Sunteți pe pagina 1din 5

Teoria motivatională a asteptării

Victor H. Vroom a dezvoltat o teorie a motivării bazându-se pe lucrările lui Maslow si Herzberg. Această teorie vede
motivarea ca un proces ce guvernează alegerea. Asadar, un individ, care are un anumit scop, trebuie să aibă si un anumit
comportament pentru a-l atinge.
În modelul motivational al asteptării, motivarea sau forta de a realiza performantă se defineste prin relatia:

M=ExIxV
unde:
M - reprezintă motivatia (forta de a fi performant);
E - asteptarea (expectancy);
I - mijlocul (instrumentul);
V - valenta.

Această teorie propune trei coordonate ale motivării:


1. Astepterea ca Efortul individual să se transforme în performantă. Angajatii sunt în general motivati să se implice serios în
muncă, dacă ei ajung să creadă că eforturile pe care le depun se vor reflecta în înalta performantă.
2. Asteptarea ca performanta să fie finalizată cu o recompensă. Angajatii sunt motivati când cred că performanta le va aduce
recompensele dorite. Orice angajat îsi poate da seama că performanta reprezintă un Instrument în obtinerea recompensei.
3. Valentele recompensei. Valenta se referă la preferinta unui angajat asupra unei recompense pe care speră să o aibă dacă
obtine performantă. Un manager care dă recompense cu o valentă scăzută (nu este foarte agreat) înseamnă că nu observă că
recompensa poate îmbunătăti considerabil performanta.

Asteptările sunt probabilităti calculate prin procesul de gândire a unei persoane. Dacă o persoană hotărăste că dacă va munci
din greu va obtine performante înalte, coeficientul ce reprezintă asteptarea este de valoare apropiată cu 1. Pe de altă parte, dacă o
persoană hotărăste că indiferent cât lucrează nu prea sunt sanse să atingă înalta performantă, coeficientul respectiv oscilează în jurul
lui 0.
A studia dacă performanta înaltă se asociază (coincide) sau nu cu rezultatele dorite, înseamnă a studia notiunea de mijloc
(instrument) în cadrul teoriei asteptării. Mijloacele (instrumentele) reprezintă corelări, sau indicatori de asociere, cuprinsi între -1 si 1.
Dacă o persoană nu asociază performanta cu rezultatul dorit, mijlocul (instrumentul) este 0. Pe de altă parte, dacă o persoană este
convinsă că performanta este întotdeauna asociată cu o crestere a recompensei financiare, mijlocul (instrumentul) este 1. În cazul că
performanta asociată cu rezultatul conduc la “o catastrofă”, valoarea acestui coeficient este -1.
Valentele reprezintă valorile prin care un individ îsi atasează (asociază) rezultatele muncii, cum ar fi: cresterea salariului,
promovarea, transferul într-un nou loc de muncă, mai multă responsabilitate în muncă. Dacă o persoană doreste un anumit rezultat, ea
are o valentă pozitivă, dacă nu doreste un rezultat are o valentă negativă, iar în cazul indiferentei valenta este 0.
Teoria asteptării sustine că motivarea în muncă este ridicată dacă:
1) asteptarea este mare - angajatul simte că poate obtine înaltă performantă;
2) mijlocul (instrumentul) este de calitate înaltă - angajatul asociază înalta performantă cu un rezultat dorit (valentă pozitivă),
cum ar fi cresterea salariului;
3) valenta este înaltă - angajatul are o preferintă deosebită pentru cresterea salariului.
Toată această argumentatie, având la bază relatia M = E x I x V , pune în evidentă directa proportionalitate necesară si
suficientă pentru a atinge motivatia optimă. Dacă unul din cei trei factori nu există (=0), nu există nici motivatia. Ilustrativă - în acest
sens - este fig. 5.8.
Cea mai importantă contributie a teoriei asteptării poate fi considerat faptul că ea explică în ce mod scopurile individuale
influentează eforturile si că selectarea comportamentelor individuale depinde de modul în care individul este condus spre atingerea
obiectivului final . Există chiar cercetări care presupun interogarea angajatilor asupra estimării asteptării pentru cazurile când
performantele individuale ar fi de un nivel mediu, bun, sau înalt.

Individul decide să lucreze din greu, să facă un


efort maxim

Asteptare
Astept să obtin înalta performantă

Mijloc (instrument)

Înalta performantă este atinsă si este asociată


cu:

 A fi “ostracizat” pentru  Cresterea recompenselor financiare.


înalta performantă.  Recunoasterea muncii de calitate.
Bazându-se în esentă tot pe teoria asteptării, Porter si Lawler au dezvoltat un model mai complet în domeniul motivării si l-au
aplicat în special în cazul managerilor. Acest model este prezentat în fig. 5.9.
Asa cum indică acest model, “efortul” (puterea motivatiei si energia folosită) depinde de “valoarea unei recompense” plus
energia utilizată de o persoană pentru îndeplinirea unui scop cerut, tinând cont de probabilitatea primirii unei recompense. Efortul
depus si probabilitatea de a fi recompensat sunt, la nivelul lor, influentati de nivelul performantei la un moment dat. Aceasta înseamnă
că, dacă o persoană poate să pesteze o muncă, sau dacă a si prestat-o, ea poate aprecia mai bine efortul care se cere si, în plus,
probabilitatea de a fi recompensată.

Valoarea Abilitatea de a Recompense


recompenselor îndeplini o sarcină percepute în mod
specifică echitabil

Recompens
e intrinseci
Performanta la locul de muncă este determinată în principal de efortul depus de individul respectiv. Performanta în sine poate
fi văzută si ca o posibilitate de a primi recompense intrinseci (cum ar fi împlinirea profesională, sau reactualizarea cunostintelor), ori
recompense extrinseci (referitoare la conditiile de muncă si statutul social). Acestea, păstrate într-un echilibru ce conduce la un nivel
echitabil de recompensare, conduc la obtinerea satisfactiei, în fapt un obiectiv final de maximă importantă pentru fiecare gen de
muncă.
Modelul motivational al lui Poster si Lawler este mai complex decât alte teorii motivationale si propune cercetătorilor o
abordare sistemică asupra motivării. Pentru managerul practician, aceasta înseamnă că motivarea nu este o simplă relatie de tipul
cauză-efect. Aceasta înseamnă, de asemenea, si necesitatea ca managerii să clădească cu grijă structuri de recompensare a muncii si -
printr-o planificare atentă, o definire clară a datoriilor si responsabilitătilor si o bună organizare - se poate edifica o structură sistemică
triangulară, performantă - recompensă - satisfactie, ce trebuie ulterior integrată într-un sistem complex si cuprinzător de management.
Sintetizând, modelul motivational al lui Poster si Lawler poate fi simplificat (esentializat) într-o reprezentare grafică mai
simplă si mai explicită (fig.5.10).

Echitatea recompensării

Efort Performantă Recompensă Satisfactie

O altă abordare a teoriei motivationale a asteptării poate fi făcută si din perspectiva unei ciclicităti impusă de etapele de parcurs
din cadrul unui proces (de productie, managerial etc.). Reprezentarea grafică a unei astfel de abordări este făcută în fig. 5.11

Valenta Valenta Valenta


(importanta (importanta (importanta
rezultatului 1) rezultatului 2) rezultatului 3)

Timpii Timpii Timpii

Asteptarea Mijlocul- Mijlocul-


(probabilitatea ca o instrumentul instrumentul
actiune să se încheie (perceptia impor- (perceptia impor-
cu rezultatul dorit) tantei rezultatului 1 tantei rezultatului 2
Rezultatul 1 în obtinerea în obtinerea
rezultatului 2) rezultatului 3)
Este functie de Este functie de Este functie de

Forta motivatională Valenta rezultatului Valenta rezultatului


1 2