Documentarul Life in a Day în programul cinematografelor din Bucureşti
Comunicat de presă / august 2011
Progresul rapid al tehnologiilor informaţionale face posibilă comunicarea internaţională în timp real, iar distanţele şi graniţele naturale îşi pierd treptat din importanţă. Încheierea competiţiei între sistemele ideologice la începutul anilor 1990 şi deschiderea implicită a unor noi spaţii geografice şi pieţe au grăbit internaţionalizarea lumii. Mass-media şi accesul la informaţie au devenit esenţiale, iar societatea industrială este înlocuită în ritm rapid de societatea cunoaşterii. Acestea sunt efecte pozitive ale globalizării, care au permis realizarea unui proiect cinematografic unic în lume: un documentar realizat ca o capsulă a timpului, un montaj de secvenţe sau imagini surprinse de realizatori amatori din întreaga lume pentru a arăta generaţiilor care vor veni ce înseamnă să trăieşti pe Terra pe data de 24 iulie 2010. Provocarea a constat în a le adresa oamenilor o întrebare cu privire la felul cum îşi trăiesc viaţa într-o anume zi din an. 88.000 de oameni din toate colţurile lumii au răspuns, însumând 4.500 de ore de filmare din 192 de ţări. Acest amplu material a fost preluat de regizorul Kevin Macdonald, deţinător al premiilor Oscar şi BAFTA, care l-a transformat într-un documentar de numai 94 de minute şi 37 de secunde, cu ajutorul căruia putem înţelege ce înseamnă să fii om în zilele noastre. Documentarul Life in a Day / O zi din viaţă este cel mai important proiect cinematografic din lume, realizat de utilizatorii site-ului YouTube. Ca un adevărat eveniment mediatic global, producţia a fost difuzată în premieră live pe youtube.com/lifeinaday, pe 27 ianuarie 2011, odată cu deschiderea Festivalului de Film de la Sundance din SUA, subtitrat în 25 de limbi. Pentru toţi cei care au pierdut acest moment sau pentru cei ce vor dori să revadă acest documentar emoţionant în condiţii profesioniste pe ecranul unei săli de cinema, Life in a Day / O zi din viaţă va rula în Sala 2 a Cityplex în perioada 26 august - 2 septembrie. Costul unui bilet este de 10 ron de luni până joi şi 12 ron de vineri până duminică. 88.000 de admisii, 4.500 de ore de filmare, 192 de ţări Conceptul realizării acestui proiect unic este simplu: a fost trimis un apel public pe YouTube pentru a se primi înregistrări realizate de amatori pentru a imortaliza o singură zi din viaţa noastră. Potenţialii contribuitori au fost rugaţi să îşi spună propria poveste, cu temeri şi aspiraţii, iar provocarea a fost în cele din urmă ca din cele 4.500 de ore de filmare să se găsească o formulă narativă coerentă care să poată fi prezentată unui public mondial. Regizorul Kevin Macdonald a lucrat timp de şapte luni la selectarea şi montajul documentarului. "Întotdeauna am vrut să ofer publicului ceva nou, ceva ce nu s-a mai văzut până acum. Şi, bineînţeles, să experimentez şi eu ceva nou", a declarat cineastul. Acest proiect i-a fost inspirat de regizorul Humphrey Jennings, una dintre figurile de marcă a mişcării britanice Observarea Maselor demarată în anul 1937, în cadrul căreia artiştii au început în premieră să filmeze viaţa de zi cu zi a oamenilor obişnuiţi. Apoi, o serie de artişti internaţional au demarat curentul Artă relaţională în anii 1990 pentru a obţine conţinut video de la oameni obişnuiţi pentru a-l folosi pentru a produce opere de artă şi instalaţii, iar documentarul Life in a Day / O zi din viaţă este etapa următoare logică. Ducând mai departe acest experiment, documentarul Life in a Day / O zi din viaţă este un studiu antropologic al vieţii pe Pământ. Cel mai interesant aspect al acestui proiect este însă faptul că este prima realizare cinematografică care însumează conţinuturi video provenind de la oameni obişnuiţi. Progresul tehnologic a apropiat foarte mult diferenţele dintre realizatorii amatori şi cei profesionişti, ceea ce a democratizat foarte mult cea de-a şaptea artă. Acest film nu ar fi fost posibil dacă nu exista Internetul, fiind un parteneriat între YouTube, Ridley Scott Associates şi LG electronics, anunţat pe data de 6 iulie 2010. Utilizatorii au trimis conţinut video cu ei înşişi şi cei dragi lor, surprinzându-se în diverse ipostaze sau activităţi pe data de 24 iulie 2010. Proiectul nu ar fi fost posibil nu mai departe de cinci ani în urmă, fiind menit a aniversa şi cinci ani de YouTube prin folosirea de material video brut care să fie transformat într-o producţie artistică. Totodată, era nevoie de un număr suficient de oameni de oriunde din lume care să deţină cunoştinţe elementare pentru a filma şi posta materialul respectiv pe un canal media 1 internaţional. Kevin Macdonald consideră filmul său "o metaforă a experienţei de a naviga pe Internet. Mişcându-ne cu un simplu click dintr-o parte în alta a lumii, la întâmplare, urmărindu-se propriile gânduri, călăuziţi de un fir narativ sau tematic". Regizorul a mai explicat că documentarul nu are o poveste tradiţională şi nici nu este o naraţiune clasică, ci are mai degrabă o trecere tematică de la o secvenţă la alta şi personaje recurente. Este povestea unei planete cu ritualurile şi clipele sale de intimitate, cu vulnerabilităţile sale, care sunt oferite spectatorului cu delicateţe şi atenţie, reuşind să menţină echilibrul între frumuseţea filmărilor profesioniste şi emoţia viscerală a materialului brut. Life in a Day / O zi din viaţă a primit o recepţie pozitivă în toată lumea de la critici profesionişti, dar şi de la spectatorii obişnuiţi. Pe site-ul specializat Rotten Tomatoes 82% dintre cei 52 de critici de film au scris cronici pozitive cu o medie de 7,1 din calificativul 10. Cineastul britanic Ridley Scott a produs filmul şi s-a implicat şi în montaj alături de regizorul Kevin Macdonald şi editorul de film Joe Walker. Efectele vizuale au fost produse de Lip Sync Post. Toţi cei 20 de realizatori amatori al căror conţinut video a fost ales şi montat în documentar sunt creditaţi co-regizori. Documentarul este difuzat de National Geographic Films, iar în România de Transilvania Film. Sinopsis Filmul O zi din viaţă al regizorului Kevin Macdonald este o idee care s-a născut din colaborarea unică dintre compania Scott Free UK deţinută de Ridley Scott, YouTube şi LG electronics. Producţia este un lungmetraj generat de utilizatori, filmat într-o singură zi, 24 iulie 2010, care a adus laolaltă comunitatea mondială pentru a imortaliza un moment din vieţile lor. Lumea a răspuns trimiţând 88.000 de clipuri video pe YouTube, ajungând la peste 4.500 de ore de film, puternice şi emoţionante, cu contribuţii provenind din Australia până în Zambia, din inima metropolelor agitate până la cele mai îndepărtate şi izolate colţuri ale lumii. Documentarul aduce laolaltă cele mai captivante înregistrări de pe YouTube într-un film de 94 de minute şi 37 de secunde cu o formă artistică dată de Kevin Macdonald, producătorul executiv Ridley Scott, producătoarea Liza Marshall şi echipa lor, pentru a oferi o experienţă unică care arată, cu sinceritate amuzantă, ce înseamnă să trăieşti în zilele noastre pe Pământ. Kevin Macdonald s-a născut pe 28 octombrie 1967 la Glasgow, Scoţia. Este nepotul legendarului cineast Emeric Pressburger, care alături de Michael Powell, a scris, produs şi regizat filme ce au ajuns în cărţile de Istorie a Cinematografiei precum Black Narcissus (1947), The Red Shoes (1948), A Matter of Life and Death (1946) sau I Know Where I'm Going! (1945). Nu îşi putea începe cariera decât cu o biografie a celebrului său bunic intitulată The Life and Death of a Screenwriter în 1994, pe care a transformat-o în documentarul The Making of an Englishman în 1995. A mai semnat o serie de documentare biografice, dar în 1999 a realizat One Day in September, un documentar despre asasinarea atleţilor israelieni la Olimpiada de la Munchen din 1972, un film încununat cu premiul Oscar pentru Cel mai bun documentar în 2000. Următorul său film a fost documentarul Touching the Void în 2003, recompensat cu premiul Alexander Korda pentru Cel mai bun film britanic decernat de Academia Britanică de Teatru şi Film (BAFTA). A mai regizat drama istorică The Last King of Scotland în 2006, pentru care a primit nu mai puţin de 34 de premii în întreaga lume şi 22 de nominalizări. Acest film despre sângerosul dictator ugandez Idi Amin i-a adus protagonistului Forest Whitaker premiul Oscar pentru Cel mai bun rol principal, primind şi distincţiile BAFTA pentru Cel mai bun film, Cel mai bun actor în rol principal, Cel mai bun actor în rol secundar şi Cel mai bun scenariu adaptat. A urmat lungmetrajul de acţiune State of Play în 2009. În 2011 au avut premiera documentarul Life in a Day şi filmul istoric The Eagle. O zi din viaţă - Life In A Day; Regia: Kevin Macdonald, Natalia Andreadis şi Joseph Michael; Gen: Documentar; Durata: 94 min. Satul universal - Life in a Day Cristina Zaharia / Port.ro, august 2011 Ca să nu mă întorc mult în trecut, există două documentare splendide, etalon, cu montaj năucitor de imagini de toate tonalităţile, fiecare vorbind în deceniul său despre om şi omenire, despre lumea modernă şi experienţele ei. Întâi a fost tulburătorul Koyaanisqatsi în 1982, cu muzica hipnotică a lui Phillip Glass, cea care ridica mult nivelul emoţiei în privitor. Un film despre nebunia 2 lumii moderne, aglomerări urbane, de oameni şi maşini. Un semnal de alarmă. Frumos şi tragic. A urmat peste exact zece ani, în 1992, Baraka, colaj de imagini cu oameni de diferite religii şi rase, respiraţia întregului pământ, un film liric care începea cu dimineaţa şi se încheia aşa cum ne-a obişnuit deja să o facă toate documentarele de pe Animal Planet cu apusul soarelui. Şi între nadir şi zenit, viaţa, cu tot ce are ea mai minunat, mai frumos, mai urât, mai grav, mai vesel. Şi iată acum acest demers interesant, o chemare pe YouTube căreia i-au dat curs 80.000 (!!!) de vizitatori, toţi cei care au intrat în jocul de a crea ca într-o fabuloasă capsulă a timpului în imagini, o zi pe faţa pământului, indiferent de locul de naştere, de statutul social, de sex sau orientare sexuală, de starea sănătăţii. Rasa, religia şi orientarea politică chiar nu contează. 80.000 de oameni care s-au jucat în ziua de 24 iulie 2010 (de ziua mea de nume, ca să mă bag şi eu) şi s-au prezentat goi, fără măşti sociale, cu sinceritate în cele mai ingrate momente ale lor. În fericire şi doliu, în cumplită boală şi în fericire, în naştere şi sărăcie lucie, cu bube, transpiraţie, priviri famelice sau înfricoşate. De la masai, la cei mai indiferenţi consumerişti. Un puzzle de destine, fărâme strălucitoare pe care le priveşti vrăjit, părtaş şi tu ca privitor al unei clipe magice, de mare frumuseţe. Tot acest munte de material video a fost văzut, gândit, filtrat de ochii atenţi ai regizorului Sir Ridley Scott, producătorul proiectului şi, regizat cu mare simţire şi delicateţe de Kevin Macdonald (Last King of Scotland). Şi poate că nu sunt toate filmuleţele, poate că sunt unii care au rămas pe afară, dar ceea ce este înăuntru, vă umple inima de bucurie mult timp după vizionare. Ce face un om normal într-o zi obişnuită de sâmbătă? Indiferent din ce parte a globului ar fi. Şi te gândeşti la asta pe măsură ce imaginile încep să curgă. Cu ce s-ar putea umple o zi a pământului? Ce se întâmplă sâmbăta? În afară de nostime şi frumoase, egalizatoare gesturi de sculare, spălare, mâncat, cititul presei. Şi după aceea? Şi imaginile vin către tine înghiţându-te în transparenţa lor. O muzică de fond cu mii de sunete de peste tot. Toţi mănâncă, dar o thailandeză se duce întâi la templu cu ofrande. Şi apoi, după prima dezmeticire, oamenii îşi încep drumurile năuce. Acum începe cântecul filmului care mai apare încă de două ori, o dată în registrul rock, grav. Şi, credeţi- mă, de îndată ce o auziţi pe cântăreaţa britanică Ellie Goulding cu al său "A Day in Time", cu vocea ei de fetiţă, nu vă mai iese din cap. "Vreau să beau cea mai pură apă, vreau să urc cei mai înalţi munţi fără să crâcnesc..." pe imagini înduioşătoare cu copii. Căci dimineaţa înseamnă nou, începutul, naşterea zilei şi iată a vieţii. Umane şi animale. Şi oamenilor li s-au pus întrebări, iar aceste inserturi sparg curgerea lină a fluxului de imagini, dar îl şi dinamizează, îl umplu de sens. "Ce îţi place să faci", "De ce te temi?" Şi dansul continuă cu înduioşătoare prin fragilitatea lor poveşti despre oameni diverşi, necunoscuţi, despre cum pot sau nu să facă faţă vieţii. Iar normalitatea alternează în perfectă balanţă senzorială cu sărăcia, cu subzistenţa. Şi, totuşi, că există cu adevărat sau doar în faţa acestei camere mici care îi filmează, sunt, fiecare în felul lui, fericiţi. În cimitirul unde locuiesc, sub frunzele de bananier din junglă, în cutiuţa de cameră a grădinarului care munceşte pentru bani în Dubai. E sâmbătă şi poţi să te ocupi de curte şi grădină. Să pregăteşti mâncarea pentru prânz. Oameni şi animalele care le sunt hrană. Iar imaginea cu viţelul împuşcat în cap la abator e atât de cruntă, de nu mai mănânci carne în viaţa ta. Şi apoi siesta sau dragostea de după-amiaza... E sâmbătă, aşa că sunt petreceri şi nunţi, întâlniri între iubiţi. Concerte, dar şi încleştări armate... Iar pe genericul de final apar scrise numele tuturor celor care au participat la proiect. Foarte frumos! Nu rataţi cea mai rapidă dovadă că Terra e o mărgică albastră, că graniţele nu sunt decât în atlase, că toţi oamenii, indiferent de religia şi credinţa care-i dezbină de atâtea ori, sunt aceeaşi. Gesturi intime identice indiferent de culoarea pielii, o curiozitate de a privi în afară tipică tuturor. Un film-dovadă de dragoste. Pentru omul de alături de lângă tine, pentru aerul pe care îl respiri. Un film în care afli multe - despre rase şi civilizaţii, ritualuri necunoscute, oraşe, un magazin de burka în Kabul. Şi, de fapt, despre tine, cine eşti. Exact ca ei, într-un tot unitar, armonios cu adevărat. 3 filme, 3 nopţi în 3 paragrafe – Life in a Day la Caravana Filmelor TIFF, Sibiu, 2012 Răzvan Sădean / august 2012 3 În prima seară a Caravanei Filmelor TIFF 2012 la Sibiu a fost proiectat filmul - eveniment Life in a Day / O zi din viaţă, o compilaţie de 88.000 de clipuri încărcate pe YouTube de useri de pe întreg globul pământesc. În spatele acestui experiment cinematografic se află regizorul Kevin Macdonlad, care a pus în aplicare o idee extrem de ambiţioasă, aceea de a mixa într-un lungmetraj viaţa oamenilor din toate colţurile lumii într-o zi oarecare de 24 iulie 2010. Filmul a fost realizat cu ajutorul site-ului YouTube, cameramanii fiind înlocuiţi cu userii participanţi care au încărcat înregistrări video în care surprind clipe din intimitatea proprie sau firescul activităţilor de zi cu zi a oamenilor din jur, actori devenind ei inşişi sau cei spre care au îndreptat camera de filmat. Life in a Day constituie dovada reală şi clară a democratizării artei şi consecinţa evoluţiei tehnologice care a dinamitat taina industriei filmului, altădată absolut inabordabilă de către diletanţi, permiţând apropierea dintre autorul amator şi cel profesionist. YouTube este cu adevărat o platformă revoluţionară in istoria recentă, iar dovada constă în multitudinea de clipuri realizate de autori amatori care au făcut înconjurul lumii adunând milioane de vizualizări, uneori fiind preluate de buletinele de ştiri de la TV, alteori transformându-se în adevărate mode în rândul tinerilor. Lungmetrajul Life in a Day este un experiment artistic care vine ca o continuare logică a interesului insistent al artiştilor din ultimele două-trei decenii pentru redimensionarea unui conţinut cotidian propriu sau preluat şi redistribuit sub forma unui video-art, performance, instalaţie etc. Dacă până acum replica lui Shakespeare "Lumea-i un teatru, noi suntem actorii" avea mai mult funcţionalitate metaforică, în data de 24 iulie 2010, pentru o zi, lumea a devenit un film. Finalul lungmetrajului este neaşteptat de emoţionant şi revelator, în autenticitatea şi sinceritatea cu care o tânără îşi surprinde propria zi de 24 iulie. Cu câteva minute înainte de miezul nopţii, chiar înainte ca proiectul să ajungă la final, tânăra conchide: "Partea tristă este că mi-am petrecut toată ziua sperând să se întâmple ceva minunat, ceva grozav, dar adevărul este că nu s-a întâmplat. Şi pentru mine astăzi, toată ziua, nu s-a întâmplat nimic. Şi cu toate că nu s-a întâmplat nimic grozav, în seara asta mă simt ca şi cum s-ar fi întâmplat ceva grozav." E loc pentru mister, pentru interpretare, pentru tăcere, pentru simplitate, pentru bucuria pură şi simplă de a trăi. http://www.youtube.com/watch?v=JaFVr_cJJIY&feature=watch-now-button&wide=1 Antena3.ro Life in a Day (r. Kevin Macdonald, SUA, 2011). A fost unul din titlurile care, de obicei, la TIFF se numesc "bombe". Nu atât ca experiment de cinema, ci ca şoc social, cam de aceleaşi proporţii pe care le avea, la TIFF 2006, Noaptea Prostului Gust. Pe scurt, Life in a Day e ideea regizorilor Ridley Scott şi Kevin Macdonald (The Last King of Scotland) de a propune utilizatorilor de YouTube din toată lumea să-şi filmeze activităţile obişnuite, în ziua de 24 iulie 2010. Nici nu contează data, cât acest gest de a arăta lumii ce înseamnă o zi din viaţă. YouTuberii au răspuns pe măsură: 80.000 de clipuri, din 192 de ţări, cumulând 4.500 de ore la calităţi diferite (webcam, celular, handycam, cameră profi) i-au fost trimise lui Macdonald. Au rezultat 90 de minute de imagine şi sunet, care spun povestea zguduitor de sinceră a unei singure zile. De la primul bărbierit al unui tânăr din SUA, la naşterea unui pui de girafă, şi de la sacrificarea unui viţel în Rusia, la imaginea unui tip care înfulecă un BigMac, filmul te aruncă dintr-o stare în alta. Conţine totul sau cel puţin asta crezi şi ai încontinuu senzaţia voiajului, printre scene ba familiare, ba bizare. Liric şi greţos, frumos şi violent, ironic şi trist, documentarul are o plăcere grozavă a contrastelor. Dar montajul e perfect ca ritm şi cuceritor ca atmosferă, muzica multor scene derivând din zgomote casnice. Life in a Day este o intensă celebrare a cotidianului, dând lovitura prin aceea că e oglinda celor care-l văd (fără a deveni moralizator). De fapt, e ceva ce nu-ţi închipui decât dacă vezi cu ochii tăi. Iar când îl vezi, rămâi cu ochii pironiţi pe ecran, ca Alex din A Clockwork Orange... http://agenda.liternet.ro/articol/13661/Florian-Rares-Tileaga/CatasTIFF- 2011-TIFF-Cluj-zece-TIFF-2011.html