EVALUAREA MOTRICITĂȚII FINE ȘI GROSIERE

Motricitatea reprezintă „ansamblul de procese și mecanisme prin care corpul uman sau
segmentele sale se deplasează, prin contracții musculare fazice sau dinamice sau menținerea într-o
anumită postură prin contracții tonice”.1 Este vorba de actele motrice realizate prin contracția
mușchilor scheletici.
Ea se concretizează în următoarele elemente componente:
Actul motric, care este un fapt simplu de comportare realizat prin acțiunea mușchilor
scheletici în mod voluntar, pentru realizarea unei acțiuni sau a unei activități motrice. Termenul
poate să indice și alte reflexe, instinctuale și automatizate. Un act motric special este exercițiul
fizic.
Acțiunea motrică, care este un ansamblu de acte motrice asftel structurat încât
realizează un tot unitar în scopul realizării unor sarcini imediate. Acțiunea motrică este o
deprindere, cu un mecanism de bază bine pus la punct (mersul, alergarea, săritura, etc.)
Activitatea motrică, care este un ansamblu de acțiuni motrice, încadrate într-un sistem
de reguli și forme de organizare în vederea obținerii unui efect complex de adaptare a
organismului uman și de perfecționare a dinamici acestuia.

Dezvoltarea psihomotorie cuprinde 7 componente a căror evoluție este

intercorelată:
 Motricitatea globală;
 Motricitatea fină;
 Schema corporală;
 Lateralitatea;
 Organizarea perceptivă;
 Organizarea spațiului;
 Organizarea timpului și evoluția simțului ritmic.
Motricitatea globală cuprinde mișcările realizate cu toate segmentele corpului la
care participă marile grupe musculare. Ea asigură deplasările (aspectele locomotorii) și
posturile ( aspectele nonlocomotorii).

1 Dragnea A, Teodorescu S, Bota A, Stanescu M, Serbanoiu S, Tudor V., in “ Educatie

fizica si sport” – Teorie si didactica – FEST Bucuresti pg.3
 Motricitatea globală se exprimă prin următoarele activități coporale: mișcări de
deplasare ale întregului corp ( mers, alergare, inot, etc.) schimbări de poziții sau posturi fără
deplasare ( trageri, împingeri, întinderi) sau poziții stabile (în picioare, în șezut).

Motricitatea fină cuprinde mișcări fine care solicită mare precizie. În mod normal
motricitatea fină este condusă de vedere (inițial mâna conduce vederea, privirea fiind
orientată spre deplasarea mâinilor, apoi primele coordonări vizual motorii fiind stabilite,
vederea are rol reglator pentru activitatea mâinilor; mâna se deplasează spre obiectul
perceput).
Prima abilitate la nivelul comportamentului motor fin este prinderea. Prinderea este
de asemenea, considerata prima activitate intentionata care apare la om.Comportamentul
motor fin se se obiectiveaza in prinderea si manipularea obiectelor. „Manipularea obiectelor
este influentata de gradul de maturizare psihomotorie, experientele motrice traite de copil si
caracteristicile de indemanare. “ (Horghidan V. 2000, pg.121,126)
 Motricitatea copiilor sugari având în vedere slaba dezvoltare a sistemului nervos și
capacitatea senzorială redusă, o mare parte din reacții au caracter reflex, mișcările sunt
grosiere; un stimul extern antrenează răspunsul nediferențiat al tuturor celor 4 membre.
Formele de deplasare a copilului sunt diverse, începând cu rostogolirea din decubit-dorsal
în decubit-ventral și invers, apoi cu târârea prin mișcări corelate instinctiv, deplasarea cu
sprijin pe palme și genunchi, ca în final să se ridice în stând susținut, poziție din care
încearca să facă primii pași. În timpul mișcărilor de redresare a corpului, de rotație a
trunchiului și în timpul mișcărilor de deplasare ce preced mersul, a tentativelor de așezare
sau de ridicare în picioare, musculatura trunchiului și a extremităților se va întării progresiv,
pregătind menținerea poziției bipede.
Motricitatea la 1-3 ani ante-prescolara. Această etapă este marcată în continuare de
o creștere bio-motrică evidentă, fapt ce favorizează procesele de învățare ( deschide sertare,
scoate obiecte, apasă pe diverse butoane, descoperind importanța mâinii).
Deprinderea motrică de bază care marchează debutul acestei etape este mersul. În
însușirea mersului identificăm 3 etape: - la un an mersul inițial; - 2-3 ani mersul opțional; -
după 7 ani mersul adult. Alergarea reprezintă o altă deprindere motrică. Între 15-18 luni
apar primele încercări de alergare, viteza crescând progresiv de la 2m/s la 2 ani, la 5m/s la 7
ani. Dupa vârsta de 1 an și 6 luni apar primele faze de săltare, succesiuni de impulsii pe
două picioare. La vârsta de 3 ani copilul pregătește săritura, dar are dificultăți în realizarea
acesteia (incapacitatea de a împinge simultan cu ambele picioare, torsiune laterală a
corpului la desprindere, imobilizarea unui braț, aterizare rigidă, etc.).
Lovirea cu piciorul a mingi este o altă acțiune motrică care se realizează la început, din
stând și mai târziu din deplasare.
Motricitatea 3-6 ani prescolara. Dezvoltarea fizică înregistrează progrese evidente.
Alergarea se caracterizează printr-o fază de propulsie care se îmbunătățește și prin
diminuarea forțelor de frânare. Aruncarea cu un braț de deasupra umărului capătă
amplitudine, ce se însoțește de o rotație a centurii scapulare în plan orizontal. La 5-6 ani
forța aruncării crește prin acțiunea trunchiului care însoțește mișcarea și care se finalizează
printr-o flexie la nivelul bazinului. În ceea ce priveste săritura, copii își ameliorează
săriturile de tip stânga - dreapta, dreapta - stânga și galopul. Lovirea mingi cu piciorul de
către preșcolari conduce la o proiecție a balonului la 3 m la 5 ani până la 6m la 6 ani.
VÂRSTĂ MOTRICITATE MOTRICITATE FINĂ COORDONAREA
GLOBALĂ VIZUAL-MOTORIE
3-6 luni  îşi ţine capul;  iniţial pumnii strânşi;  priveşte mişcările
 se întoarce;  jocul degetelor; propriilor mâini;
 stă în şezut sprijinit.  apucă obiecte
6-12 luni  se târăşte rapid;  transferă obiecte  transferă cubul dintr-o
 îşi menţine poziţia în dintr-o mână în alta; mână în alta;
picioare;  pensa digitală;  loveşte cana cu linguriţa;
 merge cu sprijin şi apoi  apucă linguriţa;  introduce cuburile în
independent.  apucă creionul; cană;
 pensă bidigitală clară.  introduce degetele în
obiecte mici
1-2 A  se apleacă pentru a  aruncă obiectele;  mâzgăleşte hârtia;
ridica un obiect;  mâzgăleşte;  apucă, ridică şi bea cu
 rostogoleşte mingea;  răsuceşte butoane; cana;
 urcă scările  apasă pe clanţă;  completează un incastru;
independent;  întoarce paginile  plasează beţişoare în
 coboară scările cu cărţii; orificii.
sprijin;  suprapune 2-6 cuburi;
 poate sări pe loc  deschide o cutie;
 desface pachete.
2-3 A  aleargă;  modelează nisip şi  foloseşte discul jucându-
 poate sta în echilibru plastilină; se cu telefonul;
pe un picior 5 “;  deschide capace;  desenează puncte;
 sare de la 30 cm  înşiră mărgele;  completează puzzel-uri
înălţime;  foloseşte foarfeca; simple.
 merge pe vârfuri.  realizează dactilo-
pictură
 desenează rotundul;
 construieşte podul
din cuburi.
VÂRSTĂ MOTRICITATE
GLOBALĂ
2-3 A  aleargă;
 poate sta în echilibru
pe un picior 5 “;
 sare de la 30 cm
înălţime;
 merge pe vârfuri.
3-4 A  aruncă şi prinde
mingea;
 coboară scările
alternând picioarele;
 poate să-şi menţină
echilibrul pe un picior
10 “
4-5 A  merge în echilibru pe
bârnă;
 sare de 5 ori succesiv;
 se caţără.
MOTRICITATE FINĂ COORDONAREA
VIZUAL-MOTORIE
modelează nisip şi  foloseşte discul jucându-
plastilină; se cu telefonul;
 deschide capace;  desenează puncte;
 înşiră mărgele;  completează puzzel-
 foloseşte foarfeca; uri simple.
 realizează dactilo-
pictură;
 construieşte podul din
cuburi.
 suprapune 9 cuburi;  înşiră 4 mărgele;
 ţine creionul cu  prinde mingea care îi este
degetele; aruncată;
 desenează pătratul  realizează puzzle-uri din
7 piese;
 colorează în interiorul
liniilor incluse.
 desenează modele  decupează cu foarfeca;
simple;  lipeşte diferite forme;
 suprapune mai mult  desenează litere mari;
de 9 cuburi;  desenează omul din
 îndoaie foaia de câteva părţi.
hârtie de mai multe
ori;
 înnoadă şiretul.

5-6 A  sare coarda;  îşi pieptănă sau perie  colorează în interiorul

 loveşte mingea cu părul; unui contur 95%;
băţul;  îşi scrie numele;  decupează fără a depăşi
 poate dribla cu  desenează rombul; mai mult de 0.5 cm;
mingea;  plasează detalii pe  copiază desene
 patinează; desen; complicate;
 merge pe bicicletă.  scrie litere şi cifre.  copiază litere mici

Abilităţile motorii ale mâinii (deprinderi motorii fine ale mâinii) interesează
următoarele:
Coordonare motorie fină presupune folosirea unor muşchi speciali, mici care trebui
să funcţioneze împreună, ca un tot unitar.
Extinderea şi mişcarea braţului pentru a apuca sau a aşeza obiectele.
Apucarea constă în prinderea un obiect cu mâna.
Transportarea unui obiect portabil dintr-un loc în altul.
 Lansare voluntară scăparea intenţionată a unui obiecvt portabil într-un loc şi timp
definit.
Folosirea bilaterală a mâinilor pentru a efectua o activitate.

Dezvoltarea motricității fine a copilului stă la baza unor aptitudini și abilități

esențiale - desenare, scriere, îmbracare, dezbrăcare, înșiruirea și prinderea lucrurilor etc.
Dacă motricitatea grosieră (mers, sărit, alergat) se dezvoltă fără prea multă încurajare, cea
fină are nevoie de atenție, timp și răbdare din partea ta pentru a căpăta formă.
Crearea aptitudinilor motorii fine presupune dezvoltarea mișcărilor degetelor și ale
mâinilor în vederea autoservirii sau a realizării unor activități uzuale. Ea implică
coordonarea mână-ochi, a degetelor, mobilitatea articulară, forța musculară etc.

Prehensiunea (abilități motorii fine)

Grasping-ul reflex palmar (reflexul de apucare palmară) domină în general în
primele 8-12 săptămâni de viață. La 4 saptamani pumnii sunt strânși, dar la 8 săptămâni ei
sunt deja frecvent deschiși. Grasping-ul reflex dispare de obicei la sugarii normali pe la 3
luni.
La 4-5 luni are deja prehensiune voluntară, în forma pensei cubito-palmare – sugarul apucă
jucăriile fie cu marginile cubitale ale celor două mâini fie prin opoziția dintre ultimele
degete și eminența hipotenară.
Prehensiunea se modifică o dată cu maturarea, trecând prin mai multe faze
succesive: pensa digito-palmară (pensa palmară simplă) apare în jurul vârstei de 6 luni, prin
opoziția dintre ultimele 4 degete și palma, fără a utiliza activ policele. Apuca obiectele mici
printr-o mișcare amplă. Pensa radio-palmară caracterizează vârsta de 7-8 luni, cu policele în
opozitie cu falanga proximala a indexului sau cu mâna. Urmeaza pensa tridigitală (grasping
intermediar) și ulterior pensa bidigitală la 10 luni.

Motricitatea la vârsta ante-pubertară 6-10/11 ani. Motricitatea în această etapă este

debordantă, capacitatea de învățare motrică este remarcabilă, dar posibilitatile de fixare a
mișcărilor noi sunt reduse. Alergarea are un aspect apropiat de cel optim deoarece piciorul
de impulsie are o extensie mai mare și piciorul liber are o cursă mai amplă, cu ridicare mai
accentuată a genunchiului. Prinderea mingii se caracterizează printr-o poziție de așteptare
mai amplă, brațele sunt semi-flexate, iar picioarele depărtate. Aruncarea mingii în această
etapă cunoaște o fază pregătitoare în care piciorul opus brațului de aruncare avansează,
brațul liber este ridicat pentru a echilibra rotația trunchiului ce are drept consecință un recul
al acestui brat și o flexie lejeră laterală și antero-posterioară a trunchilui. Săritura în
lungime una din cele mai utilizate deprinderi, implica o actiune concentrata a diferitelor
segmente corporale in functie de orientarea lor in spatiu si de amplitudinea miscarii
fiecaruia dintre acestea.
Motricitatea în etapa pubertară (10-14 ani). Mobilitatea articulară înregistrează
valori relativ scăzute atât la fete cât și la băieți. Puberul nu are o conduita motrică egală ci
una marcată de discontinuități, în care mișcările sunt insuficient ajustate, uneori exaltate
alteori apatice. Etapa pubertară reprezintă un interval optim pentru învatarea majorității
deprinderilor motrice specifice ramurii de sport, precum și pentru dezvoltarea calităților:
viteza, rezistența, coordonare.
Motricitatea în etapa adolescenței (14-18 ani). În ceea ce privește calitățile motrice,
acestea progresează (în special la baieti).
Motricitatea în etapa tinereții - vârsta mijlocie (25-35 ani). Continuarea educației
motrice la această etapă de vârsta conduce la urmatoarele finalități: - capacități senzorio-
perceptive superioare; - scheme motorii de bază, perfecționate; - bagaj bogat de deprinderi,
priceperi motrice; - capacitate crescută de comunicare gestuală, expresivă, estetică; -
capacitate de practicare independentă a exercițiilor fizice; - socializare superioară.
Motricitatea la vârsta adulta (40-65 ani). Capacitatea senzorială discriminativă
cunoaște o curbă lentă, descendentă sub impactul factorilor biologici sau de suprasolicitare;
sensibilitatea vizuală, latentă motrică, acuitatea auditivă, sensibilitatea tactilă, înregistrează
ușoare regresii, compensate de multe ori prin experiența culturală și socială.
Motricitatea la vârsta senescenței (peste 65 ani). Majoritatea vârstnicilor dovedesc
o regresie constantă a performanței motrice, datorită schimbărilor morfo-funcționale, dintre
care scăderea masei musculare, degradarea capacităților senzoriale și creșterea fragilității
oaselor au un impact crescut. Activitățile recomandate la această etapă sunt: mers; plimbări
în aer liber; alergarea (jogging-ul); înotul; gimnastica.

Pentru aprecierea motricității urmărim posibilitățile de realizare a următoarelor:

  Motricitatea globală
- posturi de bază:
1. culcat pe față și pe spate, pe o parte
2. sprijinit: pe antebrațe, pe coate și genunchi, pe palme și genunchi
3. șezând: cu sprijin, independent
- pozțtii și mișcări de bază:
1. poziții și mișcări ale capului: drept, înclinat (în lateral dreapta-stânga / în față-spate),
balansarea capului (în lateral dreapta-stânga / în față-spate), rotirea capului (spre dreapta /
stânga)
2. poziții și mișcări ale mâinilor: în față/la spate/lateral/sus/jos, îndoite, întinse etc.
3. poziții și mișcări ale picioarelor: întindere, îndoire, pendulare (înainte/înapoi), pe
vârfuri / pe călcâie / pe un picior
4. poziții și mișcări ale trunchiului: aplecare (în față / spate / dreapta / stânga), răsucire,
balansare, legănare
- conduite motrice de bază:
1. mersul: în loc, de la un punct la altul și oprire, pe contur subțire trasat, pe jetoane, pe
vârfuri, pe călcâie, mersul piticului, repede – încet, în diagonală, cu ocolire, mers liniștitor
(de scoatere a organismului de sub starea de efort fizic), mers combinat cu mișcări ample de
respirație etc.
2. alergarea: încet – repede, cu ocolire, cu oprire bruscă, cu traversare de obstacole, cu
genunchii sus, cu călcâiele la spate
3. urcare/coborâre corectă a scărilor (folosind alternativ picioarele, cățărare, coborâre pe
tobogan
4. săritura pe loc, în lungime, pe ambele picioare, pe un picior
5. motricitate manuală grosieră: morișca, bate vântul, plouă, cântăm la pian, scuturare a
mâinilor din încheieturi, rotire, balansare, tractare

 Motricitatea fină
- a mâinilor: apucare și lăsare din mână, manipulare, rupere, presare, îndoire, modelare
(prin mișcări translatorii, circulare, prin aplatizare, prin adâncire)
a aparatului fonoarticulator
Dezvoltarea motricităţii globale, a motricităţii fine şi a coordonării vizual-motorii între
0 şi 6 ani conform V. Horghidan (2000)
TESTE ȘI MIJLOACE DE EVALUARE A MOTRICITĂȚII

Evaluarea abilităţii motrice şi a preciziei mişcării, măsurători kinestezice

Vom prezenta în continuare câteva teste pentru evaluarea abilităţii motrice şi a preciziei
mişcării:
1. Evaluarea abilităţii motrice ( Testul Pieron)
Material: dextrimetru Pieron (aparatul este format dintr-o tijă metalică de forma unui
labirint, ale cărui margini sunt fixate într-un suport de fier. La o extremitate a tijei sunt
insirate 10 monede metalice), cronometru.
Instrucţiuni date subiectului: “trebuie să deplasaţi cele 10 monede pe labirintul metalic, de
laextremitatea dreaptă la cea stângă, aceasta se face numai cu mâna dreaptă, iar mâna
stângă va ajuta la fixarea suportului.”
Procedeul de examinare: se urmăreşte cu atenţie ca subiectul să lucreze cu o singură mână.
Se dă drumul la cronometru la comanda “începeţi!”.
Notă pentru înregistrare şi calcul: se cronometrează timpul pentru fiecare încercare. Suma
acestor înregistrări dă timpul total. Datele care au cea mai mare importanţă în aprecierea
abilităţii motrice sunt:
 valoarea celei mai bune înregistrări (cel mai scurt timp, corespunzător deplasării unei
monede).
 variaţia, a cărei formulă de calcul este: Xmax-Xmin, exprimă progresul făcut de subiect
prin exersare.
Abilitatea este direct proporţională cu valoarea variaţiei şi invers proporţională cu timpul
celei mai bune înregistrări.

2. Testarea dexterităţii mâinii

Subiectul este rugat în decurs de 1 minut să trnsfere căt mai multe din cele 150 de
cuburi date (latura de 2.5 cm), dintr-o parte a unei cutii în cealaltă.
Scorul este dat de numărul de cuburi transferate. Subiectului i se acordă 15 secunde
înainte de test pentru a se pregătii.

3. Testarea dexterităţii degetelor

 Subiectul înfinge un 9 ace de siguranţă de 3.2 cm lungime într-un panou de
12.7x12.7 cm apoi le scoate. Scorul este dat de timpul în care efectuează aceste operaţii.
Fiecare mână este testată separat.

Examenul complex al motricității cuprinde:

1) Testul Ozeretksi: valabil pentru 4 – 16 ani.

Până la 10 ani indică performanţele pentru fiecare vârstă. După 10 ani aprecierea se face din 2 în 2 ani şi
constă din 6 probe : 1. echilibrul; 2. probe fine ( praxie ) ; 3. mişcarea întregului corp ( mişcări globale ale
membrelor inferioare; 4. iuţeala mişcărilor mâinii; 5. coordonarea motrică a celor două mâini, apoi
coordonarea mâini – picioare; 6. mişcări parazitare ( evaluarea mincinoşilor ).
Obiectiv și scop:
Proba vizează comportamente esențiale ale vieții motrice sub cele patru aspect ale ei: viteză, forță,
îndemânare, rezistență pe coordonatele:
 C.D.M. – coordonare dinamică a mâinilor
 C.D.G. – coordonare dinamică general
 Echilibru
 Rapiditate
 Orientare spațială

Datele obținute vor contribui la precizarea unor indicatori ca: gradul de întârziere psihomotrică;
aspect lacunare al motricității; precizarea gradului deficienței și încadrarea acesteia; clarificarea
aspectelor în care să se intervină și mijloacele cu care să se opereze.

 Coordonarea dinamică:
La 7 ani:
Să se facă un cocoloş dintr-o hârtie subţire (foiţă) de 5x5 cm cu o singură mână, cu
palma întoarsă în jos, fără ajutorul celeilalte mâini; după un repaus de 15 sec. aceleaşi
exerciţii cu cealaltă mână. - încercare nereuşită - timp limită depăşit, cocoloşul nu e destul
de compact. - Durata: 15 sec. Cu mâna dreaptă, 20 sec. cu mâna stângă. - Număr de
încercări: două pentru flecare mână.

La 8 ani:
 Cu extremitatea degetului mare, se atinge în maximum de viteză unul după altul
degetele mâinii începând cu degetul mic, apoi invers (5-4-3-2 şi 2-3-4-5). Aceiaşi lucru cu
cealaltă mână. – încercare nereuşită: atingerea de mai multe ori a aceluiaşi deget; atingerea
a două degete în acelaşi timp; timp depăşit. - Durata: 5 secunde. - Număr de încercări: două
pentru fiecare mână.

 Coordonare dinamică generală

La 7 ani:
Sărituri pe o distanţă de 3 m pe piciorul stâng, celălalt îndoit din genunchi cu
călcâiul la spate, braţele în lungul corpului. - După 30 sec. de repaus, acelaşi exerciţiu cu
schimbarea picioarelor. încercare nereuşită: îndepărtarea de ia linia dreaptă cu mai mult de
50 cm; atingerea solului cu piciorul îndoit; legănări de braţe. - Numărul încercărilor: două
pentru fiecare picior. - Durată nelimitată.

La 8 ani:
Săritura fără elan peste o sfoară de 40 cm înălţime (aceleaşi condiţii de lucru ca la
proba pentru 5 ani).

 Echilibru

La 7 ani:
Stând ghemuit pe vârful picioarelor (cu braţele în lateral, genunchii depărtaţi,
călcâiele apropiate, vârfurile depărtate), cu ochii închişi. - încercare nereuşită: cădere
înainte pe mâini sau înapoi în şezut; aşezarea călcâielor pe sol; coborârea braţelor,
deschiderea ochilor. De trei ori. - Durata: 10 sec. - Număr de încercări: trei.

La 8 ani
Stând cu ochii deschişi, mâinile la spate, ridicarea pe vârful picioarelor şi aplecarea
trunchiului în unghi drept, picioarele întinse. - încercare nereuşită: îndoirea genunchilor mai
mult de două ori; pierderea echilibrului cu deplasare; atingerea solului cu călcâiele. -
Durata: 10 sec. - Număr de încercări: două.

 Rapiditate

Materiale: - O coală de hârtie, pe care se desenează pătratele cu latura de 1 cm,

astfel: 10 pătrăţele în înălţime şi 25 în lungime; - 1 creion (destul de lung pentru a putea fi
ţinut comod în mână de copil); - 1 cronometru.
I se va da elevului coala de hârtie şi i se va explica foarte clar că în fiecare pătrăţel
va trebui să tragă câte o liniuţă (orizontală sau verticală) dar cât mai repede cu putinţă. Nu
trebuie să sară peste nici un pătrăţel, pentru că nu are voie să revină asupra celor sărite. I se
va repeta insisitent că trebuie să execute foarte rapid tragerea liniuţelor.
Durata probei este de 1 minut; se repetă proba cu cealaită mână, tot 1 minut. Pe
parcursul probei, elevul va fi încurajat să lucreze cât mai repede. Daca explicaţia nu a fost
respectată, întrerupe proba şi se reia de la început. (Deci, se poate repeta de două ori. În
timpul probei se va nota: slaba coordonare motrică, instabilitatea, impulsivitatea,
conştiinciozitatea, neliniştea.
 2). EXAMINAREA APARATULUI FONATOR ( buzele, limba, palatul moale, muşchii obrajilor)

3). EXAMINAREA PRAXIEI : urmăreşte mimica gesticulară şi manipularea obiectelor obişnuite

( cheie, cuţit, furculiţă, piese joc construcţii ). În cazurile de apraxie gravă însăşi înţelegerea verbalizată a
cerinţelor motorii este greu receptată. Probele se pot efectua şi prin imitaţie.
PROBA LIEBMANN :
a). Mişcări simple: strânge pumnii, bate din palme, strânge – desfă mâinile, degetele răsfirate, scoate
limba, umflă obrajii.
b). Mimica gesticulară : ameninţă ! fă pa ! mângâie ! stâmbă-te ! fă bezele ! salută ! împreunează
mâinile !
c). Mişcări de imitaţie şi cu scop : bate la uşă! prinde muşte ! cântă la pian ! sună la sonerie ! numără
bani ! înoată !
d). Manipularea obiectelor : fumează ! aprinde chibritul ( bricheta ) ! aprinde lumânarea ! toarnă apă în
pahar ! fă un nod ! bate spuma !
e). Imitarea unor mişcări simple sau complicate : pe cale vizuală, prin imitaţie, pe cale chinestezică.
La început îl ajută terapeutul, apoi îl lasă să efectueze singur mişcările ( scris, sărit, dans, şters tabla,
ridicat în picioare, alergat, gimnastică, rostogolire, punerea unui scaun dintr-un loc în altul, deschiderea
jaluzelelor, urcat – coborât scări etc ).

4). EXAMINAREA LATERALITĂŢII :

a) Probe motorii pentru determinarea lateralităţii mâinilor : apucarea diferitelor obiecte;

manipularea obiectelor ( minge, creion, cretă ), bătaia din palme, încrucişarea mâinilor în faţă,
proba dinamometrică.
b) Probe pentru stabilirea lateralităţii membrelor inferioare : săritura într-un picior (şotron),
săritul corzii, shooting.
c) Probe pentru lateralitate oculară : sighting ( privirea printr-un tub ), ţintirea în punct fix,
suprapunerea la distanţă a creionului peste o linie verticală pe bază de control monocular
( măsurarea – compararea a două mărimi de la distanţă ), măsurarea acuităţii monoculare ( să
citească de la distanţă litere de diferite mărimi ).
 d) Probe pentru lateralitate auditivă : astupă o ureche şi se verifică de la care distanţă aude şi
înţelege şoaptele.

5). EXAMINAREA SINCINEZIILOR DIGITALE :

Aplicarea probei la degetele ambelor mâini simultan: ( după Rey ):

Material necesar : o foaie de hârtie şi un creion.
Tehnica de aplicare : se cere copilului să pună ambele mâini ( palmar ) cu degetele răsfirate pe foaia
de hârtie. Logopedul trasează cu creionul conturul celor zece degete.
Instructaj : Îţi arăt câte un deget la fiecare mână şi tu trebuie să-l ridici numai pe acesta. Fii atent ! să nu
le mişti pe celelalte ! începe ! (se poate face demonstraţia de către terapeut ). Modelul succesiunii
grupelor de degete : mâna dreaptă : index – major – inelar – auricular – index – mic. Mâna stângă :
major – index – auricular – inelar – mic – index.
Notarea : se notează pe desen cu + şi – pentru fiecare grupă. Proba este corectă când nu ridică
omologul mâinii opuse.

EXAMINAREA CAPACITĂŢII DE ORIENTARE SPAŢIALĂ : adaptare după Piaget – Head

Condiţii de aplicare : copilul trebuie să fie aşezat la aceeaşi masă cu examinatorul, în faţa acestuia. Sunt
necesare următoarele obiecte uzuale : o păpuşă, o maşinuţă, un cub. Testul se desfăşoară în două etape :
Etapa I : în legătură cu orientarea spaţială faţă de mâini;
Etapa a II-a : în legătură cu orientarea spaţială faţă de obiecte.
Etapa I : Instructaj : Spune-mi care este mâna ta dreaptă ? care este stânga? Acum fii atent ! care este mâna
mea dreaptă ? dar stângă?
Etapa a II – a : Instructaj : încrucişează braţele pe masă ! ( stai ca la şcoală). Voi pune în faţa ta trei lucruri
: păpuşă, maşină şi cub. Fără să te mişti sau să desfaci braţele, spune-mi repede : păpuşa e la dreapta sau la
stânga maşinii ? cubul în care parte e faţă de maşină? Maşina faţă de păpuşă, maşina faţă de cub. ( obiectele
vor fi aşezate astfel : păpuşă – maşină – cub la o distanţă de 15 cm între ele.
ORIENTARE SPAŢIALĂ : Cum se numeşte partea de sus a camerei ? unde e tavanul ? dar partea de jos?
Covorul e aşezat pe .. Unde e podeaua? Uşa e ...la ( stânga). Fereastra e la ...( dreapta). Eu sunt ...( în faţă).
Tabloul e în ...( spate ). Repetă direcţiile şi arată-le ! sus – jos – la dreapta – la stânga – în faţă – în spate.

EXAMINAREA VÂRSTEI PSIHOLOGICE A LIMBAJULUI

1). PROBA ALICE DESCOEUDRES

Materiale necesare : se prezintă copilului 10 obiecte cu proprietăţi contrare (în starea lor sau imaginea lor).
a) Imaginea unei ciuperci mari şi contrara ei – o ciupercă mică;
b) O peniţă nouă – una veche;
c) O bucată de fier tare – o bucată de cauciuc moale;
d) Un bloc ( copac ) înalt – o căsuţă scundă;
e) O hârtie netedă – glaspapier ( smirghel ) zgrunţuros;
f) Imaginea unui bătrân – a unui tânăr;
g) O stofă călcată – una mototolită;
h) Un copil vesel – unul trist;
i) Desenul unei linii drepte – o linie curbă;
 j) Două cutii de aceeasi mărime : una goală, uşoară – alta umplută cu nisip, grea. Se aşează una pe
o mână a copilului, cealaltă pe cealaltă mână.

Instructaj : se prezintă copilului obiectele succesiv, cu următoarele precizări verbale: „ această ciupercă
este mare ( se arată imaginea ), iar aceasta este....copilul trebuie să spună contrariul – mică. Alt
calificativ nu este luat în considerare. Se procedează la fel pentru toate cele 10 obiecte. Se reia proba
invers. „ aceasta e o ciupercă mică, asta e una ...”se consemnează iarăşi răspunsurile exacte. Se adună cu
primele. Se face media.

2). COMPLETAREA LACUNELOR ÎNTR-UN TEXT VORBIT

Instructaj : se explică copilului că i se va spune o mică poveste şi că acolo unde povestitorul se opreşte,
copilul trebuie să completeze cuvântul potrivit. Se consemnează nr de răspunsuri corecte.

Textul : S-a făcut frumos. Cerul este ... ( senin, albastru ). Soarele este foarte....( fierbinte, strălucitor ).
Ioana şi Maria se plimbă prin....( câmp, pădure ). Ele adună... ( flori ). Ele sunt foarte bucuroase auzind
cântecul micilor... ( păsărele ). Deodată cerul se întunecă şi se acoperă de ...( nori ). Fetele se grăbesc să
ajungă... (să se întoarcă ) ...( acasă ). Înainte de a ajunge acasă, a izbucnit o mare ... ( furtună ). Fetele se
sperie de zgomotul... ( tunetului ). Ele se roagă să fie adăpostite într-o... ( casă ), deoarece ploua puternic şi
nu aveau... ( umbrele ). Hainele lor erau complet... ( ude ).

3). REPETARE DE NUMERE

Instructaj : „ Ascultă ! eu îţi spun nişte numere. Tu trebuie să repeţi numerele spuse de mine.
Dacă copilul nu a înţeles, se repetă de trei ori, dar seria răspunsurilor nu mai este luată în considerare. Dacă
nu poate repeta decât prima serie, primeşte coeficientul 2, pentru seria a II-a coef. 3 , samd. Se consemnează
coeficientul ultimei serii reproduse corect.
Testul are următoarele serii de numere :
Seria I : 2 – 4 seria IV : 8 – 4 – 6 – 5 – 9
Seria II : 5 – 6 – 3 seria V : 6 – 9 – 2 – 3 – 4 – 8
Seria III : 4-7-3-2
4). CUNOAŞTEREA A 6 MATERII

Instructaj : din ce este făcută : cheia, masa, linguriţa, fereastra, pantofii, casele, (blocul) ( cel puţin 3
materiale : cărămidă, lemn, ciment ).

5). PROBA DE CONTRARII ( fără obiecte sau imagini )

Instructaj : dacă copilul nu înţelege termenul contrar, i se explică concret despre ce e vorba. Vom expune 8
termeni :
Cald - ... ( dacă nu e cald, e... frig, rece ) uscat - ...( ud sau umed )
Frumos - ... ( urât ) neascultător - ... ( ascultător, cuminte )
Curat - ... ( murdar ) mare - ....( mic )
Vesel - ... ( trist ) uşor - ... ( greu ).
Se notează răspunsurile exacte.

6). CUNOAŞTEREA DENUMIRII A 10 CULORI

Se prezintă culorile : roşu, verde, negru, roz, alb, violet, gri, galben, maron, albastru. Se cere copilului să le
denumească. Se notează cu numere de la 1 la 10.

7). CUNOAŞTEREA SENSULUI VERBELOR

Instructaj : testul are două serii. Seria I de verbe : a tuşi, a frecţiona, a câştiga, a arunca, a spăla, a respira.
( mimăm tusea şi cerem copilului să spună ce facem.)
Seria a II-a : a scrie, a se apleca, a se balansa, a se ridica, a sări, a împinge ceva.
Cerem copilului să imite prin acţiune sensul verbelor. Mimăm scrierea şi-i cerem să facă şi el la fel. Apoi să
spună ce a făcut. Se consemnează rezultatele care se notează de la 0 la 12, după nr de răspunsuri corecte.
CALCULAREA VÂRSTEI PSIHOLOGICE A LIMBAJULUI

PROBA COEFICIENTUL C O R E S PU N Z ĂTO R VÂ RSTE LO R

 3 ANI 4 ANI 5 ANI 6 ANI 7 ANI

1. CONTRARII - 4 - 5 - 6 - 8 - 10
( obiecte şi imagini )

2). LACUNE - 2 - 3 - 4 - 6 - 8
3). CIFRE - 3 - 3 - 4 - 5 - 5
4). MATERII - 3 - 4 - 5 - 6 - 6
5) CONTRARII - 4 - 5 - 6 - 7 - 8
6). CULORI - 2 - 3 - 4 - 6 - 8
7). VERBE - 4 - 6 - 8 - 9 - 11
TOTAL : 22 29 37 47 56

NOTĂ : având valorile realizate de fiecare copil la cele 7 probe, le scriem în ordinea respectivă pe verticală şi în
dreptul lor scriem vârsta limbajului corespunzătoare din tabelul de mai sus. Adunăm cele 7 vârste ale
limbajului, suma o împărţim la 7 şi obţinem vârsta psihologică a copilului care poate sau nu să corespundă cu
vârsta cronologică.

8). PROBĂ PENTRU DETERMINAREA NIVELULUI DE DEZVOLTARE A LIMBAJULUI

a). ÎNŢELEGEREA UNOR CUVINTE FAMILIARE

PROBA RENE ZAZZO : Instructaj : îţi voi pune câteva întrebări, iar tu să răspunzi cât mai bine ! ce este
un scaun ? o păpuşă, un cal, o găină, o furculiţă, un măr, o masă, o ploaie, mama, şoferul.
Precizări tehnice : întrebările se pun în ordinea indicată. Se insistă să se obţină răspunsuri când copilul
repetă cuvântul. Notarea : se vor înregistra fidel toate definiţiile date de copil indicându-se în final nr de
definiţii corecte.

b). PROBA DE FLEXIBILITATE ASOCIATIVĂ : ( U. Şchiopu, M. Giroveanu, A. Turcu ):

Scopul : de a cuprinde capacitatea de exprimare verbală şi flexibilitatea asociativă.
Material necesar : 4 categorii de cuvinte şi un cronometru.

Categoria A : avion, zăpadă, burtă, dulce, portocală.

Categoria B : poimâine, cel mai mic, ridică.
Categoria C : lup, veveriţă, dune, izvor.
Categoria D : stradă, ploaie, tramvai, vitrină.

Tehnica de lucru : se cere copilului să alcătuiască o scurtă povestire cu cuvintele date de experimentator. Se
notează textul expunerii.
Instructaj : se dau primele cuvinte din categoria A şi i se spune copilului : cu aceste cuvinte tu trebuie să
alcătuieşti o povestire. După ce se notează povestirea, după o pauză de 5 min se dau cuvintele din celelalte
categorii. Notarea : se notează tot ce spune copilul şi timpul de expunere. Se va da o notă pentru fiecare
poveste în funcţie de : nr de cuvinte folosite în plus, asociate cu cuvintele date, nr de imagini artistice, mod
de compoziţie după relaţia dintre titlul dat şi povestire.

9). TESTAREA VORBIRII INDEPENDENTE ( alfabetul ilustrat )

Copilul priveşte ilustraţiile şi denumeşte obiectele. Sunetele se prezintă în cuvinte, în diferite poziţii :

a – ac – copac – mura f – fată – ceafă – cartof c – casă – vacă – sac

o – os – fasole – radio
u – uşă – lup – leu
e – elefant – fetiţă – şapte
i – inel – pisică – ardei
ă – ăsta – mazăre – păpuşă
î – înoată – înger – învăţ
â – pâine – câine – dâmb
p – puşcă – lopată – dop
b – balon – sobă – porumb
m – masă – lampă – salam
v – vapor – tavă – morcov
t – tobă – palton – caiet
d – dulap – ladă – pod
n – nas – bancă – săpun
s – sapă – fustă – pas
z – zăpadă – buzunar – autobuz
ş – şapcă – peşte – cocoş
j – joc – cojoc – patinaj
l – lacăt – fular – cal
r – roată – carte – topor
ţ – ţap – cuţit – coteţ
g – găleată – lingură – steag
h – haină – pahar - şah
ce – cerc – seceră – zece
ci – cireşe – căciulă – papuci
ge – gene – deget – minge
gi – gimnast – argint – covrigi
che – cheie – pachet – ureche
chi – chibrit – rochie – ridichi
ghe – ghem – lighean – veghe
ghi – ghiocei – unghie - triunghi
 10). PROBĂ PRIVIND DETERMINAREA TEMPOULUI SPONTAN
ŞI REPRODUCEREA STRUCTURILOR RITMICE

Material necesar : un cronometru, creion. Se pune metronomul să bată la un anumit interval de timp în faţa
copilului.
Instructaj : „ Ia acest creion în mână ! vei lovi cu creionul în masă la fel ca mine, nici mai tare, nici mai
încet. Începe ! după 21 de lovituri : Încetează ! se va cronometra în cât timp execută cele 21 de lovituri
precum şi eventuale accelerări sau încetiniri, neregularităţi de interval şi la a câta lovitură.
Continuăm examinarea cu evaluarea simţului ritmic al copilului : mişcarea ritmică, ritmul vorbirii,
( lent sau rapid ), coordonarea celor două, în cazul bâlbâiţilor, tahi sau bradilalici.

11). EXAMINAREA VORBIRII REFLECTATE

Se examinează : sunetul, silaba, cuvântul, propoziţia. Această probă ajută la depistarea dislexiei şi
disgrafiei. Copilul citeşte şi scrie după dictare literele, cuvintele şi propoziţiile de mai jos.

A – apă – copac – şa. Tata şi mama sunt acasă.
U – umăr – legume – tablou . Uite o păpuşă.
I – ibric – maşină – pui. Irina are o pisică.
Î – învăţ – lămâie – se vârî. Gâsca are gât.
B – bancă – labă – alb. Belu are banca albă.
F – fustă – poftim – pantof. Fănica face cafea.
T – telefon – sertar – soldat. Ticu are trotinetă.
N – nor – cană – tavan. Nicu ţine în mână un creion. S – supă – pastă – compas. Sandu are un compas.
Z – zidar – buze – viteaz. Zoica are bluză roz.
J – joc – pijma – garaj. Ion este în garaj.
Ce – cer – rece- şoarece. Cerul este rece.
Ge – ger – regele – fuge. Afară e ger.
Che – chenar – rachetă – ridiche. Fac un chenar.
Ghe – ghete – baghetă – veghe. Ghetele sunt noi.
L – lingură – galoşi – copil. Copilul are o lingură.
Ţ – ţăran – raţă – moţ. Ţăranul merge pe câmp.
O – ou – cos – acolo. Oprea şi Ion fac un avion.
E – elice – peşte - lapte. Elena bea lapte.
Ă – ăla – cărămidă – cofă. Mă spăl pe faţă.
P – pernă – vapor – dulap. Am pus perna în dulap.
M – mama – cămaşă – gram. Mama are mere.
V – vulpe – cravată – elev. Elevul are cravată.
D – două – udă – ştrand. Dudu are dude.
Ş – şervet – poştaş - puşcă. Poştaşul are o puşcă.
H – horă – zahăr – văzduh. Horia se uită în văzduh.
Ci – cinci – muncitor – arici. Cinci arici sunt aici.
Gi – gingie – pagină – fragi. Gica are două mingi.
Chi – chitară – deschis – urechi. Am două urechi.
Ghi – ghiocel – burghiu – junghi. Ghiţă are oi.
R – raţă – mare – fular. Rică are mere.
C – carte – macara – butuc. Pun cartea pe butuc.
G – gură – gogoşi – plug. Gogu are gogoşi.

12). PROBA DE COMPLETARE A LACUNELOR

Scopul : se verifică utilizarea adecvată a cuvintelor în propoziţie precum şi posibilităţile de înţelegere a unui
context.
Tehnica aplicării : se completează propoziţiile cu cuvinte potrivite ca sens.
Instructaj : ascultă cu atenţie ce spun şi adaugă ce trebuie !
Notarea : se acordă câte un punct pt fiecare răspuns corect. ( când propoziţia este completă şi are sens şi
acord gramatical ). Se verifică şi bogăţia vocabularului şi imaginaţia lingvistică.

1. Primăvara este .............. ( un anotimp frumos )

2. Copiii se joacă în .....( grădină )
3. Păsărelele se întorc din ... ( ţările calde )
4. Razele soarelui sunt mai ...( calde )
5. Se aude peste tot... ( duduitul tractoarelor )
6. Copiii pleacă veseli la ... ( şcoală )
7. Ziua este mai.... ( lungă ) iar noaptea este mai ....( scurtă)
8. Mama pregăteşte .... ( masa )
9. Copiii aşteaptă .... ( vacanţa )
10. Ţara noastră este... ( România )

13). PROBA DE GÂNDIRE - DEFINIRE DE NOŢIUNI

Cotare : câte 1 punct pt fiecare răspuns corect. Se dau definiţii – nu prin întrebuinţare care sunt specifice
până la 4 ani – ci prin apartenenţă la gen şi specie.
Proba : ce este o masă ? un scaun, o păpuşă, un cal, o găină, un şofer, mama, ploaia, maşina.
De exemplu : copilul trebuie să definească astfel : masa este un lucru care foloseşte la diferite activităţi.
Calul este un animal domestic. Păpuşa este o jucărie.
14). PROBA DE GÂNDIRE - COMPARARE DE NOŢIUNI

Reuşita în stabilirea asemănărilor şi a deosebirilor - esenţa comparaţiei - depinde de calitatea analizei şi

sintezei. Al. Roşca spunea : „ Comparaţia este o condiţie a analizei şi sintezei, ea fiind implicată în ele.”
1). Stabilirea deosebirilor : prin ce se deosebesc :

Câinele şi vrabia, mărul şi para; fereastra şi uşa; paharul şi ceaşca; căruţa şi sania.

2) Stabilirea asemănărilor : prin ce se aseamănă :

Pruna şi piersica; pisica şi şoarecele; vaporul şi automobilul ?

3). Stabilirea asemănărilor şi a deosebirilor : instructaj : „ eu numesc două lucruri iar tu să-mi spui
prin ce se aseamănă şi prin ce se deosebesc ?

Mingea şi portocala; avionul şi porumbelul; fetiţa şi păpuşa; maşina şi căruţa.

Teste culese de logoped, prof. Angela Gherasim.