Cand si-au dat seama ce era gresit, jumatate din populatie deja fusese afectata, iar numarul mortilor

avea sa creasca dramatic. Imi aduc aminte ca marea descoperire s-a facut candva spre miezul noptii.
Toate canalele vuiau de stiri, iar internetul era plin de articole. Toate retelele de comunicare au
cazut la scurt timp dupa aceea, pentru ca oamenii le suprasolicitasera.

Nu stiam cum ne vom descurca, din cauza isteriei in masa ce tocmai fusese declansata. Cand am
primit informarea, reusisem sa adorm dupa cateva zile epuizante.

—Michael, stim ce s-a intamplat.

—Vin acum.

Vocea laborantului era ingrijorator de speriata. M-am imbracat repede si am iesit. Aglomeratia orei
era neobisnuita si simteam teama ca o coarda tensionata, gata sa plesneasca intr-o situatie fara
precedent.

Institutul arata ca o statie de metrou la o ora de varf. Toate aparatele mergeau iar oamenii alergau
dintr-o parte in alta, considerand toate informatiile prea importante pentru memouri digitale.

—Comandante Cross! A strigat cineva. Toate privirile s-au indreptat spre mine. Imi imaginam ca nu
eram chiar esenta increderii in momentul acela, in blugi si tricou, ciufulit si nedumerit. M-am
rezumat la a ridica din umeri.

Steve a trecut razand pe langa mine, asa ca m-am luat dupa el. In birou mi s-a parut prea multa
liniste in comparatie cu nebunia de afara, asa ca m-am asezat naucit, privindu-mi partenerul
intrebator. Aveam nevoie de informatii.

—Nu stiu cum a ajuns la presa! Urla el. Cateodata imi vine sa ii dau afara pe toti. Mike, nu stiu cum
vom rezolva asta.

—Steve! Opreste-te, am strigat si eu. Ce s-a intamplat?

—Implantul ala nenorocit! A fost virusat in tot timpul asta.

M-am lasat pe spate in scaun, cautand un punct de sprijin sa procesez informatia. In urma cu zece
ani, fusese lansat un implant electronic ce permitea detinatorului sa-si transpuna constiinta digital,
era capabil sa creeze imagini, sa reproduca intregi conversatii, te lasa sa-ti revezi amintirile si avea un
milion de alte aplicabilitati fara de care, bineinteles ca tocilarii nu puteau trai. M-am opus ideii la
inceput, dar trebuia sa recunosc, conceptul era intr-adevar revolutionar. Singura problema? Nu te
puteai razgandi. Odata implantat, incepea sa se lege de gazda ca un parazit. Antrena celulele sa il
aibe in grija si