Sunteți pe pagina 1din 10

STRUCTURI MECANICE VIRTUALE Valentin Mereuţă

2.5. Importarea unei schițe în Working Model

Lucrarea prezintă modalitatea de importare în Working Model a unei schițe realizate în


Autocad.
Working Model este un instrument de proiectare conceptuală care permite, printre altele, crearea
unor simulări ale mișcării și a interacțiunii dintre obiecte în scopul realizării și analizei
sistemelor mecanice reale.
Corpurile simple pot fi modelate direct în soft, dar modelele complexe pot fi importate
din Autocad utilizând formatul de fișier .dxf. Fiecărui obiect i se poate atribui o masă distinctă
şi i se poate atribui caracteristici mecanice şi de material specifice.
De obicei, un desen realizat în Autocad este exportat în format de fișier .dxf folosind ca unitate
de măsură inch.
Deoarece geometria modelului este transferată din Autocad în Working Model 2D există
posibilitatea apariției unor erori. Pentru realizarea importului schiței fără erori trebuie ca aceasta
să fie realizată în Autocad respectând anumiți pași care sunt prezentați în continuare.
O condiție esențială ca schiţa să fie importată şi recunoscută în Working Model este ca
aceasta să fie construită din contururi închise, cum ar fi: poligoane, cercuri sau dreptunghiuri.
În cazul în care conturul este format din intersecţii dintre linii, arce de cerc sau alte forme
geometrice, este esenţial ca înainte de importarea schiţei conturul să fie format doar din polilinii.
Trebuie să vă asigurați că toate liniile conturului sunt conectate. Există, două moduri în
care se poate verifica dacă liniile schiţei sunt conectate:
a) se verifică dacă schiţa este recunoscută ca o regiune acest lucru se poate verifica prin
analiza proprietăţilor de masă, prin utilizarea comenzii Massprop în Autocad. Dacă schiţa nu
se poate transforma în regiune înseamnă că liniile nu sunt conectate între ele.
b) se poate face un contur închis prin comanda Join.
În figura următoare sunt prezentate modurile în care poate arăta intersecţia dintre două
linii în Autocad şi care este varianta acceptată de Working Model.

a) b) c)
Fig.2.49. Intersecţia dintre două linii

36
STRUCTURI MECANICE VIRTUALE Valentin Mereuţă

În cazul a) liniile se intersectează dar acestea depăşesc punctul de intersecţie, cazul b)


prezintă situaţia în care punctul de intersecţie este în prelungirea liniilor, iar în figura c) este
prezentat cazul în care intersecţia este recunoscută de Working Model.
După realizarea modelului în Autocad acesta va fi salvat cu extensia .dxf.
Înainte de a încărca fișierul .dxf al modelului în WorkingModel 2D, trebuie în prealabil să se
schimbe unităţile de măsură pentru limba engleză în modul de lucru 2D. Acest lucru se face din
meniul View, prin selectarea opțiunii Numbers and Units.

Fig.2.50. Configurarea spaţiului de lucru

Implicit, în Working Model unitățile sunt în SI folosind radiani pentru unghiuri.


Pentru realizarea importării se selectează comanda Import din meniul File.

Fig.2.51. Importarea schiţei

37
STRUCTURI MECANICE VIRTUALE Valentin Mereuţă

Dacă modelul a fost importat corect în Working Model, acesta ar trebui să apară realizat
din linii negre. Dacă modelul apare construit din linii roșii, segmentele de linie nu sunt conectate
între ele.

a) b)
Fig.2.52. Model importat în Working Model

Liniile pot fi neconectate din cauza erorilor din fişierul Autocad original şi nu există o
metodă de conectare a acestora în Working Model, singura soluţie fiind refacerea conturului în
Autocad.
În cazul în care modelul realizat are găuri, acestea vor apărea, în Working Model, ca
poligoane separate. Modelul poate fi format dintr-un „poligon contur” și „poligoane gaură”.
Fiecare poligon care face parte din model este considerat ca un obiect separat.

Fig.2.53. Tipuri de poligoane

38
STRUCTURI MECANICE VIRTUALE Valentin Mereuţă

Obiectele cu găuri, de obicei, nu există în Working Model și ele pot fi create numai prin
combinarea a două sau mai multe poligoane, așa cum este indicat în exemplul din figura
următoare. În primul rând se realizează separat cele două poligoane (fig.a), apoi se unesc cele
două poligoane (fig.b) şi în final se conectează acestea printr-o îmbinare rigidă rezultând în
final un singur obiect cu o gaură.

a) b) c)
Fig.2.54. Realizarea modelelor cu găuri

Dacă în modelul realizat există găuri, acesta trebuie reconstituit în Working Model cu
ajutorul unor poligoane asamblate astfel încât acestea să realizeze spațiile deschise ale găurilor.
- În primul rând trebuie activată comanda Object Snap din meniul View.

Fig.2.55. Condiţia ca două corpuri să nu intre în coliziune

- Se impune condiţia ca poligoanele să nu intre în coliziune. Pentru aceasta se


vor selecta poligoanele şi se selectează din meniul Object opțiunea Do Not Collide.

39
STRUCTURI MECANICE VIRTUALE Valentin Mereuţă

- Dacă se doreşte schimbarea poziţiei unui poligon faţă de altul, se poate face
acest lucru prin selectarea acestuia şi din meniul Object se indică dacă acesta trebuie
mutat în faţa (Move to Front) sau în spatele (Send to Back) celuilalt poligon.

Fig.2.56. Schimbarea poziţiei corpurilor

În figura următoare este prezentat modelul importat din Autocad în care nu există gaura,
(fig. a), aceasta fiind asimilată unui poligon, de aceea pentru realizarea găurii se aplică una din
cele două modalități prezentate mai sus, modelul final fiind cel din figura b).

a) b)
Fig.2.57. Model importat din Autocad

- Pentru ca poligoanele să rămână împreună, ca un singur obiect, se adaugă cel puțin un element
de îmbinare rigidă la intersecţia dintre ele.

40
STRUCTURI MECANICE VIRTUALE Valentin Mereuţă

Fig.2.58. Fixarea a două corpuri

Pentru realizarea articulaţiei pendulului se realizează o cuplă cinematică de rotaţie.

2.5.1. Masa pendulului


Reglarea masei totale a modelului se poate face prin două metode: se face dublu click
pe un obiect, ceea ce duce la deschiderea fereastrei Properties, sau din meniul Window se indică
Properties. Efectul este acelaşi, deschiderea unei ferestre în care sunt prezentate caracteristicile
poligonului selectat.

Fig.2.59. Modificarea caracteristicilor pendulului

Cele mai importante variabile pentru a monitoriza mişcarea pendulului sunt masa, care
poate fi modificată şi densitatea, care este calculată automat.

41
STRUCTURI MECANICE VIRTUALE Valentin Mereuţă

2.5.2. Simularea pendulului în Working Model

Cu pendul și articulaţiile specificate corect în Working Model, se poate rula simularea


oscilației pendulului pentru a determina frecvența de oscilație. Frecvența de oscilație este
determinată de inerția de rotație combinată a pendulului și a punctelor de pivotare. Inerția de
rotaţie poate fi aproximată printr-o aproximare a punctului de masă, dar Working Model
calculează o oscilație precisă bazată pe inerția de rotație. Pentru rularea simulării se urmează
pașii:

Fig.2.60. Model final

- se roteşte pendulul din poziţie verticală cu o valoare cuprinsă între 30-45 grade.
- Pentru a crea un grafic al unghiului de rotație în funcție de timp, se face click pe pendul
şi din meniul Measure sub-meniul Position se selectează Rotation Graph, fig. 2.61.

Fig.2.61. Mărimi de ieşire

Graficul rezultat în urma simulării este prezentat în figura 2.62 a). Dacă se doreşte
modificarea scalei se face dublu click pe scala Y şi apare o fereastră în care se poate regla

42
STRUCTURI MECANICE VIRTUALE Valentin Mereuţă

mărimea scalei atât pe direcţia axei X cât şi pe direcţia axei Y, rezultatul fiind prezentat în figura
2.62 b).

Fig.2.62. Rezultatele simulării

Dacă se doreşte să se modifice acurateţea animaţiei, se poate face acest lucru urmând
calea World/Accuracy/Simulation Accuracy. În acest exemplu s-a reglat acurateţea redării la 50
cadre/sec. Pentru a se exporta simularea, în format video, la o calitate bună trebuie ca animaţia
să se facă prin mărirea sau micşorarea numărului de cadre cu multiplu de 25.

Fig.2.63. Modificare acurateţe

Se rulează simularea prin activarea comenzii Run, din partea de sus a interfeţei
programului. Se poate opri simularea în orice moment, făcând click pe butonul Stop. După
aceea, se poate utiliza cursorul în colțul din stânga jos a interfeței Working Model pentru a
merge în orice punct al simulării și se poate urmări dacă animaţia este suficient de realistă. În

43
STRUCTURI MECANICE VIRTUALE Valentin Mereuţă

figura 2.64 se prezintă poziţia la punctul zero al animaţiei, fig. a), după 9203 cadre, fig. b) şi la
finalul simulării, fig. c).

a) b) c)
Fig.2.64. Stabilirea momentului măsurării

2.5.3. Salvarea animaţiei într-un format video

O altă opţiune utilă pe care o oferă Working Model este aceea că rezultatele se pot salva
într-un format video (.avi), rezultate ce pot fi folosite în prezentări și pagini web. Important în
exportarea rezultatelor este că animaţie se realizează în timp real, ceea ce permite obținerea
unui un film realist. Evident, animaţia poate fi realizată şi exportată cu încetinitorul sau mai
rapid, în funcţie de preferinţele utilizatorului.
Pentru o mişcare în timp real trebuie să se respecte următorii pași:
- se va crea o fereastră medie sau de mici dimensiuni compacă care să cuprindă modelul
şi graficul, care permite exportul unui fişier de mici dimensiuni.

Fig.2.65. Stabilirea ferestrei de înregistrare

- Pentru realizarea fişierului video se accesează comanda Export, din meniul File. Se
precizează denumirea aplicaţiei şi pot fi făcute setări ale lungimii filmului prin specificarea
cadrelor între care să se facă acesta.
Se pot specifica mai multe proprietăţi ale filmului prin activarea butonului Options.

44
STRUCTURI MECANICE VIRTUALE Valentin Mereuţă

Se poate modifica rata de compresie, 25 fiind o rată de compresie care oferă o calitate
video rezonabilă. De asemenea se poate specifica dacă se doreşte ca filmul să fie comprimat
sau nu, prin activarea butonului More Choices.

Fig.2.66. Specificarea formatului video

45