Sunteți pe pagina 1din 1

FABULA

BOUL ŞI VIŢELUL
de Grigore Alexandrescu

Fabula este o specie a genului epic în versuri sau proză, care exprimă alegoric, prin simboluri
(animale, plante, obiecte neînsufleţite), acţiuni şi trăsături caracteristice oamenilor, satirizându-le şi
având o finalitate morală implicită sau explicită (exprimată într-o secvenţă, numită morala fabulei,
aşezată la începutul sau la sfârşitul ei).

Poezia ,,Boul şi viţelul” de Grigore Alexandrescu este o fabulă în versuri în care autorul
satirizează parvenitismul. Prin alegorie, personaje-animale înzestrate cu trăsturi omeneşti şi prin
întâmplări semnificative, scriitorul relevă comportamentul specific al omului fără merite deosebite,
îmbogăţit de curând. Un bou ,,ca toţi boii, puţin la simţire”, dar ajutat de soartă, ocupă o funcţie înaltă,
de aceea este stăpânit de mândrie, se crede superior tuturor, îşi schimbă obiceiurile şi îşi reneagă rudele
sărace.
Naiv, viţelul se bucură de ascensiunea unchiului său şi se grăbeşte să-l viziteze ca să-i ceară puţin
fân. Ajuns la ruda sa, nu este primit pentru că boierul se odihneşte. Viţelului i se pare ciudat acest obicei,
el ştiindu-l pe bou neobosit toată ziua şi intenţionează să i-o spună, dar sluga îl sfătuieşte să n-o facă :
,,Ba să-ţi cauţi de treabă, că mănânci trânteală”, înaintea boierului trebuie să fie umil. Viţelul este şi mai
uimit atunci când boul se scoală, pleacă la plimbare şi trece pe lângă el fară să-i acorde atenţie. În
naivitatea sa, viţelul nu poate crede că ruda sa nu vrea să-l recunoască; crede mai degrabă că ,,unchiul a
orbit”. Revenit a doua zi, îngheaţă aşteptând la uşa rudei sale. O slugă îl anunţă pe boier că ,,al doamnei
vaci fiu” aşteaptă să fie primit, dar boul porunceşte ca viţelul să fie alungat: ,,- Cine? a mea rudă? mergi
de-l dă pe scară./N-am astfel de rude, şi nici voi să-l ştiu”.
Personajele-animale întruchipează două categorii de oameni: boul – omul parvenit, îmbogăţit
fară a avea merite şi pe căi nu tocmai oneste (,,de soartă ajutat”) şi, omul simplu naiv, în inocenţa lui
incapabil să înţeleagă faptul că ascensiunea socială nemeritată duce la renegarea vechii origini şi la
adoptarea unei aparenţe nobile care să ascundă descendenţa obscură.
Scriitorul armonizează trăsăturile umane ale acestor două categorii cu însuşirile reale ale
animalelor care le întruchipează. Prin câteva epitete şi prin comparaţii: ,,bou ca toţi boii, puţin la
simţire”, ,,de soartă ajutat”, ,,decât toţi fraţii mai cu osebire”, autorul schiţează profilul moral al
personajelor. Principalul mijloc de caracterizare a acestora îl reprezintă pnsă faptele şi limbajul lor.
Dialogul şi monologul interior dinamizează acţiunea şi pun în evidenţă tipurile umane pe care
personajele-animale le reprezintă.
Caracterul moralist al fabulei apare chiar de la începutul ei, în strofa a doua, exprimat printr-o
interogaţie urmată de construcţii enunţiative cu semnificaţie de zicală: ,,-Un bou în post mare? – Drept,
cam ciudat vine,/Dar asta se întâmplă în oricare loc:/Decât multă minte, ştiu că e mai bine/Să ai
întotdeauna in dram de noroc”. Chiar primul vers din acest citat relevă sensul satiric al fabulei, boul
întruchipând platitudine, incapacitate de performanţe, un nivel submediocru.