UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA ŞTIINŢE ECONOMICE

DEPARTAMENTUL ECONOMIE, MARKETING ŞI LOGISTICA

Proiect de investigație
Disciplina: Logistica

TEMA: ,,Logistica proceselor de producție,metode economice de

dirijare’’

Conducator Stiințific :

CHIŞINĂU 2017

1
 Cuprins
Introducere………………………………………………………..3

Subiectul 1 Logistica procesului de productie

1.1 Activitatea de productie ,definitii……………………….....4-5

1.2 Tipuri de procese …………………..………...…..……….6-7
1.3 Principiile organizarii procesului de productie ………......8-9
1.4 Gestiunea fluxurilor matereale…………….…………....10-11

Subiectul 2 Metode de organizare a procesului de productie

2.1 Metoda MRP 1…………………….……………….….…….12

2.2 Metoda MRP 2 ……………………………………….......…13
2.3 Metoda JIT ……………………………………………….….14

Subiectul 3 Aplicarea practica a proceselor de productie..15

Concluzie……………………………………………...………....16
Bibliografie……………………………………………………....17

2
 Introducere

Actualitatea temei.
Adaptarea ofertei la cerere nu mai poate fi realizată prin crearea stocurilor
costisitoare care în mare măsură nu corespund aşteptărilor clienţilor, la moment
este nevoie de o gestiune capabilă să răspundă rapid la cerinţele mediului.
Actualul mediu competitiv creşte presiunea asupra costurilor, asupra cerinţelor de
servire şi de calitate.

Scopul si sarcinile
Scopul acestei lucrări este studierea demersului logistic de organizare a procesului
de producţie,fundamentarea şi elaborarea bazelor teoretice şi metodice de
funcţionare a logisticii procesului de producţie.

Importanţa cercetării este determinată de scopul şi sarcinile cercetărilor; de

problemele formulate şi metodele de soluţionare a acestora; de rezultatele obţinute în
urma soluţionării fiecărei probleme; de concluziile rezultate din cercetările

3
1.1 Activitatea de productie,definitii

Conceptul de logistică a procesului de producţie.La etapa actuală de dezvoltare

a economiei au apărut noi condiţii de organizare a producţiei,care au depăsit cu
mult limitele metodelor tradiţionale de organizare a procesului de producţie.Aceste
schimbări, în marea lor majoritate ,au fost introduse de catre logistică-logistica
procesului de producţie.
Procesul de producţie este functţa centrală a oricărei intreprinderi industriale.El
asigură transformarea inputurilor in outputuri,destinate satisfacerii consumatorilor.
Pentru a eficientiza procesul de transformare a resurselor,de a sincroniza diferite
momente de producţie şi de consum,in cadrul întreprinderii se distinge o nouă
funcţie-logistica.Care îşi gaseste cel mai des aplicarea in trei etape ale procesului
logistic:
 aprovizionarea cu materii prime şi componente.Aprovizionarea se referă la
relaţiile ce se stabilesc între firma si furnizorii ei,respectiv nivelurile ce se
află în amonte,în lanţul de aprovizionare-livrare.Aprovizionarea presupune
in afara de activitatea de cumpărare,activităţi de transport,gestiune a
stocurilor,depozitare,manipulare,gestiune a informaţiei.
 producţia bunurilor.Responsabilitatea logisticianului nu include desfăşurarea
efectivă a întregului proces de producţie.Contribuăia logisticii in domeniul
producţiei constă in asigurarea materialelor, componentelor, produselor în
curs de prelucrare,in cantităţile necesare desfăşurării procesului de
fabricaţie,in concordanţă cu cu programul de producţie stabilit.
 distribuţia fizică a produselor finite către consumator.La interfaţa dintre
furnizori si clienti,operaţiunile de distribuţie fizică asigură disponibilitatea
produselor pentru clienti.
*Astfel,logistica procesului de producţie reprezintă asigurarea producerii
complete şi calitative a bunurilor în conformitate cu necesităţile

4
consumatorilor,reducind la minim durata ciclului de producţie şi optimizînd
costurile de producţie.
*O altă definiţie spune ca logistica procesului de producţie este gestiunea
fluxurilor materiale în sfera producerii bunurilor şi a serviciilor.Aceeaşi sursă
propune şi o alta definiţie:logistica de producţie este activitatea de planificare şi
organizare a proceselor de dezvoltare a sistemelor de producţie.

Scopul logisticii de producţie este optimizarea fluxurilor materiale în interiorul

întreprinderii,concretizat in următoarele:
 planificarea productiei in conformitate cu evoluţia cererii,
 elaborarea planurilor de producţie şi a graficelor de lucru a secţiilor de
producţie şi a altor subunităţi de producţie,
 stabilirea normativelor de productie şi urmărirea respectării lor,
 controlul asupra cantitatii si calitaţii productiei finite
 participarea la elaborarea si realizarea noilor tehnologii,
 controlul asupra costurilor de producţie.
Concepţia logistică de organizare a producerii include în sine următoarele
condiţii:
 renunţarea la durata prea mare de executare a operaţiilor de transport şi de
depozitare,
 renunţarea la fabricarea acelor produse care nu se bucură de cererea
consumatorilor,
 înlaturarea staţionării utilajelor,
 înlaturarea produselor cu defect,
 asigurarea relaţiilor de prietenie cu furnizorii.

5
1.2 Tipuri de procese
Procesul de productie este componenta principalǎ a unui sistem de
productie. Dacǎ productia este rezutatul unui proces de transformare a unei
multimi de elemente de intrare într-o multime specificǎ de elemente de iesire, un
sistem de productie poate fi caracterizat prin trei elemente: intrari, iesiri si procese
de productie. Intrarile sunt formate din factorii de productie structurati pe elemente
, iesirile sunt reprezentate de produsele obtinute, iar procesele de productie
realizeazǎ acele transformari necesare intrǎrilor pentru generarea iesirilor dorite.[8]

Procesul tehnologic este format din totalitatea opreratiilor tehnologice prin

care se raelizeaza un produs, sau repere componente ale acestuia. Prin derularea
acestor operatii tehnologice au loc modificari ale firmei, structurii si compozitiei
chimice a diverselor materii prime sau materiale supuse prelucrǎrii. Existǎ doua
tipuri de procese tehnologice:

- elementare, în care produsul finit se obtine printr-o singurǎ operatie

tehnologicǎ.

- complexe, în care asupra obiectului muncii se executa o succesiune de

mai multe operatii tehnologice.

Procesul de muncǎ este definit ca fiind actiunea factorului uman desfasuratǎ

cu ajutorul uneltelor de muncǎ asupra obiectelor muncii în vederea transformǎrii
acestora în bunuri materiale. În anumite ramuri industriale, pe langa procesele
tahnologice si de muncǎ obtinerea produsului finit implicǎ si derularea
unor procese naturale, în cadrul carora obiectele muncii sunt supuse unor
transformari fizice sau chimice sub actiunea factorior naturali, fǎrǎ implicarea
partialǎ sau totalǎ a proceselor de muncǎ. Avand în vedere aceste precizǎri se poate
redefini notiunea de proces de poductie ca fiind ansamblul proceselor tehnologice,
de muncǎ si naturale, în interdependenta lor reciprocǎ, ce conlucreazǎ la obtinerea
produselor care constituie obiectul de activitate al firmei.

Se poate constata, deci, cǎ principala componentǎ a sistemului de productie

este sistemul de fabricatie, a carui functionare este asiguratǎ de celelalte
subsisteme. Tratându-l si pe acesta într-o manierǎ sitematica, se pot identifica patru
subsisteme de rang imediat urmǎtor:

6
 a) Subsitemul efector are rolul de a realiza midificarea propriu-zisǎ a
obiectului muncii prin combinarea fluxurilor de intrare. Caracteristicile sale
sunt date de particularitǎtiile fiecǎrui proces tehnologic în parte.

b) Subsistemul logistic realizeazǎ operatiile de transfer spatial si temporal

Procesele de productie desfǎsurate în cadrul unei firme industriale se pot

clasifica dupa mai multe criterii:

Criteriul modului de participare la realizarea produsului finit: procesele de

productie de bazǎ care au drept scop transformarea materiilor prime, materialelor, a
factorilor de productie în general, în produse finite care constituie obiectul de bazǎ
al activitatii firmei; la rândul lor acestea se impart în procese pregatitoare, în care
se executa un numar de operatii distincte pregǎtirii materiilor prime, materialelor în
vederea prelucrǎrii propriu-zise. Procese prelucrǎtoare, care le includ pe cele în
care se efectueaza operatiile de transformare propriu-zisǎ a materiilor prime si
materialelor în produse finite.

Criteriul modului de executare conduce la existenta procesului de productie

manual, în care operatorul actioneazǎ direct sau cu ajutorul unor scule asupra
obiectului muncii în vederea transformǎrii lor în produse finite. Procese de
productie manual-mecanice sunt caracterizate de faptul cǎ o parte se executǎ
manual iar altele mecanizat, în care operatiile componente se efectueazǎ cu
ajutorul unor masini de comandǎ umanǎ. Procesul de productie automatǎ-
operatiile componente se efectueazǎ cu ajutorul unor masini de comandǎ automatǎ,
operatorul uman avand rolul de a urmari si supraveghea buna functionare a
acestora.

Criteriul modului de obtinere a produsului finit din materia prima determinǎ

împǎrtirea proceselor de productie în procese de productie directe/succesive, în
care produsul finit se obtine ca urmare a efectuarii unei secvente succesive de
operatii asupra unui tip de materie prima, rezultǎ un tip de produs prin prelucrarea
unui singur tip de sortiment de materie prima. Procese de productie
sintetice/convergente în care obtinerea produsului finit dintr-un singur sortiment se
face prin prelucrarea unei game largi de materii prime. Procese de productie
analitice/divergente care conduc la obtinerea mai multor sortimente de produse
finite în urma prelucrǎrii, prin diverse operatii apartinând unor procese tehnologice
diferite, a unui singur tip de materii prime.

Criteriul gradului de continuitate si repetabilitate da nastere la procese de

productie continue ce asigurǎ o transformare continuǎ a materiei prime în produs
finit în instalatii de aparatura, pe tot parcursul fluxului de productie parametrii
tehnologici pastrându-si valorile constante. ;

7
1.3.Principiile organizǎrii proceselor de productie
Organizarea productiei se bazeazǎ pe axioma fundamentalǎ a rationalitatii
îmbinarii temporale si spatiale a tuturor componentelor sale: procese de productie
de bazǎ, auxiliare si de servire. Respectarea acesteia se concetizeazǎ în cresterea
eficientei economice a activitatii, vazuta sub trei aspecte:

- sa se producǎ cu cele mai mici costuri posibile;

- sa se producǎ acel sortiment pentru care s-a manifestat o cerere;

- sa se producǎ atunci când este nevoie de acel sentiment;

Modalitǎtile si caile prin care se relizeazǎ aceastǎ combinare a tipurilor de procese

de productie diferǎ de la o întreprindere la alta, fiind determinatǎ de conditiile
concrete din cadrul acestora. Cu toata aceasta specificitate, organizarea proceselor
de productie trebuie sǎ respecte principiile fundamentale, a cǎror valabilitate este
universalǎ. Respectarea lor conduce la o organizare corespunzatoare a productiei si
constituie punctul de plicare în realizarea programelor de productie atât sub aspect
cantitativ cât si calitativ.

Principiul proportionalitǎtii vizeazǎ asigurarea aceleiasi productivitati în unitatea

de timp în toate verigile de productie. Volumul resurselor umane, materiale,
tehnice alocat unei verigi de productie trebuie sa fie proportional cu volumul de
munca repartizat verigii respective. Proportionalitatea tebuie asigurata nu numai
între verigile productiei de bazǎ, ci si între acestea si cele ale productiei auxiliare
precum si în interiorul acestei verigi. Respectarea acestui principiu în situatiile
reale este un ideal, obiectivul fiind o aproximare cât mai bunǎ a relatiei.

Principiul ritmicitatiiconsta în repetarea periodica a procesului de productie si

realizarea aceluiasi rezultat în aceleasi perioade de timp. Respectarea acestui
principiu înseamnǎ fabricarea în intervale egale de timp a unei cantitǎti egale sau
uniform crescǎtoare, repetarea uniformǎ a operatiilor pe toate locurile de muncǎ. În
cazul productiei de unitate, nu este posibilǎ repetarea unicata a acestora si nici
executarea acelorasi procese de productie, pirincipiul ritmicitatii traducându-se în
realizarea unei incercǎri uniforme a locurilor de muncǎ care sǎ asigure executarea
aceluiasi volum de lucrari în intervale egale. Respectarea acestui principiu are o
tripla conditionare:

- una interna, reprezentata de faptul cǎ realizarea unei cantitati de

productie uniform crescatoare este dependentǎ de volumul capacitǎtilor de
productie detinute de întreprindere, nefiind posibilǎ o crestere a productiei
peste limita impusǎ de capacitatea de productie;

8
 - una externǎ, reprezentatǎ de necesitatea corelarii programelor de
productie cu cererea manifestata pe piata pentru produsele întreprinderiii. O
absentǎ a acestei corelatii, desi poate conduce la respectarea ad litteram a
principiului ritmicitatii, nu are de cât efecte negative manifestate prin
cresterea imobilizarilor în active circulante;

- una legata de existenta stabilitatii si egalitǎtii cheltuielilor pe unitatea de

timp de muncǎ la fiecare operatie;

Principiul paralelismului presupune executarea simultanǎ a diferitelor parti a

procesului de productie - faze, operatii, stadii - care sunt independente si care se
pot desfasura pe locuri de munca sau pe echipamente diferite. Asigurarea
parelelismului este dependentǎ de realizarea urmatoarelor conditii:

- existenta unui volum suficient de mare de produse de acelasi fel;

- transmiterea obiectelor muncii de la un loc de muncǎ la altul, de la o

verigǎ de productie la alta, sa se facǎ bucatǎ cu bucatǎ sau în loturi mici de
transport;

- distanta dintre locurile de muncǎ sǎ fie minimǎ cu amplasarea utilajelor

în linie dreaptǎ pe cât posibil;

Principiul continuitǎtii presupune eliminarea sau reducerea la un minim

adimisbil a întreruperilor de orice fel în procesul de fabricatie a unui produs.
Respectarea acestui principiu face ca obiectul muncii sǎ se afle cât mai putin în
asteptare pentru reluarea fabricatiei în diferite faze sau stadii. În acest fel, se
asigura nu numai continuitatea trecerii produselor de la o operatie la alta, ci si
continuitatea functionarii echipamentelor sau utilajelor.

Principiul liniei drepte prevede asigurarea celui mai scurt drum pe care sǎ îl
parcurgǎ obiectul muncii din stadiul de materie primǎ în stadiul de produs finit prin
toare fazele perocesului de fabricatie. Acest principiu este conditionat de
amplasarea verigilor de productie si a depozitelor de materii prime, materiale,
produse finite în functie de fluxul tehnologic. Drumu pe care il parcurge obiectul
muncii trebuie sǎ fie nu numai cât mai scurt posibil, dar sǎ nu cuprindǎ nici
întoarceri sau intersectari.

Pe langǎ aceste cinci principii fundamentale, litaratura de specialitate mai

prezinta si altele, dintre care le considerǎm semnificative pe urmatoarele:

- principiul minimizǎrii numǎrului de operatii realizat prin regruparea

operatiilor asemanatoare, succesive si care se pot executa pe locuri de muncǎ
identice; principiul policalificǎrii fortei de muncǎ; principiul reducerii
timpilor de satisfacere a cererii;

9
 1.4 Gestiunea fluxurilor materiale
Particularităţile gestiunii fluxurilor materiale.
Obiectul principal al logisticii procesului de productie sint fluxurile materiale,care
circula in interiorul intreprinderii intre diferite subsisteme de productie.Asa cum
aceste subsisteme sint in numar mare,din perspectiva logisticii fiecare dintre ele
este in acelasi timp si consumator si furnizor de anumite resurse
materiale,semifabricate,si in ultimul rind de produse finite.
Principiile logistice aplicate în gestiunea fluxurilor materiale în cadrul
întreprinderii permit optimizarea la maxim a tuturor operaţiilor logistice,fiind
concretizate în următoarele:
1. Producţia este orientată spre piaţă.Apare posibilitatea(oportunitatea)
eficienta de trecere la productia de serie mica sau artizanala.
2. Se stabilesc relaţii de parteneriat cu furnizorii.
3. Se reduc staţionările utilajelor.Aceasta se explică prin faptul ca la locurile de
muncă intotdeauna sint prezente materialele necesare.
4. Optimizarea stocurilor.Detinerea stocurilor implică atragerea unor mijloace
financiare,utilizarea unei mari parti din baza tehnico-materiala,din resursele
umane.
5. Se reduce numarul muncitorilor auxiliari.
6. Se imbunătăţeşte calitatea producţiei executate.
7. Se reduc pierderile de materiale.Orice operaţie logistică implică pierderi
potenţiale. Optimizarea operaţiilor logistice conduc la reducerea acestor
pierderi.
8. Se optimizează utilizarea suprafeţelor de producţie.

10
 Gestiunea modernă a fluxurilor materiale presupune respectarea anumitor
principii:
1. Ritmicitatea.Prin ritmicitate se subînţelege armonizarea tuturor operaţiilor
tangente producţiei şi utilizarea eficientă a resurselor disponibile.Adică
organizarea optimă în timp si spaţiu a tuturor proceselor intr-un proces de
productie unic,care va furniza produsul dorit in volumul stabilit,cu minime
cheltuieli de producţie.
2. Continuitatea.Continuitatea procesului de producţie are două părţi
contradictorii: continuitatea circulaţiei materialelor si continuitatea muncii
lucrătorilor.Problema constă în aceea ca deseori apare necesitatea de a fi
asigurate prioritar unul dintre aceste doua componente sau găsirea raportului
optim dintre ele.
3. Proportionalitatea.Constă în asigurarea proporţională cu materiale a
subsistemelor de producţie,în dependenţă de capacităţi.
4. Paralelismul.Fluxurile trebuie sa circule în paralel,evident in măsura
posibilităţilor,pentru a reduce durata ciclului de productie.
5. Specializarea.

Gestiunea fluxurilor materiale în sistema “de împingere”.Gestiunea

fluxurilor materiale în sistema “de împingere” presupune un aşa mod de organizare
a procesului de producţie, in care obiectele muncii,intrate in secţia de producţie,nu
sint comandate nemijlocit de secţia respectiva.Fluxul material este “împins” în
urma ordinului venit de la organul de conducere.
Gestiunea fluxurilor materiale în sistema “de tragere”.În sistema “de tragere”
fluxurile materiale se transmit următoarei verigi tehnologice numai în măsura
necesităţilor.
Prin metoda respectivă de gestiune a fluxurilor organul de conducere nu se
implică în circuitul fluxurilor materiale între diferitele verigi tehnologice,nu
stabileşte pentru fiecare în parte sarcini de lucru.

11
Subiectul 2 Metode de organizare a procesului de
producţie.
2.1 Metoda MRP 1.
Pe baza acestei tehnici de management au fost proiectate sistemele
informatice de tip MRP 1 (Material Requirements Planning), care operau folosind
următorii parametri :
- necesarul de fabricat, bazat pe comenzile de la clienţi;
- fisele tehnologice;
- situaţia stocurilor pentru fiecare articol;
- durata medie a unei aprovizionări.

Sarcinile principale ale sistemei MRP 1 sint:

 garantarea asigurarii cu materiale si componente in orice moment,
 mentinerea unui nivel mic al stocurilor de materiale,de produse in curs de
executie,de produse finite.
 planificarea operatiilor de productie,graficelor de livrare,operatiilor de
aprovizionare.
Principalele avantaje ale acestei metode sînt:
1. Garantarea asiguraăii cu materiale si reducerea reţinerilor în livrarea lor.
2. Reducerea rebuturilor,apărute în procesul de producţie din cauza detaliilor
necorespunzătoare.
3. Asigurarea consecutivităţii proceselor de producţie,ceea ce conduce la
eficientizarea monitorizării operaţiilor.
Dar totodată aceasta metoda include şi multe neajunsuri,precum:
-Cerinţe ridicate faţă de programele informatice,pe care se bazează gestiunea
acestei sisteme.
-Posibilităti limitate în ceea ce priveste livrarea produselor în loturi mici si
cu o periodicitate ridicată,care decurge din tendinţa cererii de a se
individualiza tot mai mult.
-Nu este sensibilă la modificările pe termen scurt a cererii.

12
 2.2 Metoda MRP 2.
Întilnit sub denumirea de “managementul resurselor de producţie” sau “manage-
mentul distribuţiei resurselor de producţie”,MRP 2 a realizat un impact deosebit
asupra intregului sistem de producţie prin posibilităţile de extindere oferite de
perfecţionarea continuă a performanţelor tehnicii automate de calcul.
Astfel la începutul anilor ’80, pe baza sistemelor MRP1 au apărut sistemele
MRP2 (Manufacturer Resource Planning), care vizau, pe lîngă planificarea
necesarului de materiale(MRP) :
 planificarea vânzărilor,
 planificarea producţiei ,

 planificarea aprovizionărilor,

 planificarea necesarului de capacităţi de producţie

 furnizarea unor situaţii informaţionale de natură economico-financiară

(bugete, prognoza etc.)

Cu toate ca sistema MRP 2 include în sine sistema MRP 1,prima are unele
avantajele suplimentare:o mai buna satisfacere a cererii consumatorilor pe baza
reducerii ciclului de producţie,reducerea stocurilor,o mai bună organizare a
livrărilor.
Datorită acestor caracteristici metoda respectivă este utilizată cu succes şi în
producţia de serie mică,spre deosebire de MRP 1.

13
 2.3 Metoda JIT.
Aceasta metodă este considerată de specialişti ca o condiţie importantă pentru
obţinerea unei organizări superioare a producţiei, iar aplicarea ei contribuie la
reducerea costurilor de producţie aferente stocurilor de materii prime, materiale,
piese şi subansambluri.

Conform acestei metode trebuie să se producă numai ce se vinde şi exact la

timp,ecuatia fundamentala a ei fiind:''Cererea=Productia''.

Implementarea metodei J.I.T. presupune realizarea a şapte acţiuni

fundamentale:
 amplasarea raţională a verigilor organizatorice cu scopul de a reduce
costurile aferente operaţiilor care nu creează valoarea

 reducerea timpilor de pregătire-încheiere în scopul realizării unui timp optim

de schimbare a seriei;
 realizarea unei producţii de calitate superioară;
 realizarea activităţii de control a calităţii după principiul „control total în
condiţiile controlului selectiv”
 realizarea unei relaţii de parteneriat cu furnizorii;
 educarea şi formarea forţei de muncă utilizând cele mai eficiente metode.

Un element primordial al productiei JIT este eliminarea pierderilor (inutile) de

tot felul care este ideologia ce sta la baza JIT. Shigeo Shingo, o autoritate JIT la
Toyota a identificat sapte pierderi in productie ce trebuie reduse:

1. Supraproducţia –trebuie de facut doar strict necesarul curent

2. Aşteptarea – coordonarea fluxurilor intre operatii si balansarea

dezechilibrelor de incarcare cu muncitorii si echipamentul flexibil

3. Transportul – designul incaperii de productie pentru a elimina excedentul de

transportare.

4. Producţia inutilă – eliminarea tuturor etapelor de producţie inutile

14
Subiectul 3 Aplicarea practica a proceselor de
productie.
În industria de automobile, livrarea în timp şi calitatea produselor şi a serviciilor
reprezintă atribute esenţiale ce conduc la un grad înalt de satisfacţie pentru clienţi.

Bosch Mahle Turbo Systems a fost fondată în 2008 între Bosch şi Mahle. Această
asociere dezvoltă, produce şi distribuie turbocompresoare de gaze de evacuare
pentru autoturisme, autovehicule comerciale şi componente pentru utilaje şi maşini
grele, inclusiv motoare staţionare. În prezent, compania se bazează pe 900 de
angajaţi.

BMTS şi Gebrüder Weiss au lucrat îndeaproape pe parcursul fazei de

implementare ce a durat un an, ceea ce a presupus integrarea proceselor, sistemelor
IT, precum şi organizarea halei de producţie. În 2012 a fost încorporată o linie de
producţie, iar în prezent sunt 5 astfel de linii. Gebrüder Weiss se asigură de livrarea
componentelor în timp util şi în cantităţile corecte, în timp ce BMTS se
concentrează pe producţia turbocompresoarelor.

Totul funcţionează cu precizie

Bunurile sunt apoi livrate prin serviciul de livrare Express direct la fabrica BMTS,
unde sunt alese componentele pentru producţie. Acesta este momentul în care
specialiştii BMTS demarează producerea turbocompresoarelor de gaze de
evacuare. Ulterior, Gebrüder Weiss transportă produsele finale din depozitul
central direct la clienţii BMTS.Procesul automatizat de producţie solicită un grad
înalt de flexibilitate şi timpi rapizi de răspuns din partea tuturor părţilor implicate –
la orice oră din zi şi din noapte.

Externalizare de succes
BMTS a realizat reduceri semnificative ale costurilor aflate în evidenţă prin
externalizarea operaţiunilor logistice. Clienţii sunt informaţi în permanenţă în
legătură cu cele mai relevante cifre ca rezultat al schimbului continuu de
informaţii. Gebrüder Weiss este de asemenea responsabil şi pentru stocurile
necesare producţiei, organizarea de curse de tip „mik run” cu scopul eliminării
deşeurilor şi cu gestionarea şi eliminarea ambalajelor din fabrică.

15
Concluzie
Logistica cuprinde toată sfera şi spectrul activităţilor întreprinderii, la fiecare etapă
a procesului de producţie ea cu ajutorul diferitor activităţi,metode şi mijloace tinde
să reducă costurile şi să elibereze produsele în cantitatea şi calitatea dorită,la timpul
şi locul potrivit.
Pătrunzînd in toate sferele de activitate ale întreprinderii,logistica cuprinde aşa
procese ca planificarea,realizarea şi controlul costurilor,manipularea şi depozitarea
materialelor,semifabricatelor şi a produselor finite,si deasemenea fluxul
informaţional care însoţeşte toate aceste procese.
Majoritatea întreprinderilor care au trecut la organizarea procesului de producţie
utilizînd principiile logistice,au reuşit sa eficientizeze întreg lanţul de
producţie.Graţie acestei conceptii au inceput mai raţional să folosească creditele
pentru cumpărarea de resurse materiale,să aleagă furnizorii,să organizeze procesul
de producţie,sa organizeze distribuţia fizică a produselor finite,si desemenea au
început să gestioneze mai bine fluxul informaţional..

16
Bibliografie
*surse internet
1.http:/www.statistica.md

2.http:/www.economica.md

3.https://biblioteca.regielive.ro/proiecte/marketing/logistica-procesului-de-
productie-212089.html

4.http://www.stiucum.com/management/managementul-productiei/Logistica-
interna-de-productie63523.php

*carti
1.Constantin Florescu, Marketing. Bucuresti, 1992

2.Belostecinic Grigore, Concurenţă, marketing, competitivitate. Editura ASEM,

Chişinău, 1999

3.E. Turcov, S. Petrovici, A. Petrovici, Tehnologiile comerciale şi logistica. Editura

ASEM, Chişinău, 2005.

17