Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Motricitatea reprezintă „ansamblul de procese și mecanisme prin care corpul uman sau
segmentele sale se deplasează, prin contracții musculare fazice sau dinamice sau menținerea într-o
anumită postură prin contracții tonice”.1 Este vorba de actele motrice realizate prin contracția
mușchilor scheletici.
Ea se concretizează în următoarele elemente componente:
Actul motric, care este un fapt simplu de comportare realizat prin acțiunea mușchilor
scheletici în mod voluntar, pentru realizarea unei acțiuni sau a unei activități motrice. Termenul
poate să indice și alte reflexe, instinctuale și automatizate. Un act motric special este exercițiul
fizic.
Acțiunea motrică, care este un ansamblu de acte motrice asftel structurat încât
realizează un tot unitar în scopul realizării unor sarcini imediate. Acțiunea motrică este o
deprindere, cu un mecanism de bază bine pus la punct (mersul, alergarea, săritura, etc.)
Activitatea motrică, care este un ansamblu de acțiuni motrice, încadrate într-un sistem
de reguli și forme de organizare în vederea obținerii unui efect complex de adaptare a
organismului uman și de perfecționare a dinamici acestuia.
Motricitatea fină cuprinde mișcări fine care solicită mare precizie. În mod normal
motricitatea fină este condusă de vedere (inițial mâna conduce vederea, privirea fiind
orientată spre deplasarea mâinilor, apoi primele coordonări vizual motorii fiind stabilite,
vederea are rol reglator pentru activitatea mâinilor; mâna se deplasează spre obiectul
perceput).
Prima abilitate la nivelul comportamentului motor fin este prinderea. Prinderea este
de asemenea, considerata prima activitate intentionata care apare la om.Comportamentul
motor fin se se obiectiveaza in prinderea si manipularea obiectelor. „Manipularea obiectelor
este influentata de gradul de maturizare psihomotorie, experientele motrice traite de copil si
caracteristicile de indemanare. “ (Horghidan V. 2000, pg.121,126)
Motricitatea copiilor sugari având în vedere slaba dezvoltare a sistemului nervos și
capacitatea senzorială redusă, o mare parte din reacții au caracter reflex, mișcările sunt
grosiere; un stimul extern antrenează răspunsul nediferențiat al tuturor celor 4 membre.
Formele de deplasare a copilului sunt diverse, începând cu rostogolirea din decubit-dorsal
în decubit-ventral și invers, apoi cu târârea prin mișcări corelate instinctiv, deplasarea cu
sprijin pe palme și genunchi, ca în final să se ridice în stând susținut, poziție din care
încearca să facă primii pași. În timpul mișcărilor de redresare a corpului, de rotație a
trunchiului și în timpul mișcărilor de deplasare ce preced mersul, a tentativelor de așezare
sau de ridicare în picioare, musculatura trunchiului și a extremităților se va întării progresiv,
pregătind menținerea poziției bipede.
Motricitatea la 1-3 ani ante-prescolara. Această etapă este marcată în continuare de
o creștere bio-motrică evidentă, fapt ce favorizează procesele de învățare ( deschide sertare,
scoate obiecte, apasă pe diverse butoane, descoperind importanța mâinii).
Deprinderea motrică de bază care marchează debutul acestei etape este mersul. În
însușirea mersului identificăm 3 etape: - la un an mersul inițial; - 2-3 ani mersul opțional; -
după 7 ani mersul adult. Alergarea reprezintă o altă deprindere motrică. Între 15-18 luni
apar primele încercări de alergare, viteza crescând progresiv de la 2m/s la 2 ani, la 5m/s la 7
ani. Dupa vârsta de 1 an și 6 luni apar primele faze de săltare, succesiuni de impulsii pe
două picioare. La vârsta de 3 ani copilul pregătește săritura, dar are dificultăți în realizarea
acesteia (incapacitatea de a împinge simultan cu ambele picioare, torsiune laterală a
corpului la desprindere, imobilizarea unui braț, aterizare rigidă, etc.).
Lovirea cu piciorul a mingi este o altă acțiune motrică care se realizează la început, din
stând și mai târziu din deplasare.
Motricitatea 3-6 ani prescolara. Dezvoltarea fizică înregistrează progrese evidente.
Alergarea se caracterizează printr-o fază de propulsie care se îmbunătățește și prin
diminuarea forțelor de frânare. Aruncarea cu un braț de deasupra umărului capătă
amplitudine, ce se însoțește de o rotație a centurii scapulare în plan orizontal. La 5-6 ani
forța aruncării crește prin acțiunea trunchiului care însoțește mișcarea și care se finalizează
printr-o flexie la nivelul bazinului. În ceea ce priveste săritura, copii își ameliorează
săriturile de tip stânga - dreapta, dreapta - stânga și galopul. Lovirea mingi cu piciorul de
către preșcolari conduce la o proiecție a balonului la 3 m la 5 ani până la 6m la 6 ani.
VÂRSTĂ MOTRICITATE MOTRICITATE FINĂ COORDONAREA
GLOBALĂ VIZUAL-MOTORIE
3-6 luni îşi ţine capul; iniţial pumnii strânşi; priveşte mişcările
se întoarce; jocul degetelor; propriilor mâini;
stă în şezut sprijinit. apucă obiecte
6-12 luni se târăşte rapid; transferă obiecte transferă cubul dintr-o
îşi menţine poziţia în dintr-o mână în alta; mână în alta;
picioare; pensa digitală; loveşte cana cu linguriţa;
merge cu sprijin şi apoi apucă linguriţa; introduce cuburile în
independent. apucă creionul; cană;
pensă bidigitală clară. introduce degetele în
obiecte mici
1-2 A se apleacă pentru a aruncă obiectele; mâzgăleşte hârtia;
ridica un obiect; mâzgăleşte; apucă, ridică şi bea cu
rostogoleşte mingea; răsuceşte butoane; cana;
urcă scările apasă pe clanţă; completează un incastru;
independent; întoarce paginile plasează beţişoare în
coboară scările cu cărţii; orificii.
sprijin; suprapune 2-6 cuburi;
poate sări pe loc deschide o cutie;
desface pachete.
2-3 A aleargă; modelează nisip şi foloseşte discul jucându-
poate sta în echilibru plastilină; se cu telefonul;
pe un picior 5 “; deschide capace; desenează puncte;
sare de la 30 cm înşiră mărgele; completează puzzel-uri
înălţime; foloseşte foarfeca; simple.
merge pe vârfuri. realizează dactilo-
pictură
desenează rotundul;
construieşte podul
din cuburi.
VÂRSTĂ MOTRICITATE MOTRICITATE FINĂ COORDONAREA
GLOBALĂ VIZUAL-MOTORIE
2-3 A aleargă; modelează nisip şi foloseşte discul jucându-
poate sta în echilibru plastilină; se cu telefonul;
pe un picior 5 “; deschide capace; desenează puncte;
sare de la 30 cm înşiră mărgele; completează puzzel-
înălţime; foloseşte foarfeca; uri simple.
merge pe vârfuri. realizează dactilo-
pictură;
construieşte podul din
cuburi.
3-4 A aruncă şi prinde suprapune 9 cuburi; înşiră 4 mărgele;
mingea; ţine creionul cu prinde mingea care îi este
coboară scările degetele; aruncată;
alternând picioarele; desenează pătratul realizează puzzle-uri din
poate să-şi menţină 7 piese;
echilibrul pe un picior colorează în interiorul
10 “ liniilor incluse.
4-5 A merge în echilibru pe desenează modele decupează cu foarfeca;
bârnă; simple; lipeşte diferite forme;
sare de 5 ori succesiv; suprapune mai mult desenează litere mari;
se caţără. de 9 cuburi; desenează omul din
îndoaie foaia de câteva părţi.
hârtie de mai multe
ori;
înnoadă şiretul.
Abilităţile motorii ale mâinii (deprinderi motorii fine ale mâinii) interesează
următoarele:
Coordonare motorie fină presupune folosirea unor muşchi speciali, mici care trebui
să funcţioneze împreună, ca un tot unitar.
Extinderea şi mişcarea braţului pentru a apuca sau a aşeza obiectele.
Apucarea constă în prinderea un obiect cu mâna.
Transportarea unui obiect portabil dintr-un loc în altul.
Lansare voluntară scăparea intenţionată a unui obiecvt portabil într-un loc şi timp
definit.
Folosirea bilaterală a mâinilor pentru a efectua o activitate.
Motricitatea fină
- a mâinilor: apucare și lăsare din mână, manipulare, rupere, presare, îndoire, modelare
(prin mișcări translatorii, circulare, prin aplatizare, prin adâncire)
a aparatului fonoarticulator
Dezvoltarea motricităţii globale, a motricităţii fine şi a coordonării vizual-motorii între
0 şi 6 ani conform V. Horghidan (2000)
TESTE ȘI MIJLOACE DE EVALUARE A MOTRICITĂȚII
Până la 10 ani indică performanţele pentru fiecare vârstă. După 10 ani aprecierea se face din 2 în 2 ani şi
constă din 6 probe : 1. echilibrul; 2. probe fine ( praxie ) ; 3. mişcarea întregului corp ( mişcări globale ale
membrelor inferioare; 4. iuţeala mişcărilor mâinii; 5. coordonarea motrică a celor două mâini, apoi
coordonarea mâini – picioare; 6. mişcări parazitare ( evaluarea mincinoşilor ).
Obiectiv și scop:
Proba vizează comportamente esențiale ale vieții motrice sub cele patru aspect ale ei: viteză, forță,
îndemânare, rezistență pe coordonatele:
C.D.M. – coordonare dinamică a mâinilor
C.D.G. – coordonare dinamică general
Echilibru
Rapiditate
Orientare spațială
Datele obținute vor contribui la precizarea unor indicatori ca: gradul de întârziere psihomotrică;
aspect lacunare al motricității; precizarea gradului deficienței și încadrarea acesteia; clarificarea
aspectelor în care să se intervină și mijloacele cu care să se opereze.
Coordonarea dinamică:
La 7 ani:
Să se facă un cocoloş dintr-o hârtie subţire (foiţă) de 5x5 cm cu o singură mână, cu
palma întoarsă în jos, fără ajutorul celeilalte mâini; după un repaus de 15 sec. aceleaşi
exerciţii cu cealaltă mână. - încercare nereuşită - timp limită depăşit, cocoloşul nu e destul
de compact. - Durata: 15 sec. Cu mâna dreaptă, 20 sec. cu mâna stângă. - Număr de
încercări: două pentru flecare mână.
La 8 ani:
Cu extremitatea degetului mare, se atinge în maximum de viteză unul după altul
degetele mâinii începând cu degetul mic, apoi invers (5-4-3-2 şi 2-3-4-5). Aceiaşi lucru cu
cealaltă mână. – încercare nereuşită: atingerea de mai multe ori a aceluiaşi deget; atingerea
a două degete în acelaşi timp; timp depăşit. - Durata: 5 secunde. - Număr de încercări: două
pentru fiecare mână.
La 7 ani:
Sărituri pe o distanţă de 3 m pe piciorul stâng, celălalt îndoit din genunchi cu
călcâiul la spate, braţele în lungul corpului. - După 30 sec. de repaus, acelaşi exerciţiu cu
schimbarea picioarelor. încercare nereuşită: îndepărtarea de ia linia dreaptă cu mai mult de
50 cm; atingerea solului cu piciorul îndoit; legănări de braţe. - Numărul încercărilor: două
pentru fiecare picior. - Durată nelimitată.
La 8 ani:
Săritura fără elan peste o sfoară de 40 cm înălţime (aceleaşi condiţii de lucru ca la
proba pentru 5 ani).
Echilibru
La 7 ani:
Stând ghemuit pe vârful picioarelor (cu braţele în lateral, genunchii depărtaţi,
călcâiele apropiate, vârfurile depărtate), cu ochii închişi. - încercare nereuşită: cădere
înainte pe mâini sau înapoi în şezut; aşezarea călcâielor pe sol; coborârea braţelor,
deschiderea ochilor. De trei ori. - Durata: 10 sec. - Număr de încercări: trei.
La 8 ani
Stând cu ochii deschişi, mâinile la spate, ridicarea pe vârful picioarelor şi aplecarea
trunchiului în unghi drept, picioarele întinse. - încercare nereuşită: îndoirea genunchilor mai
mult de două ori; pierderea echilibrului cu deplasare; atingerea solului cu călcâiele. -
Durata: 10 sec. - Număr de încercări: două.
Rapiditate
Condiţii de aplicare : copilul trebuie să fie aşezat la aceeaşi masă cu examinatorul, în faţa acestuia. Sunt
necesare următoarele obiecte uzuale : o păpuşă, o maşinuţă, un cub. Testul se desfăşoară în două etape :
Etapa I : în legătură cu orientarea spaţială faţă de mâini;
Etapa a II-a : în legătură cu orientarea spaţială faţă de obiecte.
Etapa I : Instructaj : Spune-mi care este mâna ta dreaptă ? care este stânga? Acum fii atent ! care este mâna
mea dreaptă ? dar stângă?
Etapa a II – a : Instructaj : încrucişează braţele pe masă ! ( stai ca la şcoală). Voi pune în faţa ta trei lucruri
: păpuşă, maşină şi cub. Fără să te mişti sau să desfaci braţele, spune-mi repede : păpuşa e la dreapta sau la
stânga maşinii ? cubul în care parte e faţă de maşină? Maşina faţă de păpuşă, maşina faţă de cub. ( obiectele
vor fi aşezate astfel : păpuşă – maşină – cub la o distanţă de 15 cm între ele.
ORIENTARE SPAŢIALĂ : Cum se numeşte partea de sus a camerei ? unde e tavanul ? dar partea de jos?
Covorul e aşezat pe .. Unde e podeaua? Uşa e ...la ( stânga). Fereastra e la ...( dreapta). Eu sunt ...( în faţă).
Tabloul e în ...( spate ). Repetă direcţiile şi arată-le ! sus – jos – la dreapta – la stânga – în faţă – în spate.
Materiale necesare : se prezintă copilului 10 obiecte cu proprietăţi contrare (în starea lor sau imaginea lor).
a) Imaginea unei ciuperci mari şi contrara ei – o ciupercă mică;
b) O peniţă nouă – una veche;
c) O bucată de fier tare – o bucată de cauciuc moale;
d) Un bloc ( copac ) înalt – o căsuţă scundă;
e) O hârtie netedă – glaspapier ( smirghel ) zgrunţuros;
f) Imaginea unui bătrân – a unui tânăr;
g) O stofă călcată – una mototolită;
h) Un copil vesel – unul trist;
i) Desenul unei linii drepte – o linie curbă;
j) Două cutii de aceeasi mărime : una goală, uşoară – alta umplută cu nisip, grea. Se aşează una pe
o mână a copilului, cealaltă pe cealaltă mână.
Instructaj : se prezintă copilului obiectele succesiv, cu următoarele precizări verbale: „ această ciupercă
este mare ( se arată imaginea ), iar aceasta este....copilul trebuie să spună contrariul – mică. Alt
calificativ nu este luat în considerare. Se procedează la fel pentru toate cele 10 obiecte. Se reia proba
invers. „ aceasta e o ciupercă mică, asta e una ...”se consemnează iarăşi răspunsurile exacte. Se adună cu
primele. Se face media.
Instructaj : se explică copilului că i se va spune o mică poveste şi că acolo unde povestitorul se opreşte,
copilul trebuie să completeze cuvântul potrivit. Se consemnează nr de răspunsuri corecte.
Textul : S-a făcut frumos. Cerul este ... ( senin, albastru ). Soarele este foarte....( fierbinte, strălucitor ).
Ioana şi Maria se plimbă prin....( câmp, pădure ). Ele adună... ( flori ). Ele sunt foarte bucuroase auzind
cântecul micilor... ( păsărele ). Deodată cerul se întunecă şi se acoperă de ...( nori ). Fetele se grăbesc să
ajungă... (să se întoarcă ) ...( acasă ). Înainte de a ajunge acasă, a izbucnit o mare ... ( furtună ). Fetele se
sperie de zgomotul... ( tunetului ). Ele se roagă să fie adăpostite într-o... ( casă ), deoarece ploua puternic şi
nu aveau... ( umbrele ). Hainele lor erau complet... ( ude ).
Instructaj : „ Ascultă ! eu îţi spun nişte numere. Tu trebuie să repeţi numerele spuse de mine.
Dacă copilul nu a înţeles, se repetă de trei ori, dar seria răspunsurilor nu mai este luată în considerare. Dacă
nu poate repeta decât prima serie, primeşte coeficientul 2, pentru seria a II-a coef. 3 , samd. Se consemnează
coeficientul ultimei serii reproduse corect.
Testul are următoarele serii de numere :
Seria I : 2 – 4 seria IV : 8 – 4 – 6 – 5 – 9
Seria II : 5 – 6 – 3 seria V : 6 – 9 – 2 – 3 – 4 – 8
Seria III : 4-7-3-2
4). CUNOAŞTEREA A 6 MATERII
Instructaj : din ce este făcută : cheia, masa, linguriţa, fereastra, pantofii, casele, (blocul) ( cel puţin 3
materiale : cărămidă, lemn, ciment ).
Instructaj : dacă copilul nu înţelege termenul contrar, i se explică concret despre ce e vorba. Vom expune 8
termeni :
Cald - ... ( dacă nu e cald, e... frig, rece ) uscat - ...( ud sau umed )
Frumos - ... ( urât ) neascultător - ... ( ascultător, cuminte )
Curat - ... ( murdar ) mare - ....( mic )
Vesel - ... ( trist ) uşor - ... ( greu ).
Se notează răspunsurile exacte.
Se prezintă culorile : roşu, verde, negru, roz, alb, violet, gri, galben, maron, albastru. Se cere copilului să le
denumească. Se notează cu numere de la 1 la 10.
Instructaj : testul are două serii. Seria I de verbe : a tuşi, a frecţiona, a câştiga, a arunca, a spăla, a respira.
( mimăm tusea şi cerem copilului să spună ce facem.)
Seria a II-a : a scrie, a se apleca, a se balansa, a se ridica, a sări, a împinge ceva.
Cerem copilului să imite prin acţiune sensul verbelor. Mimăm scrierea şi-i cerem să facă şi el la fel. Apoi să
spună ce a făcut. Se consemnează rezultatele care se notează de la 0 la 12, după nr de răspunsuri corecte.
CALCULAREA VÂRSTEI PSIHOLOGICE A LIMBAJULUI
1. CONTRARII - 4 - 5 - 6 - 8 - 10
( obiecte şi imagini )
2). LACUNE - 2 - 3 - 4 - 6 - 8
3). CIFRE - 3 - 3 - 4 - 5 - 5
4). MATERII - 3 - 4 - 5 - 6 - 6
5) CONTRARII - 4 - 5 - 6 - 7 - 8
6). CULORI - 2 - 3 - 4 - 6 - 8
7). VERBE - 4 - 6 - 8 - 9 - 11
TOTAL : 22 29 37 47 56
NOTĂ : având valorile realizate de fiecare copil la cele 7 probe, le scriem în ordinea respectivă pe verticală şi în
dreptul lor scriem vârsta limbajului corespunzătoare din tabelul de mai sus. Adunăm cele 7 vârste ale
limbajului, suma o împărţim la 7 şi obţinem vârsta psihologică a copilului care poate sau nu să corespundă cu
vârsta cronologică.
PROBA RENE ZAZZO : Instructaj : îţi voi pune câteva întrebări, iar tu să răspunzi cât mai bine ! ce este
un scaun ? o păpuşă, un cal, o găină, o furculiţă, un măr, o masă, o ploaie, mama, şoferul.
Precizări tehnice : întrebările se pun în ordinea indicată. Se insistă să se obţină răspunsuri când copilul
repetă cuvântul. Notarea : se vor înregistra fidel toate definiţiile date de copil indicându-se în final nr de
definiţii corecte.
Tehnica de lucru : se cere copilului să alcătuiască o scurtă povestire cu cuvintele date de experimentator. Se
notează textul expunerii.
Instructaj : se dau primele cuvinte din categoria A şi i se spune copilului : cu aceste cuvinte tu trebuie să
alcătuieşti o povestire. După ce se notează povestirea, după o pauză de 5 min se dau cuvintele din celelalte
categorii. Notarea : se notează tot ce spune copilul şi timpul de expunere. Se va da o notă pentru fiecare
poveste în funcţie de : nr de cuvinte folosite în plus, asociate cu cuvintele date, nr de imagini artistice, mod
de compoziţie după relaţia dintre titlul dat şi povestire.
Copilul priveşte ilustraţiile şi denumeşte obiectele. Sunetele se prezintă în cuvinte, în diferite poziţii :
Material necesar : un cronometru, creion. Se pune metronomul să bată la un anumit interval de timp în faţa
copilului.
Instructaj : „ Ia acest creion în mână ! vei lovi cu creionul în masă la fel ca mine, nici mai tare, nici mai
încet. Începe ! după 21 de lovituri : Încetează ! se va cronometra în cât timp execută cele 21 de lovituri
precum şi eventuale accelerări sau încetiniri, neregularităţi de interval şi la a câta lovitură.
Continuăm examinarea cu evaluarea simţului ritmic al copilului : mişcarea ritmică, ritmul vorbirii,
( lent sau rapid ), coordonarea celor două, în cazul bâlbâiţilor, tahi sau bradilalici.
Se examinează : sunetul, silaba, cuvântul, propoziţia. Această probă ajută la depistarea dislexiei şi
disgrafiei. Copilul citeşte şi scrie după dictare literele, cuvintele şi propoziţiile de mai jos.
A – apă – copac – şa. Tata şi mama sunt acasă. O – ou – cos – acolo. Oprea şi Ion fac un avion.
U – umăr – legume – tablou . Uite o păpuşă. E – elice – peşte - lapte. Elena bea lapte.
I – ibric – maşină – pui. Irina are o pisică. Ă – ăla – cărămidă – cofă. Mă spăl pe faţă.
Î – învăţ – lămâie – se vârî. Gâsca are gât. P – pernă – vapor – dulap. Am pus perna în dulap.
B – bancă – labă – alb. Belu are banca albă. M – mama – cămaşă – gram. Mama are mere.
F – fustă – poftim – pantof. Fănica face cafea. V – vulpe – cravată – elev. Elevul are cravată.
T – telefon – sertar – soldat. Ticu are trotinetă. D – două – udă – ştrand. Dudu are dude.
N – nor – cană – tavan. Nicu ţine în mână un creion. S – supă – pastă – compas. Sandu are un compas.
Z – zidar – buze – viteaz. Zoica are bluză roz. Ş – şervet – poştaş - puşcă. Poştaşul are o puşcă.
J – joc – pijma – garaj. Ion este în garaj. H – horă – zahăr – văzduh. Horia se uită în văzduh.
Ce – cer – rece- şoarece. Cerul este rece. Ci – cinci – muncitor – arici. Cinci arici sunt aici.
Ge – ger – regele – fuge. Afară e ger. Gi – gingie – pagină – fragi. Gica are două mingi.
Che – chenar – rachetă – ridiche. Fac un chenar. Chi – chitară – deschis – urechi. Am două urechi.
Ghe – ghete – baghetă – veghe. Ghetele sunt noi. Ghi – ghiocel – burghiu – junghi. Ghiţă are oi.
L – lingură – galoşi – copil. Copilul are o lingură. R – raţă – mare – fular. Rică are mere.
Ţ – ţăran – raţă – moţ. Ţăranul merge pe câmp. C – carte – macara – butuc. Pun cartea pe butuc.
G – gură – gogoşi – plug. Gogu are gogoşi.
Scopul : se verifică utilizarea adecvată a cuvintelor în propoziţie precum şi posibilităţile de înţelegere a unui
context.
Tehnica aplicării : se completează propoziţiile cu cuvinte potrivite ca sens.
Instructaj : ascultă cu atenţie ce spun şi adaugă ce trebuie !
Notarea : se acordă câte un punct pt fiecare răspuns corect. ( când propoziţia este completă şi are sens şi
acord gramatical ). Se verifică şi bogăţia vocabularului şi imaginaţia lingvistică.
Cotare : câte 1 punct pt fiecare răspuns corect. Se dau definiţii – nu prin întrebuinţare care sunt specifice
până la 4 ani – ci prin apartenenţă la gen şi specie.
Proba : ce este o masă ? un scaun, o păpuşă, un cal, o găină, un şofer, mama, ploaia, maşina.
De exemplu : copilul trebuie să definească astfel : masa este un lucru care foloseşte la diferite activităţi.
Calul este un animal domestic. Păpuşa este o jucărie.
14). PROBA DE GÂNDIRE - COMPARARE DE NOŢIUNI
Câinele şi vrabia, mărul şi para; fereastra şi uşa; paharul şi ceaşca; căruţa şi sania.
3). Stabilirea asemănărilor şi a deosebirilor : instructaj : „ eu numesc două lucruri iar tu să-mi spui
prin ce se aseamănă şi prin ce se deosebesc ?