2.2.

Influenţa forţei de frecare asupra deplasării unei sfere pe un plan înclinat

Acest exemplu prezintă mișcarea unei sfere care cade pe un plan înclinat de la o distanţă
impusă prin temă, în două situaţii în absența şi în prezenţa forţei de frecare. Software-ul oferă
posibilitatea simulării experimentul în prezența unei forțe externe de intensitate variabilă
aplicată pe planul înclinat.
Simularea se poate face din punctul de vedere al unui observator situat pe planul înclinat
sau care este solidar cu exteriorul.
Se cere să se determine care este masa cubului cu latura de 100 mm situat la o distanţă de 2950
mm faţă de origine care învinge forţa de deplasare a sferei cu masa de 0,5 kg.

Fig.2.13. Deplasarea unei sfere pe un plan înclinat

2.2.1. Configurarea spațiului de lucru

Primul pas în realizarea exercițiului este configurarea spațiului de lucru, care se face
prin indicarea unităților de măsură utilizate, a mărimii spațiului de lucru și acurateței analizei.
Configurarea unităţilor de măsură se face conform indicaţiilor din primul capitol, urmând
secvenţa View/ Numbers and Units/ Custom, fig. 2.14.
 Fig.2.14. Alegerea unităţilor de măsură

Pasul următor în stabilirea configuraţiei spaţiului de lucru este stabilirea mărimii

acestuia, în acest caz s-a ales 3500 mm, fig. 2.15.

Fig.2.15. Mărimea spaţiului de lucru

Acurateţea modelării analizei dinamicii modelului se va face conform indicaţiilor din fig. 2.16.
 Fig.2.16. Stabilirea acurateței analizei

2.2.2. Modificarea proprietăţilor corpurilor

Pentru modificarea proprietăţilor unui corp trebuie selectat acesta iar din meniul Windows
se selectează Properties. Din caseta de dialog se pot modifica coordonatele corpului şi
proprietăţile materialul atribuit. Pentru modificarea aspectului se selectează din acelaşi meniu
Appearance.
În fig. 2.17 este prezentat modul în care se schimbă proprietățile planului înclinat, poziția
şi masa, 2.17. a, culoarea şi denumirea acestuia, 2.17.b.

a) b)
Fig.2.17. Modificarea proprietăților planului înclinat
 În mod analog se modifică şi proprietăţile celorlalte corpuri, dimensiunile, proprietăţile
materialelor şi poziţia centrelor faţă de axele sistemului de coordonate sunt date în fig. 2.18,
aceste modificări ne influențând rezultatele simulării.

Fig.2.18. Proprietăţile corpurilor

2.2.3. Definirea şi măsurarea parametrilor analizaţi
După modelare se vor defini vectorii viteză şi acceleraţie pentru sferă prin selectarea
acestora din meniul Define sub-meniul Vectors.
 a) b)
Fig.2.19. Definirea vectorilor viteză şi acceleraţie

Din meniul Measure se vor indica spre analiză viteza şi acceleraţia sferei şi totodată se
poate specifica să se audă atunci când aceasta intră în coliziune cu un alt obiect, selectând
comanda Hear the Collision, din acelaşi meniu, fig. 2.19 b.

Pentru a se putea observa influenţa variaţiei forţei de frecare se vor impune pentru sferă
şi pentru planul înclinat coeficienţii caracteristici frecării statice şi cinetice. Pentru aceasta se
selectează sfera şi din meniul Define sub-meniul New Control se selectează Static Friction şi
Kinetic Friction.
 a) b)
Fig.2.15. Aplicarea cursoarelor pentru controlul frecării

După definirea celor două mărimi în spaţiul de lucru vor fi aduse două cursoare specifice
fiecărui tip de frecare.
Dacă se face dublu click pe fiecare cursor se vor putea schimba atât intervalul de
măsurare cât şi pasul cu care se face această măsurare.

Fig.2.16. Stabilirea intervalului de măsurare

 Fig.2.17. Deplasarea unei sfere pe un plan înclinat

După definirea tuturor parametrilor se poate face analiza cu variaţia frecării între cele
două valori limită impuse. Vor rezulta graficele pentru viteză şi acceleraţie prezentate în fig.
2.18 şi 2.19.

Pentru deplasarea sferei pe plan fără frecare.

Fig.2.18. Evoluţia vitezei şi acceleraţiei sferei, fără frecare

Pentru deplasarea sferei pe plan cu frecare maximă.

Fig.2.19. Evoluţia vitezei şi acceleraţiei sferei, cu frecare

 Pentru determinarea valorilor minime şi maxime ale parametrilor analizaţi se face dublu
click pe fiecare fereastră care prezintă variaţia mărimilor respective.

Fig.2.20. Valorile vitezei şi acceleraţiei sferei

2.3. Contact cărucior-perete

Lucrarea prezintă contactul dintre un cărucior, asupra căruia se acţionează cu o forţă

între 0 - 200N şi un perete vertical. Căruciorul este fixat de peretele printr-un arc şi un resort.
Se cere să se determine Să se determine:
1. Valoarea forţei astfel încât să nu existe contact între cărucior şi perete.
2. Forţa de contact în cazul în care forţa aplicată căruciorului are valoarea de 160 N.

Primul pas în realizarea lucrării este configurarea spaţiului de lucru care se face
asemănător lucrărilor anterioare. După acest prim pas se va trece la modelarea ansamblului.
 Fig.2.21. Contact cărucior perete

2.4.1. Realizarea modelului

Un prim element al modelării ansamblului este realizarea suprafeţei pe care se

deplasează căruciorul. În acest scop se construieşte un dreptunghi cu dimensiunile: L = 2000
mm; H = 100 mm, situat la x = 500 mm, y = -50 mm, faţă de originea sistemului de coordonate,
Fig. 2.22. Dreptunghiul astfel realizat se va fixa cu ajutorul constrângerii Anchor, de
background.

Fig.2.22. Placă susţinere

Următorul element component al ansamblului este căruciorul, reprezentat printr-un

dreptunghi, figura 2.23, care va avea lungimea de 1000 mm şi înălţimea de 500 mm, poziţionat
la 300 mm, pe orizontală şi 370 mm, pe verticală, faţă de originea sistemului.

Fig.2.23. Cărucior Fig.2.24. Roata I

 Pentru modelarea roţilor se va construi un cerc cu raza de 120 mm, centrul fiind situat
la 120 mm pe direcţie verticală (x=0). Cea de-a doua roată va fi poziţionată la x = 600 mm şi y
= 120 mm.

Fig.2.25. Roata II Fig.2.26. Perete vertical

Ultimul element al ansamblului este peretele vertical, modelat ca un dreptunghi cu

laturile de 200 x 800 mm, situat la x=1600, y=297, fată de centrul sistemului de coordonate,
care va fi fixat de background

2.4.2. Aplicarea sarcinii

Pentru realizarea contactului dintre cărucior şi perete se va aplica o forţă, care va fi
reglabilă prin intermediul unui cursor, cu valoarea cuprinsă între 0 – 200 N.

Fig.2.27. Aplicarea forţei

2.4.3. Aplicarea şi configurarea resortului

În continuare se va monta un resort, între cărucior şi perete, care va avea lungimea de
600 mm şi constanta arcului, k = 0,180 N/mm, fig. 2.28.
 Fig.2.28. Resort

2.4.4. Aplicarea şi configurarea amortizorului

Pentru completarea ansamblului se va ataşa un amortizor (Damper), cu caracteristica b

= 0,500 N·s/mm, fig. 2.30.

Fig.2.29. Inserare amortizor

2.4.5. Rezultatele simulării

Înainte de afişarea rezultatelor se va insera cursorul pentru modificarea forţei de
împingere a căruciorului, se selectează forţa de împingere apoi se va urma secvenţa: Define/
New Control/X Force. Se fac setările conform figurii 2.30, se stabileşte intervalul de aplicare a
forţei, între 0 – 200 N, interval care va fi împărţit în 20 de paşi.
 Fig.2.30. Inserare cursor

În urma rulării analizei, aplicarea forţei de împingere de 160 N, se constată că valoarea

forţei de contact este de 235,827 N, figura 2.31.

Fig.2.31. Vector forţă contact

Fig.2.32. Afişare rezultate forţă contact

 În ceea ce priveşte valoarea forţei maxime aplicate căruţului astfel încât să nu existe
contact cu peretele, se constată că aceasta trebuie să aibă o valoare mai mare de 100 N, dar mai
mică de 110N. Pentru un rezultat mai precis trebuie să se mărească numărul paşilor de măsurare.
Contact cărucior - perete

Fig.2.87. Ansamblu vagoane

Să se modeleze ansamblul din figura următoare dacă se cunosc dimensiunile elementelor

componente:
Vagon1
L = 1000mm; h = 500mm
Vagon2
L = 1000mm; h = 500mm
Roţi
r = 100mm
Placa1
L = 4900mm; h = 150mm
Placa2
L = 175mm; h = 825mm
Arc 1
Lungime 675mm; coef k = 0,100N/mm
Arc 2
Lungime 800mm; coef k = 0,100N/mm
Damper, coef b = 0,100N·s/mm
Forţa Fx = 50N.
Se cere:
Să se determine forţa de impact pentru Fx = 50N…200N
Mecanism Scotch Yoke4

Mecanismul Scotch Yoke, este un mecanism folosit pentru a transforma mișcarea de rotație în
mișcare de alunecare.

Fig.2.91. Mecanism Scotch Yoke

Să se construiască mecanismul, proprietăţile elemetelor componente fiind date în figura
2.92.

R1 R2 R3 R4
 R5 R6 R7 M
Fig.2.92. Proprietăţi elemente mecanism Scotch Yoke

Se cere:
- Poziţia, viteza şi acceleraţia punctului P1, fig. 2.91.
- Poziţia, viteza şi acceleraţia punctului P2, fig. 2.91.

Fig.2.93. Rezultate analiză mecanism Scotch Yoke