Sunteți pe pagina 1din 6

Tehnologia cultivarii capsunului

pepinierelehida.ro/articole-publicate/cultura-capsunului/cultura-capsunului/

TEHNOLOGIA DE CULTURA A CAPŞUNULUI

Dr. ing. Nelu Orlaie

Căpşunul este specia pomicolă care poate produce


peste 20-25 tone de fructe la hectar (în ţările vestice chiar
peste 35-40 tone datorită unor fertilizări puternice pe care
noi nu le recomandăm) şi se poate cultiva în majoritatea
zonelor din România.

Alegerea soiurilor

În România se cultiva în 2007 pe aproape 70% din


suprafaţa cultivată cu căpşuni, soiul Premial, urmat de
Redgauntlet, Dana şi Elsanta. În ultimii ani au în ceput să fie
lansate în cultură soiurile: Elegance, Matis, Florence, Pegasus,
Magic, Coral şi Albion. Pe suprafeţe mici se mai întâlnesc
soiurile: Senga Sengana, Marmolada, Elsinore (indiferent la
fotoperioada) şi altele. S-a observat, în ultimii ani, în plantaţiile înfiinţate de românii care au lucrat în Italia sau alte
ţări vestice şi care au adus plante din plantaţii comerciale, cu plasa, două din cele mai păgubitoare boli: Verticillium
şi Phytophtora cactorum.

Pe plan mondial cele mai răspândite soiuri sunt Honeoye, Elsanta, Camorosa, Marmolada, Sonata,
Pegasus, Symphony iar soiuri noi cu perspectiva de extindere in Europa sunt: Vibrant, Alba, Kimberly, Elianny,
Elegance, Florence, Matis, Albion si altele.

Soiuri precum Fresno, Madamme Moutot, Talisman, Tioga, Aiko, Totem, Brio, Pajaro, Bogota şi multe altele,
citate în unele lucrări, nu se mai găsesc în cultură de zeci de ani probabil unele fiind dispărute şi din colecţiile
ştiinţifice din ţară.

TEHNOLOGIA DE CULTURĂ ÎN SISTEM CLASIC

Distanţele de plantare

În funcţie de sistema de maşini agricole folosită în plantaţie, distanţele de plantare variază între 70 şi 90 cm
între rânduri şi 25-30 cm între plante pe rând. Pe suprafeţe mici, în grădină, când se lucrează manual, se poate
reduce distanţa de plantare între rânduri la 60-65 cm. Plantarea se face pe rânduri echidistante. Sistemul de
plantare în benzi noi nu îl recomandăm având posibilităţi minime de mecanizare.

Plantarea 1/6
Plantarea

Se poate face manual sau mecanizat cu maşina de


plantat răsaduri.

Plantarea manuală este cea mai răspândită şi cu


rezultate bune la prindere, deşi este mai costisitoare. Plantarea
manuală se poate face cu plantatoare speciale în formă de U,
cu sapa sau uneori cu plantatoare în formă de lingură. Nu se
vor folosi plantatoarele conice care se folosesc în legumicultură.

Plantarea se face după o irigare prealabilă cu una-două


zile înainte de plantat sau după o ploaie, când terenul s-a
zvântat la suprafaţă.

Se marchează terenul cu ţăruşi, la distanţele de plantare între rânduri, iar apoi se întind sârme sau sfori cu
distanţa marcată între plante pe rând. Dacă nu sunt marcate sforile, se face o măsură pe care o folosesc muncitorii
la primele câteva zeci de plante. Se creează foarte repede obişnuinţa iar apoi plantarea va decurge uşor fără să
mai fie nevoie de măsură. Dacă se face plantarea cu plantatorul special de căpşuni plantele nu se mai mocirlesc şi
nu se mai fasonează rădăcina, aceasta fiind fasonată în momentul plantării. Dacă se plantează cu lingura de plantat
sau cu sapa, se fac gropile înainte iar apoi se plantează stolonii cu rădăcina dreaptă până la nivelul coletului. După
plantare mugurele central trebuie să fie la nivelul solului.

Greşeli care se fac frecvent la plantare:

Copca (gropiţa) din pământ nu este suficient de adâncă şi vârful rădăcinilor se îndoaie în sus.
Mugurele central (inima) rămâne cu 1-2 cm deasupra solului şi plantele înrădăcinează greu sau se usucă.
Mugurele central este îngropat uşor în pământ şi planta se usucă.
Solul nu este bine tasat în jurul plantei, rădăcina nu are un bun contact cu solul şi plantele sufere în
dezvoltare sau se dezvoltă mucegaiuri pe rădăcină.
Nu se udă plantele după plantare şi acestea se ofilesc.

Plantarea mecanică, se face cu maşina de plantat răsaduri de legume MPR 5 sau MPR6, sau altă maşină
de plantat răsaduri, iar concomitent se realizează şi udarea. Plantele trebuie fasonate înainte, frunzele şi rădăcina,
iar după plantare urmează o verificare a tuturor plantelor şi se corectează manual greşelile de plantare. În ţările din
vest, în special în SUA, sau perfecţionat maşini care plantat care realizează o plantare relativ uniformă. Totuşi, cele
mai multe plantaţii, chiar şi în ţările vestice, se realizează manual. Procentul de prindere în cazul plantării mecanice
este mai scăzut, având în vedere cauzele enumerate mai sus şi este necesară, după două săptămâni de la
plantare, completarea golurilor.

Perioada de plantare
În România se plantează, în general, plante proaspete recoltate din pepinieră şi plantate direct în câmp. Avem astfel
două perioade de plantare:

– toamna, între 15 septembrie şi 15 octombrie

– primăvara, în intervalul 10-30 aprilie şi

– vara cu plante frigo în perioada 15-30 iunie

Atentie! Este gresită plantarea căpşunului în timpul verii, cu plante frigo, dupa 15 iulie deoarece

2/6
amidonul de rezervă din coletul plantelor se degradează, dacă sunt ţinute o perioadă mai lungă de 6-7 luni
în depozite frigo. Astfel prinderea plantelor şi mai ales

În funcţie de condiţiile climatice ale fiecărui an şi de zona în care se plantează căpşunul, aceste intervale pot
să difere cu câteva zile, mai devreme sau mai târziu. În general, înfiinţarea plantaţiilor cu plante proaspete prezintă
dezavantajul că terenul este ocupat câteva luni în plus faţă de plantarea de vară şi nu se obţine o producţie de
fructe în primul an.

Plantarea de vară se face în lunile iulie-august, cu plante recoltate primăvara timpuriu şi păstrate în depozite
frigorifice, aşa numitele plante „frigo”. Avantajul este că se obţine o producţie de fructe în anul următor. Există şi
posibilitatea înfiinţării de plantaţii de căpşuni cu plante ”frigo” foarte bine dezvoltate, numite A+ , care plantate în
luna mai asigură o producţie de fructe după 6-8 săptămâni de la plantare. În România plantele „frigo” se importă şi
sunt mult mai scumpe.

Lucrări de întreţinere în anul I

Completarea golurilor

Se face după două săptămâni de la plantare cu plante din acelaşi soi. La plantarea manuală, dacă s-au
respectat normele de plantare prinderea este de peste 99% astfel că nu mai este necesară completarea golurilor.

Eliminarea inflorescenţelor şi stolonilor

Apariţia a 1-2 inflorescenţe la plantele de căpşuni, în


primul an de plantare, poate să ducă la epuizarea plantei şi la o
slabă diferenţiere în anul următor. Aceste inflorescenţe se
elimină mai ales la plantaţiile înfiinţate în primăvară. Dacă
plantaţia s-a făcut toamna devreme, am avut o toamnă lungă şi
plantele s-au dezvoltat foarte bine se pot lăsa să producă în
primăvara următoare. Apariţia filamentelor, care produc plante
noi, influenţează negativ dezvoltarea plantelor dacă nu sunt
eliminate. Odată cu prăşitul manual se vor elimina
inflorescenţele şi filamentele apărute. Dacă folosim plante „frigo”
de tip A+, se elimină numai prima sau uneori a doua
inflorescenţă, apoi plantele se lasă să producă.

Lucrările solului

În primul an se fac două-trei praşile mecanice şi două-trei praşile manuale în funcţie de starea de
îmburuienare a solului. Dacă nu s-au folosit erbicide preemergente numărul praşilelor poate fi mai mare, în funcţie
de starea de îmburuienare a solului. Trebuie să menţionăm, că plantele de căpşun, având o înrădăcinare
superficială, sunt concurate puternic de buruieni, astfel că terenul trebuie menţinut curat.

Tratamente fitosanitare

În primul an se fac trei-patru tratamente, în funcţie de starea fitosanitară a plantaţiei. Bolile şi dăunătorii
căpşunului, precum şi tratamentele care se aplică sunt prezentate în capitolul destinat acestor aspecte.

Irigarea

În prezent, în zona Satu-Mare, unde se obţine aproape 70% din producţia de căpşuni din România se

3/6
folosesc sisteme de irigare pe suprafeţe mici. Totuşi noi nu recomandăm să se facă plantaţii comerciale dacă nu
este asigurată o sursă de apă pentru irigare. În timpul verii, atunci când nu avem precipitaţii naturale, se recomandă
să se facă o udare la fiecare 7-10 zile în funcţie de starea de aprovizionare a solului cu apă. În timpul formării
fructelor se udă la 3-7 zile. Irigarea se poate face prin aspersiune sau prin picurare. Irigarea prin aspersiune prezintă
avantajul că este mai uşor de folosit, dar necesită norme mai mari de apă şi un control mai strict al bolilor. Irigarea
prin picurare necesită norme mai mici de apă, aduce apa la rădăcină, presiunea bolilor este mai mică dar
îngreunează mult lucrările mecanice şi manuale existând riscul să tăiem conductele de udare.

Lucrările de întreţinere în plantaţiile pe rod

Eliminarea frunzelor uscate se face primăvara devreme


prin greblarea plantaţiei. Este o lucrarea obligatorie care
favorizează pornirea plantelor în vegetaţie şi reduce rezerva de
boli. Frunzele uscate se adună, se scot din plantaţie şi se ard.

Întreţinerea solului curat de buruieni şi afânat se face


prin trei-patru praşile mecanice şi două-trei praşile manuale.
Folosirea erbicidelor este tratată în capitolul special destinat
acestui aspect.

Combaterea bolilor şi dăunătorilor

Descrierea principalelor boli precum şi substanţele


folosite sunt prezentate în capitolul „Bolile căpşunului”. Se fac
anual între patru şi şapte tratamente complexe în funcţie de starea fitosanitară a culturii şi condiţiile climatice
specifice fiecărui an.

Mulcirea

Prin mulcire se elimină riscul ca fructele să vină în contact cu solul, să se murdărească de pământ (la căpşun
fructele nu se pot spăla înainte de valorificare), se reduce riscul unei infecţii puternice cu Botrytis (putregaiul
cenuşiu) şi se împiedică parţial dezvoltarea buruienilor.

Mulcirea se face în sistemul clasic cu paie. În general, în Germania, Austria, Polonia şi ţările nordice se
practică preponderent mulcirea cu paie, în timp ce în alte ţări, mari producătoare de căpşuni din Europa, în special
în Spania, Italia, Franţa se foloseşte mulciul din folie neagră de polietilenă. La mulcirea cu paie se va avea în vedere
ca paiele să fie balotate şi depozitate în anul precedent producţiei. În cazul mulcirii cu folie neagră este obligatorie
combinarea mulciului cu irigarea prin picurare. Folia şi instalaţia de picurare se poziţionează înainte de plantare.

Mulcirea cu paie se face în aprilie-mai şi constă în aşternerea unui strat de paie cât mai aproape de plante şi
printre plante pe rând. Această lucrare poate să înceapă în momentul înălţării inflorescenţelor şi poate continua
până la formarea primelor fructe. Se pot folosi paie de orz sau grâu care să nu fie mucegăite.

Eliminarea stolonilor

Se face odată cu praşilele mecanice să manuale. În sistemul clasic se pot lăsa una sau două plante care să
înrădăcineze aproape de plantele mamă asigurându-se o densitate mai mare de plante pentru anul următor. Dacă
lăsăm să crească plantele fiice printre rânduri vom obţine „iarbă de căpşuni” şi nu vom avea decât o producţie foarte
modestă. Mulţi ani, în unele zone, sau recoltat mereu stoloni pentru înfiinţarea de plantaţii noi din vechile plantaţii
comerciale şi astfel s-a ajuns la producţii de 4-5 tone de căpşuni la hectar în loc de 20-25 de tone.

Cosirea frunzişului

4/6
Se face după recoltare. Se cosesc frunzele bătrâne cu atenţie pentru a nu rănii mugurele central. Frunzişul se
reface repede după o irigare sau o ploaie. Această lucrare se execută când menţinem cultura de căpşuni timp de
doi sau trei ani de producţie. Se elimină cu această ocazie şi o parte din rezerva biologică de boli şi dăunători.
Frunzele cosite se greblează, se scot din plantaţie şi se ard.

Fertilizarea

Se face în funcţie de aprovizionarea solului şi îngrăşămintele organice aplicate la pregătirea terenului. Se vor
folosi aproximativ:

– azot: – 100-120 kg/ha substanţă activă (s.a.)

– fosfor: – 55- 60 kg/ha s.a.

– potasiu: 100-150 kg/ha s.a.

Se preferă îngrăşămintele îmbogăţite cu diferite elemente, în special magneziu şi zinc.

Fertilizarea se face fracţionat, de două-trei ori pe an, din care 1/3 se dau toamna (cele cu fosfor şi potasiu) şi restul
primăvara.

Irigarea

Udările se fac cu norme mici de apă de 300-350 mc/ha la irigarea prin aspersiune şi 100-120 mc/ha la udarea
prin picurare.

Perioada optimă de menţinere a unei plantaţii

Deşi, în ţara noastră, în cultura clasică s-a menţinut cultura de căpşuni 4-7 ani, rezultatele au demonstrat că o
producţie economică se poate obţine doar în primii doi ani de producţie. Producţia maximă de fructe se obţine în
primul an de producţie (anul doi de plantare) şi o producţie satisfăcătoare în anul doi sau uneori anul trei de
producţie. Începând din anul trei fructele sunt mici, producţia scăzută, atacul bolilor şi dăunătorilor mult mai mare. În
ţările vestice se practică, pe suprafeţe mari, cultura anuală a căpşunului în asolamente legumicole.

Recoltarea

În funcţie de soi şi tehnologia de cultură aplicată se obţin în România producţii medii de 12-20 tone în
majoritatea zonelor de producţie şi producţii de 20-30 tone în plantaţiile intensive. Recoltarea se face dimineaţa sau
seara direct în caserole de plastic. Fructele se recoltează cu o codiţă de 1-2 cm.

Forţa de muncă necesară la recoltare

La o producţie medie de 15 tone/ha un muncitor poate recolta 8-10 kg/oră. Perioada de recoltare este de
aproximativ cinci săptămâni. La început producţia pe plantă este 30-40 g, iar în săptămâna 2-3 producţia creşte
până la 100-150g, în funcţie de soi. În săptămâna 4-5 producţia scade din nou la 50-80g/plantă. Se poate astfel
aproxima un necesar de 7-8 culegători la începutul şi sfârşitul perioadei de recoltare şi o suplimentare cu patru
culegători în toiul recoltării.

Ambalaje

Recomandăm pentru recoltare şi comercializare caserole de plastic de 500g. În aceste caserole se recoltează
direct din câmp pe două sau trei calităţi. După recoltare, caserolele cu fructe se aşează în lădiţe şi sunt transportate

5/6
imediat din câmp.

Păstrarea şi transportul

În cazul valorificării zilnice a recoltei, fructele de căpşun


se pot păstra în încăperi răcoroase timp de 24 de ore. Se pot
transporta pe distanţe scurte cu un camion obişnuit, acoperit.
Se va evita expunerea fructelor la soare. În cazul în care nu se
poate valorifica producţia imediat se face o pre-răcire a fructelor
până la 8-10° C în camere frigorifice iar transportul fructelor pe
distanţe lungi se face cu un camion frigorific. În acest fel
producţia se menţine la parametrii optimi până la trei zile.

În general, în România, desfacerea nu creează probleme


datorită producţiei mici de căpşuni. Cu toată creşterea
suprafeţelor cultivate şi a producţiei, în România, se obţine o
producţie de 0,5 kg fructe de căpşuni/locuitor, din care o parte
se exportă din zona Halmeu. Veniturile obţinute din cultura
căpşunului sunt mult mai consistente decât cele obţinute de tinerii români plecaţi la cules de căpşuni în Spania.

697 total views, 1 view today

6/6