Moara cu noroc

De Ioan Slavici
-nuvela realista, psihologica-

Ioan Slavici este unul dintre scriitorii reprezentativi ai epocii

moderne, unul dintre cei patru mari clasici, printre care se Numara si
Ion Creanga, Mihai Eminescu si I. L. Caragiale. Se impune in literatura
romana prin nuvelele sale grupate in volumul “Novele din popor”, dar
si prin romanele sale (“Mara”)
Nuvela “Moara cu noroc” face parte din categoria nuvelelor
psihologice.
Nuvela este o specie a genului epic, in proza, de dimensiuni medii, cu
un fir narativ central, personajele fiind putine, iar accentul cazand pe
evolutia personajului principal care este complex si puternic
individualizat.
Nuvela “Moara cu noroc” apartine realismului clasic. Trasaturile
realismului sunt: tema, importanta data banului, veridicitatea
intamplarilor (sa poata corespunde adevarului), verosimilitatea
intrigii si a personajelor (sa poata fi credibile), circularitatea textului
(simetria dintre incipit si final), obiectivitatea naratorului, personajele
tipicie (carciumarul) in situatii tipice (fiind conditionate de mediu si
epoca), reperele spatio-temporale precise, tehnica detaliului in
descriere si portretizare, dialogul viu, autentic.
Tot de realism tine si analiza psihologica, adica prezentarea trairilor,
starilor, gandurilor personajelor, pana la cele mai mici nuante ale
subconstientului.
Analiza pshilogoca se face prin intermediul monologului interior si al
stilului indirect, care pastreaza si elemente de stil direct(punctuatie).
Tema nuvelei “Moara cu noroc” sustine caracterul realist (oglindirea
vietii sociale), dar si caracterul psihologic (efectele nefaste si
dezumanzante ale dorintei de inavutire).
Din perspectiva sociala, nuvela prezinta conflictul exterior dat de
incercarea lui Ghita de a-si schimba statutul social, dar pentru asta se
confrunta cu personajul antagonist, Lica.
Din perspectiva psihologica, nuvela prezinta si un conflict psihologic,
realizat de trairile contradictorii ale lui Ghita, care este sfasiat de
dorinte puternice, acesta vrand pe de o parte sa ramana om cinstit,
dar sa se imbogateasca alaturi de Lica, pe de alta parte.
Conflictul nuvelei este complex, de narura sociala, morala si
psihologica, tema principala fiind dezumanizarea lui Ghita, provocata
de obsesia inavutirii.
Perspectiva narativa este obiectiva, naratorul fiind omniscient si
omniprezent, naratiunea realizandu-se la persoana a III-a de catre un
narator impersonal.
Titlul este mai degraba ironic, “Moara cu noroc” transformandu-se in
“Moara cu ghinion”, deoarece moara aduce nenorocirea, pentru ca
usurinta castigurilor de aici ascunde abateri etice grave (nelegiuirea si
crima)
Actiunea se desfasoara pe parcursul unu an, intre doua repere
temporale cu valoare religioasa- de la Sf. Gheorghe pana la Paste.
Alcatuita din 17 capitole, nuvela are un subiect concentrat, o
structura narativa complicata, ritmul epic este neomogen (se produc
modificari ale timpului povestirii), iar efectul asupra cititorului este
de iluzie a vietii (veridicitate) si de obiectivitate.
Carciuma de la “Moara cu noroc” este asezata la rascruce de
drumuri, izolata de restul lumii si inconjurarta de pustietati
intunecoase.
In EXPOZITIUNE, descrierea drumului care duce la “Moara cu noroc”,
realizata in maniera realista, reda un cadru obiectiv al actiunii.
Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea drumului .
Simbolistica drumului se completeaza, la final, cu sugestia drumului
care continua si dupa tragedia de la “Moara cu noroc”.
Subiectul nuvelei il constituie etapele si efectele confruntarii dintre
protagonist, Ghita, si antagonist, Lica.
Ghita se dovedeste la inceput harnic si priceput, iar primele semne
ale bunastarii si ale armoniei in care traieste familia nu intarzie sa
apara.
Aparitia lui Lica Samadaul la “Moara cu noroc”, seful porcarilor si al
turmelor de porci din imprejurimi, care tulbura echilibrul familiei,
constituie INTRIGA. Lica este individualizat printr-un portret realizat
in mod direct de narator, in maniera realista.
Lica are un orgoliu de stapan si isi impune inca de la inceput regulile:
“Eu sunt Lica Samadaul...” Ana intuieste ca Lica este un “om rau si
primejdios” si il avertizeaza pe Ghita.
Cu toate ca isi da seama de pericol, Ghita nu se poate sustrage
influentei malefice pe care Lica o exercita asupra lui. In sufletul
carciumarului se declanseaza conflictul interior intre dorinta de a
ramane om cinstit si tentatia de a se imbogati alaturi de Samadau.
Mai intai, Ghita isi ia toate masurile de aparare impotriva lui Lica:
merge la Arad sa isi cumpere doua pistoale, isi ia doi caini pe care ii
asmute impotriva turmelor de porci si isi angajeaza inca o sluga, Pe
Marti, “un ungur inalt ca un brad”.
DESFASURAREA ACTIUNII se concentreaza in jurul procesului
instrainarii carciumarului fata de familie. Devine mohorat, violent, ii
plac jocurile crude, primejdioase, are gesturi de brutalitate
neinteleasa fata de Ana pe care o ocrotise pana atunci, se poarta
brutal cu cei mici. Ghita ajunge sa regrete ca are familie si copii,
pentru ca nu-si poate asuma total riscul imbogatirii alaturi de Lica.
Prin monologul interior sunt redate framantarile personajului.
Datorita generozitatii Samadaului, starea materiala a lui Ghita devine
tot mai infloritoare, dar acesta incepe sa-si piarda increderea in sine.
Dornic sa faca avere, Ghita se indeparteaza de Ana si devine treptat
complicele lui Lica la diverse nelegiuiri: jefuirea arendasului, uciderea
unei femei si a unui copil. Retinut de politie, lui Ghita i se da drumul
nnumai pe “chezasie”. Carciumarul se aliaza cu jandarmul Pintea, fost
hot de codru si tovaras al lui Lica, pentru a-l da in vileag pe Samadau.
Ghita nu este sincer fata de Pintea, deoarece ii ofera dovezi ale
vinovatiei lui Lica, numai dupa ce isi poate opri jumatate din sumele
aduse de acesta din urma si acest lucru ii va aduce pierirea. Ghita nu
reuseste sa fie onest pana la capat nici fata de Lica, nici fata de
Pintea.
PUNCTUL CULMINANT al nuvelei coincide cu momentul in care Ghita
ajunge pe ultima treapta a dereglarii morale. Dispus sa faca orice
pentru a se razbuna, Ghita isi arunca sotia in bratele lui Lica, la
sarbatorile Pastelui, lasand-o la carciuma in compania Samadaului, in
timp ce el merge sa-l anunte pe jandarm ca Lica are asupra lui bani
furati. Dezgustata de lasitatea sotului care se instrainase de ea si de
familie, Ana i se daruieste lui Lica. Cand se intoarce si realizeaza acest
lucru, Ghita o ucide pe Ana, iar el la randul lui este ucis de Raut, din
ordinul lui Lica.
DEZNODAMANTUL este tragic. Un incendiu provocat de oamenii lui
Lica mistuir carciuma de la Moara cu noroc. Pentru a nu cadea viu in
mainile lui Pintea, Lica se sinucide, izbindu-se cu capul de un copac.
Singurele personaje care supravietuiesc sunt batrana si copiii.
In nuvela, accentul nu cade pe actul povestirii, ci pe complexitatea
personajelor.
Ghita este cel mai complex personaj din nuvelistica lui Slavici, al carui
destin ilustreaza consecintele nefaste ale setei de inavutire. Ghta este
un personaj rotund, care evolueaza de la tipicitate, sub determinare
sociala (carciumarul dornic de avere).
El parcurge un traseu sinuos al dezumanizarii, cu framantari sufletesti
si ezitari. Se arata slab in fata tentatiilor si sfarseste tragic.
Lica ramane egal cu sine, un “om rau si primejdios”, in schimb Ana
sufera transformari interioare, care ii ofera scriitorilor posibilitatea
unei fine analize ale psihologiei feminine.
In concluzie, oprea literara “Moara cu noroc” de Ioan Slavici este o
nuvela realista.......(In opinia mea...etc)