimea dependentă se afla în o stare de dependenţă, însă nu recunoşteau ţăranilor un
drept de coproprietate, afirmând că moşia era proprietatea deplină a stăpânului ei, dar recunoscând necesitatea de
a se ceda sătenilor o parte din aceasta prin despăgubire.
Chiar şi după declanşarea revoluţiei de la Islaz din iunie 1848 şi abdicarea lui Bibescu, Bălcescu continuă să
se preocupe de această problemă, înfiinţând chiar o Comisie a Proprietăţii. Însă presiunile externe şi iminenţa unei
intervenţii militare străine duc în august 1848 la suspendarea dezbaterilor din Comisia proprietăţii, iar mai apoi intrarea
în capitală la 13 septembrie a oştilor otomane şi apoi a celor ţariste însemna lichidarea guvernului revoluţionar şi
instaurarea unui regim de ocupaţie. Admiţând, printr-un act public remis lui Soliman–Pasa, suspendarea instituţiilor
create prin revoluţie, Locotenenţa domnească a sacrificat autonomia ţării, revoluţia socială şi politică fiind astfel
abandonată. Ridicat împreună cu ceilalţi, Bălcescu e dus la Giurgiu unde se îmbarcă pe o ghimie.
De la Orşova se duce la Sibiu, apoi la Belgrad, pentru ca în final, trecând prin Atena, să ajungă la Constantinopol
în martie 1849. În acest timp revoluţia maghiară continuă, iar Bălcescu spera ca această revoluţie a maghiarilor să
ducă la o nouă redeşteptare a sentimentelor naţionale şi la repornirea revoluţiei, în ţările române. În acest sens, el îşi
propune să realizeze o conciliere între Kossuth şi Avram Iancu, plecând la 14 aprilie 1849 din Constantinopol, înzestrat
cu scrisorile de acreditare de la Ion Ghica pentru Kossuth şi generalul Bem. Odată ajuns la faţa locului, îşi dă seama
că maghiarii nu aveau de gând să le facă nici o concesie românilor, chiar în ciuda succeselor repetate ale lui Avram
Iancu. În iulie 1849, Kossuth îi oferea lui Iancu un post de general în armata sa, nefăcând însă niciun fel de concesii
naţiunii române. Singurul rezultat pe care Bălcescu l-a avut în tentativa să de reconciliere, a fost neutralitatea lui
Iancu în timpul luptelor armatei maghiare cu cele austro-ruse din august 1849. După capitularea de la Siria din 15
august 1849, Bălcescu s-a întors la Avram Iancu care l-a ţinut ascuns câtva timp în o colibă de pe munte, până când,
travestit, a putut, prin Pesta şi Viena, să se întoarcă la Paris. Rămâne la Paris până în 1852, când, bolnav de tuberculoză
fiind, pleacă la Constantinopol, iar de acolo la Galaţi, încercând să pătrundă în Tara Românească pentru a-şi vedea
familia. I se refuză acccesul şi, la sfatul medicilor, se stabileşte în Italia, la Palermo, unde se va şi stinge din viaţă la
sfârşitul lui noiembrie 1852, la numai 33 de ani.
Revoluţia de la 1848 din Ţările Române a fost în primul rând opera intelectualilor liberali, a paşoptiştilor, un grup
deosebit de omogen. Generaţia de la 1848 se distingea de înaintaşii ei prin cunoaşterea directă a Europei Occidentale,
majoritatea studiaseră în Franţa (Dumitru şi Ion C. Brătianu, C.A. Rosetti, Alexandru Golescu, Ion Ionescu de la Brad,
Nicolae Bălcescu) sau în Germania (precum Mihail Kogălniceanu). Se simţeau parte din Europa şi recunoşteau Apusul
drept un model politic şi cultural, şi considerau că modelul de dezvoltare al acestuia era aplicabil Ţărilor Române.
35
Magazine édité par le LE CENTRE REGIONAL D’ETUDE FRANC - MAÇONNIQUE PARIS - BUCAREST
Année XII-N.1 / 2017
Un vis spulberat de cooperarea dintre ruşi şi otomani, cursul evenimentelor lăsând aspiraţiile românilor neîmplinite.
Tratatul de la Paris din 1856, ce a pus capăt Războiului Crimeii, deşi lăsa Ţările Române sub suzeranitate otomană,
recunoştea independenţa administrativă a Principatelor, dreptul de a întreţine o armată naţională, de a emite legi şi a
desfăşura comerţ cu alte state. Lăsa, însă, nerezolvate, două probleme constituţionale dintre cele mai critice, unirea
şi independenţa. Unirea se va realiza trei ani mai târziu, în 1859, prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza atât la
conducerea Moldovei, cât şi a Ţării Româneşti, recunoscută după lungi campanii la 1 mai 1860.

Nicolae BĂLCESCU
ISTORIC, SCRIITOR
ȘI REVOLUȚIONAR
ROMÂN
Venerabil
Or:. Bucarest

36
Magazine édité par le LE CENTRE REGIONAL D’ETUDE FRANC - MAÇONNIQUE PARIS - BUCAREST
Année XII-N.1 / 2017

Exemplu vs Anti-exemplu
1918 MAREA UNIRE
Fr:. Ciprian CRISTEA 330
Primul Mare Supraveghetor
MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI
Loja de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice
România

D in cele mai vechi timpuri, Masoneria, fie ea operativă sau


speculativă, s-a implicat activ în viața cetății. Lipsa ei, fie și doar pentru câteva decenii,
a dus la o subțiere, o deteriorare morală a unui neam. Poate că e doar o coincidență,
poate la noi după cum frumos spunea un mare filosof român Constantin Noica,
lucrurile se întamplă diferit :
„Noi, am fost aruncați de istorie pe cărări rătăcite și nu ne-am lovit cu capul de pragul de sus, am trecut lăturiş…” dacă
îmi este permis, doresc să-l contrazic pe marele filosof, am avut momente de glorie în decursul veacurilor, momente
care întâmplător sau nu, au fost simultane cu perioadele de glorie ale Masoneriei române, sub diferitele ei forme de
manifestare și similare cu modul de gândire al Iluminaţilor. Dacă ar fi doar să menționăm pe unul dintre iluștrii noștri
conducători, deschizători de drum, mare architect, vizionar și Sfânt. De la care ne-a rămas pe lângă inconfundabilul
stil brâncovenesc, exemplul sacrificiului total și care, în una dintre frescele de la mănăstirea Horezu, după cum ne
aminteşte adesea V:.M:. Viorel Dănacu, Constantin Brâncoveanu este pictat la ordin, la Grad de Maestru.
Continuând în antiteză, cu boierii care îi erau „în slujbă” și care, ca un anti exemplu de eroi naționali l-au trădat,
ducându-l către martiriul pe care cu drag la primit împreună cu cei patru fii ai săi și cu sfetnicul Ianache. Decât să-și
trădeze crezul, credința și neamul mai bine a ales moartea.
Istoria neamurilor în general, dar a românilor în mod special, a fost cu suișuri și coborâșuri, un lucru este cert,
în momentele în care ne-am aflat în afara principiilor creștine, masonice, totul s-a năruit. Trădări, oprimări, sperjur,
martiriu și toate necazurile lumii, sfârșind cu groaznicul ateism comunist.
În antiteză, perioada interbelică, perioadă de maximă emulaţie a poporului român, în care Lojile Masonice
Române, cunosc apogeul dezvoltării și emană cele mai sublime idealuri, culminând cu Marea Unire de la 1918. Artizanii
Marii Uniri, fiind ei înșiși Fraţi Masoni, în mare parte din Arad. Deşi aici lojile maghiare erau foarte puternice, fiind după
Cluj, pe a doua poziţie în Ardeal, a se vedea Loja Concordia, loji care din păcate dispar odată cu cele româneşti, după
instaurarea comunisnului. În acesta scurta prezentare, am să mă refer la unul dintre protagoniştii Marii Uniri, dr. Ioan
Suciu personalitatea care a organizat evenimentul Marii Uniri.

37
Magazine édité par le LE CENTRE REGIONAL D’ETUDE FRANC - MAÇONNIQUE PARIS - BUCAREST
Année XII-N.1 / 2017

Născut la data de 14 dec. 1862 la Sistarovat lângă Arad, avocat, om politic,militant de seamă al mişcării
de eliberare naţională a românilor din Transilvania. Unul din cei 15 membri ai Consiliului Dirigent al Transilvaniei,
Banatului şi ţinuturilor româneşti din Ungaria. A încetat din viaţă în anul 1939 la Arad şi este înmormântat la cimitirul
Eternitatea.
Ştiind foarte bine, aversiunea comuniștilor pentru fenomenul masonic, cu toţii ştim că timp de 45 de ani au
vânat toată elita românească, au distrus tot ceea ce ar putea face legătura între unire și masonerie, și nu numai, au
distrus tot ceea ce înseamnă fenomenul masonic. Persoane, documente, obiecte, registre,etc.
Nu mică mi-a fost mirarea, când în Arhivele Naționale din Arad, am găsit rătăcite, două scrisori adresate dr.
Ioan Suciu, scrisori în care modul de adresare este inițiatic. Unul dintre cele două documente fiind păstrat parţial, a
doua parte a scrisorii posibil cea în care se făcea referire la unele subiecte ce ar fi putut incomoda, a dispărut, iar în
cel de al doilea document se face referire clară în P.S. la un al treilea document,care urma să fie,şi a fost, înmânat
„maestrului”. Pot concluziona, că un simplu muritor, cunoscând modul de operare al vechii securități comuniste, că
tot ceea ce a fost legat de acest subiect, trebuia neapărat șters pentru totdeauna din istorie, trebuia să dispară, să
credem că Unirea a fost făcuta de oameni care gândeau ca ei, de ce nu, c-au făcut-o ei. Neputând să măsluiască în
tratat istoria, au încercat să minimalizeze chiar și actul Uniri, nefiind realizat de ei, de comuniști, aceștia trebuiau s-o
pună undeva într-un con de umbră, să o folosească doar când le era folositoare, tocmai de aceea, ziua națională a
României a fost stabilitată pentru data de 23 august, o zi care de altfel, nu face cinste poporului român. Chiar dacă
strategic, diplomatic şi moral s-a justificat, ea rămâne o zi a trădării, pe când Marea Unire este cea mai importantă zi
din istoria acestui popor, greu încercat.
Astăzi românii consideră Masoneria un adversar care trebuie distrus prin orice mijloace. Istoria îi contrazice
însă. Citând din articolul scris de V.Surcel în 2004 Jurnalul „majoritatea marilor noastre personalităţi au primit, la un
moment dat, iniţierea masonică. Indiferent dacă este vorba despre politicienii aflaţi la cârma ţării în cele mai delicate
momente ale istoriei ori de savanţii şi artiştii care ne-au marcat civilizaţia, aproape toţi au avut legături strânse cu
„Frăţia”.
„ROZICRUCIANUL” CANTEMIR. Prima personalitate română care a făcut parte dintr-o societate secretă
europeană a fost Dimitrie Cantemir. Se ştie despre el că a fost afiliat la Ordinul Rozicrucian, printre ai cărui membri de
onoare s-a numărat şi Isaac Newton. O legendă, neconfirmată de istorici, spune că, după moartea lui Cantemir, capul
sau a fost înmormântat, cu onorurile cuvenite unui iniţiat, într-un cimitir rozicrucian din Scoţia.
Francmasoneria propriu-zisă a venit în Ţările Române, în sec. al XVlll-lea. Prima înfiinţată a fost „Loja de Galaţi”,
fondată în 1734. Ceva mai târziu, Mavrocordat însuşi a înfiinţat „Loja Moldova” al cărei prim „Venerabil” a fost Prea
Sfinţitul Leon Gheuca, episcopul de Huşi. Idealurile masonice au pătruns de asemenea şi în Ardeal. În 1767, la Sibiu
funcţiona „Loja Sfântului Andrei cu cele trei Foi de Mare”. Unii istorici ai Francmasoneriei susţin că Horea, căpetenia
răscoalei care a zguduit Ardealul în anul 1784, ar fi fost şi el mason.

UN SECOL MASONIC. Franc-masoneria din Ţările Române s-a extins în sec. al XlX-lea când, devenind din ce
în ce mai conştientă de propria forţă, influenţa Masoneriei Speculative, a apărut şi la noi un puternic curent politic
naţionalist. Prima sa manifestare a fost răscoala lui Tudor Vladimirescu, „racordat” la masonerie prin intermediul
Etheriei...
... intelectualii români aflaţi la studii la Paris au primit iniţierea masonică în cadrul Lojei Atheneul Străinilor.
Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, Ion Heliade Rădulescu, C.A. Rosetti, fraţii Golescu, Alecu Russo sunt doar
câţiva dintre aceştia. Întorşi acasă, au alcătuit „generaţia paşoptistă”, implicată atât în Revoluţia de la 1848, cât şi în
modernizarea politică a Principatelor. Lojile „Lumina”, „Fraternitatea” ori „Fii Coloniei lui Traian” s-au înfiinţat şi au activat
la Bucureşti şi la Iaşi. După înfrângerea Revoluţiei de la 1848, „frăţiile” masonice române şi-au schimbat obiectivele,

38
Magazine édité par le LE CENTRE REGIONAL D’ETUDE FRANC - MAÇONNIQUE PARIS - BUCAREST
Année XII-N.1 / 2017

începând să pregătească Unirea. În acest scop, „unioniştii” s-au folosit de orice argument posibil. Iar cel mai eficient
a fost chiar apartenenţa lor la Francmasonerie. În urma unor activităţi politice laborioase, la 24 ianuarie 1859, primul
domnitor al Principatelor Române Unite a fost ales „Ilustrul frate Alexandru Ioan Cuza”, „Venerabil al Lojii Steaua
Dunării”. Alegerea sa a fost favorizată de influenţa Delegaţiei Europene, compusă din masoni şi condusă de „fratele»
A. Carance”. Fiind sub ocupaţie, Lojele din Transilvania sunt secrete şi discrete. Fraţii din aceste loje trăiesc în umbra
puternicelor loje maghiare. Acesta este un alt motiv important de luat în calcul când discutăm despre documentele
rămase.

„Practic vorbind, nu există eveniment sau personalitate a României moderne care să nu fi avut legătură cu
masoneria. În 1905, Masoneria autohtonă avea în compunere Supremul Consiliu de grad 33 şi Marea Lojă Naţională,
cu 20 de ateliere, dintre care două în străinătate. În total, 618 membri. Toţi marii politicieni erau masoni. Unirea cea
Mare, de la 1 decembrie 1918, s-a făcut atât ca urmare a eroismului manifestat de soldaţii români pe front, cât şi a
„războiului ascuns” dus de politicienii masoni pe „fronturile” invizibile. La scurt timp după Reîntregire, în 1919, Jean
Pangal a înfiinţat Supremul Consiliu de Grad 33 al României Mari, iar la 1 mai 1923 a intrat în vigoare Constituţia şi
Regulamentul General al Lojilor.» reiterează acelaşi autor.
Câteva întrebări retorice îşi fac loc în mintea mea :
Cum poți să organizezi un asemenea moment istoric, fără comunicare?
Este de la sine înțeles, NU SE POATE!!!
și atunci unde sunt scrisorile, unde este comunicarea, scrisorile, știind că în acea vreme comunicarea se făcea
exclusiv în scris şi rareori prin viu grai.
Din fericire, pentru un profan, expresia „Iubite frate Ioane” nu a însemnat nimic, deși în scrisoare, după cum se
poate observa în fotografia atașată, nu există nicio relație de rudenie între cei doi, ei fiind prieteni în viața profană dar
și frați masoni. Se naște întrebarea, de ce a doua parte a scrisorii s-a pierdut ? Oare s-a pierdut?
Tot în dosarul personal al Ilustrului dr. Ioan Suciu, s-a mai rătăcit o scrisoare, din partea Oficiului parohial
ortodox român din Jermata, jud. Arad scrisă de Ioan Bota, către Ilustrul dr. Ioan Suciu, care scrisoare după cum se
poate citi la P.S. era însoțită de o a doua,citez:
„PS Scrisoarea alăturată, vă rog s’o predaţi maiestrului carele a făcut … ”
poate sunt doar coincidenţe, dar până acum viața mi-a demonstrat că acestea apar cu precădere, când există un
motiv ascuns.
Este cunoscut de către cei inițiați, că de-a lungul istoriei Biserica Ortodoxă, prin diverşi reprezentanți ai săi,
și Lojele Masonice românești, au avut o strânsă conlucrare, pentru binele poporului român. De cele mai multe ori
neoficial, dar şi în mod cât se poate de vizibil. Spre exemplificare vezi Loja Moldova condusă fiind de un episcop
de Huşi. Nimeni întreg la minte nu poate nega acest fapt. De altfel, şi în perioada cercetată, în rândurile masonilor
români au fost nenumărate fețe bisericești.
Acest studiu, referitor la implicarea Masoneriei Române în marele eveniment de la1 decembrie 1918, este doar
un început. Cercetările se desfășoară în cadrul Marea Lojă Naţională A României – Loja de Ritualistică Comparată
şi Cercetări Masonice, această respectabilă lojă are ca obiectiv, scoaterea la lumină a adevăratei istorii din spatele
acestui important moment al neamului nostru. Şi până la sărbătorirea centenarului Marii Uniri, doreşte să găsească
dovezi imbatabile, acte, manifeste sau orice alt document probator, prin care să putem dovedi clar, că majoritatea
celor implicați direct în acest act istoric erau Inițiați.
În acest moment, majoritatea izvoarelor istorice ne spun, că generația pașoptistă, Fraţi Masoni fără nici un
dubiu, inițiați în marile Loje pariziene, urmare a evenimentelor dramatice din 1948, au sesizat oportunitatea și ș-au
propus un nou obiectiv, foarte îndrăzneț pentru acele zile, respective, înfăptuirea Marii Uniri. Acest lucru a fost posibil

39
Magazine édité par le LE CENTRE REGIONAL D’ETUDE FRANC - MAÇONNIQUE PARIS - BUCAREST
Année XII-N.1 / 2017
datorită unor oameni de un devotament exemplar.
În timpul studierii dosarelor celor implicați, inevitabil am lecturat și corespondența personală. Este sfâșietoare.
Dragostea lor pentru acest popor, curge ca sângele unui martir din rândurile așternute pe hârtie, și trimise către
părinți, prieteni, Frați, acele cuvinte te fac să exclami :
Acesta este patriotismul !!!
Am să rezum câteva dintre acestea... „...doar atât dragă tată. Nu am nimic, dar sunt fericit c-am reușit să-mi văd
visul împlinit, restul nici nu mai contează, atât cât mai pot respira am să lupt pentru poporul meu...” cât devotament, câta
iubire, câtă tărie de caracter, ce spirit de sacrificiu!
Oare noi, cei de azi, îi cinstim suficient? Oare noi cei de azi mai avem asemenea sentimente?
Masoneria Română are obligația morală să intervină, și să spună adevărul despre acești înaintași ai noștri, toți Frații, din
toate Lojele au această obligație.
Treziti-vă fraților !!!
Ce facem noi astăzi, ne va urmări în istorie. Ce vor spune cei ce vin după noi, despre noi?
Au fost niște oameni mici, cu interese meschine, plini de patimi şi corupți. Să nu fie!
După 45 de ani de comunism sălbatic, vom mai fi capabili vreodată să iubim neinteresat,să ne sacrificăm pentru
ideea de țară, pentru acest neam mult încercat. Nu vom știi niciodată, putem doar încerca, istoria ne va judeca.
În antiteză cu acești titani, puneți-i pe Ana Pauker, Gheorghe Gheorghiu Dej, Nicolae Ceaușescu, Elena
Ceaușescu, pe toți politrucii și cozile de topor ai perioadei comuniste, îmi pare rău, nici nu trebuia să-i menționez, nu
au niciun drept.
Dar noi, cei de azi, nu cumva ne ștergem dreptul de a rămâne în istorie?!
Păcat, mare păcat…
Iar pentru Fraţii noştri din occident, doresc să revin la Constantin Noica, care spunea :
„Nu ne cereți mari mărturii în veac, duhurile locului au fost mai puternice... dar uitaţi că istoria ne-a trimis o vreme
pe poteci lăturalnice, intrând lăturiş pe uși înguste...
Cereți-ne în schimb, mărturii de bucurie, în această lume întristată de atâtea posibile și lipsită de real.
Vă vom spune atunci, pe limba voastră de-acolo:
«QUI N’A PAS VECU LA REVOLUTION N’A PAS CONNU LA DOUCEUR DE VIVRE»
Prin aceste rânduri, doresc să sensibilizez Frații din partea occidentală a Europei, pentru ca și ei să înțeleagă,
că ceea ce s-a petrecut în ultimii 28 de ani în România, este urmare a comunismului feroce, și nu are nicio legătură cu
genomul acestui respectabil popor. Iar în închiriere vă solicit, tot sprijinul de care, ca niște adevărați Frați, sunteți capabili,
a ne ajuta în demersul noastru European pentru ca în final să ne regăsim.
Acest neam, încă din ani de început, mai târziu Zamolxe și strămoșii noștri Daci și încheind cu artizanii Marii Uniri,
a fost, este și va fi aici, pentru totdeauna.
Mulțumim înaintașilor noștri pentru tot ceea ce au făcut!
Astăzi noi să putem spune:
Întru Gloria Marelui Arhitect Al Univesului
şi datorită lor.
Am zis,

40
Magazine édité par le LE CENTRE REGIONAL D’ETUDE FRANC - MAÇONNIQUE PARIS - BUCAREST
Année XII-N.1 / 2017

Transilvania francmasonicA

)
Fr :. Cosmin-Gabriel Porumb-Ghiurco
Mare Maestru Regional – Transilvania
MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI
Loja de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice
România

Lumină. După cum bolta cerească își sprijină infinitatea


pe confiniile muntoase ale Carpaților, tot astfel și bolta
Templului Masonic Transilvan s-a ținut în înălțimi sprijinită
T ransilvania
este aureolată și
pe pilonii săi cei mai vajnici.
Transilvania este acea „țară mândră și binecuvântată
înnobilată cu unele între toate de Domnul pe pământ” , după cum spunea
dintre cele mai unul dintre cei mai mari și mai celebri masoni români,
sublime cognomene Nicolae Bălcescu.
zămislite în creuzetul În prag de centenar al statului național român,
de metafore al limbii suveran și independent, unitar și indivizibil, după cum
române. I se mai spune Cetatea de Munți sau Castelul sună articolul 1 din legea supremă, Constituția României
de Ape. O cetate de munți un are cum să nu fie și un , se cuvine a se lua cunoștință de contribuția crucială a
Templu. Căci orice cetate din vechime își avea sufletul, suflării masonice ardelene la Mare Unirea din 1 decembrie
inima pulsatorie a obștii, în templul său. Templul, poleit 2018. Dar despre asta, pe larg, într-un material viitor.
cu aur, era și depozitarul băgăției spirituale a cetății. Se reclamă ca absolutamente necesar un scurt
Transilvania noastră, a tuturor românilor, un doar a istoric altemei abordate. Germenii francmasoneriei
francmasonilor, este sacră. Copleșește cu sacralitatea ei transilvane coboară până la tradiția medievală a
orice simțire românească sinceră și onestă cu obârșiile ordinelor cavalerești, puternic imprimată în mentalitatea
sale. Sacralitatea îi este conferită de martirajul bimilenar aristocrației transilvănene. Aceste ordine sunt atestate
la care a fost supusă această „țară de dincolo de păduri”, documentar încă de la începutul secolului al XIV-
leagăn al poporului român. lea, când Carol Robert de Anjou a înființat un ordin al
Istoria a fost neîndurătoare cu Transilvania. Sfântului Gheorghe, din a cărui componență au făcut
Vicisitudinile sale, tăvăluguri barbare și ocupații străine parte și demnitari transilvani. La un veac distanță, în
care s-au tot perindat– precum cele 10 plăgi biblice anul 1408, împăratul-rege Sigismund de Luxemburg
veterotestamentare asupra Egiptului –, au brăzdat, a înființat celebrul Ordin al Dragonului, în care au fost
au cernit și au înlăcrimat chipul sfânt al Transilvaniei, inițiați membri ai unor familia nobiliare deținătoare
nereușind însă să-i schimonosească frumusețea de proprietăți în Transilvania . În Ordin au fost primiți și
inegalabilă. Transfigurată dintr-o cetate într-un Templu reprezentanți ai familiilor princiare din Țara Românească,
de Munți, Transilvania ne apare învăluită într-o altfel de mai ales principele Vlad, devenit arhicunoscut ulterior

41
Magazine édité par le LE CENTRE REGIONAL D’ETUDE FRANC - MAÇONNIQUE PARIS - BUCAREST
Année XII-N.1 / 2017
sub supranumele „Dracul”, înscris și primit în Ordin în Andrei era în contact cu lojele masonice din Bucureşti,
1431. Deși se cunosc destul de puține lucruri despre Bucovina, Iaşi, Braunschweig, Erlangen, Hildesheim,
activitatea acestui ordin cavaleresc, se știe cu certitudine Pesta, Praga şi Viena. A fost desfiinţată în 1790.
că că existența sa în epocă a marcat puternic simbolistica Francmasoneria săsească a determinat:
puterii în tradiția politică transilvăneană. Acest fapt se începuturile presei în Transilvania, începuturile unei
datorează simbolului Ordinului, Dragonul Cruciat sau mișcări teatrale organizate în Transilvania, începuturile
Dragonul Ouroboros, șarpele care își înghite coada, care mișcării asociaționiste în Transilvania, prin crearea unei
a devenit un simbol al puterii princiare transilvănene în „societăți de literați”, respectiv inițierea cercurilor și a
care de după prăbușirea Regatului Ungariei ca urmare societăților de lectura, de filosofie, de istorie sau chiar
a înfrângerii de la Mohács. Neașteptata și îndelungata științe ale naturii.
transmitere a tradiției Ordinului Dragonului, care a Loja „Sf. Andrei la cele trei frunze de nufăr” din
trecut de mijlocul secolului al XVII-lea, reprezintă una Sibiu era o organizație elitistă, care a încorporat spuma
dintre ele mai puternice mărturii ale perpetuării tradiției intelectualității ardelene. În cadrul ei se remarca o
și simbolisticii unei cavalerii ezoterice, asupra căreia majoritate săsească, grupată în jurul a două poli de
izvoarele scrise furnizează doar referiri vagi. Mulți istorici atracție, reprezentate de Samuel von Brukenthal, pe de
se întreabă dacă această tradiție cavalerească poate fi o parte, și tipograful Martin Hochmeister cel Bătrân, pe
corelată cu propensiunea manifestată de majoritatea de altă parte. Loja a primit în sânul ei și unguri, și români,
principilor Transilvaniei către ezoterism, magie, alchimie citându-se în mod ilustrativ baronul Gheorghe (Győrgyi)
și practici oculte. Deși sunt absolut neîndoielnice Bánffy, viitorul guvernator al Transilvaniei, și doctorul
legăturile puternice și consistente ale familiilor princiare ocultist Ioan Piuariu Molnar. Transgresând barierele
ale Transilvaniei cu lumea ocultă, nu a fost găsit etnice și confesionale, idealurile masonice umaniste
deocamdată un răspuns definitiv. și umanitare, chiar dacă bazate pe un eșafodaj himeric
Francmasoneria transilvană este considerată, (reînvierea ordinii templiere), i-au unificat și solidarizat
în genere, un produs al Epocii Luminilor. Privită astfel, pentru o scurtă perioadă de timp pe purtătorii lor în opera
precum și ca unealtă de propagare a ideilor iluministe, de înfăptuire a unei cauze comune.
este limpede că promotorii francmasoneriei transilvane Activitatea Lojei Sf. Andrei s-a concentrat asupra
au fost sașii . Ea îsi face apariția aici la jumătatea aspectelor culturale, pe stimularea activităţii publicistice
secolului al XVIII-lea, fiind promovată, în primul rând, prin şi literare. Întrunirile aveau loc cel mai adesea în casa
intermediul trupelor imperiale prezente în provincie și al tipografului Hochmeister. Loja era un loc de întâlnire
lojilor militare create în garnizoanele acestora. Nu este pentru înalta societate şi era dominată de interesele
deci de mirare că masoneria a găsit cel mai fertil teren nobilimii, fiind foarte puţin receptivă la reformele
de manifestare în Sibiul german, reședința preferată a iosefine, mai ales în a doua parte a domniei lui Iosif al
armatei și a administrației imperiale din Transilvania. Pe II-lea, când a devenit făţiş ostilă noii politici. Cu toate
de altă parte, masoneria se răspândește prin inițierea acestea era formată din intelectuali animaţi de idei
directă a unora dintre reprezentanții de frunte ai iluministe, umanitare, de toleranţă şi egalitate în drepturi.
aristocrației ardelene, în lojile din capitala imperială. Loja îşi propunea să „înlăture contradicţiile naţionale şi
Loja Sfântul Andrei la cele trei Frunze de Nufăr religioase”, o tendinţă cu totul nouă pentru societatea
(Freimauerer loge St. Andreas zu den drei Seeblettern, în transilvăneană, şi să promoveze spiritul toleranţei prin
limba germană) a fost una dintre primele loje masonice educarea plebei, să combată superstiţiile. Acţiunile lor
din Transilvania și poate cea mai importantă în epoca însă aveau un impact redus asupra ţărănimii, pentru că
sa. Înfiinţată la Sibiu în mai 1767, de către un grup de opt teatrul, presa, revistele, cărţile sau colecţiile ştiinţifice
tineri, în frunte cu Simon Friedrich von Baussnern, reveniți care îi preocupau pe aceştia, erau în foarte mică măsură
de la studiile universitare din Germania. A avut filiale în destinate maselor. Doar introducerea de metode
Brașov, Cluj și Alba Iulia (probabil și în Sighisoara). Loja Sf. performante în agricultură era o ţintă care viza mai mult
42
Magazine édité par le LE CENTRE REGIONAL D’ETUDE FRANC - MAÇONNIQUE PARIS - BUCAREST
Année XII-N.1 / 2017
ţărănimea. modestă pătrund în saloanele aristocratice sau chiar
Statutele prevedeau ca obligativitate de primire la curtea imperială. Un astfel de exemplu a fost Horea,
în francmasonerie a unui potențial membru împlinirea conducătorul răscoalei românilor din Munții Apuseni
vârstei de 24 de ani, precum și pe aceea de a fi liber. din 1784-1785, ale cărui legături oculte cu personaje
În perioada în care loja a funcţionat, între 1767-1790, a influente din cercul apropiaților curții imperiale au
avut în total 276 de membri, printre care se regăseau fost puse în lumină de istoricul Ioan Chindriș. Potrivit
germani, unguri, greci sau români. Printre membrii acestuia, legătura dintre Horea și curtea vieneză a fost
ei se găseau: guvernatorul si generalul comandant asigurată de un francmason notoriu al acestei epoci,
ai Transilvaniei, consilieri cezaro-crăieşti, consilieri Ignatius Born, geolog și mineralog originar din Alba Iulia,
guberniali, nobili unguri, episcopi sasi, preoţi şi unii dintre unul dintre apropiații împaratului Iosif al II-lea. În casa lui
cei mai importanţi politicieni. Din rândul românilor – nu Ignatius Born din Viena activa un cenaclu al savanților și
puţini la număr – erau reprezentaţi Ioan Molnar Piuariu al artiștilor adepți ai reformelor iosefine, printre care se
(înscris în 1781), reprezentant important al iluminismului număra și gravorul Jakob Adam, autorul unor cunoscute
românesc sau principele Mavrocordat. Alţi membri de portrete ale lui Horea și Cloșca. Chiar daca este difícil
seamă au fost Martin Hochmeister, Anton Joszika, Fărcaş de demonstrat, pe baza datelor existente, că Horea ar fi
Kemenyi, Alexandru Bethlen, Samuel von Bruckenthal fost mason, legăturile sale cu cele mai influente cercuri
sau Gheorghe Banffy. masonice din Transilvania și din Viena sunt, astăzi, din ce
Analiza listei membrilor a relevat faptul că dintre în ce mai greu de contestat. Răscoala condusă de Horea,
cei 276 de francmasoni, 147 erau romano-catolici, 73 Cloșca și Crișan din Transilvania anului 1784 a lăsat ecouri
evanghelici, 37 reformaţi, 8 ortodocşi, 2 unitarieni şi care s-au răsfrânt și persistă până în zilele noastre. Cea
9 de religie necunoscută. După provenienţă, 82 erau mai intrigantă dintre ipoteze este cea care pornește de
de pe Pământul Crăiesc, 72 din restul Transilvaniei, 26 la premisa imixtiunii străine, prin influența exercitate de
din Ungaria şi Croaţia, 56 din ţările ereditare Imperiului ideologia masonică revoluționară asupra declanșării
Habsburgic şi 40 din străinătate. Din punct de vedere al acestui foarte important eveniment istoric.
status-ului social, 38% dintre membri erau funcţionari, „În Transilvania, masoneria a avut un teren fertil. În
22% ofiţeri, 14% nobili, 11% locuitori cu drept de cetăţenie şi secolul XVIII se înființează primele loje. Masoneria reunea
proprietari, 8% preoţi şi învăţători, 4% medici şi farmacişti atunci elita societății transilvănene. Includea oamenii
şi 3% slujitori. cei mai bogați și intelectualii. Mai târziu, au promovat
În anul 1785, Iosif al II-lea a emis o patentă principiul egalității între oameni, alegerile prin vot direct
prin care legifera activitatea masoneriei în Austria şi o și secret. Au început să accepte în rândurile lor servitorii
aşeza sub controlul direct al statului. Drept consecință caselor nobiliare și țăranii” a declarat, în cadrul unui
a acestei legi, loja sibiană trebuia să prezinte în mod interviu , istoricul Tudor Sălăgean, directorul Muzeului
regulat autorităţilor lista membrilor şi să anunţe zilele de Etnografic al Transilvanei.
întrunire, fapt care afecta în mod vădit caracterul secret Printre francmasonii transilvăneni iluștri se
al asociaţiei. Ca urmare, au fost desfiinţate filialele şi numărauomul politic, istoricul, filozoful și profesorul
pentru câteva luni a fost suspendată activitatea. În final, universitar Simion Barnuțiu (1808-1864), guvernatorul
ca urmare a mediului nefavorabil, loja masonică a hotărât Transilvaniei, baronul Samuel von Brukenthal (1721-1803),
încetarea activităţii în 1790. poetul și omul politic Octavian Goga (1881-1938), medicul
Masoneria includea, în această perioadă, o român de origine germană Cristian Friedrich Hahnemann
buna parte a elitei sociale și intelectuale a societății (1755-1843), juristul, profesorul de filosofie și omul
transilvănene. Apetența conducătorilor masoneriei față politic Eftimie Murgu (1805-1870), botanistul magiar de
de transformarea și modernizarea societății se înscrie in naționalitate germană, membru al Academiei Române,
climatul specific epocii iosefine, în care împaratul însuși Ștefan Peterfi (106-1978), cel dintâi medic român titrat,
descinde în mijlocul supușilor săi, iar oamenii de condiție renumitul ocultist și filologul Ioan Molnar Piuariu (1749-
43
Magazine édité par le LE CENTRE REGIONAL D’ETUDE FRANC - MAÇONNIQUE PARIS - BUCAREST
Année XII-N.1 / 2017
1815), omul politic, medicul și publicistul Alexandru Vaida fost și el francmason în loja lui Stoker. A trecut la Orientul
Voevod (1872-1950), marele aviator român, pionier al Etern – tărâmul Luminilor – în 15 septembrie 1913 . După
aviației mondiale, Traian Vuia (1872-1950). unii, însuși Vlad Dracul este posibil să fi fost francmason.
Întrucât ne aflăm la numai circa un an și jumătate distanță Cel mai probabil, această presupoziție este tributară
de centenarul statului național unitar român, datorită apartenenței celebrului principe român la Ordinul
rolului decisiv avut în recunoașterea pe plan internațional Dragonului.
a Marii Unirii din 1 decembrie 1918 a Transilvaniei cu Primul templu masonic din Transilvania a fost
România și în trasarea granițelor țării proaspăt reîntregite, înființat în Cluj-Napoca, de către Loja „Unio”. Acesta era în
în cadrul Conferinței de la Paris, ne oprim spre a evoca, Piața „Avram Iancu”, la numărul 7. Cât privește simbolistica
pe scurt, personalitatea francmasonului Alexandru masonică, se mai păstrează înca pe respectiva clădire
Vaida-Voevod, un mare om politic, medic și publicist, stema reprezentând un stup cu albine. Membrii lojei au
unul dintre liderii marcanți ai Partidului Național Român înființat în acea perioadă școli pentru tinere mame, unde
din Transilvania, apoi al Partidului Național Țărănesc. acestea urmau cursuri ca să se integreze în societate și
Vaida-Voevod a debutat politic în anturajul arhiducelui au susținut menținerea învățământului religios în școli,
Franz Ferdinand, ca susținător al drepturilor românilor contribuind la înființarea școlii de nevăzători și a celei
transilvăneni. de surdomuți. Aceleiași loje i se datorează construcția
După Unirea Transilvaniei cu România și fuziunea clădirii actualei gări din Cluj, conform aceluiași Tudor
naționalilor transilvăneni cu țărăniștii din Vechiul Regat, Sălăgean.
s-a numărat printre liderii marcanți ai noului Partid Numeroși atlanți au ținut pe creștetebolta
Național Țărănesc.În activitatea politică, Alexandru Vaida- Templului Transilvan. Acești bărbați au fost francmasoni,
Voevod a ocupat timp de trei mandate funcția de prim- cultivatori ai Artei Regale, în spiritul căreia și-au făcut din
ministru al României, remarcându-se, de asemenea, ca vieți opere puse în slujba neamului românesc, jertfindu-
Ministru de Interne șiapoi de Externe. A sprijinit regimul se cu un nesaț mântuitorpe altarul limbii române, al
autoritar al regelui Carol al II-lea, motiv pentru care i-a păstrării identității naționale și al integrității teritoriale. O
părăsit pe național-țărăniști și a întemeiat propriul partid. unică datorie suverană avem noi, generațiile din urmă.
După instaurarea monarhiei autoritare a fost numit Să le omagiem și să le cinstimjertfa. Să le continuăm
consilier regal.În cadrul Conferinței de Pace de la Paris opera. Să ne facem Datoria, după cum preabine spune
din 28 octombrie 1920, Alexandru Vaida-Voevod a fost Il:. Fr:. Viorel Dănacu 33°, Marele Maestru al Marii Loji
șeful delegației României, după retragerea primului- Naționale a României – Loja de Ritualistică Comparată
ministru Ion I. C. Brătianu. și Cercetări Masonice, „Noi, francmasonii români,
O listă lărgită a masonilor transilvăneni sau trebuie să gândim și să construim o masonerie pentru
care au avut legătură cu spațiul acestei foste provincii români, adică pe înțelesul românilor și în dependență
românești i-ar putea include pe Bram Stoker, celebrul directă față de cultura noastră milenară” , o formulare
scriitor irlandez fiind, conform unor surse documentare, care realmente esențializează și creionează misiunea
Mare Maestru al Lojei ”Golden dawn” („Zorile de Aur”) din Ordinului Masonic Român.Să nu lăsăm această datorie
Londra , pe misteriosul personaj Arminius din romanul pradă percepției comuneși profane a celor cărora astfel
Dracula, pe numele său întreg Arminius Vambery, cel mai de chestiuni le par paseisme și idealisme anacronice.
mare orientalist magiar, savant și membru al Academiei Noblețea sentimentului datorieieste apanajul bărbăției
din Budapesta, expertul în vampirologie, sfătuitorul celei adevărate - astăzi muribundă -, e de domeniul
tainic și bunul prieten al marelui scriitor. Translația între cavalerismului.
miturile celtice vechi și miturile fabuloase ale dacilor, Sacrificiului acestor piloni indestructibili, prea
comunicată de Vambery, l-a influențat în profunzime adesea suprem, datorăm dăinuirea neîntreruptă a rostirii
pe romancierul irlandez, care l-a transformat pe acesta în limba străbună a rugăciunilor înălțate către bolta
în personajul „absent” al romanului. Arminius Vambery a cerească a Marele Templu de Munți, din milioane de
44
Magazine édité par le LE CENTRE REGIONAL D’ETUDE FRANC - MAÇONNIQUE PARIS - BUCAREST
Année XII-N.1 / 2017
inimi de atlanți de gardă și de cariatide îngenunchiate în cum bate, pleacă-ți fruntea pe glia transilvană și vei
rugăciune. Cinste lor!, cerberi atoateveghetori la poarta auzi de acolo vocea fratelui Iancu, de la a cărui trecere
de lemn a sufletului românesc, martiri și eroi ai luptei fără în eternitate s-au împlinit acuma 130 de ani (n.a. în anul
de odihnă pentru păstrarea fondului românesc al acestui 2002), dar anii sunt fără însemnătate pentru noi. Lucrăm
sfânt pământ, luptători pentru emancipare și eliberare. în eternitate [...]”
Primul Mare Maestru al masoneriei române Iluștri, Preaubiți și Prea Respectabili Frați
după 1989, Il:. Fr:. Nicu Filip a făcut o afirmație sublimă, transilvăneni, vă invit să ne prindem în lanțul iubirii
de o frumusețe inegalabilă, în cadrul Adunării Generale fraterne în jurul Coloanelor Templului Transilvan și, ca o
a Marelui Consiliu al Marii Loji Naționale a României – autoritate tutelară spirituală, morală, istorică și legitimă,
Loja de Ritualistică Comparată și Cercetări Masonice, să pecetluim și să înveșnicim, cu jurământul apărării
convocată cu mărețul scop al învestirii în funcția de Mare cu prețul înseși vieții, sacralitatea și bogățiile spirituale,
Maestrua Il:. Fr:. Viorel Dănacu, căruia fratele Nicu Filip i-a umane și naturale – patrimoniul transilvan viu și neviu,
transferat toate prerogativele masonice, în cadrul acestei mobil și imobil, tangibil și intangibil – ale Cetății de Munți
ținute de referință pentru destinul francmasoneriei și de obârșie a neamului românesc.
române, care a avut loc în Cetatea Cisnădioara, în anul Am zis.
masonic 6002: „Și dacă vrei să auzi inima pământului

45
Magazine édité par le LE CENTRE REGIONAL D’ETUDE FRANC - MAÇONNIQUE PARIS - BUCAREST
Année XII-N.1 / 2017

FRANCMASONERIA SI MAREA UNIRE )

Radu THEODORU
Scriitor român
General de Flotilă Aeriană(R)

Samuel Untermeyer la Conferinţa de pace precizează


în volumul FACTS ARE FACTS tradus de Traian Golea

Oprecizare,
şi publicat în ,,Romanian Historical Studies”, Iaşi, 1998,
că delegaţia Statelor Unite era compusă din 114 mari
financiari evrei, care îi controlau şi dirijau pe Wilson şi
din punctul
prin legături masonice pe Clemanceau, în ce priveşte
meu de vedere o discuţie pe tema acestui titlu nu poate
România, impunându-i prin santaj, nerecunoaşterea ca
începe decât de la tratativele de pace de la Paris, în
beligerant datorită păcii de la Bucureşti şi prin dictat
anii care au încheiat Primul Război Mondial, punând
câteva clauze cu bătaie strategică menite să-i uzurpe
atât premizele celui de Al Doilea Război Mondial.
suveranitatea.
Regret din start că sunt în opoziţie cu poncifele oficiale,
1. Sub masca acordării de drepturi minoritaţilor i se
cu istoria dictată de învingători şi de profitorii ei.
impunea lui Ionel I.C.Bratianu să ,,încetăţeniţi evreii,
Marea Unire a fost înfăptuită prin arme şi prin
acordându-le drepturi juridice depline.
voinţa maselor poporane călăuzite de intelighenţia
2. Acordaţi privilegii tranzitului şi comerţului aliaţilor pe
patriotică a timpului, folosindu-se de două evenimente
teritoriul României.
socio-politice europene în atingere directă sau indirectă
Ambele pretenţii ofereau o breşă prin care pătrundea
cu românitatea: destrămarea din interior a imperiului
capitalul străin împreună cu grupuri masive de afacerişti
austro-ungar şi destrămarea aparentă a imperiului ţarist
evrei masoni.
prin lucrarea masoneriei din Statele Unite, Germania şi
Primul ministru român s-a opus tuturor pretenţiilor
Rusia. Personal, consider Conferinţa de Pace de la Paris
înrobitoare ale financiarilor masoni, devenite prin
şi Tratatul de Pace de la Versailles, ca pe o primă victorie
masonii Wilson şi Clemanceau condiţii politice pentru
mondială a Ierarhiei masonice în realizările globalizării,
recunoaşterea juridică internaţională a Marii Uniri.
victorie care a apăsat greu şi păgubitor şi nedrept
Manopera devenită publică prin Brătianu şi grupul de
întregul ansamblu de tratative privind România, membru
patrioţi aflati la Paris cu Take Ionescu, a stârnit o violentă
activ al alianţei care a dat jertfele cele mai mari dintre
reacţie publică europeană favorabilă României. Reacţie
toate ţările Antantei, dar care prin primul ei ministru Ionel
care numind manopera s-a obţinut diplomatic să-i
I.C.Brătianu, nu a acceptat condiţiile oneroase impuse
numească şi culisele.
de Ierarhia masonică care îl dirija pe Woodriow Wilson,
Δ Robert Lansing: Papers vol. I, BAZELE VIITOARE ALE
mason, preşedintele Statelor Unite.
POLITICII EXTERNE ALE STATELOR UNITE, Libraire of
Numai documente:
Congres, Washington, 1919.
Benjamin Freedman, plutocrat evreu, secondând
,,Posedând cele mai multe arme şi cele mai puternice flote
oamenii cheie ai ocultei masonice ca Bernard Baruch şi
46
Magazine édité par le LE CENTRE REGIONAL D’ETUDE FRANC - MAÇONNIQUE PARIS - BUCAREST
Année XII-N.1 / 2017
de război, cele patru mari puteri şi-au asumat chiar de la Δ Ionel I. C. Brătianu în SITUAŢIA INTERNAŢIONALĂ A
început conducerea lucrărilor Conferinţei, impunându- ROMÂNIEI, Bucureşti, 1919:
şi cuvântul lor restului lumii. Ele s-au constituit într-o ,,… Din nefericire adversarii noştri politici
aristrocraţie a naţiunilor.. într-o tiranie care refuză exploatează aici< nn. La Conferinţa>împotriva noastră
aplicarea principiului democratic în relaţiile mutuale neîncrederea şi cupiditatea oamenilor de afaceri şi
dintre naţiuni. Această putere arbitrară extraordinară a influienţa lor asupra hotărârilor politice”.
Consiliului celor patru a provocat stupoare şi plângeri ÎN LOC DE CONCLUZIE. Obstrucţionat, şantajat,
în rândurile tuturor celorlalţi delegaţi precum şi critica manevrat, incriminat, având ostilitatea violentă a lui
presei şi opiniei publice din celelalte ţări.” Clemanceau, cunoscând culisele, apreciind rolul
Δ LE TEMPS, 20 octombrie 1918: determinant al masonilor, financiarilor din delegaţia
,,Sub steagul care înscrisese pe faldurile lui cele Statelor Unite, Ionel I.C.Brătianu se retrage din şefia
mai frumoase şi mai largi principii internaţionale şi-au delegaţiei la Conferinţă, imaginând o stratagramă
trimis şi românii luptătorii care în toate timpurile s-au ingenioasă. Membru marcant al Partidului Naţional Român
jertfit pentru cauzele mari şi drepte, la masa socotelilor din Transilvania, Al. Vaida Voievod a devenit rapid mason
însă, umbrele intereselor deosebite au început să se de grad înalt spre a discuta de pe poziţii masonice de
întindă tot mai mult şi să întunece tânărul soare răsărit din oarecare egalitate cu masonii care manevrau Conferinţa,
valurile de sânge… România care prin tratatul de alianţă desigur cedând ce n-a cedat Ionel I.C.Brătianu, pentru a
fusese admisăşi recunoascută ca egală , primi cea dintâi obţine recunoaşterea juridică a Marii Uniri înfăptuită de
deziluzie..”. români înaintea tejghetărelii de la Versailles.
Δ Andre Tardieu, membru al delegaţiei Franţei la Tejghetăreala în care financiar masoneria
Conferinţă, după contele de Saint Aulaire în volumul: americană a jucat un rol nefast, sprijinită de masoneriile
CONFESSION D’UN VIEUX DIPLOMATE, Ed Flamarion, fostului imperiu austro-ungar şi indirect de regimul
Paris, 1953: bolşevic, pupilul lui Wilson şi al marilor financiari de
,,…Am dus lupte dure pentru a face să i se peste Ocean a cărui expansiune spre Vest a fost oprită
recunoască lui Brătianu şi României, calitatea de aliat. în epocă de armata română, primul ministru al ţării fiind
Eu aveam împotriva mea pe Clemanceau care nu-i ierta acelaşi neînduplecat Ionel I.C.Brătianu care-şi va plăti cu
armistitiul său, pe Wilson care declara cănu ţine cont viaţa crezul politic: ,,Prin noi înşine”
de tratatul nostru de alianţă din 1916, pe toţi juriştii…
În concluzie, în numele dreptăţii, se comite o mare Gradiştea pe Argeş
nedreptate vrând să se pedepsească România pentru 18 aprilie 2017
nefericirile sale de care sunt responsabili aliaţii săi, noi
însine pentru că nu ne-am ţinut angajamentele la Salonic,
apoi şi în mod deosebit, Rusia”…
Δ Contele de Saint Aulaire, fost ministru al Franţei pe
timpul războiului, în volumul mai sus citat:
,,….După acest război al dreptului, România, care
dintre toţi aliaţii noştrii a avut cel mai mult de suferit, era
cea mai prost tratată. Consiliul suprem nu putea fărăsă
renege principiul său esenţial, principiul naţionalităţii,
s-o impiedice în a-l aplica prin realizarea unităţii sale
şi mărirea teritoriului.Evidenta dreptate a cauzei sale şi
presiunea opiniei publice europene impresionată de
imensitatea sacrificiilor acestei ţări au triumfat asupra
unei rele voinţe atât de mari…”.

47
Magazine édité par le LE CENTRE REGIONAL D’ETUDE FRANC - MAÇONNIQUE PARIS - BUCAREST
Année XII-N.1 / 2017

1918 - Centenarul Unirii


Fr:. Ciprian CINCU
Mare Inspector General
MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI
Loja de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice
România

G alaţiul, oraşul pionier al Masoneriei, denumit de clasicii vremii Mica Veneţie a Mării
Negre a avut şansa să devină capitala României la dorinţa lui Alexandru Ioan Cuza.
Galaţiul, port maritimo – fluvial, poate cel mai mare al ţării, cu o puzderie de ambasade
şi consulate, cu un puternic impact economico social al României, recunoscut ca fiind
locul unde a luat fiinţă prima lojă masonică din România având numele de „Loja di
Galaţi”. Urmând tradiţia, Alexandru Ioan Cuza devine venerabil al Lojei „Steaua Dunării”
fiind pârcălab de Galaţi. Numele acestuia este strâns legat de fondarea statului Român,
ca şi data de 24 Ianuarie.
Data de 24 Ianuarie a intrat în istorie ca ziua Unirii. Ea este însă şi ziua Masoneriei Române aleasă intenţionat
pentru a marca victoria acesteia în cucerirea teritoriului României. Odată cu „Steaua Dunării” din Galaţi mai existau
încă două aripi ale aceleiaşi loje, una în Muntenia la Bucureşti şi alta în Moldova la Iaşi. Unirea Principatelor a fost
precedată de o unire masonică simbolică a celor trei loji sub conducerea unică a lui Alexandru Ioan Cuza. În istoria
noastră, domnitorul unirii cum a mai fost numit, ocupa după cum bine ştim un loc reprezentativ în sensul că a pătruns
adânc în conştiinţa colectivă românească, fiind considerat de mulţi fondatorul statului modern.
Alexandru Ioan Cuza a impus la noi pentru prima dată denumirea de „român” şi „România”, a impus grafica
latină nu slavă. Oare să fi fost alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn, concomitant al Moldovei şi Ţării Româneşti
un şiretlic urzit de masonerie ce a făcut posibilă apariţia României ca stat, trei ani mai târziu în 1862 sau pur şi simplu
miraculosul nostru instinct de adaptare? Activitatea masonilor români avea în vedere idealul Unirii încă de la 1848 şi
chiar Bălcescu, poate cel mai de anvergură mason român agrea idea unei „Confederaţii Dunărene”.
Sunt personaje care emit teorii cum că Alexandru Ioan Cuza nu ar fi francmason, dar acceptă teoria că nu
este exclus să fi fost mason, dar cu toţii ştim foarte bine că toţi paşoptiştii au fost legaţi de francmasonerie. Aici au
învăţat regulile democraţiei şi au stabilit relaţii utile atât pentru ei cât şi pentru ţară. Relaţiile cu masonii s-au dovedit
utile şi unirii din 1918, Alexandru Vaida Voievod (prim ministru după retragerea lui Brătianu) la conferinţa de pace din
1918, a realizat că are nevoie de sprijinul masonilor. După aceea s-a sfătuit cu Iuliu Maniu şi Brătianu având aprobarea
acestora intră în loja „Ernest Renan”, o lojă formată în principal din jurnalişti. Participarea la întâlniri a determinat
sprijinul jurnaliştilor care au făcut lobby României Mari.

48
Magazine édité par le LE CENTRE REGIONAL D’ETUDE FRANC - MAÇONNIQUE PARIS - BUCAREST
Année XII-N.1 / 2017

ROMÂNIA CENTENARA 1918-2018

)
CONTRIBUTIILE INDIRECTE ALE MASONERIEI
)

ROMÂNE LA REALIZAREA MARII UNIRI


DIN 1918
Fr:. Radu STEFĂNUȚ 330
Mare Maestru Regional - Dobrogea
MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI
Loja de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice
România

CONSTANTIN MOROIU

C ând vine vorba de contribuţia Masoneriei române la înfăptuirea Marii Uniri,


primul gând duce instantaneu la aspecte de ordin politic sau economic, secundar la
aspecte culturale. Ori realizarea cu succes a unirii tuturor românilor nu s-ar fi putut
înfăptui nicicum dacă spiritul poporului nu ar fi fost ridicat şi direcţionat spre realizarea marelui act istoric într-o
epocă extrem de dificilă din punct de vedere al formării şi conştientizării sinelui naţional, marcată la nivel european şi
mondial de „formarea” şi afirmarea naţiunilor.
Astfel Masoneria română îşi făureşte instrumente de propagandă culturală, istorică, politică cu un puternic
caracter naţional atât în ţară, cât şi în regiunile istorice româneşti adiacente graniţelor Regatului. Întâlnim figuri
importante ale Masoneriei române care sunt simultan membre într-o lojă masonică din Regat sau iniţiate în loji
masonice din afara ţării şi membri într-o societate culturală (de obicei numită societate academică, societate literară
sau pen club) din afara acestuia, ce practică o intensă activitate patriotică şi naţionalistă.
Dacă de numele lui Vasile Alecsandri se leagă apartenenţa la Loja Steaua României din Iaşi şi mai apoi
calitatea de membru fondator al Societăţii Literare Române şi membru de onoare al Societăţii Academice Române,
o situaţie similară o întâlnim şi la P. P. Carp, acesta fiind iniţiat în Masonerie în 1867 în Loja Steaua României din Iaşi,
primind gradul de Companion în acelaşi an şi devenind membru fondator al Societăţii literare Junimea şi mai apoi
fervent susţinător al intrării României în războiul pentru reîntregirea neamului.
Şi exemplele ar putea continua cu activitatea lui Constantin Moroiu, menită a dezrobi cultural Dobrogea din
statutul de paşalâc turcesc, imediat după Războiul de Independenţă de la 1877, sau a lui Ion (Iancu) Nistor, profesorul
universitar cernăuţean, cu studii la Viena, membru al Lojei Meşterul Manole, activ membru în Societăţile academice
Junimea şi Arboroasa din Bucovina răpită.

49
Magazine édité par le LE CENTRE REGIONAL D’ETUDE FRANC - MAÇONNIQUE PARIS - BUCAREST
Année XII-N.1 / 2017
ION (IANCU) NISTOR ŞI FRATII DUGAN-OPAIT
Modelul de organizare al acestor societăţi academice este preluat după cel al Junimii ieşene, de multe ori
purtându-i chiar numele după ce, în prealabil, alte societăţi au precedat-o, fiind desfiinţate de autorităţile imperiilor
unde se aflau teritoriile româneşti răpite. (A se vedea cazul Arboroasei bucovinene!) se impune şi în teritoriile aflate
sub ocupaţie străină, astfel de societăţi fiind direct legate de instituţia masoneriei prin faptul că funcţionau discret,
nefiind înfiinţate în mod oficial, printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme
în București) și nemenținându-se după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite.
Astfel de societăţi culturale erau, mai degrabă, o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Pe modelul
Junimii, acestea mai însemnau și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării, una sau mai multe reviste
literar-umoristice de propagandă românească sau naţionalistă, săli de spectacole, sau chiar „părinţii” altor societăţi
ce se revendicau din ele, de regulă săteşti, de tipul Arcăşiilor bucovinene. Astfel de societăţi academice ce se
înfiinţau după modelul unei loji masonice şi care, la rându-le, înfiinţau societăţi cultural-naţionaliste inferioare lor ca
statut, funcţionau după unul şi acelaşi model organizatoric bazat pe discreţie, iniţiere, examinare, ridicare în grad,
contribuţie financiară a membrilor prin taxe fixe şi donaţii, întâlniri, organizare de evenimente de anvergură, de obicei
cu tentă marcat publică spre atragerea populaţiei şi trezirea şi augmentarea conştiinţei naţionale. Membrii marcanţi
se „emeritau” (deveneau membri emeriţi) şi aveau un rol activ bine determinat în continuitatea societăţii, cum vom
vedea concret cazul vulpanului Arcadie Dugan-Opaiţ.

PROFESORUL UNIVERSITAR ION (IANCU) NISTOR


O situaţie concretă este scoasă în evidenţă de activitatea profesorului Ion Nistor din Bucovina, dar mai ales
de publicarea sub egida Academiei Române a lucrărilor fraţilor Arcadie şi Ilie Dugan-Opaiţ referitoare la activitatea
acestor societăţi academice şi naţionale (Arboroasa, Junimea cernăuţeană şi Arcăşiile bucovinene – al căror artizan a
fost Valerian Dugan-Opaiţ, fratele celor doi). Considerat artizanul unirii Bucovinei cu patria-mamă, Ioan (Iancu) Nistor
istoric şi militant unionist, membru al comitetului de organizare a Adunării Naţionale de la Cernăuţi, care a hotărât
unirea cu România, în cadrul căruia a redactat „Actul Unirii”, a fost profesor la Universităţile din Viena şi Cernăuţi, rector
al Universităţii din Cernăuţi, profesor universitar la Bucureşti, membru al Academiei Române, director al Bibliotecii
Academiei Române, lider al Partidului Naţional Liberal, fost ministru de stat, reprezentând Bucovina, apoi, succesiv,
ministru al Lucrărilor Publice, al Muncii şi în final, al Cultelor şi Artelor.
Istoricul a fost unul dintre cei mai cunoscuţi masoni suceveni, făcând parte din Loja Meşterul Manole,
alături de numeroşi oameni de cultură români. Relaţia sa cu societăţile academice reiese cel mai bine din lucrarea
redactată de Arcadie Dugan-Opaiţ – „Albumul Mare al Societăţilor Academice Arboroasa şi Junimea din Cernăuţi”,
unde aflăm că acesta era preşedinte al Comitetului acestei societăţi academice, cu o foarte bogată activitate de
„vulpan” (echivalentul „lupului” masonic) pentru mulţi fucşi (echivalentul „lupuşorului” masonic), fiind una dintre
minţile organizatoare ale acestor asociaţii. O întreagă reţea de intelectuali de marcă (Porumbescu, Torouţiu, Flondor,
Onciul, Eminovici (Eminescu), Burlă), oameni politici (Iancu, cavaler de Flondor), personalităţi ale vieţii culturale din
regat (Mihail Sadoveanu, Nicolae Iorga), mulţi cunoscuţi pentru afinităţile şi afilierea la Masonerie şi din teritoriile
înglobate marilor imperii înconjurătoare pune în operă nu numai pregătirea populaţiei pentru marele act de la 1918,
dar, bărbaţii se înrolează în armată, făcând frontul. Regăsim figuri precum Ilie Dugan-Opaiţ, Maiorul Constantin Dugan
şi profesorul Arcadie Dugan-Opaiţ fie pe frontul românesc, fie pe cel austriac.

ILIE DUGAN-OPAIT
La 26 iunie 1917, Ilie Dugan-Opaiţ semnează Legământul militar, prin care „ Subsemnatul Ilie Dugan-Opaiţ
din Cireş (Bucovina), fost cadet în armata austro-ungară, însă român de neam, jur pe onoarea mea şi pe conştiinţă să
lupt în armata română pentru desrobirea ţinuturilor noastre româneşti de sub dominaţiunea austro-ungară şi pentru
50
Magazine édité par le LE CENTRE REGIONAL D’ETUDE FRANC - MAÇONNIQUE PARIS - BUCAREST
Année XII-N.1 / 2017
alipirea lor la România.” » Împlinind astfel un deziderat spiritual de secole şi inculcat adânc neamului său, adunat în
voinţa de fier a mamei de a-l fi dat la învăţătură şi astfel la cizelare spirituală, Ilie Dugan-Opaiţ devine, începând cu
octombrie 1917, sublocotenent în Armata Română şi mai apoi, în decembrie, membru în „batalionul select” de vânători
de munte, batalion de elită al Armatei Române aflat sub comanda directă a principelui Carol, moştenitorul tronului
României. . Însă Ilie Dugan-Opaiţ nu este singurul bucovinean şi membru al „clanului” care luptă în Marele Război
pentru reîntregirea Patriei în armata română.

MAIORUL CONSTANTIN DUGAN-OPAIT


Maiorul Constantin Dugan - Opaiţ, adjutant al Casei Regale – văr bun cu Ilie Dugan-Opaiţ - demult trecut în
Regat şi devenit ofiţer al Armatei Române, este la rându-i rănit pe front şi luptă cu aceeaşi patimă şi patos pentru
reîntregirea ţării, pentru revenirea Nordului Moldovei acasă, fiind şi el, la fel ca şi verii săi, membru al Arboroasei
studenţeşti încă din anii universităţii pe care a urmat-o la Cernăuţi.

„VULPANUL” ARCADIE DUGAN-OPAIT


Profesorul Arcadie Dugan-Opaiţ participă ca sublocotenent de rezervă în armata austriacă, face întregul
război pe frontul rusesc, apoi pe cel italian, revenind acasă cu trei decoraţii din şapte lupte la care a participat. „Făclier
român neobosit, om de mare omenie şi izvor de sfat şi îndemn, cât şi toiag de sprijin material pentru studenţimea
română bucovineană, adunată sub steagul Junimii”, cum l-a numit nepotul său, Nicolae Popescu, Arcadie Dugan-
Opaiţ convoacă, la 2 mai 1919, o adunare generală extraordinară, reluând astfel activitatea Societăţii cu o activitate
special pe calea cultural-naţională.
Odată Bucovina revenită la Patria mamă, Arcadie Dugan-Opaiţ primeşte din partea Regelui Ferdinand I
Ordinul Coroana României în grad de Cavaler, prin decretul regal 955/ 9 martie 1923 pentru meritul de a fi fost mare
român şi neobosit îndrumător cultural pentru mai bine de jumătate de veac în Cernăuţii de baştină. Prin activitatea
sa necurmată ca profesor, dar mai ales ca „Vulpan” al Societăţii Academice Junimea, Arcadie Dugan – „om a cărui
viaţă este un cult de românism” (Ilie Dugan-Opaiţ – Glasul Bucovinei, 1936, p. 3) - şi fraţii săi, Ilie şi Valerian (alt mare
român, folclorist de frunte şi întemeietor din speze proprii al Arcăşiilor din majoritatea satelor bucovinene – societăţi
culturale pe model masonic („pui” ai Junimii) de promovare în rândul populaţiei săteşti a spiritului românesc şi a
rezistenţei în faţa slavizării şi a deznaţionalizării) luptă activ şi cu izbânzi la readucerea „acasă” a unui teritoriu „răptuit”
din trupul ţării – al acelei „ţări” fără de care istoria României nu ar putea fi niciodată scrisă.
Activitatea acestor societăţi academice, precum cea a Junimii sub imperiul spiritual al Masoneriei, se axează în
principal pe afirmarea identitar-naţională a românilor bucovineni, prin cabinete de lectură, prin spectacole de teatru
şi operă, apărarea tricolorului şi a valorilor naţionale româneşti, prin susţinerea presei naţionale în Bucovina, prin
răspândirea literaturii şi a cunoştinţelor de istorie naţională în provincie, prin sprijinirea tinerilor. Cu ocazia sărbătoririi
semicentenarului Arboroasei (28 februarie 1926) şi a semicentenarului Junimii (25-27 octombrie 1928), sunt expuse, în
cadrul expoziţiei Junimii, lucrările de căpătâi ale „Vulpanului” Arcadie Dugan-Opaiţ: cele patru volume ale Albumului
Mare, Albumul Profucşilor, Cartea Jertfelor. (cf. Rodica Şcraba)
Aceste societăţi derivate din structura organizatorică şi funcţională a instituţiei masonice continuă, şi după
Unirea cu România, lupta şi munca neobosită de recrutare şi formare de membri, constituindu-se în adevărate
trambuline de propulsare a membrilor lor către adevăratele Loji masonice ale ţării.

51
Magazine édité par le LE CENTRE REGIONAL D’ETUDE FRANC - MAÇONNIQUE PARIS - BUCAREST
Année XII-N.1 / 2017

A.L.G.D.G.A.D.L.U.

RITUL SCOTIAN VECHI


SI ACCEPTAT
Sub auspiciile Marii Loje a Frantei ,

« Liberté, Egalité, Fraternité »

Ce facem noi în Loje?


Fr:. Mihai CHIRESCU
R:.L:. Les Amitiés Internationales
Marea Lojă a Franței - Or:. Paris

Ce facem noi în Lojele noastre?

Pentru a raspunde la aceasta întrebare, am ales să evoc căteva aspecte din activitatea noastră, enunțându-
mi reflexia în jurul a trei problematici ale ritualului:
De ce v-ați făcut FM?
Ce vreți să faceți aici?/ Ce ați venit să faceți aici?
Ce este FM?

Aceasta prezentare din cadrul lojei nu ar ști să aiba în vedere complexitatea analizei; o parte din aspectele pe
care nu le-am dezvoltat, va face obiectul schimburilor care vor urma.
În prealabil, precizez că toate citațiile sunt cele ale Ritualului oficial al G.L.D.F.

Ce facem noi, așadar în Loje?


Un raspuns scurt ar fi: ne reunim în ținută și practicăm Ritul Scoțian Vechi și Acceptat. Voi reveni , bineînțeles,
asupra finalității acestei practici.
O întalnire începe printr-un ritual de deschidere a lucrărilor; urmează activitatea în Lojă în jurul unei intervenții
a unui Frate participant la conferință; în fine, întâlnirea ia sfârșit printr-un ritual de închidere a lucrărilor.
Nu voi insista prea mult asupra importanței acestui ritual. Repetat la fiecare întâlnire, el este principalul
vector de transmitere a tradiției noastre, căci dialogurile, deplasările și acțiunile ofițerilor în cadrul Lojei, sunt o sursă
inepuizabilă de învățăminte inițiatice.

O întalnire aparte este cea dedicată inițierii profane. Aceasta ne permite să retrăim, de aceasta dată
ca spectator, încercările Aerului, Apei și Focului pe care le-am traversat cu ocazia propriei noastre inițieri. Proba
Pământului este unică; o trăim decât o singură dată, fiind în același timp singurul actor... și spectator.

52
Magazine édité par le LE CENTRE REGIONAL D’ETUDE FRANC - MAÇONNIQUE PARIS - BUCAREST
Année XII-N.1 / 2017
Acest caracter unic o face să fie și mai importantă, căci noi vom păstra doar amintirea începutului nostru
inițiatic, acolo în intimitatea Camerei de meditare.
Urmand firul conductor al celor 3 întrebari, abordez mai întai prima întrebare.
= = = = = Meditarea-Cugetare asupra primei întrebări = = = = = = =
« De ce v-ați făcut franc-mason ?
Pentru că eram în întuneric și îmi doream să fiu în Lumină»

Dupa proba Pământului în Camera de meditare și alte 3 probe în Templu/Sanctuar, am primit în sfârșit Lumina.
Dar după cum precizează ritualul:
Nu este de ajuns să fii pus în fața Adevarului, pentru că acesta să devină inteligibil.... Atâta timp cât iluzia și
prejudecățile ne orbesc, întunericul sălășluieste în noi și ne face insensibili la frumusețea Adevărului.»

Din acest motiv, ci nu pentru că lumina inițierii mi-a permis să văd, că totuși, am înțeles tot.
«Ce ați văzut când ați intrat în Lojă?
Nimic din ceea ce spiritul uman ar putea înțelege: un voal dens îmi acoperea ochii»

În Lojă, ne regăsim cu toții: Ucenici, Calfe, Maeștri pentru a lucra împreună pe șantierul simbolic, fiecare
înțelegând sau interpretând cu profunzimea reflecției pe care constanta/asiduitatea muncii sale în Franc-Masonerie
i-a permis să o dobândească.

Dar să ne amintim ceea ce spune Ucenicul Franc-Mason: nu știu nici să citesc, nici să scriu, stiu doar să
silabisesc.
Acest raspuns, amprenta unei profunde modestii, constituie un ghid de comportament în Loja, dar și în afara ei.

În Lojele noastre, noi abordăm subiectele sub unghiul simbolismului, cărora le acordăm o importanță
deosebită, fără însă, să excludem diverse demersuri.
Un simbol este ca o fereastră care se deschide spre infinitul universului, sau în cazul nostru, spre vastul univers al
reflecției și al interpretărilor...

Nu știu să citesc poate astfel avea ca sens: nu înțeleg tot ceea ce poate semnifica simbolul... În măsura în care
sensul ultim al unui simbol va veni, aceasta afirmație este adevarata oricare ar fi gradul sau pozitia unui Frate în Lojă.
Transpusă dincolo de Loja, aceasta mărturisire de neștiința este reflecția limitelor noastre față de complexitatea
realității. «Silabisim» multe fapte-întâmplări, ceea ce este accesibil, inteligibilității noastre, subiective, depre lume.
Totalitatea este inaccesibilă mărginirii noastre.
Să ne amintim ceea ce l-a facut pe Socrate să fie considerat unul dintre cei mai înțelepți de către Pythie din Delphes:
aceasta a fost mărturisirea sa « Nu știu decât un singur lucru, acela că nu știu nimic» (Platon- Apologia lui Socrate).

Dacă ar trebui să rezumez într-un singur cuvânt esența a ceea ce noi facem în Loje, acesta ar fi cuvântul «ascultă».
Acest cuvant poate fi declinat ca verb (ordin) sau ca substantiv ( postura de a fi).
Pentru mine Francmasoneria este în primul rând școala de a asculta. O data ce lucrările sunt deschise și nu
ne mai aflam în lumea profană, șlefuim piatra cu tehnica ascultării. Învățăm să-i ascultăm pe ceilalți, să-i auzim și să
înțelegem ce au de spus.
Multe violente pleacă de la faptul că oamenii nu își vorbesc, sau pentru ca nu ascultă ceea ce are de zis
celălalt. Ceea ce se întamplă între cei doi frați Cain și Abel constituie modelul perfect al lipsei de comunicare care

53
Magazine édité par le LE CENTRE REGIONAL D’ETUDE FRANC - MAÇONNIQUE PARIS - BUCAREST
Année XII-N.1 / 2017
conduce la crimă.

Cuvântul în Lojă este organizat în jurul unui plan triangular. Cuvântul nu circulă direct de la un Fr:. la altul, ci
este întodeauna acordat de un V:.M:. . Care este un Mediator - Intermediar al intervențiilor și îndeplinește acest terț
rol foarte important, căci moderează relațiile și evită conflictele.
El este garantul unității grupului știind să «concilieze divergențele necesare și productive», pe care cele 2
brațe ale echerului, care decoreaza colierul său, le simbolizează. Planul triangular al intervențiilor face trecerea de la
poziția binară spre unitate.

În Biblie, în volumul Exodului (25:18-22), textul precizează că în Templul din Ierusalim, pe Chivotul Legământului,
se aflau față în față două statui ale Hieruvinilor. Tradiția spune că Dumnezeu se afla în spațiul gol dintre cele 2 statui.

Este surprinzator să constați că o tradiție care interzice orice reprezentare a lui Dumnezeu, pune numele
Domnului între doua statui. Dar subtilitatea acestui dispozitiv este tocmai poziționarea lui Dumnezeu în spațiul gol
dintre statui. Printre ele intră Celălalt. Al treilea sălăsluiește ca Unicul/Cel care unește cele două părți separate.

Acest studiu despre noi înșine, pentru a-l asculta pe celălalt, mă conduce la a 2-a întrebare.
= = = = =Meditare asupra celei de-a doua dintre întrebările mele = = = = = = =
« Ce ați venit să faceți aici?
Să-mi supun voința, să-mi înving pasiunile și să fac noi progrese în FM.»

A-și supune voința, înseamnă să înveți să respecți regulile, care guvernează o alianță, în care este primit cel
inițiat. O dată ce am luat la cunoștiință aceste reguli, am două alegeri:
1/ să le resping, pentru că nu sunt conforme/nu coincid cu concepția mea de viață, și deci să plec, sau
2/ să le accept, să le respect și să le transmit.

Fiind primit în G.L.D.F. (Marea Lojă a Franței) am depus un jurământ, este mai degrabă o chestiune de onoare,
decât de a respecta jurământul. Cel care este primit, nu poate să-și impună hotărârea/voința sa celor care l-au primit.

Ce este de spus despre emoții - suferințe?


Două înclinări se află într-o continuă confruntare în interiorul omului: «înclinarea spre rău» și «înclinarea spre bine».
Talmudul analizează îndelung aceste două înclinări Yetzer Rah ( ‫ער רצי‬‎ ) și Yetzer Tov (‫ ב ו ט‬‎ ‫) רצי‬.
O pasiune, o suferință, o emoție este purtătoare de entuziasm, de energie. Se pune problema de a cunoaște unde se
îndreaptă energia acestei pasiuni, suferințe. Ea poate fi distrugătoare și îndreptată către moarte, sau constructivă și
dirijată/orientată către viață.

În Lojă, stăpânirea pasiuniilor, emoțiilor, sau măcar intenția de a o realiza, o exprimăm prin simbolul semnului
ordinului. Să ne amintim semnul gradului - de ordine al Ucenicului FM:
«Ridicat, picioarele în echer în unghi drept, stângul în față orientat Vest-est, călcâiele lipite, având mâna
dreaptă întinsă (patru degete lipite și degetul mare depărtat formând un echer), așezată în echer sub grumaz/guler,
mâna și brațul drept într-un plan orizontal în prelungirea umărului, brațul stâng, întins normal pe lângă corp. Cănd
rămânem în această pozitțe, suntem la ordin».

54
Magazine édité par le LE CENTRE REGIONAL D’ETUDE FRANC - MAÇONNIQUE PARIS - BUCAREST
Année XII-N.1 / 2017
În această poziție Fr:. răspund la apelul, ordinul V:.M:. , celui care mediaza intervențiile, sau după ce au primit
permisiunea de a lua cuvântul.
Practica strictă a acestui gest, în simplicitatea sa, are virtuțile unui exercițiu spiritual, care traduce în act, intenția de a
învinge propriile pasiuni/emoții, de a supune propria voință...
În practică, noi putem să ne dăm seama că această poziție se adeverește a fi foarte dificil de păstrat în orice împrejurare.
Dacă acest exercițiu simplu este foarte rar reușit/realizat, putem să ne imaginăm, cât este de dificil să ne stăpânim
pasiunile în alte situații.

Să abordăm, să vorbim despre simbolistica semnului de ordin. Ce înseamnă să fii la ordin? Ritul precizează
: « Mâna dreaptă, așezată în echer sub guler, gatlej, cuprinde ardoarea, tumultul pasiunilor care se framântă în piept
și ferește astfel mintea, rațiunea de orice exaltare febrilă, intensă, susceptibilă de a compromite luciditatea spiritului
nostru. Semnul de ordine al Ucenicului semnifică: sunt stăpân pe mine însumi, pe mintea și pe corpul meu și mă
angajez să judec totul cu imparțialitate.»

Stăpânirea pasiunilor va trebui să se exprime în discursul-alocuțiune-luarea cuvântului-din Lojă.


Să nu uităm că vorba, limba poate să fie la fel de tranșantă ca o sabie, spadă și că sunt cuvinte care ucid, doboară,
lovesc.
Stăpânirea pasiunilor este de cea mai mare importanță și de aceea este amintită în mod constant cu ocazia
inițierii, cum o dovedesc și evocările, mențiunile următoare.
Prima călătorie simbolică a persoanei Recipiendare - a persoanei care urmează să fie primită, a persoanei
care urmează să primească ordinul este blazonul, emblema vieții umane prin simbolul tulburărilor care reprezintă
pasiunile care-l nelinistesc. « Eșarfa care va acopera ochii reprezintă simbolul orbirii în care se afundă omul dominat
de propriile pasiuni, slăbiciuni...»
O dată cu cea de-a doua călatorie simbolică, aceste tulburări/zgomote se diminuează o dată cu numărul de
piedici/obstacole « sub pașii omului care perseverează pe potecile Virtutii».
Totuăi, încă nu a sfârșit lupta, pe care este obligat să o ducă pentru a-și învinge propriile pasiuni/slăbiciuni precum
și cele ale celorlalți oameni.
De-abia cu a treia și ultima călătorie inițiatică, cea în care recipiendarul-persoana care este primită, trece
proba focului, nu mai există neliniște, frământare, tulburare. Interpretarea simbolică fiind aceea că « dacă perseverăm
în Virtute într-un mod ferm, viața devine calmă și liniștită-serenă». Adică flăcările pasiunii se transformă în Bunătate,
Caritate care inspiră vorbele și acțiunile.
Sub stăpânirea pasiunilor, suferințelor regăsim în Biblie, în volumul Proverbe 16.32, această meditare sobră și
bogată în învățăminte.
«Cel care nu se supară repede valorează, merită mai mult decât un erou, Și cel care este propriul său stăpân,
valorează mai mult decât un cuceritor, decât cel care cucerește teritorii» (Pv 16 :32)
O scurtă meditare asupra unui alt cuvânt care este menționat în contrasens, care este un acronism al
pasiunilor, slăbiciunilor: Virtute.
Daca cuvantul virtute este de multe ori auzit în timpul ceremoniei de Inițiere, el este mai puțin auzit în cadrul
ritualului. Îl auzim în definiția FM: omul liber și de bune moravuri, este deopotrivă prietenul celui bogat și celui sărac,
dacă aceștia sunt virtuoși-cinstiți.
Statutul omului virtuos-cinstit nu este ca o distincție care recompensează meritele și eforturile depășite.
Virtutea nu este niciodată însușită, caderea este posibilă în orice moment.
Să ne amintim ce era scris în Camera-Cabinetul de meditare; «VIGILENȚA ȘI PERSEVERENȚA»
Titlul de om virtuos, după umila mea părere, nu poate fi decât...postum.

55
Magazine édité par le LE CENTRE REGIONAL D’ETUDE FRANC - MAÇONNIQUE PARIS - BUCAREST
Année XII-N.1 / 2017

= = 3/ = = = = Căteva cugetări despre a 3-a întrebare care mi-a ghidat - orientat, meditarea - reflecția:
«« Ce este Francmasoneria? Este o alianță/frație/federație universală a oamenilor luminați, reuniți pentru a lucra
împreună la perfecționarea intelectuală și morală a umanității»
Această frază ritualică indică finalitatea activității noastre în Lojă. Dar perfecționarea în cauză, trece înainte
de toate prin lucrul asupra propriei persoane. Schimbându-ne noi înșine, vom contribui la schimbarea lumii din care
facem parte.

În Lojă învățăm să ascultăm, să ne cunoaștem (pe noi înșine și pe ceilalți), să ne ajutăm între noi, întrajutorăm.
Dar toată munca, activitatea începută în acest laborator, care este Loja, își va găsi concretizarea în lume-omenire-
societate. Înainte de închiderea lucrărilor V:.M:. spune:
«Ca Lumina care ne-a luminat lucrările, activitățile continuă să strălucească în noi, pentru ca noi să ducem
apoi la îndeplinire în exterior, în afară, opera începută în acest T:. ...»

SINTEZA
Un simbol mi se pare a fi sinteza a ceea ce facem noi în Lojă, pentru a desemna ca un fir conductor finalitatea
muncii. Este vorba despre ... coarda.
Să luăm în considerare mai întâi prezența ascunsă a acestei corzi când suntem la gradul de Ucenic. Gestul
mâinii drepte sub gatlej, pare să indice stăpânirea pulsiunilor, pornirilor care urcă. Dar gestul mâinii sub gatlej,
simbolizează de asemenea o stăpânire a lăcașului vocii, a locului unde sălășluiește vocea, a corzilor vocale așadar,
ale căror vibrații produc, generează cuvinte (sau alte sunete!) pe care le pronunțăm.

O altă coardă, vizibilă, dar foarte discretă, putem să o zărim pe colierul lui Fr:. Ospitalier...unde este reprezentată
o inimă pe un săculet legat cu o coardă.
Deznodarea acestei corzi, desfacerea cordonului care leagă punguța-săcuțul, înseamnă să-ți deschizi
sufletul, arătând compasiune față de semenii noștri. Compasiune, care se extinde în actul de asistență a celor aflați
în nevoie, aflați în suferință materială sau psihologică.
Dacă există un ofițer al Lojei care simbolizează Fraternitatea, acela este Francmasonul Ospitalier.
Dupa trecerea Fr:. Ospitalier și Trunchiului de Caritate, vom forma lanțul Uniunii. Lanțul nostru de unire este
similar Corzii-Funiei și a celor 12 lacuri care decorează friza.
Cele 12 lacuri de dragoste corespund centurii zodiacale și a celor 12 semne zodiacale ale sale care simbolizează
Lumea (κόσμος = cosmos în greacă). Cuvântul Zodiac, conține în rădăcina sa cuvântul grec Zoï (ζωή = viața în greacă).

Lanțul Uniunii este constituit din zale care întruchipează Francmasonii. Un lanț este la fel de slab ca veriga
cea mai slabă. O frânghie-coardă este total diferită.
O frânghie-coardă este cu atât mai puternică, dacă există fire care o compun. Fiecare fir care este «în acord»
cu celelalte fire componente ale frânghiei, nu face decât să-i întărească soliditatea, puterea.

Atunci când fiind în Lanțul de Uniune V:.M:. (mediatorul francmason) spune «să ne înălțăm împreună inimile
către idealurile noastre», unul dintre sensurile care poate fi dat, este sublimarea lanțului nostru de uniune (terestră)
în ceea ce funia simbolizează (ceresc) la cele 12 lacuri de dragoste.

Simbolul funiei, în cele 3 situații descrise mai sus, pare să indice o cale de urmat. Prin stăpânirea pasiunilor
(corzilor vocale) și deschiderea inimii ( prin deznodarea funiei sacuțului), Ucenicul se transformă din veriga slabă din
56
Magazine édité par le LE CENTRE REGIONAL D’ETUDE FRANC - MAÇONNIQUE PARIS - BUCAREST
Année XII-N.1 / 2017
lanțul Uniunii într-un fir al funiei cu 12 noduri, simbol al unei Omeniri Unite.
Este idealul îndepartat spre care ne deschidem neobosit în lojile noastre.

CONCLUZIE
În loc de concluzie vă voi spune o scurtă poveste pentru a sublinia ceea ce mi se pare a fi în centrul a ceea
ce am venit să fac aici: Depașirea pasiunilor mele...
Este o poveste din Orientul îndepărtat...
Un Samurai, în culmea gloriei sale, a venit în fața Maestrului Zen și l-a întrebat:
- Am auzit că ești un mare înțelept. Spune-mi cum arată Iadul și Paradisul!
- Cine ești tu? a întrebat Maestrul.
-Sunt un Samurai faimos!
-Tu, un samurai? a excalamat Maestrul.
Samuraiul cuprins de furie, a pus mâna pe sabie ca un fulger și a îndreptat-o ca pentru luptă.
Maestrul a continuat:
-Oh, ai chiar și o sabie?!
În momentul în care samuraiul voia să lovească cu sabia sa, Maestrul i-a spus:
-Aici se deschid porțile iadului.
Surprins de liniștea și siguranța călugărului, samuraiul și-a băgat sabia în teacă și s-a înclinat.
-Aici se deschid porțile paradisului, i-a spus atunci Maestrul.

Am zis.
Mihai CHIRESCU

57
Magazine édité par le LE CENTRE REGIONAL D’ETUDE FRANC - MAÇONNIQUE PARIS - BUCAREST
Année XII-N.1 / 2017

MESAJUL MARELUI MAESTRU


AL MAREII LOJI NATIONALE
, A ROMÂNIEI
Fr:. Viorel DANACU 330
Mare Maestru
MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI
Loja de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice
Preşedinte, Centrul Regional de Studii Francmasonice PARIS - BUCUREŞTI
România

Loja de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice,


15 ani de Lucrare Masonică Regulară, Tradițională, Spirituală şi Morală
13-14 Aprilie 2002 - 2017

S e împlinesc 15 ani din 13-14 aprilie 2002, dată când masoneria a fost prima instituţie de pe întreg teritoriul
României, care a demascat corupţia din însăşi interiorul ei, ca un răspuns la apelul instituţiilor abilitate de atunci.
Până la acest moment, nimeni nu vorbea de lupta împotriva corupţiei, nimeni nu discuta despre acest flagel, care
apoi a luat o amploare generală, ajungându-se la declaraţii publice la unison, de la conducătorii ţării şi până la
oamenii din stradă şi anume: CORUPŢIA UCIDE !
Considerăm că acel 13-14 aprilie 2002, este un moment de cotitură în istoria ţării noastre, pentru că acel
semnal puternic de alarmă, pe care eu l-am făcut public împreună cu fratele Nicu Filip, Primul Mare Maestru al Marii
Loji Naţionale din România, după 1989, ni l-am asumat, sub un val imens de ameninţări de tot felul, demascând
pentru prima dată corupţia din masoneria română.
Dacă era luat în serios acest semnal, situaţia astăzi era cu siguranţă alta, ori, în loc să ne unim împotriva
corupţiei, mulţi alţi masoni cu funcţii importante în instituţiile statului au făcut opoziţie, născându-se practic cele
două tabere masonice pro şi contra. Iată la ce nivel au ajuns astăzi masonii din tabăra pro corupţie. Incredibil!
Tabăra masonică pro corupţie, adică Marea Lojă Naţională din România, din care am făcut parte, fiind Mare
Trezorier Adjunct şi Venerabilul Respectabilei Loji Athenaeum de la Orientul Bucureşti, a sancţionat acest protest
anticorupţie masonică în mod incalificabil, antimasonic, imoral, prin excluderea mea şi a fratelui Nicu Filip, împreună
cu toţi fratii care ne-au urmat în 13-14 aprilie la Braşov, 2002, motivul fiind acela că am demascat corupţia, un rău care
a devenit o nălucă la tot pasul astăzi. Incredibil! Această sancţiune de excludere se face când aduci prejudicii statului,
suveranităţii şi independenţei sau te asociezi cu oameni murdari, care complotează la subminarea masoneriei, ţării
tale România, ori noi doream exact curăţirea masoneriei, alegerea grîului de neghină, dezvoltarea masoneriei şi a ţării.
Degeaba ulterior au lovit în noi din ură şi frică, masoneria mondială regulară nu a luat în seamă, nu a
recunoscut excluderea noastră din masonerie, această sancţiune fiind nefondată, antimasonică, antinaţională şi

58
Magazine édité par le LE CENTRE REGIONAL D’ETUDE FRANC - MAÇONNIQUE PARIS - BUCAREST
Année XII-N.1 / 2017
antiromânească, susţinându-ne şi încurajându-ne să facem o masonerie curată, semnând peste 72 de Tratate de
Amiciţie şi Recunoaştere Reciprocă, în special cu Marea Lojă a Franţei (care a găzduit francmasoneria română în exil
în perioada comunistă), prin încheierea în 12 decembrie 2002 a Tratatului, pe care l-am semnat împreună cu Il:. Fr:.
Yves Max Viton, Mare Maestru al Grande Loge de France.
Este vizibil astăzi că toţi acei din tabăra masonică pro corupţie, mulţi au fost arestaţi, aşa cum a relatat presa
în cei 15 ani, până la cei pe care îi vedem în agonie astăzi, având etichetade penali, fie condamnaţi, fie nu, rămân pe
veci murdari de sperjur, fiind declaraţi nedemni şi infami pentru totdeauna.
Vinovaţi de starea de fapt de azi din România, sunt toţi aceşti oameni care au favorizat cu bună ştiinţă
fenomenul corupţiei, acoperindu-şi trecutul, fie comunist, fie securist, sub masca onorabilităţii Ordinului Masonic,
lovind exact în noi cei care nu am făcut nimic contrar cutumelor masonice, decât ne-am făcut o datorie de onoare şi
conştiinţă, care caracterizează pe un mason cu adevărat iniţiat.
Majoritatea masonilor sunt neşlefuiţi, iniţierea nefiind pentru ei o preocupare, nu s-a lipit masoneria de ei
cum nu se lipeşte apa de gâscă, mulţi au intrat în masonerie, dar masoneria nu a intrat în ei, nişte masonei, nicidecum
masoni adevăraţi.
Nu voi povesti nimic despre evenimentele premergătoare zilelor de 13-14 aprilie 2002, pentru că au fost
cuplite, au fost implicate instituţii şi persoane la cel mai înalt nivel, deoarece cutremurul a fost de gradul maxim,
nimeni nu se aştepta, toţi au fost luaţi prin surprindere de curajul şi verticalitatea noastră. A nu se uita că Nicu Filip, a
facut mari sacrificii pentru masoneria română şi cea universală.
Documentele masonice și desfăşurarea evenimentelor, vor face deliciul istoric în volumul 2, al cărţii
,,FRANCMASONERIA AŞA CUM A FOST”, perioada 1989-prezent.
Regret enorm că oamenii în loc să înţeleagă ce trebuie făcut, au reacţionat invers, iar efectele au fost cele pe
care le vedem cu toţii astăzi şi în viitor.
Mulţumirile pentru acţiunile concrete pe care le-am realizat în calitate de Mare Maestru, împreună cu fraţii
mei, ca de exemplu acelea de integrare a României în NATO, precum şi îndemnul de luptă împotriva corupţiei, sunt
aşa cum rezultă din mesajulpe care mi l-a transmis prin scrisoarea din 02 decembrie 2002, cele ale ambasadorul
Statelor Unite ale Americii la Bucureşti, Excelenţa Sa, domnul Michael E. Guest, pe care o pot pune la dispoziţie
oricând, reprezentând pentru mine şi fraţii mei, un semnal foarte puternic că suntem pe drumul cel bun.
Astfel stând lucrurile, am ştiut de atunci că singura cale de a progresa este aceea de a consolida statul de
drept şi democraţia în România, masoneria având prilejul să ofere societăţii, acei bărbaţi de stat, verticali, morali, pe
care îi crează, prin şlefuire, perfecţionare şi credinţa în Dumnezeu, Marele Arhitect al Universului, Întru Gloria căruia
lucrăm.
Sper și cred în actualul Președinte al României, Domnul Klaus Iohannis, că va reuși până la urmă, susținut și
de cetățenii României, să aducă lumina în casele fiecăruia, morala, adevărul și dreptatea să biruiască până la urmă.
Fraţii din MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI - Loja de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice, singura
masonerie curată din România, care s-a înfiinţat şi juridic în 18 aprilie 2002, imediat după Conventul Extraordinar
din 13-14 aprilie 2002 de la Braşov, depun continuu toate eforturile şi astăzi, iată după 15 ani de muncă asiduă, să
regenereze masoneria din România, să îi redăm locul legitim pe care îl merită în lume, pentru recâştigarea prestigiului
pe care l-a avut cândva în istorie.
Acum 15 ani, MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI - Loja de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice,
s-a constituit masonic după toate regulile masonice universal acceptate de masoneria mondială, respectând cu
stricteţe toate criteriile de regularitate adică: cadrul masonic regular al unui Convent masonic, respectiv cel din 13-14
aprilie 2002 de la Braşov, convocat prin scrisoare cu recomandare de primire a tuturor Venerabililor de loji din toată
ţara, ai Marii Loji Naționale din România, aşa cum s-a şi făcut, prezenţa a minimum 3 loji regulare constituite, aşa cum
s-a şi văzut, au fost prezente 16 loji din Marea Lojă Naţională din România, alegerea Marelui Maestru şi a Marelui

59
Magazine édité par le LE CENTRE REGIONAL D’ETUDE FRANC - MAÇONNIQUE PARIS - BUCAREST
Année XII-N.1 / 2017
Consiliu, aşa cum s-a şi făcut, ceremonia ritualică realizată de către Il:.Fr:. Nicu Filip, Primul Mare Maestru al Marii Loji
Naționale din România, după 1989, care am avut onoarea să mă instaleze, consacre şi investească ca Mare Maestru,
transferându-mi toate prerogativele masonice, lumina masonică, ciocanul masonic şi sabia masonică(vezi filmuleţul
cu ritualul de instalare de pe youtube, de la Cetatea Cisnădioara, de lângă Sibiu).
Împlinim azi 15 ani, vroiam să spun sărbătorim, dar încă nu avem ce sărbători pentru că idealul nostru de
a regenera şi reda prestigiul masoneriei române, este încă în faza incipientă, lupta cu mafia, corupţia se vede cât
de greu este să o dovedeşti în ziua de azi, vedem spectacolul mizerabil astăzi din societatea românească, dar am
obligaţia ca prin jurământul meu faţă de Il:. Fr:. Nicu Filip şi toţii masonii din trecut, să nu mă opresc niciodată, până la
sfârşitul zilelor mele, aşa cum o voi şi face.
Recomand tuturor masonilor morali care mai există azi rătăciţi prin unele loji masonice, să înţeleagă că
dacă nu vor veni să construim împreună cu noi, fraţii din MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI-Loja de Ritualistică
Comparată şi Cercetări Masonice, o masonerie românească, o masonerie pentru români şi o masonerie pe înţelesul
românilor, o masonerie morală, spirituală, ritualică, tradiţională şi regulară, mai bine să uite că au făcut parte din
Ordin, să nu mai rămână doar pentru a complica lucrurile, să se retragă, pentru a nu fi condamnaţi de istorie mai
târziu.
Masoneria trebuie să vorbească lumii prin fapte, așa cum am facut noi în acesti 15 ani și anume: la Alba
Iulia, cu ajutorul Venerabilului Respectabilei Loji Horia, Cloșca și Crisan și Pro Mare Maestru pe atunci, în 2002, Il:. Fr:.
Mircea Ioan Chira, un francmason desăvârșit, am ridicat un Monument Candelă din bronz, în memoria martirului și
deopotrivă eroului și frate Horia, fiind inițiat la Viena, apoi prima lojă masonică satească din țară, la Hobița, satul unde
s-a născut titanul sculpturii universale Constantin Brâncuși, conferințe masonice publice, expoziții masonice, cărți
masonice editate, revista Cuvânt Masonic, în limba română și franceză, prima revistă românească și multe altele.
Am convingerea că românii s-au deşteptat foarte mult, nu mai ne aflăm în confuzia din primii ani de după 1989, astfel
că dacă conştientizăm importanța masoneriei, rolul pe care l-a jucat în istorie, vom reuşi să dăm Cezarului ce este al
Cezarului.
În 2018 se vor împlini 100 de ani de la Marea Unire, pe care toţi francmasonii şi-o asumăîn scris în prima pagină
din Constituția Masonică, ca fiind şi opera înfăptuirii lor, moment foarte important pentru noi Lojile de Ritualistică
Comparată şi Cercetări Masonice, să demonstrăm cu documente masonice, că masoneria sau unii masoni s-au
implicat în actul Unirii, dacă nu, înseamnă că Declaraţia de Principii din Constituţia Masonică, care stipulează acest
lucru, este o mare eroare.

Anul acesta, voi fi prezent la Marea Lojă Unită a Angliei (U.G.L.E.), Marea Lojă Mamă a Lumii, singurul Mare
Maestru din România, cu ocazia reuniunii anuale a Asociaţiei Muzeelor, Bibliotecilor și Arhivelor Masonice cu sediul
la Bruxelles (A.M.M.L.A.), ai cărei membrii suntem prin Centrul Regional de Studii Francmasonice Paris - Bucureşti,
vizionând cea mai complexă expoziţie masonică care a existat vreodată, cuprinzând istoria a 300 de ani de masonerie
(de la 1717, de la Anderson), sărbătorită anul acesta la Londra.
Voi transmite şi cu acest prilej, efortul nostru al fraţilor români, de a continua construcţia unei masonerii
regulare, morale şi spirituale, tradiţionale şi ritualice.
Mulțumesc fraților care îmi sunt alături, care cred într-o masonerie curată și care sunt convinși că MAREA
LOJĂ NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI - Loja de Ritualistică Comparată și Cercetări Masonice, este singura care poate
regenera masoneria română.
Toate acestea sunt proclamate în numele Adevărului ai cărui ucenici suntem, Întru Gloria Marelui Arhitect al
Universului, adică Dumnezeu.

Am zis.

60

S-ar putea să vă placă și