Sunteți pe pagina 1din 1

Am privit cartea cu suspiciune; deja auzisem că e un roman SF,iar coperta,deși emana un oarecare

mister ,cu două siluete întunecate în lumina albăstrie și coridorul metalic ce figurează pe cartonul printat
minimalistic,nu mă îndemna să-mi afund întreaga ființă între rândurile scrierii futuristice.Ceea ce a
urmat,totuși,mi-a risipit impresia superficială creată la începutul lecturii astfel încât,până la sfârșitul
zilei,romanul fusese isprăvit,făcându-mă să privesc memoria umană și legăturile interumane într-o nouă
lumină.
“Solaris” este un roman sci-fi scris de polonezul Stanisław Lem care a apărut în anul 1961 și după
care au fost adaptate mai multe ecranizări,niciuna nerămânând însă complet fidelă romanului. Pe lângă
SF,romanul a fost considerat de-a lungul timpului filozofic,ba chiar psihologic.
Acțiunea din “Solaris” se centrează asupra temei memoriei umane,a experienței,dar și a încercării
de comunicare între două specii: cea umană și cea extraterestră. Întâmplările au loc pe o planetă
“oceanică”,numită “Solaris”. Această planetă este acoperită cu o substanță gelationasa care ia diferite
forme și pe care oamenii de știință au încercat de-a lungul deceniilor să le descifreze și categorizeze.
Eroul romanului este Kris Kelvin,un psiholog care se alătură echipei de pe stația solaristiciană.
Această echipă este formată din Snaut,Sartorius și Gibarian,însă cel din urmă decedează în dimineața
sosirii lui Kelvin pe planeta cu doi sori. Totuși,pe lângă complexele personaje din rasa umană care
locuiesc pe stația plutitoare de pe Solaris,apar “oaspeți” plăsmuiți de oceanul gelatinos a cărui mișcare
permanentă este asemănată cu contracțiile mușchilor unui animal ce respiră. Oamenii de știință
încearcă diferite metode de a scăpa de “corpurile F”ce par a fi plăsmuite exact după amintirile lor
despre persoanele pe care fantasmele le înfățișează;de la raze Roentgen până la generatoare de
antimaterie folosite asupra masei oceanice.
Despre oceanul gelations,Kelvin vorbește de parcă ar fi o ființă cu viață: “El a pătruns totuși în
mine, nici nu știu cum, ca să-mi parcurgă întreaga memorie și să descopere în ea atomul cel mai
dureros. Cum m-aș mai putea îndoi de asta?”.
După multe încercări eșuate,introspecții,reflecții asupra trecutului,retrăirea unor momente marcante
alături de plăsmuirile oceanului și întâmplări puțin spus stranii,”corpurile F” sunt în sfârșit distruse
definitiv,chiar dacă această victorie îl lasă pe protagonist deziluizonat,poate chiar mai îndurerat decât
era înainte de venirea sa pe Solaris.
“Solaris” este un roman de confluență între sfera SF-ului și cea a filozoficului,teme ce se împletesc
cu psihologia și chiar cu iubirea, de aceea nu se adresează celor ce îndrăgesc o anumită categorie de
romane,ci iubitorilor de literatură în general. Dacă vreți să stați cu sufletul la gură,să pătrundeți în
studiile închipuite,dar extrem de detaliate despre care naratorul-personaj povestește alături de refecțiile
sale sau să urmăriți o poveste de iubire care primește o nouă șansă iluzorie la fericire, “Solaris” ar trebui
să fie următoarea carte pe listele voastre de lectură!
- ​Măriuță Diana,XIA