Sunteți pe pagina 1din 2

Polietena

Introducere

Polietena sau polietilena (abreviată PE) este un polimer termoplastic semicristalin de culoare albă sau
semitransparentă, materialul plastic cel mai răspândit, obținut prin procesul de polimerizare, fiind produsă de
industria petrochimică. Producția anuală în lume este de aproximativ 80 milioane tone.

Istoric

Polietilena de joasă densitate a fost obtinută în 1935 de englezii Fawett si Gibson iar fabricatia
industrială a început în 1939. In 1953 germanul Karl Ziegler (premiul Nobel 1963) a obtinut
polietilena de înaltă densitate, mult mai rigidă. A devenit primul material plastic in Statele Unite,
s-a văndut în mai mult de 500 de tone pe an si este in momentul de fata plasticul cel mai
consumat în lume.

Structura chimică și moleculară

Moleculele de polietilenă apar sub forma unui lanț de atomi de carbon, de care se leagă doi atomi
de hidrogen.

Proprietățile polietilenei
 inflamabila
 are stabilitate chimică față de reagenți;
 arde cu o flacara albastrie luminoasă
 soluțiile de acizi, baze si oxidanti (permanganat de calciu ) nu are efect asupra ei , acidul
azotic concentrat o distruge .
 un material flexibil, cu suplete la grosimi mici ;
 un material inodor, insipid si netoxic ;
 se descompune la temperatura de aproximativ 300°C ;
 se inmoaie in jurul temperaturii de 115°C si devine casant la temperaturi sub 25 °C;
 exista sub forme de la amorf la cristalin

Factori care influențeză proprietățile polietilenei

Caracteristicile tehnice si comportarea la prelucrare a polietilenei sunt influențate de o serie de


factori precum :
 procedeul de polimerizare ;
 indicele de curgere ;
 masa moleculară .
Proprietățile polietilenei obținute prin polimerizarea catalitică la presiunea atmosferică sunt
diferite de acelea obtinute la presiuni mari. Astfel, constanta dielectrica este mai mică la
polietilene de presiune mică.
Unele proprietați foarte bune ale polietilenei, ca de exemplu rezistența la agenții chimici și
rezistenta mecanică, sunt datorate utilizarii in procesele tehnologice a catalizatorilor

Metode de obținere a polietilenei

Polietena este un polimer al vinilinului. Procedeul de obținere se numește polimerizarea etenei


care are loc în urma reactiei:

Prima metodă de obținere a polietilenei necesita presiuni foarte înalte si ducea la obtinerea unui
polimer foarte ramificat, cu un grad de cristalinitate mic si o densitate mica.
Alta metoda de obtinere a polietilenei are loc la presiune mult mai mica si în prezenta
catalizatorilor speciali si se obtine un polimer mult mai putin ramificat, deci o polietilena lineara
cu o cristalinitate si o densitate mare.

Materia primă folosită la fabricarea polietilenei


Pentru polimerizarea etenei la presiuni mari, etena trebuie :
Ø să fie de puritate înaltă , minim 99,85 % ;
Ø ca initiatori se pot folosi: oxigen, peroxizi organici sau hidroperoxizi

Utilizări

 material de ambalaj (pungi de plastic, membrană, folie, containere etc.}


 plăci extrudate (care se pot freza, termosuda, termoforma), din care se pot fabrica
compostatoare, uși, site industriale, roți dințate cu auitogresare, rafturi
 țevi și fitinguri
 folii
 bare
 elemente de alunecare (în industria alimentară, jgheaburi, canale)

Reciclarea deșeurilor polimerice


Reciclarea materialelor plastice de către țările dezvoltate este motivată de:
- materiile prime obținute din deșeurile polimere reciclate sunt mai puţin costisitoare decât
materii prime virgine;
- costul forţei de muncă pentru reciclare este mai mic decât cel din producţia primară;
- energia consumată la producerea polimerilor poate fi recuperată și stocată;
- depozitarea gunoaielor pe timp îndelungat conduce la degradarea mediului ambiant, la
distrugerea ecosistemelor și necesită cheltuieli mari ;
- politicile de reciclarea deşeurilor stabilite prin legislaţia şi reglementările guvernamentale