Futures

Contractul futures este un angajament standardizat intre doi parteneri, un vanzator si un

cumparator, de a vinde, respectiv de a cumpara un anumit activ (devize, actiuni, alte titluri
financiare sau marfuri si titluri de marfuri), la un pret stabilit in momentul incheierii
tranzactiei si cu executarea contractului la o data viitoare numita scadenta. Printr-un astfel
de contract, vanzatorul se obliga sa vanda, iar cumparatorul sa cumpere activul de la baza
contractului la o data viitoare (scadenta), dar la un pret stabilit in momentul incheierii
tranzactiei. Elementul care face din aceste contracte niste produse foarte flexibile si
atractive este standardizarea clauzelor sale principale: 1. cantitatea 2. scadenta 3.
modalitatea de executare la scadenta.

Important! Singura clauza nestandardizata este pretul care se stabileste prin intersectarea cererii cu
oferta pe platforma electronica de tranzactionare ELTRANS. Toate contractele avand la baza
acelasi activ au aceleasi proprietati si aceleasi reguli de tranzactionare.

Important! O pozitie deschisa este un contract futures care nu a fost inca lichidat printr-o operatiune
de sens contrar. Numarul pozitiilo r deschise se calculeaza separat pentru fiecare tip de contract
si scadenta in parte.

Cel care detine un astfel de contract nu este ob ligat sa-l pastreze pana la scadenta, ci poate sa-l
lichideze inainte de aceasta printr -o tranzactie inversa celei initiale, iar in cazul in care pretul ii
este favorabil va obtine un profit.

Contractele futures sunt deci angajamente ferme ale participantilor de a vinde sau cumpara un
anumit activ la o data stabilita in viitor, la un pret stabilit in momentul incheierii tranzactiei.

Pretul futures are la baza pretul teoretic, care se calculeaza tinand cont de pretul spot, la care se
adauga costul finantarii unitatii de marfa + costul pastrarii unitatii de marfa

Strategii investitionale futures

Exemplele de situatii investitionale care beneficiaza datorita angajarii de pozitii concomitente pe

piata de capital si piata derivatelor (aici futures pe indicele actiunilor) sunt urmatoarele:

a. Short hedge: managerul unui portofoliu de actiuni detine informatii ca piata ar urma sa creasca.
In acest caz el cumpara actiunile respective. Pentru a acoperi riscul scaderii preturilor (Hedging),
el poate da ordine stop loss, dar aceasta ar influenta negativ piata.

b. Anticiparea intrarilor de fonduri (long Hedge): are loc prin fixarea prealabila a valorii unui
portofoliu care urmeaza sa fie format. Daca, de exemplu, managerul nu detine pentru moment
sumele necesare achizitiei de actiuni al caror pret ar urma sa creasca, el poate cumpara contracte
futures cu ajutorul unor sume mult mai mici, folosite numai pentru plata marjei initiale. Pe masura
ce fondurile necesare formarii portofoliului devin disponibile, se face achizitia actiunilor si
vinderea cu profit a contractelor futures identice.
Marja initiala poate fi de exemplu de 100.000 lei din valoarea unui contract pe indicele BET.
Uneori ea se poate exprima si procentual (3%) sau functie de variabilitatea instrumentului, aici
valoarea indicelui BET (Media + 3 x abaterea patratica medie), parametrii fiind calculati pe o
perioada de cel putin 60 zile.

Simetricul acestei operatii este fixarea valorii portofoliului, anticipand o viitoare lichidare.

c. Arbitrajul pe indice are rolul de echilibrare a preturilor spot si futures. Arbitrajorul realizeaza
profit vanzand contracte futures in momentele in care pretul acestora este mai mare decat pretul
calculat (pretul teoretic), care cuprinde si costul de oportunitate. Acesta din urma include nivelul
dobanzilor (risk free rate) din care se scad dividendele cuvenite pozitiei long de pe piata spot.

d. Speculatia are rolul de a regla piata futures independent de piata spot (a actiunilor). Aceasta
poate avea ca obiect contracte de acelasi tip sau cu scadente diferite. Speculatia este un motiv
frecvent al succesului contractelor futures pe indice, datorita comisioanelor scazute si posibilitatii
de a ‘paria’ pe miscarea unei piete reflectata de indice, fara a detine efectiv acele titluri si deci a
plati comisioanele aferente.

Options

Spre deosebire de futures, cumparatorul unui contract cu optiuni are dreptul, dar nu si obligatia
exercitarii lui.

Optiunea de cumparare (call) este un contract care da dreptul detinatorului acestuia ca sa

cumpere de la vanzatorul optiunii (writer) activul de baza, la un pret stabilit, intr-o anumita
perioada de timp, numita scadenta. Vanzatorul optiunii call isi asuma obligatia de a vinde
respectivul activ, la pretul stabilit, daca optiunea este exercitata pana la scadenta.

Optiunea de vanzare (put) da dreptul cumparatorului acestuia de a vinde, pana la scadenta,

activul de baza, vanzatorului, la pretul stabilit. Vanzatorul isi asuma obligatia de a cumpara
activul de baza, la pretul stabilit, daca optiunea este exercitata pana la scadenta.

Activul de baza poate consta in actiuni, obligatiuni, valute, indici si chiar alte derivate: contracte
futures (futures options).

Caracteristicile optiunilor sunt:

 marimea (cantitatea activului de baza), poate fi de ex. 100 de actiuni pentru un contract
options pe actiuni;
 scadenta (durata de viata a optiunii) – de obicei 3, 6 sau 9 luni in cazul in care activul de
baza este financiar;

 pretul de exercitare (exercise price sau strike price), care depinde de pretul activului de
baza din momentul cumpararii optiunii si este modificat de bursa in momentul aparitiei
variatiilor semnificative in piata ale activului respectiv; investitorii trebuie sa fie de acord
sa tranzactioneze optiunile la pretul de exercitare emis de bursa, iar bursa trebuie sa
stabileasca pretul de exercitare astfel incat sa genereze volume maxime;

 prima (premium) este diferenta de pret pe care cumparatorul o plateste vanzatorului in

schimbul dreptului conferit de optiune si este achitata efectiv in momentul incheierii
contractului.