Sunteți pe pagina 1din 20

UNIVERSITATEA DE ŞTIINȚE AGRICOLE ŞI

MEDICINĂ VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA


BRAD” DIN IAŞI
FACULTATEA DE ZOOTEHNIE - MASTER
Specializarea: Managementul producțiilor animale

PROIECT LA „NUTRIȚIE ȘI
ALIMENTAȚIE SPECIALĂ”

Coordonator:
Prof. univ. dr. Mircea POP

Student: Andreea-Simona Leonte

IAȘI
2017

1
ASPECTE SPECIALE DE NUTRIȚIE ȘI
ALIMENTAȚIE LA CURCANI

IAȘI
2017
2
3
Cuprins

INTRODUCERE.................................................................................................................4
1.Principalele cerințe nutritive la curci................................................................................7
1.1Rolul Mineralelor si a vitaminelor în alimentatia curcilor...................................8
1.2.Cerintele de vitamine in alimentatia curcilor........................................................9
2.Hranirea puilor de curcă.................................................................................................14
BIBLIOGRAFIE................................................................................................................18

4
INTRODUCERE

 NORMA DE HRANĂ

Norma de hrană reprezintă cantitate a de substanţe nutritive (enegie, proteină,


aminoacizi, Ca, P, vitamine, micro elemente etc.) necesare unui animal pe timp de 24
Normele sunt stabilite pe baza cerinţelor, diferit în funcţie de specie, rasă, 'arstă, categorie
de producţie, nivelul şi calitatea producţiei. Norma de hrană este formată din necesarul
pentru întreţinerea şi asigurarea funcţiilor vitale (care diferă în funcţie de greutatea
corporală), la care se adaugă necesarul pentru producţie (care diferă în funcţie de nivelul
şi calitatea acesteia). Norma de hrană poate fi exprimată sub formă de normă globală,
ceea ce , eamnă că aceasta cuprinde atât necesarul pentru întreţinerea vieţii cât şi
necesarul ~ntru producţie, sau sub formă de norme diferenţiate, stabilindu-se separat
necesarul ~ntru funcţiile vitale şi separat pentru producţie
Cerinţele de energie sunt exprimate în unităţi convenţionale ca TSD, E.A., C.F., U.n.,
U.FL şi UFV, UNL şi UNC, sau în energie: energie digestibilă, etabolizabilă sau netă.
Pentru animalele rumegătoare, energia se exprimă prin energia netă pentru lapte şi carne,
iar pentru animalele mana gastrice se utilizează energia metabolizabilă. În cazul proteinei,
aceasta se exprimă în proteină brută, respectiv aminoacizi esenţiali pentru monogastrice,
iar pentru rumegătoare cerinţele în proteină se exprimă . proteină digestibilă (P.D.) sau
proteină digestibilă în intestin (P.D.!.). 4 Pentru substanţele minerale, cerinţele se exprimă
în % din hrană sau în g pentru macroelemente şi respectiv mg sau ppm pentru
microelemente. În raţii, aceste cerinţe sunt date în calciu, fosfor şi sare. Cerinţele în
vitamine se exprimă în unităţi internaţionale (UI.) pentru vitaminele liposolubile, sau în
mg (sau ug) pentru vitaminele hidrosolubile. În cazul raţiilor furajere se ia în considerare
carotenul. În cazul nutreţurilor combinate, normele de hrană sunt exprimate în energie
(KcalJkg), proteină brută .(%), aminoacizi (%), substanţe minerale (%), microelemente şi
vitamine (mg, ug, sau U.I. pe kg) etc. Modul de întrebuinţare a normelor de hrană
Normele pentru întreţinerea funcţiilor vitale sunt date în raport cu greutatea corporală,

5
începând cu greutatea minimă corporală a speciei şi crescând din 50 în 50 sau din 100 în
100 kg, până la greutatea maximă. Greutatea de 50 sau 100 kg reprezintă scara normei. În
cazul în care greutatea animalului pentru care se stabileşte norma, este înscrisă în tabelul
cu norme, atunci se ia norma corespunzătoare ei. Dacă greutatea animalului respectiv nu
figurează în tabelul cu norme, atunci se stabileşte norma prin interpolare. De exemplu se
stabileşte norma pentru un taur cu greutatea corporală de 890 kg cu activitate intense
Trebuie reţinut că metoda interpolării este precisă, dar calculul este valabil numai
pentru cazul în cauză, rezultatele nu se pot generaliza şi la alte cazuri. Când se stabilesc
norme pentru diferite producţii, atunci la norma pentru întreţinere, se adaugă necesarul
pentru producţia pe care o dă animalul, cunoscând necesarul pentru un produs (1 kg
carne, 1 litru lapte, un ou, o montă etc.). În România, la animalele rumegătoare normele
de hrană ca şi tabelele de valoare nutritivă a nutreţurilor, sunt exprimate în U.n. ovăz,
P.D., Ca, P etc., iar după modelul propus de IBNA Baloteşti, în UNL, UNC, PDIN, PDIE,
calciu şi fosfor. În creşterea intensivă, energia metabolizabilă este normată în kcal pe kg
nutreţ combinat, iar proteina brută, aminoacizii, substanţele minerale etc., sunt exprimate
în 5 procente (din nutreţ); fiind prezentate limitele (minimă şi maximă) între care pot
vana. În funcţie de producţia principală, hrana se normează pentru animalele de:
reproducţie, creştere, lapte, carne, lână şi ouă.
La stabilirea cerinţelor nutriţionale pentru fiecare dintre aceste categorii se va lua în
considerare: mărimea producţiei (kg spor în creştere, kg lapte), compoziţia chimică a
produsului, valoarea calorică a produsului, precum şi coeficientul de utilizare a hranei în
elaborarea produsului respectiv. Cerinţele nutriţionale exprimate prin normele de hrană
trebuie revăzute periodic pentru a corespunde cu noile tipuri de animale şi cu rezultatele
cercetărilor ştiinţifice. Această revizuire este făcută de către organisme de specialitate:
NRC ~ ational Research Council) din SUA; ARC (Agricultural Research Council) din
Marea Britanie; INRA (L'Institut National de Recherche Agronomique) din Franţa, iar în
România INCDBNA (Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Biologie şi
Nutriţie Animală)

Pe plan mondial, productia de carne de curcă ocupă locul doi după carnea de
gaina iar ponderea acesteia este in continua crestere in ultimii ani. Carnea de curca se

6
produce cu costuri mai mari decat carnea de gaina. Puiul de curca de o zi este mai scump
decat puiul de gaina la aceeiasi varsta, iar costurile de productie sunt din ce in ce mai
mari la puii de carne de curca decat la gaina, in primul rand datorita consumului specific
de furaje mai mare.

Hranirea curcilor prezinta o serie de particularitati cum ar fi: segmentele tubului


digestiv sunt la fel ca la gaina, dar lungimea variaza in functie de sex (la masculi circa
4m, iar la femele circa 3 m); saliva este usor mai acida si contine cantitati foarte mici de
amilaza si lipaza; gusa poate inmagazina o cantitate de hrana ce reprezinta cca 5-8% din
greutatea corporala. Grauntele intregi pot stagna in gusa pana la 16 ore.

Oul de curcă contine cca 71 % apa, 12,2% proteina, 13% grasime si 0,6-0,7%
cenusa bruta. Comparativ cu cel de gaina, oul de curca are un continut mai ridicat in
substanta uscata si grasime si mai mic in saruri minerale. Ca marime oul de curca este cu
30-40% mai greu decat cel de gaină

7
1.Principalele cerințe nutritive la curci

Curcile, la fel ca celelalte pasari, realizeaza energia necesara intretinerii si


productiei folosind in primul rand glucidele din componenta nutretului combinat. Acestea
sunt degradate in tubul digestiv pana la nivelul de monozaharide si absorbite gasindu-se
in mod frecvent in sange si tesuturile corporale. Monozaharidele absorbite in cantitati
considerabile in organism nu pot fi consumate dintr-o data, ele fiind depuse ca substante
de rezerva, sub forma de grasimi. Cerintele in energie sunt asigurate si prin administrarea
de grasimi, a caror cantitate in ratie variaza intre 2% si 5%, in functie de categoria de
curci.

Valoarea energetica a ratiei este ''cheia'' eficientei nutritionale la curci, deoarece in


functie de aceasta se administreaza cantitatile corespunzatoare de proteina, vitamine,
substante minerale etc.

Cerintele in proteina. La fel ca si la cerintele in energie, putem preciza ca un


procent ridicat de proteina in alimentatia curcilor este necesar ca sa sustina ritmul de
crestere la aceasta specie. Pe masura ce pasarile avanseaza in varsta, procentul de
proteina descreste gradat, pana la maturitate, cand curcile isi inceteaza cresterea.
Continutul foarte mare in proteina din furajarea puilor de curca in prima perioada de
crestere, da rezulatate foarte bune, dar trebuie sa se evite un nivel exagerat, care poate fi
toxic deoarece poate sa apara anomalii la nivelul piciorelor, caracterizate prin depozite de
acid uric la articulatii.

Cerintele in vitamine. Putem exemplifica aici vitamina A, vitamina D, B, acidul


folic, niacina si acidul pantotenic, care au un rol in mentinerea starii de sanatate, lipsa
totala sau partiala a acestora din reteta de furaje determinand scaderi in procesul de
crestere in greutate sau a productiei de oua. La fel, substantele minerale au un rol
important deteminand cresterea si dezvoltarea corespunzatoare a tineretului si asigurarea
unor productii de oua la nivelul curbei standard. Printre substantele minerale amintim:
calciul, fosforul, manganul si sarea (sarea este prezenta in orice reteta pentru curci in
8
proportie de 0,5-1% maxim), apoi zincul, iodul si cuprul. Mai multe informatii despre
acestea puteti afla citind articolul nostru dedicat rolului mineralelor si a vitaminelor in
alimentatia curcilor

1.1Rolul Mineralelor si a vitaminelor în alimentatia curcilor

Mineralele in alimentatia curcilor

In alimentatia curcilor un rol important il au substantele minerale a caror prezenta


in limitele cerintelor fiziologice determina cresterea si dezvoltarea corespunzatoare a
tineretului.

Substantele minerale se asigura prin furajele componente ale ratiei si prin


adaosurile de saruri minerale, in momentul in care ingredientele din reteta, prin
compozitia lor minerala, nu pot asigura elementele respective.
Printre substantele minerale esentiale in nutritia curcilor amintim:

Calciul si fosforul

Considerate impreuna, pentru ca se conditioneaza reciproc. Raportul


Calciu/Fosfor recomandat pentru perioada 0-8 saptamani si 8-16 saptamani este de 2:1 cu
mentiunea ca nivelul acestor minerale este influentat de cantitatea de vitamina D din
reteta.
La curcile ouatoare acest raport este de 2,25 : 0,75, datorita necesarului mai mare
de calciu pentru cochiliile oualor.

Manganul

Manganul este si el un mineral indispensabil in alimentatia curcilor. O reteta


completa trebuie sa contina minim 30mg Mn la 1 kg nutret combinat. Tineretul de curca
are un necesar de pana la 55 mg iar curcile ouatoare de 33 mg. De retinut ca nici un furaj
de origine animala sau vegetala nu asigura cerintele in mangan, deci la fiecare tona de
nutret combinat trebuie asigurat intre 200-250 g sulfat de mangan in functie de
componenta.
Manganul mai poate fi folosit si in amestec cu sarea (NaCl) in proportie de 110 g

9
Mn la 4500 g NaCl, acest premix introducandu-se in proportie de 0,5 % in reteta.
Manganul, este esential pentru prevenirea perozisului pentru procente optime de crestere
si ecloziune.

Sarea

Sarea (NaCl) este prezenta in orice reteta pentru curci in proportie de 0,5-1% maxim.
In cazul in care din componentele retetei NaCl atinge acest procent nu se mai adauga alta
cantitate pentru ca sarea poate produce in cantitati mai mari tulburari digestive sau chiar
intoxicatii.
Este de retinut ca sarea sub forma uscata este mai bine tolerata de catre curci decat
sarea in solutie. La retetele pentru prima perioada de crestere de la 0-8 saptamani se
recomanda 0,5% Nacl in reteta.

Zincul

Zincul este normal distribuit pentru ca se gaseste in componenta furajului din


reteta. El trebuie sa participe in conditiile unei alimentatii normale intre 60-70 mg la 1 kg
nutret combinat.

Iodul

Iodul lipseste ocazional, el trebuie sa fie suplimentat in permanenta in reteta,


necesarul fiind de 1,1 mg/1 kg nutret combinat.

Cuprul

Cuprul este esential pentru un procent ridicat de ecloziune, pentru mentinerea


rezistentei la boli si pentru dezvoltarea pigmentilor din sange. Necesarul pentru tineretul
de curca este de circa 6 mg/1 kg nutret combinat.

1.2.Cerintele de vitamine in alimentatia curcilor

10
Vitamina A

Vitamina A are acelasi rol in alimentatia curcilor ca si la celelalte specii de pasari,


dar este de remarcat ca, in comparatie cu galinaceele, la curci depozitul de vitamina A in
ficat este mai mic la aceasi cantitate administrata, de unde se deduce ca este necesar ca
nivelul de vitamina A administrat sa fie mai ridicat la curci decat la galinacee.

In sprijinul acestei recomandari vine si faptul ca, spre deosebire de galinacee,


curcile utlizeza carotenul din faina de lucerna deshidratata de 4-5 ori mai putin.
Insuficienta cantitate de vitamina A administrata in reteta produce simptomele cunoscute.

Vitamina D

Vitamina D a fost analizata comparativ atat la galinacee cat si la curci. S-a stabilit
ca aceste doua specii de pasari raspund la diverse surse de vitamina D variat. Astfel,
pentru curci s-a considerat ca o sursa de vitamina D asimilabila poate fi uleiul de peste
care da rezultate mai bune decat uleiul de ficat de cod.

Vitaminele complexului B

Vitaminele complexului B au un rol deosebit de important in alimentatia curcilor.

 Tiamina (vitamina B1) este necesar in procesul de crestere si in digestie,


precum si la formarea sangelui.
 Biotina asigura o crestere normala si regleaza reproductia, previne
formarea dermatitelor si a unor forme de perozis, influenteaza pozitiv procentul de
ecloziune. Se gasesc in lapte si in subprodusele laptelui, in drojdia uscata si in
cereale.
 Colina actioneaza pentru normalizarea si prevenirea perozisului. Se
administreaza in nutretul combinat colina clohidrica sintetica, cu diferite
concentratii de substanta activa, dar se gasesc in cantitati variabile in lapte, faina de
peste, faina de carne si de soia.

11
 Acidul folic determina prin lipsa sa anemia, cresterea incetinita uneori
simptome de paralizie si produce depigmentarea penajului. Se gaseste in lapte,
faina de carne, faina de lucerna deshidratata.
 Niacina si acidul pantotenic au un rol in mentinerea starii de sanatate,
lipsa totala sau partiala din reteta determina scadere in procesul de crestere in
greutate sau a productiei de oua.
 Riboflavina este vitamina care asigura o ecloziune corespunzatoare si o
productie buna de oua.

Vitamina E

Vitamina E denumita si antisterilica determina la curci prin lipsa mortalitatea


embrionului in timpul ultimei saptamani din perioada de incubatie(gazeta de agricultură)

În ce priveste cerintele de apa, consumul zilnic la curca este la fel de important ca


si celelate cerinte amintite. Lipsa partiala a apei determina intarzieri in crestere, scaderi a
productiei de oua, iar lipsa totala de apa duce la mortalitate. In perioada de caldura
intensa, consumul de apa creste pana la dublu. Cand umiditatea relativa a aerului din
adaposturi este mentinuta intre 60-70%, asigurarea apei devine un factor primordial al
nutritiei echilibrate.

12
Tabel1.1

Rata de crestere, consum de hrana si energie pentru curcani

Greutate Greutate Consum Consum cumulativ


corporala corporala hrana/sapt de hrana/sapt Consum EM/sapt

(Mcal):
Varsta (kg): M (kg): F (kg): M (kg): F (kg): M (kg): F M (Mcal): F

1
sapt 0.11 0.11 0.10 0.10 0.10 0.10 0.30 0.30

2
sapt 0.27 0.24 0.20 0.17 0.30 0.27 0.60 0.50

3
sapt 0.58 0.47 0.45 0.39 0.75 0.66 1.1 0.80

4
sapt 1.0 0.70 0.61 0.46 1.36 1.12 1.7 1.2

5
sapt 1.5 1.1 0.70 0.60 2.06 1.72 2.3 1.6

6
sapt 2.0 1.6 0.86 0.76 2.92 2.48 2.9 2.1

7
sapt 2.6 2.1 1.08 0.89 4.00 3.37 3.5 2.6

8
sapt 3.3 2.6 1.30 1.04 5.30 4.41 4.1 3.1

9
sapt 4.0 3.1 1.51 1.18 6.81 5.59 4.8 3.6

10
sapt 4.7 3.7 1.78 1.34 8.59 6.93 5.2 4.1

11
sapt 5.5 4.3 1.99 1.47 10.58 8.40 5.7 4.6

12
sapt 6.3 4.8 2.25 1.59 12.83 9.99 6.3 5.1

13
sapt 7.1 5.3 2.51 1.70 15.34 11.69 7.1 5.5

13
14
sapt 8.0 5.8 2.66 1.75 18.00 13.44 7.8 5.8

15
sapt 8.8 6.3 2.89 1.82 20.89 15.26 8.4 6.1

16
sapt 9.7 6.7 3.05 1.92 23.94 17.18 8.8 6.4

17
sapt 10.5 7.1 3.13 2.03 27.03 19.21 9.6 6.7

18
sapt 11.3 7.5 3.27 2.07 30.34 21.28 10.2 6.9

19
sapt 12.1 7.8 3.43 2.15 33.77 23.43 10.9 7.1

20
sapt 12.8 8.1 3.60 2.23 37.37 25.66 11.6 7.3

21
sapt 13.5 3.71 41.08 12.5

22
sapt 14.2 3.82 44.90 12.9

23
sapt 14.8 3.94 48.84 13.2

24
sapt 15.4 4.05 52.89 13.5

14
2.Hranirea puilor de curcă

Ratiile furajere administrate puilor de curca, sub forma de nutret concentrat


combinat, in perioada de varsta de la 0-28 de zile, trebuie sa asigure un aport proteic de
30% proteina bruta digestibila si o valoare energetica de 2950 Kcal. Incepand cu a 5-a zi,
pana la a 10-a saptamana de viata, puii de curca vor primi o ratie nutritiva cu un aport

15
proteic de 25-26% PBD si 3050-3080 Kcal EM(energie metabolizabila). De la varsta de
de 11 pana la 16 saptamani, ratia de hrana administrata trebuie sa asigure 20% proteina
bruta digestibila si 3200-3300 Kcal.

Furajele se adminstreaza in hranitori (simple sau automate) sub forma de amestecuri


de cereale, macinate, sub forma de nutreturi concentrate combinate, procurate din comert.
In sistemul gospodaresc de crestere a puilor de curca, in care se aplica practic in primele
15 zile de viata puii de curca trebuie sa primeasca un amestec de uruieli sub forma unui
amestec de ferma din: porumb 45%, sroturi oleaginoase 28%, faina proteica 25%, faina
de lucerna 1% si saruri minerale 1% compuse din jumatate sare de bucatarie si jumatate
creta furajera.

La aceste nutreturi se adauga 80 de grame branza de vaci pentru fiecare Kg de


amestec concentrat, un ou pentru fiecare 10 pui si un supliment de lucerna verde furajera
sau morcovi rasi, tocate foarte fin, in scopul asigurarii necesarului de vitamine. Pe masura
ce puii de curca cresc, cantitatea de nutret verde se mareste (fiind mult mai mare decat
cea administrata anterior puilor de curca - cu 150%). In acest fel puii de curca vor ajunge
sa primeasca cel putin 5 tainuri "mari'' de nutret verde pe zi, tocat cat se poate de marunt.
Foarte bune rezultate se obtin prin folosirea urzicilor sau a forilor de ceapa verde. Puii de
curca trebuie obisnuiti, incepand cu varsta de 60 de zile, sa consume graunte intregi si
obisnuiti deasemenea cu reducerea numarului de tainuri, in asa fel incat dupa scoaterea pe
pasune, la camp sa consume numai 2 tainuri de concentrate pe zi, dimineata si seara, in
restul timpului fiind nevoiti sa-si caute singuri hrana.

Desigur ca acest sistem se foloseste numai in cazul combinarii metodelor de


crestere, respectiv sistemul semiintensiv, in primele luni de viata, cu sistemul extensiv, pe
pasune, cu adaos de concentrate suplimentar. In aceasta situatie, li se asigura o ratie de
nutret combinat sau de ''amestec de ferma'', in cantitate de 250-280 g/zi. Aceasta ratie este
formata din: amestec de cereale macinate 140-150 g, furaje proteice vegetale 30-40 g,
faina proteica 5-6 g si saruri minerale 5-6 g.

In cazul cresterii puilor de curca pe pasuni, acestia pot aduna pana la 50% din

16
necesarul de hrana zilnica. Pentru adaposturile pe pasune se construiesc cotete usoare, cu
padocuri din plasa de sarma, prevazute cu acoperisuri, pentru inrautatiri ale vremii de
scurta durata. In padocuri se asigura o densitate de 2 pui/mp.

Toamna cand vremea nu mai permite mentinera tineretului de curca pe pasune,


aceasta se transfera in halele de crestere a adultelor.

In cazul in care puii de curca nu pot fi procurati de la statii de incubatie, acestia


se vor produce prin clocit natural, cu closti (curci sau gaini), cu oua produse din propria
ferma sau gospodarie. Este necesar sincronizarea ecloziunii, pe cat posibil, pe o perioada
de timp cat mai scurta. La varsta de 24-28 de saptamani se executa alegerea puilor de
curca destinati reproductiei.

Alegerea se face individual, tinand seama de precocitatea femelelor (varsta la


care curcile mame au inceput sa oua). Se apreciaza urmatoarele caractere de exterior:
osatura, sa fie bine dezvoltata (dar nu grosolana), picioarele si gatul sa fie scurte, pieptul
larg, cu masa musculara bine dezvoltata, osul sternului si carena sternala sa fie paralele
cu axul longitudinal (al spinarii), mersul normal si vioi, privire stralucitoare iar greutate
puilor sa fie cel putin la standardul de rasa, neadmitandu-se exmplare sub acest nivel de
greutate. Se aleg curci care incep ouatul la varsta cat mai tanara.

Pe pasuni pot fi crescute aproape toate categoriile de curci si anume:


primavara si vara pana toamna, se pot scoate curcile adulte, in carduri. Tineretul poate fi
scos numai vara, dupa realizarea varstei de 8 saptamani, mai ales, dupa recoltarea
cerealelor, pe miristi, iar curcile si curcanii reformati, destinati ingrasarii, pot fi scosi pe
pasune timp de 3-4 saptamani, vara si toamna, primind un adaos de concentrate
suplimentar.

Prin exploatarea curcilor din toate categoriile prezentate mai sus, pe pasune, se
face o economie mare de concentrate, da cel mai important, se obtine un tineret viguros si
sanatos, care beneficaza din plin de miscare in libertate, expus la actiunea binefacatoare a
soarelui si a luminii.

17
18
19
BIBLIOGRAFIE

Aurel Șara- Alimentatia-Rațională-a-Animalelor-de-Fermă


Ioan Mircea POP-Nutriția și alimentația animalelor
www.gazetadeagricultura
http://fainadepeste.ro

20